Telegraful Roman, 1892 (Anul 40, nr. 1-138)

1892-12-08 / nr. 129

­r. 129. ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarc­ie pe an 8 fl, 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Sibiiu, Marți 8/20 Decembre, 1892. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 37 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45 Epistolele nefrancate se refusă — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anii XL INSERȚIUNILE: Pen­tru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr., rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Sibiiu, 7 Decembre, 1892. Curioși omeni sunt politicii magiari și nci sub politici nu înțelegem numai pe oficioși, pe aceia cari în măsura­ mai mică sau mai mare iau parte la conducerea destinelor acestei țări, ci înțelegem și pe aceia, cari fac politică pe cale d­iaristică și pe calea acesta contribuie în mod însemnat la for­marea opiniunii publice. Sunt curioși politicii magiari, căci ei adese fără nici o bază, luăndu-se numai după naturaiul lor prea infermentat, inventeza câte o gogoriță, câte, am pute flice, o idee ficsă, îi dau trup și su­flet, și-o închipuesc reală, apoi încep a o combate cu vehemență și ani de a­rendul se bat, se bat ca nește moderni Don Quichou­, cu morile de vânt, pănă­ ce se dovedesce, că tot lucrul a fost o închi­puire esaltată, în cazul cel mai bun un lucru de tot exagerat, care se spulberă în vânt de sine... O astfel de gogoriță a fost ideia daco-românis­­mului: magiarii au inventat-o, ei au combătut-o ani de­­ zile, au făcut cu ea mare „sfară în țară,“ au căutat să prindă vre­un daco-român, dar în zadar a fost totă truda, daco­români nu s’au găsit, ideia s’a tocit, publicul s’a urît de ea, venind în cele din urmă, că tot lucrul este lipsit de basă reală și aici daco-românismul este un anachronism, dacă se mai aminteșce din întâmplare prin tăiarele magiare. După el au venit la ordinea dilei „sobolii“ din țara nostră și meritul că i a descoperit este al lui Tisza, fostul prim ministru, dar el i-a descoperit nu­mai în închipuire, căci în realitate după cea mai sîrguinciosă căutare, n’a dat de nici unul, nici pe sub pământ, nici la supra­fața pământului „Sobolii“ se vede că au dispărut și ei, de-odată cu retrage­rea lui Tisza, căci nici dela el iicoce nu s’a găsit m­ei­ i­r. exemplariu. Au urmat apoi „trădătorii de patrie“ înlăuntru și „iredentiștii“ în afară, în România. Aceștia esistă acuma, trăesc și se mișcă printre noi, așa ni­ se spune zil­nic prin foile magiare și noi tot așteptăm să fim surprinși într’o bună dimineță cu scirea, că guvernul a descoperit prin lungul și latul acestei țări vre-ou trădătoriu. Dar șeim, că în zadar asceptăm, căci cu­noscând bine pe poporul român, avem firma credință, că nu se va găsi printre „români nici un trădător, nici un iredentist, în sensul cum îl înțeleg magiarii și acești termini vor deveni în curând și ei nisce anacronisme, cum a devenit bunăoră daco-românismul. Dar ni-e târnă că învechindu-se aceștia, magia­rii vor inventa termini noi, sub firma cărora se vor face din nou încercări se fim ponegriți înaintea lu­mii. Dar se nu cugete politicii magiari, că cu de aceste nove ne strică, noué nu ne strică nimic ci ei se fac de rîs înaintea lumii, care așteptă do­vedi reale, cr nu presupuneri și suspicionări, ce nu se pot și nu s’au putut dovedi cu nimic. Altă este calea, care ar trebui s- o urmeze magiarii­­lor ca unui popor stăpânitor, cum le place cu fală a se numi pe sine, li se impun dato­rințe grele: ei ar trebui să studieze cu deamă­­nuntul la diferitele naționalități firea, înclinațiunile, datinele, obiceiurile, cu un cuvânt tot ce consti­tuie individualitatea unui popor, ca să le cunoscă real, ar trebui să aplice printre naționalități am­plosați de aceia, cari pricep limba, obiceiurile și păsurile poporelor, cari să le asculte durerile și nea­junsurile lor și astfel răzjimați pe base reale și nu închipuite, să dea, ceea ce se cuvine în înțeles mo­dern fiecărui popor. S’arceftând