Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)

1893-10-28 / nr. 118

Ar. 118 ABONAMEN­TUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 er. Pentru monarh­ie pe an 8 fl , 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45 Epistolele nefrancate se refusă — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr., rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Anii XLI Sibiiu, Joi 28 Octobre (9 Novembre) 1893. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta, Sibiiu, 27 Octobre, 1893. Primirea rușilor în Toulon și Pa­ris și serbarile entusiasmate, ce s’au arangiat cu ocasiunea acesta, au dat o nouă și puternică dovadă despre ali­pirea și prietinia (să nu­­ ficem alianța) celor două popore mari și puternice ale Europei a rușilor și francezilor. Este scrtt, că prietinia acestor două popore s’a inițiat mai de mult și a dat multă materie de dis­­cusiune și de combinații, atât presei, cât și politicilor europeni. S’a z­is și se crede, că acesta prietinie, chiar și în lipsa unei alianțe formale, care con­­secvent se denogă, este îndreptată con­tra triplei alianțe, contra alianței mo­­narh­iei nóstre, a Germaniei și Italiei, față de care Engliteza a rămas neu­trală, dar cu o disposițiune binevoitore. Se pare, ca acesta așa să fie și negreșit, că atât Francia, cât și Rusia au scopuri de realisat, cari se lovesc direct în interesele puterilor, cari for­­mază tripla alianță. Astfel este între altele scopul Franciei de a recuceri Alsația și Lorena și așa numita re­vangie față de Germania, cr ținta Ru­siei ar fi de a crea în peninsula bal­canică nește­ptări și raporturi după placul ei și dependente de ea, — o împregiurare, care ar aduce-o în con­flict cu interesele Germaniei și cu deo­sebire cu interesele monarh­iei nóstre în Orient. Aceste scopuri ínse oficial se re­­fac, se denéga. De când s’a inițiat apropierea între francezi și ruși, s’a accentuat oficial la ori­ce ocasiune, că cele două puteri n’au scopuri agresive, că nu au de gând se pășască contra triplei alianțe și doresc menținerea păcei. Ba la serbárile sgomotase din Francia s’a încungiurat cu grige ori­ce manifestație, care ar fi dat ansă la bănuială, că rușii și francesii ar voi se provoce vre-un conflict europen. Pănă când lase aceste scopuri, l a cam­ mereu se țintesce din partea Ru­siei și Franciei, se refac, vedem, că alianța prietinosă franceso-rusă își în­­­drepta de­o­cam­dată acțiunea mai cu sumă contra unei alte puteri, contra Engliterei. Ambele p­uteri, Francia și Rusia stau în multe părți în rivalitate de interese cu Engliteza. Astfel Rusia în Orientul europen, dar cu deosebire în Asia în tote părțile dă ca de o pe­­decă de puterea engleză, ora Francia în cele mai însemnate colonii ale sale are de rivală pe englezi. In Egipet interesele engleze și franceze sunt în colisiune, care tot mai mult se des­­voltă; cestiunea Siamului este mai mult o cestiune de interese dintre fran­cezi și englezi și tot asemenea este cestiunea de Marocco, care acum, prin rescula cobililor contra Spaniei ese era la ivală. In tote aceste cestiuni interesele comune ale rușilor și francezilor îi în­demnă ca ei să lucre mână în mână contra puterei Engliterei, scopul lor fiind a slăbi pe acesta. Acesta ne-o arată, afară de alte împrejurări de mai nainte, și faptul, că pănă când au ținut serbárile în Francia, s’a pus la cale înființarea flo­tei mediterane ruseșci, cu ajutoriul și concursul Franciei. Francia a pus de bună voie la disposiția Rusiei tote stațiunile flotei franceze din Medite­rană, ministrul de marină francez a dat ordinul, că bastimentele de resbel ruseșci în tote stațiunile flotei fran­ceze să fie primite ca și cele francese. Astfel Rusia vede prin acesta realisată o dorință a lui Petru cel Mare, de a ave porturi în Mediterană. Acesta măsură este îndreptată contra Italiei, dar cu deosebire contra puterii maritime a Englitezei. Au sim­țit-o acesta oamenii în Italia și presa­­ a dat espresiune; au simțit-o en­glezii, cari se tem a nu-­și perde preponderanța maritimă­ față de ruși­­francezi. Guvernul englez s’a versut necesitat în fața opiniei publice a de­clarat că nu va cruța nimic, pentru a susține flota engleză la nivelul ei de pănă acum. Astfel în urma prietiniei