Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)
1893-10-28 / nr. 118
Ar. 118 ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 er. Pentru monarhie pe an 8 fl , 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45 Epistolele nefrancate se refusă — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr., rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Anii XLI Sibiiu, Joi 28 Octobre (9 Novembre) 1893. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta, Sibiiu, 27 Octobre, 1893. Primirea rușilor în Toulon și Paris și serbarile entusiasmate, ce s’au arangiat cu ocasiunea acesta, au dat o nouă și puternică dovadă despre alipirea și prietinia (să nu ficem alianța) celor două popore mari și puternice ale Europei a rușilor și francezilor. Este scrtt, că prietinia acestor două popore s’a inițiat mai de mult și a dat multă materie de discusiune și de combinații, atât presei, cât și politicilor europeni. S’a zis și se crede, că acesta prietinie, chiar și în lipsa unei alianțe formale, care consecvent se denogă, este îndreptată contra triplei alianțe, contra alianței monarhiei nóstre, a Germaniei și Italiei, față de care Engliteza a rămas neutrală, dar cu o disposițiune binevoitore. Se pare, ca acesta așa să fie și negreșit, că atât Francia, cât și Rusia au scopuri de realisat, cari se lovesc direct în interesele puterilor, cari formază tripla alianță. Astfel este între altele scopul Franciei de a recuceri Alsația și Lorena și așa numita revangie față de Germania, cr ținta Rusiei ar fi de a crea în peninsula balcanică neșteptări și raporturi după placul ei și dependente de ea, — o împregiurare, care ar aduce-o în conflict cu interesele Germaniei și cu deosebire cu interesele monarhiei nóstre în Orient. Aceste scopuri ínse oficial se refac, se denéga. De când s’a inițiat apropierea între francezi și ruși, s’a accentuat oficial la orice ocasiune, că cele două puteri n’au scopuri agresive, că nu au de gând se pășască contra triplei alianțe și doresc menținerea păcei. Ba la serbárile sgomotase din Francia s’a încungiurat cu grige orice manifestație, care ar fi dat ansă la bănuială, că rușii și francesii ar voi se provoce vre-un conflict europen. Pănă când lase aceste scopuri, l a cam mereu se țintesce din partea Rusiei și Franciei, se refac, vedem, că alianța prietinosă franceso-rusă își îndrepta deocamdată acțiunea mai cu sumă contra unei alte puteri, contra Engliterei. Ambele puteri, Francia și Rusia stau în multe părți în rivalitate de interese cu Engliteza. Astfel Rusia în Orientul europen, dar cu deosebire în Asia în tote părțile dă ca de o pedecă de puterea engleză, ora Francia în cele mai însemnate colonii ale sale are de rivală pe englezi. In Egipet interesele engleze și franceze sunt în colisiune, care tot mai mult se desvoltă; cestiunea Siamului este mai mult o cestiune de interese dintre francezi și englezi și tot asemenea este cestiunea de Marocco, care acum, prin rescula cobililor contra Spaniei ese era la ivală. In tote aceste cestiuni interesele comune ale rușilor și francezilor îi îndemnă ca ei să lucre mână în mână contra puterei Engliterei, scopul lor fiind a slăbi pe acesta. Acesta ne-o arată, afară de alte împrejurări de mai nainte, și faptul, că pănă când au ținut serbárile în Francia, s’a pus la cale înființarea flotei mediterane ruseșci, cu ajutoriul și concursul Franciei. Francia a pus de bună voie la disposiția Rusiei tote stațiunile flotei franceze din Mediterană, ministrul de marină francez a dat ordinul, că bastimentele de resbel ruseșci în tote stațiunile flotei franceze să fie primite ca și cele francese. Astfel Rusia vede prin acesta realisată o dorință a lui Petru cel Mare, de a ave porturi în Mediterană. Acesta măsură este îndreptată contra Italiei, dar cu deosebire contra puterii maritime a Englitezei. Au simțit-o acesta oamenii în Italia și presa a dat espresiune; au simțit-o englezii, cari se tem a nu-și perde preponderanța maritimă față de rușifrancezi. Guvernul englez s’a versut necesitat în fața opiniei publice a declarat că nu va cruța nimic, pentru a susține flota engleză la nivelul ei de pănă acum. Astfel în urma prietiniei