Telegraful Roman, 1894 (Anul 42, nr. 1-141)
1894-01-20 / nr. 8
Nr. 8 ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fi., 6 luni 3 fi. 50 cr., 3 luni 1 fi. 75 cr. Pentru monarcie pe an 8 fi, 6 luni 4 fi., 3 luni 2 fi. Pentru străinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 3 luni 3 fi. Sibiiu, Joi, 20 Ianuarie (1 Februarie) 1894. Apare Marțul, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45 Epistolele nefrancate se refusă — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XLII INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr., rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. FOITA „La Cata“ (Impresiuni dela adunarea generală a „reuniunei învățătorilor din districtul XI. al Făgărașului“ dela 29 și 30 Nov. 1893.) - I (Încheiere). Abia ne-am recules din acestea cugete și întâlnim doi indivizi cu rusce prăjini în spate, cari vorbiau stricat romănesce cu un al treilea, cari asemenea hodorogea biata limbă a nostra, de te lua mila de ea. Erau doi secui cu îmblăcit și cu felez uitarea pe spate, și cu un compatriot sas, cari se înțelegeau la daltă în adevărata limbă de stat a Ardelulu în cea românescă. Am întrebat și ne-am și ajuns scopul. Apoi am plecat pe drumul arătat cu convingerea ca mai ușor poți comunica în limba română chiar și pe la granițele săcuimei, și cu e forte adevărat ceea ce să dice, că adecă un sas și un săcuiu din Ardel, numai românesce să pot înțelege la o altă. Ne-am cerut mii de scuse dela geniul limbei nóstre, că din Perspective de luptă. In toiul luptelor, ce se deslănțuiesc asupra nostră și cari purcesc din tabere vrășmașe, ne dispută existența națională titlul de mai sus nu va surprinde pe cetitorii noștri. Vor fi mâhniți însă, când le spunem, că tocmai în aceste zile de grele încercări, când furia dușmanilor streini de nemul nostru se descarcă cu mai mare putere, tocmai în aceste zile, în care se fac cele mai mari atentate asupra instituțiunilor nóstre, în aceste timpuri grele, cari reclamă necesitatea de apărare a tuturor românilor, vine „Unirea“ din Blaș și ne pune în perspectivă lupte pe terenul confesional. O înțelegem acesta. Uniții sunt înarmați de luptă dor le stau la disposițiune fonduri grase pentru „zelarea“ în proselitism; noue ne remâne a ne apăra numai cuvântul adevărului și curățenia credinții, moștenită din străbuni. Semnul de alarmă s’a dat începând cu unul 1 al fetei și continuând un articol de „anul nou românesc“ (nr. 2), căci „Unirea“ serbăză de două ori anul nou, ca nici o altă faie românăscă. In acești articoii se plânge „Unirea“, că „de la schisma lui Fotin încóce răsăritul desbinat se feresce ca de foc a primi ceva dela biserica apusului. Răsăritului disident i se pare, că tot ce vine din apus și cu deosebire de la Roma este eresie. In așa mare ură s’a prefăcut iubirea cea frumosă împrumutată între apusul și răsăritul creștin, ce domina pe timpul marilor doctori ai bisericei sau cum îi numesce ritualul nostru marilor dascăli ai hunei: loan Gură de aur, Vasiliu cel mare și Gregoriu teologul“. Fie ne permis a observa, că nu Fotiu a făcut schismă în biserică, ci papii de la Roma au provocat-o prin tendințele lor absolutistice, ci Fotiu a apărat biserica de ingerințele lumesti ale episcopatului din Roma. Biserica răsăritului nu e nici schismatică, nici disidentă, atribute, cu cari vrea să esceleze „Unirea“. Disidentă se pote numi biserica „undă“ de astăzi, care nu scie la ce biserică se se mai alăture. Totdeodată trebue să observăm, că d-nii dela „Unirea“ sunt de tot superficiali în istoria bisericesca, deorece pe timpul „marilor doctori“ în biserica lor, dar într’a nostră a marilor dascăli, n’a fost decât o biserică universală, și acesta biserică s’a divisat în urma tendințelor și înoirilor întroduse de scaunul papal, înoiri contra spiritului bisericesc. Imputarea „Unirei“, că nu primim calendariul Gregorian o suportăm cu atât mai vârtos, că calendariul nostru s’a identificat cu viața poporului românesc. Sărbătorile nóstre sunt așezate după calendariul Iulian și cărțile nóstre bisericesci sunt îndreptariui sigur în acesta privință. Se ne permită însă domnii de la „Unirea“ să-i întrebăm, că dacă ei au primit calendariul Gregorian, pentru ce nu serbază și