ruso­franceză, întărită acum prin vizita ru­șilor și mai mult, s’a creat un fel de situație nouă, în care de-o­cam­dată se pare a fi Englitera mai amenințată, de a fi lovită în puterea și interesele ei maritime; întrebare, că Englitera ve­­dindu-se astfel amenințată, nu va în­tră și ea în alianță cu puterile Euro­pei centrale, față de care s’a purtat pănă acum cu multă bunăvoință? Vii­­toriul apropiat ne va arăta. Ardelul în pericol. Sub titula ace­sta „Bud. Hirs.” din 3 Novembre a. c. pu­blica un articol de fond, în care se ocupă cu proiectul lui Bartha din congregația co­mitatului Cluj. In el se țlice, (aud­i minune!) că în Ardel nu românii sunt apăsați din partea ungurilor, ci invers, ungurii sunt oprimați în propria lor patrie, de cătră ro­mâni. Pentru liniștirea mișcărei de națio­nalitate s’au născut diferite idei și anume după „Bud. Hill.“ următorele: „împăcare între unguri și români, în formă cum o doresc e partida moderată(î) română, cu privilegii, ce ar fi să se dea rom­â­­nimii ungurene, cu organisație corporativă și cu o alianță internațională cu România. „Contrar acesteia unii cugetă a pune capăt mișcării românesci cu legi escepțio­­nale și cu proclamarea unei stări de asediu mic în comitatele agitate, cu guvernor pro­­visor al Ardelului, cu suspendarea libertății de presă etc. „Unii din partida guvernamentală ar voi să ajungă la resultat simplu pe cale ad­ministrativă, cu fișpani și gendarmi; alții mai bucuros ar încheia pacturi bihorene și pacea ar voi se o cumpere dela conducătorii românilor, cu concesiuni locale și cu bani electorali. „Ministeriul însuși după programa lui Hieronymi, cugetă, că va putea îmblânzi pe români pe calea echității — adecă vorbind drept, a-i deobliga, dând preoților plată mai multă și tinerilor oficii. Afară de aceste înșirate de „Bud. Hirs.“ a mai venit și Bartha cu faimosul lui proiect. Adevărat turn babilonic unguresc! Revista politică. In a z­ilele din urmă s’a ventilat soi­rea despre retragerea ministrului Csáky și acesta scrie o confirmă foile din Budapesta. Ministrul Csáky se va re­trage îndată­ ce se va presenta pro­iectele despre căsătoria civilă. Retra­gerea și o motivază cu împregiurarea, că Csáky a dorit de mult să ajungă president al casei magnaților și că pentru acel înalt post ar fi și desti­nat, fiind in vacanță. Tot deodată se mai afirmă, că cont. Csáky de mult s’a obosit de a mai fi la guvern și că din acesta el n’a făcut nici un secret. * * . * Grija ministerială din Austria e pe cale a se aplana. Prințul W­i­n­­­dischgrätz a fost însărcinat cu formarea noului cabinet și i-a și suc­ces a întruni în jurul său bărbați cu cari să formeze un ministeriu de coa­liție. Lista definitivă a membrilor noului cabinet o va presenta în cu­rând Maiestății Sale monarh­ului. Co­rona pune mare punct pe bărbații, cari vor fi încredințați cu portofolurile mi­niștrilor de interne, finanțe și al ar­matei teritoriale și tocmai aici în tim­­pină stavilă și prințul Windschgretz. Partidul lui Plener, după combinațiu­­nile din urmă, va avea în noul minis­teriu două portofoliuri. * * * Parlamentul francez e convocat pentru­­ ziua de 2/14 Noem. Numai câ­teva cicre ne mai despart de acesta dată, în care actualul guvern va trebui se hotărască în ce chip va avea să se prezinte înaintea nouei camere. Sunt, în adevăr, două opinii, în sinul ministerului chiar, în acesta pri­vință. Membrii radicali ai cabinetu­lui, — și se cfice, că acesta ar fi și opinia d-lui Carnot, — sunt de părere ca să se aștepte o interpelare pentru a se vedea în care parte e majorita­tea și ce vrea acesta majoritate, pe când d. Dupuy e de părere ca minis­terul să se presinte înaintea carierei cu un program gata de acțiuni. E o divergență, din care pate resulta prea ușor un conflict în sînul ministerului, conflict ce ar veni forte bine partiza­nilor „guvernului omogen“. „Le Temps“ scrisese acum câteva căire un articol, sub titlul „Un proiect de gu­vernământ“, în care a început deja a pleda pentru necesitatea unui „guvern omogen“, ceea ce va so­­fică un gu­vern al republicanilor moderați, fără concursul și influența radicalilor. Se scie că „Le Temps“ este unul din di­atele, care mențin încă, că republi­canii moderați sunt în număr