Telegraful Roman, 1894 (Anul 42, nr. 1-141)
1894-11-29 / nr. 128
Sibiiu, Marți, 29 Novembre (11 Decembre) 1894. Anul XLIIA N. 128 TELEGRAFUL ROMAN. Apare Matrița, Jota și Sâmbăta. ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 er. Pentru monarcie pe an 8 fl, 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele neflancate se refusă — Articolii nepublicați nu se Înapoiază INSERTIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de dou 5 ori 12 cr., — de trei ori 15 cr., rondul cu litere garmond — și timbru de 80 cr. pentru fiecare publicare. Sibiiu 28 Novembre, 1894. Un amic al tarei nóstre ne trimite următoriul articol, privitor la interpelarea de p. Pázmándy, despre adunarea națională și la răspunsul miu. Hieronymi. Dacă n’am cunosce apucăturile guvernanților noștri, ar trebui se credem, că visăm numai cele ce <Ji deci se debutază din partea guvernanților pentru publicul magiar de o departe, era de altă,parte pentru intimidarea naționalităților. Marea adunare națională, română ținută la 28 Novembre în Sibiiu precum se vede după tote semnele, a scos din sărite guvernul, oposiția, și pressa magiară. Nu ne surprinde deci lucrarea concentrată a întregului șovinism. Am capătat cu mult mai multă minte decât se perdem din curagiul bărbătesc, ce îi șede bine unui popor consolit de drepturile sale. Vom merge înainte conduși de moderațiunea, carea s’a putut vede In tóte acțiunile nóstre politice mai însemnate. Faptele recente, declarațiunile din parlamentul Ungariei sunt semnificative, și tradezá numai un grad neexplicabil de nervositate deoparte, eră de altă parte confusiunea babilonică, ce domnesce în tabera magiară față de rezolvarea cesiunii române. Iți vine să compătimescă pe cei ce țin astăzi frânele guvernului în mâni, când își iau refugiul la apucături nedemne, cari tind la nimicirea libertății poporelor nemagiare din patrie. Dar să ascultăm pe Ianus cel cu două fețe omul cu inima între kossuthiști dar tot odată și în tabera liberală, omul, carele pacteză cu rușii, se încerca a seduce pe francesi, și carele cu o față nespălată îl află pretutindenea în contra nostru — după cum îi cântă șeful guvernului. Faimosul Pázmámly a interpelat — precum am amintit în numărul nostru dela 6 Decembre — în dietă și între alte lucruri gogonate a întrebat: „Ce are de gând se facă ministrul de interne pentru că in fine liniștea și pacea cetățenilor magiari să fie apărate de mișcările naționalităților? Espect orațiunea dacă n’ar eși din capul unui Pázmándy am crede, că e o frază utopică a unui om din balamuc. Apoi de! La magiari multe trec necăjite. La ei pare că e adevărată fabula lupului cu mielul. Sunt ageri mieii la dinți, vor fi înghițit desigur ei vie un lup! De ce să nu fie posibil, că noi naționalitățile să înghițim pe magiari? De ce să nu fie posibil? De ce să nu fie adevărat, că naționalitățile neliniștesc și conturbă pacea magiarilor? Și se nu vadă are Pázmándy, se nu vadă are oposiția, se fie în urmă guvernul atât de miop, ca să nu observe că prin asemenea scornituri să dă un testimoniu de vădită slăbciune magiarilor — față de străinătate? Preste un pătrariu de seclu au avut magiarii tóte la dispusesiunea lor, au tractat cum au voit cu nemagiarii, și acum totuși aceștia sunt in stare să le conturbe liniștea? se va întreba cu tot dreptul lumea. Dar unde rămâne apoi cu „liniștea“ ministrului de interne, pe carea o vestea urbi et orbi cu câteva zile mai înainte tot în