Telegraful Roman, 1891 (Anul 39, nr. 1-137)

1891-11-26 / nr. 125

Dela 1883 în care învățătorii nemaghiar tre­­bue se posedă­mn vorbire și scrierea limba m­agiară! Ei bine, cine nu s’a supus legei, și totuși nu afli un singur renegat in sinul învățătorilor români. Sângele românesc nu se face ușor apă. Era pentru­ ce șticem noi ca sunt utopii consta­tate, încercările forțate de magiarisare pre calea instrucțiune­ în sculele populare. Pe când facem aceste constatări, n­u putem a ■ trece cu vederea o aparițiune tristă de curând sa­­levată. Doi învățători din comitatul Aradului și trebue să-i credem, că sunt români după nume, ne spun publice, că ei sunt membrii ai unei reuniuni învățătoreșci magiare, ba mai sunt și alții încă membrii. Nu ne vine bine să-i huiduim pe acești pretinși învățători români deodată, fără a le pune o întrebare anume: câți învățători magiari sunt mem­brii ai vre­unei reuniuni române și ce ar f­i pe frații învățători români membri la reuniuni magiare, dacă ăcă așa din glumă la vre-un banchet i ar provoca vre’un coleg maghiar a contribui ceva și pentru „cu­tia Kulturegyletului“. Să fim ore atât de găgăuți învățătorii români încât să nu vedem nici șliua la ame­ j­i cu lumină aprinsă?? Atât deocamdată. Cato. Corespondente particulare ale „ Telegrafului Român­ “ Brașov, în 22 Novembre, 1891. Die redactor! Mulți membri ai reuniunei nóstre învățătoresci din districtul­­ Brașov, cu o justă nerăbdare au aștep­tat să vadă publicate în urma corespundenței din un număr precedent al „Tel. rom.“ primită cu bună­voință, după cum am văijut, din partea mult ono­ratei redacțiuni, procesele verbale ale adunărei ge­nerali din Codlea cu raportele diferitelor comisiuni și a elaboratelor cetite în aceea adunare generală. Dar, cu durere vedem, că acesta nu s’a îndeplinit încă dela locul competent și după cum sutem­ in­formați nici nu are a se duce în îndeplinire, după cum vom vede mai la vale. Comitetul central al reuniunei nóstre a ținut Vineri în 16 i. c. prima ședință din a. c. sub pre­­ședința vice­pres. loan Dariu, fiind dl președinte Ioan Popea din cause oficiase, împedecat a lua parte. In acesta ședință, dacă suntem bine infor­mați, după cum nici când nu dubităm, s’a cetit din procesele verbale o parte din conclusele referitóre la însărcinările comitetului primite dela adunarea generală, spre esecutare și s’a decis a se efectui intocma. Mai departe s’a făcut propunerea ca să se facă arsarii acelora dintre prea on. d. protopopi, cari încă nu au răspuns la unele hârtii ofi­ciose ale comitetului din a. tr. Totodată s’a propus a se ruga tóte oficiile protopresbiterale din reionul reuniunei nóstre a așterne biroului cât mai in grabă, consemnarea tuturor învățătorilor actuali din proto­­presbiterat. Afară de acestea să se arete oficiilor protopres­biterale conceruente toți restanțierii cu tacse de membri ai reuniunei și pe aceia, cari au lipsit de la adunarea generală trecută fără motiv binecuvântat spre a fi pedepsiți, conform statutelor prin retra­­gerea din salariu. Tóte măsurile luate de comitet pănă aci ne mulțămesc, dar nu ne mulțămesc cele ce urmâd­ă, înainte de indicerea ședinței dl loan Dariu vi­­ce-președintele reuniunei sub a căr­ui conducere s’a ținut ședința, după cum am amintit, la fine face propunerea ca dl secretar să facă un estras din procesele verbale ale a­dunărei generale trecute și să desmită corespundința plină de neesac­­tități (?!) eșită la unul din Nr­. „Telegrafului ro­mân“ din a. c. Față de