astfel, n’ar mai fi de lipsă a îmbogăți dicționariul politic magiar cu termini ofensatori la adresa nostră, cum sunt și cei înșirați mai sus Revista politică. Procesele politice intentate de procurorii ma­giari par a lua o estensiune neobicinuit de mare într-un stat, despre care se afirmă, că se desvoltă normal și că relațiunile interne sunt favorabile des­­voltărei lui. Nu numai contra diarelor, dar chiar și contra omenilor privați se găsesc motive de a face cunoscință cu curțile de jurați și de a-i da în judecată Atât înlăuntrul statului, și cu atât mai vîrtos în străinătate, aceste fenomene nu pot se provoce decât o impresiune de tot nefavorabilă, deprimătore. In Sâmbăta trecută s’a pertractat un nou pro­ces la Pojon, în care Hurban Vaj­ansky a fost condamnat la 1 an închisore de stat și 300­0 amendă din motiv, că a publicat un articol în­­ ziarul „A’a­­rodnie Noviny“ în care după afirmarea procurorului și verdictul juraților, se cuprinde ură și agitare con­tra magiarilor. Decursul întregului proces a fost important mai verios prin vorbirile apărătorului, Mudron, carele a ilustrat stările interne ale sta­tului ungar și ale cărei expuneri culminază în frasa: Vreau să dau procurorului ocasiune se ridice acasă și asupră mi, declar, că ră­pirea copiilor este atentat contra slovacilor, este jăfuire etnografică și morală.­­ El își termină vorbirea, accen­tuând, că miser­ia din Ungaria su­perioră este espresiunea corupțiunei guvernului * * * Din totă discuția asupra importantelor pro­iecte miltare germane, cel mai interesant a fost primul discurs, pe care dl de Caprivi l-a ținut pentru susținerea acestor proiecte. Caprivi ejise, că e de lipsă în special sporirea contingentului de pace, ceea ce nu este ceva indiferent pentru guvern, ci tocmai punctul de căpetenie. Armata are nevoie de un spor de vr’un milion de omeni, cari ar fi stau în dosul căminelor și la cea mai apropiată mobilizare ar rămânea acasă neinstruiți. Acest rău trebue reparat, și de aceea voim să recrutăm pe fie­care an cu 60 000 de omeni mai mulți; din aceștia însă se vor scădea omenii, cari actualmente sunt în a doua reservă, așa, că în realitate vor fi numai cu 44,000 de omeni mai mulți. Dacă vom continua zece sau doisprezece ani cu acest spor de recruți, vor putea fi duși înaintea dușmanului cu 450,000 de omeni tineri mai mulți. Ceea ce vom dobândi car prin întinerirea armatei va fi mai mult decât numera la 1870 întraga armată germană de camp. Mai mulți oratori se interesază de sortea mamelor cu mai mulți copii în vârsta de recrutare. Aceștia pot fi liniștiți, căci și pe viitor mamele, cari vor ava un fiu sub steg, vor pute se reclame pe al doilea. In ce privesce pe femeile, cari au copii sau bărbați în landwehr, pentru ele nouăle pro­iecte sunt forte favorabile, de­ore­ce ele lasă pe omenii din landwehr mai mult timp acasă. Curent ocasional rostit la ședința festivă a societății de lectură „An­­dreiu Șaguna“ în prefera sântului Andrem, de G. Tătar, cleric c. al 111-lea. Ilustră adunare! „S’au adunat asupra nostră nemurile de prin prejurul nostru ca sé ne perda pe noi“. Ev. Marca I. V. XI. Poporul român, ca tóte celelalte popore a avut în viața sa 7'de sem­ne, de bucurie și mulțămire, dar și Z’le negre, pline de amărăciune și tristețe, pe când însă altor popore după vremuri de restriște le-a scris urăși norocul și le a făcut cu putință să se ridice voiase și cu putere nouă din năcașurile ce le-au îndurat, pe atunci ceriul poporului român în decurs de 17 vecuri a fost acoperit tot de norii FOIȚA Noptea strigoilor. — Novelă de Zschokke. — Nădejde. (Urmare). „însă trezi tute-am eu, ca să devii necredincios și tă­ciumar? Așa e firea omului! după­ ce a ucis pe vreo sută de inși, [aruncă vina pe acela, care a scos terul din pă­mânt, felul din care s’a făurit cuțitul, cu care a ucis. Aud­i die ! Chiar și resuflarea d-tale e apoi de vină, căci fără a resufla nu ai fi comis crimele cele multe din astă-nopte“. „Și pentru­ ce ai jucat apoi în grădina mea rolul de diavol și mi-ai rostit vorbele acele ponderese. Cine ofere diavolului un fir de per, acela se ofere și pe sine lui!