dietă? Așa curând a dispărut liniștea în Ardel! Ministrul avea lipsă de interpelare, pentru ca să-și mai acopere măsurile drastice luată față de români, și in specie față de disolvarea comitetului național român. Ea a venit însă necăjită, și mai necăjit a fost încă răspunsul ce i s’a dat. Nu putem însă trece ușor preste interpelare, ci ținem de consult a întreba și noi la timpul nostru: cine sunt pușcați și maltratați din senin de cătră gendarmi, românii sau magiarii? Cine împopulăză prin sorile din Seghedin și Vaț, românii sau magiarii? Cine sunt lipsiți de libertatea cuvântului? A cum pressă, a magiarului ori a românului e persecutată pe tóte căile posibile? Asupra Ziariștilor magiari ori români se dictără pedepse în bani — ce trec preste mii? Cui s’a făcut dreptate, românilor bătuți la Turda, Arad, Ș’mleu ori celor ce au ascultat negenați în Dobrițin cântându-se la adresa capului statului: „Jai de buncul a nemet? Și încă tot noi românii conturbăm liniștea magiarilor? Ce ironie! Nu vorbele ci faptele dau tonul act.i A vorbit insăși ministrul Hieronymi pate pentru ultima oră ca ministru. Și ceea ce el ? „A luat măsurile de lipsă pentru susținerea liniștei“. Lucru vechiu ! Gendarmii s’au înmulțit și atât e totul. Nu a putut însă să spună un singur cas, în care gendarmii ori miliția se fi fost de lipsă spre a păzi pe magiari de furia românilor. Sunt însă cazuri concrete că gendarmii sunt agenți provocători printre români. A mai ținut de consult ministrul să spună că nu va suferi ținerea congresului naționalităților. Minunată logică, întrunirea alegătorilor români e permisă la Sibiiu, și când vor să se întrunescă câțiva alegători români, sârbi, și slovaci, ministrul nu va concede. Halul de libertate! Noi credem totuși că ministrul va mai cugeta asupra lucrului, probabil după ce va pleca din fotoliul ministerial, înainte numai pre calea apucată căci nu e departe timpul când cuvântul magiar, dacă magiarii dau ascultare viselor unui Pázmándy, va fi luat un rîs de totă lumea. Revista politică. Scrrile din Budapesta anunță, că situațiunea politică este forte încurcată. Miniștrii unguri peregrineză pe rând la Viena, dar despre un resultat positiv al acestor peregrinagii nu transpiră nimic sigur în publicitate. Nici chiar foile cele mai aprope de guvern nu pot da solii linistitare. * * * Unele foi din Budapesta aduc sclrea, că în curând Austro-Ungaria are să fie inundată de grâne rusesci, cari vor ave să facă mare concurență grânelor nóstre. Se zice, că guvernul rusesc a împuternicit căile ferate ale Rusiei, ca să sprijinescă cât mai mult transportarea bucatelor spre Austro Ungaria, dându-le esportatorilor chiar și anticipațiuni în bani gata. Din partea căilor ferate sud-orientale ale Rusiei s’a și trimis un unputernicit la Budapesta, care să facă o învoală cu vreuna dintre băncile de acolo, care să se angagieze cu vânzarea bucatelor rusesci. Neaflând însă în Budapesta o asemenea bancă, Inputernicitul s’a dus la Viena, unde a și încheiat învoiala dorită. In urma acesta în curând o să și sosesca grânele rusesci, cari, dacă e adevărată schrea acesta, fără Indoéla vor face mare concurență grânelor nóstre. * * * Contele Dr. Zichy János, respunzând lui Toth Arthur, presidentul independiștilor din Székesfehérvár, Zice între altele și următorele: In ceea ce privește cestiunea naționalităților cu ocaziunea congresului nu s’a adaus nimic, la ceea ce legea nóstru de naționalități a făcut în mod așa