acesta propunere dl Ioan Aron face o contra­propunere în înțelesul ca să se însărcineze biroul a publica tote procesele verbale cu tote ad­­versele lor și cu tote lucrările cetite în adunarea generală, căci acestea sunt de un interes general, care apoi cetindu-se de cei interesați lesne se va convinge încât este corespondența din „Telegraful român“ conform adevărului și încât un și numai la caș când an, redacțiune­a „Telegraful român“ ne-ar refuza publicarea lor se se facă simplu estras, carele să fie contra­semnat pentru întărirea adevă­rului, și de președinte, dar fără a desminți corăs­­pondința respectivă, ci acesta să se lase a conta ace­lora, cari se simt neîndreptățiți etc. Dl președinte spune, că dînsul cunosce forte bine cum stă lucrul pe la redacțiuni în astfeliu de cestiuni și asigură pe comitet că propunerea dlui Aron nu se va primi de nici o redacțiune, se pate însă publică într’un ar­­mariu, care, deocamdată nu se pute face din causa, că tipărirea lui costa forte mult și noi nu avem spe­cială însărcinare dela adunarea generală, pentru acesta și așa e contra propunerei dlui Aron. Tot contra propunerei dlui Aron a vorbit și domnii se­cretari. Votându-se asupra acestor 2 propuneri s’a TELEGRAFUL ROMAN, primit propunerea dlui președinte al ședinței cu ada­usul din propunerea dlui loan Aron, că estrasele să fie subscrise și de președintele reuniunei. Acest conc­us al on. comitet central credem, că pe mulți membri ai reuniunei nóstre nu-i va împăca, cel puțin pe noi nu ne mulțămesce, din causa că lucrările reuniunei nóstre din a. t. sunt de un in­teres general atât pentru membrii reuniunei nóstre, cât și pentru alți membri din alte reuniuni învăță­­toresei și pentru alți bărbați interesați de mersul reuniunilor și proste tot de prosperarea poporului nostru în cultură. Am dori mult dacă un­ comitet central ar reveni asupra acestui cond­us și al modi­fica în înțelesul propunerei dlui loan Aron. Acelora însă cari se simt nemulțămiți cu corespondența pu­blicată în „Telegraful român“ credem că on­ redac­țiune nu le va închide ușa la aparate respective rectificare și noue, cărora am dori a vedea publi­cate în acesta prețuită faie Întreg cuprinsul proce­selor verbale cu adversele lor și cu lucrările cetite în adunarea generală din a. t. încă nu ne va refusa, căci numai așa să pute înfățoșa o bconă fidelă a în­suflețirei și a interesului ce să manifestă lu acesta reuniune și numai prin publicarea raportelor cetite se vor îndemna și alți membri a lucra și in viitor operate pentru adunările generale ale reuniuni. Mai mulți membrii ordinari. Un ordin. In „Tribuna“ de Sâmbătă Nr. 260 cetim ur­mătorele: „O lămurire se așteptă! Sub titlul „Un învețătoriu român a luat lumea în cap“ am publicat 4­1 ©!© ace­stea o scrie luată din „Luminatoriul“, neadăugând nimic din parte-ne la cele­ ce scrie organul bâuârân. „Gazeta Transilvaniei“, organul părintelui episcop din Arad, vine acum, și după ce arată supărarea de ce noi n’am scris nici un comentar’ (pare că avem da­toria și noi să apărăm pe părintele Mețianu). zice că are despre acest cas informațiuni, că învățâtoriul in cestiune deși a înstrăinat bani bisericesci, totuși i s’a dat o stație în diecesa Caransebeșului. „Acel in­­vățătoriu, despre care zice „Luminatoriul“, că a luat lu­mea în cap, a înstrăinat — cităm te­stul după „Gazeta“ — o sumă însemnată din banii comunei bisericesci, la a căror restituire l’a judecat însuși consistorul me­tropolitan. Invățătoriul insă mirosind