rusofranceză, întărită acum prin vizita rușilor și mai mult, s’a creat un fel de situație nouă, în care de-ocamdată se pare a fi Englitera mai amenințată, de a fi lovită în puterea și interesele ei maritime; întrebare, că Englitera vedindu-se astfel amenințată, nu va întră și ea în alianță cu puterile Europei centrale, față de care s’a purtat pănă acum cu multă bunăvoință? Viitoriul apropiat ne va arăta. Ardelul în pericol. Sub titula acesta „Bud. Hirs.” din 3 Novembre a. c. publica un articol de fond, în care se ocupă cu proiectul lui Bartha din congregația comitatului Cluj. In el se țlice, (audi minune!) că în Ardel nu românii sunt apăsați din partea ungurilor, ci invers, ungurii sunt oprimați în propria lor patrie, de cătră români. Pentru liniștirea mișcărei de naționalitate s’au născut diferite idei și anume după „Bud. Hill.“ următorele: „împăcare între unguri și români, în formă cum o doresc e partida moderată(î) română, cu privilegii, ce ar fi să se dea românimii ungurene, cu organisație corporativă și cu o alianță internațională cu România. „Contrar acesteia unii cugetă a pune capăt mișcării românesci cu legi escepționale și cu proclamarea unei stări de asediu mic în comitatele agitate, cu guvernor provisor al Ardelului, cu suspendarea libertății de presă etc. „Unii din partida guvernamentală ar voi să ajungă la resultat simplu pe cale administrativă, cu fișpani și gendarmi; alții mai bucuros ar încheia pacturi bihorene și pacea ar voi se o cumpere dela conducătorii românilor, cu concesiuni locale și cu bani electorali. „Ministeriul însuși după programa lui Hieronymi, cugetă, că va putea îmblânzi pe români pe calea echității — adecă vorbind drept, a-i deobliga, dând preoților plată mai multă și tinerilor oficii. Afară de aceste înșirate de „Bud. Hirs.“ a mai venit și Bartha cu faimosul lui proiect. Adevărat turn babilonic unguresc! Revista politică. In a zilele din urmă s’a ventilat soirea despre retragerea ministrului Csáky și acesta scrie o confirmă foile din Budapesta. Ministrul Csáky se va retrage îndată ce se va presenta proiectele despre căsătoria civilă. Retragerea și o motivază cu împregiurarea, că Csáky a dorit de mult să ajungă president al casei magnaților și că pentru acel înalt post ar fi și destinat, fiind in vacanță. Tot deodată se mai afirmă, că cont. Csáky de mult s’a obosit de a mai fi la guvern și că din acesta el n’a făcut nici un secret. * * . * Grija ministerială din Austria e pe cale a se aplana. Prințul Windischgrätz a fost însărcinat cu formarea noului cabinet și i-a și succes a întruni în jurul său bărbați cu cari să formeze un ministeriu de coaliție. Lista definitivă a membrilor noului cabinet o va presenta în curând Maiestății Sale monarhului. Corona pune mare punct pe bărbații, cari vor fi încredințați cu portofolurile miniștrilor de interne, finanțe și al armatei teritoriale și tocmai aici în timpină stavilă și prințul Windschgretz. Partidul lui Plener, după combinațiunile din urmă, va avea în noul ministeriu două portofoliuri. * * * Parlamentul francez e convocat pentru ziua de 2/14 Noem. Numai câteva cicre ne mai despart de acesta dată, în care actualul guvern va trebui se hotărască în ce chip va avea să se prezinte înaintea nouei camere. Sunt, în adevăr, două opinii, în sinul ministerului chiar, în acesta privință. Membrii radicali ai cabinetului, — și se cfice, că acesta ar fi și opinia d-lui Carnot, — sunt de părere ca să se aștepte o interpelare pentru a se vedea în care parte e majoritatea și ce vrea acesta majoritate, pe când d. Dupuy e de părere ca ministerul să se presinte înaintea carierei cu un program gata de acțiuni. E o divergență, din care pate resulta prea ușor un conflict în sînul ministerului, conflict ce ar veni forte bine partizanilor „guvernului omogen“. „Le Temps“ scrisese acum câteva căire un articol, sub titlul „Un proiect de guvernământ“, în care a început deja a pleda pentru necesitatea unui „guvern omogen“, ceea ce va sofică un guvern al republicanilor moderați, fără concursul și influența radicalilor. Se scie că „Le Temps“ este unul din diatele, care mențin încă, că republicanii moderați sunt în număr