destul de mare în noua cameră pentru a da un guvern numai din sinul lor, apre­­ciare, pe care ziarele radicale o con­testă. Intrând mai în amănunte, „Le Temps“ preciseza, care ar fi să fie pro­gramul de guvernământ al noului mi­nister. Mai întâi, partea negativă: ori­ce acaparare din partea statului a industriilor private, minelor, căilor fe­rate băncilor, ori­ce atingere a drep­tului de proprietate și a libertății de muncă, ori­ce tentativă de espropri­­ere prin imposit, vor trebui cu ener­gie combătute impositul unic pe ve­nituri, progresiv sau nu, e de aseme­nea în rândul acelora măsuri, care tre­­buesc, dela început, repudiate. In ce privește partea afirmativă a programului, „Le Temps“ crede că noua legislatură va fi chemată a să­vârși mai ales o operă de reforme ad­ministrative și financiare. „Răsboiu abuzurilor și economii,— acestea se fie cuvintele de ordine ejice „Le Temps, căci numai așa se vor pute face întreprinderile dorite de democra­ția franceză. Dacoromânismu­l și politica cul­turală magiară. v. Afacerea expulzaților în parlamentul român. Este meritul îndoios al lui Lascar C­a­­targiu, actual prim-ministru, că cestiunea ardelená a ajuns un mijloc de agitațiune po­litică sistematică și o manevră parlamentară. La 1885 s’a întâmplat, că Ioan Bratianu în urma intervenției statului nostru a expulzat din țară pe Ciur­cu, tatăl și fiiu, pe Ocă­­șanu și tovarășii lui, care au introdus prin contrabandă în statul nostru proclamațiuni revoluționare. Opoziția condusă de Catar­­giu a început atunci un atac vehement, atât în presă, cât și în parlament, în contra lui Ioan Brătianu. La 22 ianuarie 1886 Mâr­ze­scu a interpelat în senat și a cerut pu­nerea sub acasa a guvernului. Senatul ce e drept, nu a dat în judecată pe guvern, opoziția a reușit să 1 calomnieze însă atât de mult pe Brătianu, încât căderea lui a rămas numai cestiune de timp. Pentru noi magiarii, este mai ales de interes să studiăm desbaterile urmărite în mai multe­­ jile în senatul român. Acesta discuție luminază multe cestiuni, și de aceea ne vom ocupa ceva mai pe larg cu ea. Constantin Boerescu interpelase mai nainte deja, la 4 Decembre 1885, în pri­vința aplicării legii din 7 Aprile 1881, lege ce se refere la espulzarea străinilor. Răs­­pund­ând cu acest prilej lui C. Boerescu, ată ce a Ilis Brătianu : „Domnilor! Eu nu sunt infalibil în ceea­ ce privesce faptele mele, nu pot se sfica că nu aș greși în ceea­ ce privesc e judecata asupra urmărilor unei legi, dar când găsesc o lege primită și afișată, el acesta îmi dă m­ijloce legale — și nu e vorba aici de fre­­care explicări, — lege, al cărei sfîrșit per­mite se fac astfel cum am făcut, nu găsesc de ce nu m’aș folosi de ea pentru a locui un zeu, care ar pute periclita interesele sta­tului. Dacă d-vostra ve propuneți și veți dovedi că am usat de o lege escepțională în interesul meu sau al vre­unui prieten al meu, atunci aveți dreptul să me atacați și să susțineți­­ teorii ca aceia, cari au d­is, că am isgonit români de pe pământul liber al României“. „Ei, domnilor! Nu sunt ore în tem­nițele nóstre români de dincolo, arestați ca asasini, bandiți și hoți? ei, să-i eliberăm, fiind­că sunt români?“ „Dan­ Boerescu, Mânzescu și alți domni senatori au ținut discursuri forte poetice în favorul espulzaților. Nu cred înse, ca d-lor să fi făcut mai mult decât mine în favorul românilor și al românismului. Luați pro­cesele verbale ale corpurilor legiuitore și frun­­zăriți-le dela început; căutați să vedeți, cine a propus și a susțințit pănă la estrem, că românul — vină el de ori­ și­ unde în Ro­mânia — să n’aibă altceva ,de făcut, decât să se lapede de protecția ,străină, pentru a fi recunoscut de cetațen român, întrebați, cum am primit pe românii veniți de dincolo, cum am îmbrățișat causa atâtora dintre aceia chiar care ații ocupă posiție înaltă în stat. D-vóstra vé ocupați cu afacerea conduși de simpatii platonice, pentru a le făuri arme favorabile intereselor d-vóstre. ț­iceți, că acesta lege s’a făcut numai în contra asasi­nilor capetelor încoronate — uitați însă de asasinii nemului nostru. Boerescu. Nu cunosc pe acest soiu de asasini. Brătianu. Nu­i cunosci, pentru­ că ocu­pat fiind cu afacerile d-tale, nu ai solut, de .

Next