“ „Forte bine! Sau vorbitam un neadevăr? Cine ar putea documenta adevărul mai clar ca d ta? cerut-am eu un fir de păr — sau darumi ai d-ta și necerut? Nu! dar dacă ai văzut pe prima d-tale iubită, pe Iulia, ar fi trebuit să-ți aduci aminte de Fanny. Te-ai ncred­ut însă prea mult în vărtutea d-tale, sau póte n’ai cugetat la virtute de feliu, căci virtutea și religiunea ți-ar fi șoptit: „Fugi înapoi la pavilon!“ O­die, îndată ce bate ora ispitei, omul stă față cu păcatul și atunci n­u-și mai póte permite multe. Cel mai dintâi cuget îți este atunci, de a-ți preda firul de păr diavolului“. „Drept ai, dar puteam eu prevede una ca acesta?“ „Da! puteai! Trebuiai însă să te cugeți și la posibili­tăți ! Sau nu ți-a putut veni în minte starostul, când țineai pe soția aceluia strîns în brațe? Nu ți-ai putut închipui, că se va esca foc, dacă arunci lumină în paie? Și că vei să­­vîrși un omor, mânând caii preste posesorul lor?“ „Recunosc, dar nu mă fac mai desperat, căci trebue se recunosci, că fără întâmplarea cea dintâi nu s’ar fi năs­cut grozăviile celelalte. „Greșesci die, căci ce vină purta starostul, fiind­că veni să-și cerceteze soția, ce vină purtau paiele, fiind­că ste­­teau acolo în șură și în fine fratele d-tale, care venia în pace cătră casă ? Dar tóte întâmplările acestea ți-ar fi pu­tut deveni plăcute, dacă nu ai fi fost condus de patimă! Lumea e bună, dar cuiul e rău, căci el face paloș și otravă, plecând din aceleași elemente ar fi putut face ușor plug sau medicină salutară! Nu te mai gândi la desvinovățire !“ Inima mi se umplu de disperare, căci îmi văd­ui blăs­­tămăția mea în culorile cele mai adevărate. „C 1 și pana în noptea acesta am fost nevinovat, un părinte și soț bun, fără a-mi pute face reproșuri, astăzi, însă nu mai am liniște, onore și consolare ! „Stai! și in privința asta am să te combat! Nu ai de­venit d-ta, ceea­ ce ești, în noptea acesta, căci ai fost de mult deja. Nu poți deveni într’un singur moment din diavol ân­­ger, dacă nu ai deja tate însușirile diavolesei. Nu lipseșce decât prilegiul ca să arate omul și afară, ceea­ ce simte în interiorul seu. D-tale îți lipseșce Iulia— și singurătatea! In fel și patru dorme focul, deși nevăzut dar dacă te treci la­olaltă se nasc scântei. Scânteia cade în vasul cu praf și Într’un singur minut sb0ră jumătatea orașului cu fericirea sa cu tot cătră ceriu și totul se preface în cenușă. C1 să nu-mi laude nime pe umenii cei evlavioși, cari în falnica lor nevino­văție conduc pe păcătoși la spânz­urătare !“ „Pe mine me mângâie cuvintele d-tale, căci dacă vor­­besci adevărul, lumea întregă nu e mai bună decât mine și d-ta!“ „Eră și te înșeli“—îmi respunse el — „îți vorbesc nu­mai de o jumătate și nu de lumea întrâgă, căci eu mai cred în virtute și în nobleță de suflet, în care d-ta nu crezii, dar jumătatea lumei, da­r și cu atâta mai mult în timpul acesta, în care spiritele se caracteriseza prin lașitate, egoism, ambi­țiune și fățărnicie. Aceste sunt și păcatele d-tale, pentru ace­ste stai­uci, ca un judecat înainte mi. „Posibil să aibi dreptate, dar eu nu sunt nimti rău nici mai bun, ca toți ómenii timpului acestuia!“ „Ceea­ ce ești d-ta, cugeți, că­ e și lumea ! Crede-me, că noi nu vedem cele din afară în lăuntrul nostru, ci tot­­deuna cele din lăuntrul nostru afară. Totul e o oglindă!“ „Dar pentru sântul — strigai eu ca scos din fire — aca­­pă-me odată, căci­­că timpul trece. Și dacă am fost rău — nu m’aș mai putea îndrepta?“ „Ba de­sigur— lipsa frânge și ferul!“ „Mântuesce-me deci De mine, soția și copii mei! Eu pot și voi să fiu mai bun, căci observ cu groza de ce de­licte am fost capabil, delicte, cari înainte de acesta nici când nu credeam, a te pute săvârși!“ „Me voi încerca — dar d-ta esci slăbănog ! Slăbiciunea e mama tuturor mișeilor. Totuși însă te voi mântui. Cunos­­ci-me acum și soii ce pretind dela d-ta ?“ „D-ta îmi ești îngerul meu păzitor!“

Next