destul de mare în noua cameră pentru a da un guvern numai din sinul lor, apreciare, pe care ziarele radicale o contestă. Intrând mai în amănunte, „Le Temps“ preciseza, care ar fi să fie programul de guvernământ al noului minister. Mai întâi, partea negativă: orice acaparare din partea statului a industriilor private, minelor, căilor ferate băncilor, orice atingere a dreptului de proprietate și a libertății de muncă, orice tentativă de espropriere prin imposit, vor trebui cu energie combătute impositul unic pe venituri, progresiv sau nu, e de asemenea în rândul acelora măsuri, care trebuesc, dela început, repudiate. In ce privește partea afirmativă a programului, „Le Temps“ crede că noua legislatură va fi chemată a săvârși mai ales o operă de reforme administrative și financiare. „Răsboiu abuzurilor și economii,— acestea se fie cuvintele de ordine ejice „Le Temps, căci numai așa se vor pute face întreprinderile dorite de democrația franceză. Dacoromânismul și politica culturală magiară. v. Afacerea expulzaților în parlamentul român. Este meritul îndoios al lui Lascar Catargiu, actual prim-ministru, că cestiunea ardelená a ajuns un mijloc de agitațiune politică sistematică și o manevră parlamentară. La 1885 s’a întâmplat, că Ioan Bratianu în urma intervenției statului nostru a expulzat din țară pe Ciurcu, tatăl și fiiu, pe Ocășanu și tovarășii lui, care au introdus prin contrabandă în statul nostru proclamațiuni revoluționare. Opoziția condusă de Catargiu a început atunci un atac vehement, atât în presă, cât și în parlament, în contra lui Ioan Brătianu. La 22 ianuarie 1886 Mârzescu a interpelat în senat și a cerut punerea sub acasa a guvernului. Senatul ce e drept, nu a dat în judecată pe guvern, opoziția a reușit să 1 calomnieze însă atât de mult pe Brătianu, încât căderea lui a rămas numai cestiune de timp. Pentru noi magiarii, este mai ales de interes să studiăm desbaterile urmărite în mai multe jile în senatul român. Acesta discuție luminază multe cestiuni, și de aceea ne vom ocupa ceva mai pe larg cu ea. Constantin Boerescu interpelase mai nainte deja, la 4 Decembre 1885, în privința aplicării legii din 7 Aprile 1881, lege ce se refere la espulzarea străinilor. Răspundând cu acest prilej lui C. Boerescu, ată ce a Ilis Brătianu : „Domnilor! Eu nu sunt infalibil în ceea ce privesce faptele mele, nu pot se sfica că nu aș greși în ceea ce privesc e judecata asupra urmărilor unei legi, dar când găsesc o lege primită și afișată, el acesta îmi dă mijloce legale — și nu e vorba aici de frecare explicări, — lege, al cărei sfîrșit permite se fac astfel cum am făcut, nu găsesc de ce nu m’aș folosi de ea pentru a locui un zeu, care ar pute periclita interesele statului. Dacă d-vostra ve propuneți și veți dovedi că am usat de o lege escepțională în interesul meu sau al vreunui prieten al meu, atunci aveți dreptul să me atacați și să susțineți teorii ca aceia, cari au dis, că am isgonit români de pe pământul liber al României“. „Ei, domnilor! Nu sunt ore în temnițele nóstre români de dincolo, arestați ca asasini, bandiți și hoți? ei, să-i eliberăm, fiindcă sunt români?“ „Dan Boerescu, Mânzescu și alți domni senatori au ținut discursuri forte poetice în favorul espulzaților. Nu cred înse, ca d-lor să fi făcut mai mult decât mine în favorul românilor și al românismului. Luați procesele verbale ale corpurilor legiuitore și frunzăriți-le dela început; căutați să vedeți, cine a propus și a susțințit pănă la estrem, că românul — vină el de ori și unde în România — să n’aibă altceva ,de făcut, decât să se lapede de protecția ,străină, pentru a fi recunoscut de cetațen român, întrebați, cum am primit pe românii veniți de dincolo, cum am îmbrățișat causa atâtora dintre aceia chiar care ații ocupă posiție înaltă în stat. D-vóstra vé ocupați cu afacerea conduși de simpatii platonice, pentru a le făuri arme favorabile intereselor d-vóstre. țiceți, că acesta lege s’a făcut numai în contra asasinilor capetelor încoronate — uitați însă de asasinii nemului nostru. Boerescu. Nu cunosc pe acest soiu de asasini. Brătianu. Nui cunosci, pentru că ocupat fiind cu afacerile d-tale, nu ai solut, de .