sărbătorile deodată cu catolicii? de ce se folosesc de atâta iesuitism, încât spun una și fac alta ? pentru ce nu folosesc cărțile catolice în biserică? Da, pentru că vreau să fie și cu apusul și cu răsăritul. Să ne mai permită să le spunem, că e prea mare ignoranța, ce o arată, când afirmă, că Șiua la 25 Dec. cade chiar in timpul solstițiului de iarnă, de când Jiua începe a cre 8ce, ér noptea a scade, deorece dupa legile naturii e lucru constatat, că ziua începe a cresce la 22 Decembre. Și dacă „disposiția acesta a luat-o sântul scaun apostolic de la Roma“ din causă, că cjiua începe a cresce, atunci trebue să mărturisim, că cu totá infalibilitatea, dar a făcut calculi greșiți, pe cari cei săraci cu duhul îi pot crede, precum afirma pot ei, că ... , „la nascerea Domnului creștinii destinați din răsărit au saltat și s’au desfătat in urma disposițiunilor scaunului Romei, (?!) — ér la la Ianuariu inmormêntézá anul vechiu și încep an nou și gratul era împrumutat în urma disposițiunilor scauneză care l’am fost abandonat, altă dată nu o vom mai face. Când am ajuns în Cața m’am trezit din visuri hodorogite, și uitându mă la orologiu era 101/2 noptea. Dar chiar și pe acesta vreme, românimea de acolo era deștuptă, așteptând sosirea nostră. In câteva minute fiecare își avea omul, care cu bunăvoință proverbială îi punea la disposiție cele de lipsă unui călătoriu: o vorbă bună, un poftim de ședeți, poftiți la masă, ce mai este cum e asta, cum e cealaltă și în fine un poftim de vă „hodiniți“ că-ți fi osteniți și e târziu, punea capăt tuturor întrebărilor și răspunsurilor, și ne-am dat odihnei. Dimineța recreați ne-am întrunit în localul ședințelor, scóla română, zidire cu etagiu, care costă pe comuna bisericesca peste 3000 fl. v. a. După doue ședințe, sera am participat la producțiunea teatrală, dată de tinerimea poporală română de acolo S’au jucat piesele: Cinei Cinei și Vivandiera cu un succes care ne-a lăsat uimiți, luând în considerațiune împrejurările de acolo și pretensiunile cu care am întrat în sala de producțiune. Elisabeta Bucur, o blondină care ta săgeta din ochi, ca cu panganezul în rolul Smarandiței a jucat cu o precisiune nului Romei(?!)“ și totuși „Unirea“ să plânge, că ei „die, că nu se supun pontificelui Romei, că el nu este capul bisericei.“ Da, oric și mărturisesc, că papa nu e capul bisericei; ei nu vreau să primesc atâtea disposiții absolutistice. Serbarea nasterei Domnului de altfel nu e o disposiție a papei ci e un cult desvoltat în biserica vechie în care s’a practicat De disposable papei nu vreau să scie ortodocșii. Ne permitem însă erăși întrebarea: Uniții noștri, cari țin disposable papei, când serbază anul nou, îl serbază cu Papa, ori cu românii?! Dar tote acestea le face „Unirea“ pentru ca să deducă, că românilor uniți le servesce acesta spre mare mângiere, că binecuvântările scaunului papal pentru ei au fost așa de copiese „cât evenimentul sântei uniri a fost ca o a doua nașcere pentru națiunea română“. Că ce a fost evenimentul sântei uniri, vom arăta cu obiectivul Hurmuzachi și chiar cu Simion Bărnuțiu Deocamdată ne mai întreținem la următorele: „Unirea“ în nr. 1 se espectoréza între altele astfel cu: In nr. 50 al foii nóstre in articlul de fond vorbind despre căsătoria civilă am constatat adevărul cunoscut în totă lumea, că creștinii gr.aesariteni au primit totă legislațiunea civilă bizantină cu privire la căsătorie. Din împrejurarea acesta am dedus, ca ei nici nu se pot plânge tare în contra căsătoriei civile, deorece pentru ei statul magiar face numai aceea, ce a făcut de mult statul bizantin. * Din pricina constatării acesteia s’a supărat forte „Telegraful Român“ din Sibiiu, și în nr. 137 ar voi să ne dovedesca, cum că n’ar fi așa. Se vede, că frații dela „Telegraful Român . .. puțin își cunosc istoria dreptului bisericei proprie". Pe ce se rafirmă motivele cele multe de despărțiri din biserica disidentă a răsăritului ? Au nu pe novela 117 a împăratului Iustinian?............. J perfectă și așa de naturală, încât ai fi dat mult să fi în locul lui Graur, t(G. Căboși) ca ție se-ți tragă din gena zimbind, cum îi făcea acestuia. A și meritat Graur căci prea bine a representat pe feciorul boeresc. Tot asemenea de