judecata, și a transcris averea pe soția sa, ci comuna bisericesca vă­­­zând acesta, a început a­­ trage jumătate din salar spre achitarea banilor înstrăinați. Pentru­ ca să potă eluda și acesta, acel învețătoriu, precum ni­ se asigură, s’a așezat la altă stație in diecesa Caransebeșului“. Cașul este grav. Acesta informațiune a organului episcopiei aradane arată în triste colori diecesa Ca­ransebeșului, unde pungașii — după scrisele „Ga­zetei Transilvaniei“, ar afla așii. Așteptăm ca con­frații noștri dela organul diecesei Caransebeșului să lămurescă opinia publică, și să arate care din două: indignarea celor dela „Luminatoriul“, ori a celor dela „Gazeta Transilvaniei“ este justă“. Este scrtit, că pe noi ne consideră „Tribuna“ de organul „Părintelui metropolit Mi­ron“ „Gazeta Transilvaniei“ precum vedem tot in „Tribuna“ este organul „Părintelui episcop Mețianu“ din Arad, ci ea, dacă se simte îndreptățită a soma, precum o face pe „frații“ sei dela organul diecesei Caransebe­șului, negreșit se consideră pe sine cel puțin de or­ganul „Părintelui episcop Popea“ din Caransebeș. „Care va se <jica“, tot sacul și-a aflat petecul, nu­mai bietul „petec“ „Luminatoriul“ mai are se aș­tepte cam mult după „sacul“ seu în Timișora. Dealtmintrea credem, că consistoriul din Caran­sebeș numai­decât se va grăbi să-și facă datoria, „dumerind“ pe cei dela organul Capului diecesei. Avis. La cererea espresă a mai multor domni învă­țători din impregiurimea Sibiului, cari au luat parte la cursul privat de lucru manual în 4^e^e de Vi­neri ale anului scol. trec., cu plăcere îmi pun și pe vi­toriu serviciile mele la disposiția celor ce doresc a se iniția în practica diferitelor specialități ale lu­crului de mână. Conform înțelegerii, avute ieri cu unii dintre susmemorații doi învățători, am ficsat cjiua, de Vi­neri, 29 Novembre st. v. a. c., pentru consfătuire în privința freșării programului pe anul scol. present, având a începe în aceea­și­­ ji și lucrările practice, îmi iau deci vouă a aduce acesta la cunoșcința celor interesați, învitându-i cu totă stima pe­­ ima sus indicată, la orele <Sy2 dimineța, în scala de lucru a seminariului „Andreian“ de aici. Sibiiu, 24 Novembre v. 1891. G. Moian. 499 Varietăți. * (r­ecunosciința­re.) Vice-comitele comitatului Sibiiu notifică, că lista membrilor aleși în comitetul municipal pe 1892 stă spre vedere publică din 5—10 Decembre in Cancelaria sa, și reclame se pot insi­nua la com­isiunea verificătore. * Adunarea generală a reuniunei învățătorilor din districtul Sibiiului s’a ținut în 23 și 24 i. c. în Sibiiu. Presenți au fost preste 70 învățători. Raport amenunțit vom publica în numărul procsim. * (Un preot rom. gr. cat. colaborator și corespondent estern al revistei „Un­garia“.) Adm. par. gr. cat. din Ofenbaia, Tordai Zs. János, supra­numit și „magy. kir. oláhpap“ lu­cră alăturea cu renegatul Moldovan Gergely la fai­mosa revistă „Ungaria“, pentru de sosirea nemului ro­mânesc și batjocorirea limbei române. Etă tripla alianță contra românismului: „Mol­­dovan — Alexios — Tordai“. PARTEA ECONOMICĂ Istoria agriculturei întroducțiune. Istoria agriculturei este de a se căuta în Asia. Ze­lul și diligin­ța­ spre agricultură e străvechiă în China și India de est precum și în Egipet. In Biblie cetim­, că Aver s’a ocupat cu economia de vite și Cain cu agricultura, sau mai bine ții8 unul căuta ca păstoriu și vânătoriu se se perfecționeze, cr celalalt plugariu. Noe este renumit ca vieriu, precând urmașii lui să ocupau cu