bine au jucat Cornelia Urs, (fetița învățătoriului local) Maria Potoșan Maria Făgăraș și Maria Flinț, tote îmbrăcate în costum național lucrat în familie cu mult gust. Le prindea crâtințele de minune și erau adevărate floriei, pe lângă veteranul învățătoriu Urs, care era adevărat conul Sandu pe bina. Buna interpretare a pieselor, în special Vivandiera intra atât a încâlcit entusiasmul celor presenți încât după căderea ultimă a cortinei, a răsărit, ea scântena din cremene : „Deșteptate române“ care s’a cântat de sute de guri, stând în piciore pană la fine. Reușita producțiunei pote încura graT de diletanții și în special pe conducătorii intelectuali: primo loco , domnișora Eugenia Mircea fica preotului local, ale cărei ostenele sunt de deplin remunerate prin iubirea și respectul cu care e încungiurată de tinerimea de acolo, care lucru ne-a făcut să o admirăm și să o felicităm, de asemenea și pe dl învățătoriu Urs îl amintim cu laudă. Astfeliu stând lucrul, pentru ce legile împăraților bizantini să fie pentru dînșii legi sacre, ort legile parlamentului magiar aprobate de regele senuciri sacre Legislațiunea asta bizantină, purcesa nu din geniul ceresc al Creștinismului, ci din natura moleșită a grecilor și a orientalilor, a luat căsătoriei consistința și stabilitatea aceea, ce trebue să o aibă între creștini, și carea în mare parte a avut-o chiar și la romanii păgâni. In urma legislațiunei acesteia sunt la greco-orientali despărțirile așa de multe și ușore. Cu deosebire însă nouă legislațiunea acesta primită de greco-orientali ne face mult năcaz. La noi românii uniți căsătoria în conformitate cu spiritul creștin și cu geniul antic roman este și trebue să fie consistentă și stabilă.................. Și fiindcă noi nu putem judeca căsătoria după legile bizantine, ci după ale bisericei, și nici nu-i putem despărți așa ușor, ce fac ei atunci ? își lasă legea, să fac greco-orientali...................... Astfeliu stând lucrul, putem se flcem, că dacă Dumneziu va permite introducerea căsătoriei civile la noi, de o parte codicele civil de căsătorie nu va fi așa facs ca legislațiunea bizantină, de altă parte nici despărțirile nu vor fi așa ușăre ca după legile bizantine de la gr. orientali. Și așa căsătoria civilă din punctul acesta de vedere nu ne va face atâta stricăciune ca novela lui Iustinian, după care se îndreptă gr. orientalii, căci nu vor mai trece atâți gr. catolici la gr orientali, numai ca se se potă despărți. Cu tote acestea însă ne-am bucura, dacă episcopatul gr. oriental la timpul său ar fi soț de luptă cu episcopatul catolic în combaterea proiectului căsătoriei civile, deși când Tisza a făcut de doue ori încercarea de a introduce căsătoria civilă din necesitate, nici un episcop gr. oriental nici românesc, nici șerbesc nu a țins nici un cuvânt. In urmă le dicem dnilor dela „Telegraful Român“, se nu mai umble îmbetând atâta pe cei simpli cu trasa, că biserica dînșilor este „biserică naționalâ“. In credință nu e națională, căci le este comună cu slavii și grecii. In rit nu e națională, căci ri Cina comună care a urmat după representațiune, cu tote că a fost de post, ne a îndulcit presto măsură. Supa de pesteprespat, mazărea presentata pe tipsii și arangiată în formă de turnulețe împodobite cu verdețuri, pesce-fripturi, sardele, icre, măsline, prăjituri, pregătite de un specialist, și servite în parterul sculei, de cătră d-na preotesa Mircea, d-sora Eugenia Mircea și, și alte femei ale membrilor comitetului parochial, dar aceste bucate prompt servite au fost cu mult mai gustase, ca cele de dulce, dovadă că post în cóce, post în colo mai târziu așa le-am jucat încât, era aprape să măniem pe părintele Mircea că am jucat și pe dna preotesă. Cum că și vin s’a servit la masă dovadă toastele. Eu nu le amintesc tăia amintesc, că în loc de musică la masă am avut corul floricilor, cu sucursul cântăreților dintre învățători. Toaștele să perondau cu cântări : Deșteptate, Tricolorul, Auc și buciumul Marșul lui Iancu, etc. încât un agent al societaței de asigurare Gresham, care de față fiind, a mâncat bucate ortodocse, ne admira cu gura căscată, or noi ne mângâiam, că dacă cumva s’ar bolnăvi D-rul C.. . cel din poveste, fiindu-i la drepta ei