economia de vite. După ce țările muntase ale Asiei s’au impopulat prea tare cu urmașii lui Noe s’au început de aici mari în tóte părțile pământului. Popare din semanția lui emigrări Sem și Cham au plecat spre est, nord și sud, or cei din semanția lui Iafest au plecat spre vest și s’au așezat în țările mari­time. Deși nu ne-a rămas despre egipteni date sigure din timpurile cele mai vechi, totuși posedem aprope cu sigu­ranță prin monumente și scriitorii mai târ’Zii spirile cele mai positive despre zelul agriculturei, numai mai tâi’Ziu poporul b ebraic din Palestina a devenit agronomic, cum se cade. Noi de aceea și începem cu istoria agronomiei a egip­tenilor, și trecem cu vederea Istoria altor popore mai vechi ca să putem descrie mai pe larg istoria agronomiei la ger­mani. Treptele de desvoltare a agronomiei se pot împărți de comun în modul următoriu: 1. Păstoritul cu trecerea la economia de câmp până aprópe 200 de ani înainte de Chr. 2. Agronomia 200—1750 după Christos. 3. Agronomia rațională 1750 pănă în present. Istoria agriculturei germane cade mai cu semn în istorie. Din timpurile­ cele mai vechi pănă la Carol cel Mare 800 după Cristos, rege). Dela Carol cel mare pănă la anul 1254 (timpul fără ). Dela 1254 pănă la pacea vestfalică 1618. 4. Dela pacea vestfalică pănă la Thaer 1648 —1750. 5. Dela Thaer pănă în presiune. A. Despre agricultura poparelor vechi 1. Agricultura și economia de vite la egipteni. 2. Din Egipet posedem cele mai positive date des­pre agricultură în anticitate. Aici de mai nainte cea mai plăcuta ocupațiune a po­parelor a fost agricultura. Acesta nici nu este de mirat în o­peră, pe care a dotat-o natura pentru agronomie, căci câm­piile udate și gunoiate de fluviul Nil nu dă alt lucru agrono­mului decât pămânatul și secerișul. Eșirea anuală a Nilului din aline este vedenia cea mai însemnată în tota țara. Cule­sul bogat din țara acesta, a dat prilegiu poporului de a îm­bunătăți productele. 1. Locuitorii își apărau pământul acesta scump de valu­rile puternice a Nilului prin astupături, de unde apoi cu rete s­au cu o mașinărie idraulică cu gălete, o conduc preste pământuri unde nu e apă. Noroiul produs prin canaluri re­­mânea pe pământ și prin așa ceva devine fructifer. 2. Mijlocele de mâncare la egiptenii cei vechi constau cu deosebire din plante acvatice. Urmașii lor și mai târ­ziu î­și aduceau mijlocele de traiu din acele plante, cari se cul­tivau în decursul timpurilor acelora, când eșiau apele, însâ fiindu-le acesta preste mână s’au insuit a cultiva plante și în locuri de acele unde nu era apă. 3. De plantele, cari au lipsă de umezela continuă să ține papyrul (bot). Planta acesta a fost pe timpul acela obi­ectul cel mai lățit de cultivare și se folosia la facerea hâr­tiei. Ba­lb­ele ei mai dure să țesiau și să făceau fringhii. Din cotare se făceau mâncări bune. Din rădăcinile principali, cari erau destul de tari se facéu rase de tot feliul, s’a început a se face hârtie din sdrențe, a început a Decând se ne­­gliga și cultivarea papyrului și cu timpul s’a stârpit cu to­tul. In locul ei s’au cultivat trestia de zah­ar, care se zice că s’ar fi adus de la arabi, și o folosiau ca intremânt însă cu încetul și pe acesta o au părăsit. Ba egiptenii mai cultivau și așa numita rădăcină de stomac­ (rădăcina lui Aron) care o esportau pănă și în Roma. Cultivarea orezului s’a adus din India, dar pe ce timp nu se seie. (Va urma.) Loterie, Mercuri în 2 Decembre Timișorra: 56 29 2S 11 36 Vienat 73 27 57 62 5»

Next