de nobil. A apăsa naționalitățile, nici eu nu vreau, nici domnul president (Toth A.) nu pate s- ovoiescă, pentru că violența față de cel mai slab nu se pute uni cu caracterul cavaleresc al națiunei magiare. Voim a convinge naționalitățile, dar’ nu a le învinge cu forța, pentru aceea că atât d-ta, cât și eu voim un stat puternic; or’ basa sigură a acestui stat vor forma-o nu elementele centrifugale, ci cele centripetale. Așadară nu pote fi vorbă de „tradere de patrie“ când noi în mod cavaleresc, nobil, or’ nu cu forța brutală, vrem să ajutăm resolvarea pacinică a cestiunei naționalităților. In „Magyar Állam“ răspunde într’o epistolă deschisă Rakovszky la scrisorea lui Zichy János. In ceea ce priveșce cestiunea naționalităților Rakovsky se identifică cu cuvintele lui Zichy Nándor, care nu voiesce sé nedespuie de limba maternă. Dumnezeu a trimis apostolii să vorbesca ín tóte limbile, și noi cu fiecare popor trebuie să vorbim in limba sa Liberalismul fals de astăzi a jignit acest drept. Avem o lege de FOSTA Documente pentru limbă și istorie. (Urmare.) §• 8. Iobagii, pădurile tăietori, sau arborile descorțători, nu numai pricinuitele păgubi a le întorce să îndatoresc, ci încă și la punerea în pedepsa lucrărei pălmești de trei zile trebue să se strângă. Dă și de cumva iobagiul prin acesta pedepsa dela tăierea pădurei, a descorțirea erburilor nu să va spăimânta, vinovatul acela cu magistratualicesca putere a varmegiei sau a scaunului trebue a se strânge; și cuviinciosa asistenție domnului pământesc va trebui a se da, ca vinovații după greutatea greșelii spre pilda altora se se pedepsască. § 9. Strângerea de bani, și de bucate între iobagi facétóre supt pedépsá întru mai mult a 12 bețe prin jurisdicția varmegiei, sau scaunului hotárítóre oprită să fie. §• 16. Decumva porcii în pădurile domnesci cu celuimă mânați de să vor afla, stăpânul porcilor iobag în pedépsa îndoită tacie a firului (grandinationis) domnului pământesc se va plăti. §• 11. Culegerea gogorițelor de cer, sau gorun (galarum quercinarum), și a ghindelor batere în pădurile domnesci fără scirea domnului pământesc cutesată supt pedepsa a contrabandei, și a punerii lucrului pălmesc de trei Zie oprită să fie. Dară nici domnului pământesc nu va fi slobod iobagii săi la culegerea gogorițelor afară de slujbă a-i strânge § 12. Iobagilor arme de pușcat a purta și câni de vânat a ținea, supt în curgerea pedepsei lucrări pălmesci de trei Zile oprită este. §. 13. Afară de vremile mai în sus însemnate, a tot feliu de beuturi crijmirea iobagilor supt pedepsa contrabandei (adecă a cuprinderii sau a luării aceiași beuturi) și a lucrului pălmesc de trei zile oprită să fie de tot, acelora totuși și supt vremea crijmirii domnesci vinul din viile sale spre trebuința cășii a-1 țină și a bea, ba încă și cu butea a’l vinde, slobod va fi. §, 14- Decumva iobagiul la slujbă chiemat din greșalii sau lenea sa nu ar veni, îndărăvnicia aceluiași înainte îndreptându-se, după greutatea greșelii, sau lenii sale, mai mult cu 12 lovituri de bețe să se bată. §. 15. De unde are careva cu paguba misărunții domnesci, carne a face și a vinde s’ar încumeta, afară de contrabandă totdeuna cu a lucrării pălmești de trei zile pedepsit sé se pedepsesca. §• 16. Văduvele iobagilor morți de se vor mărita după altul din casa moșiască a se duce pot, fără de aceea că s’ar îndatora de a băga alt iobag în locul său, restanțiile totuși și darea impératescá, și dăjdile domnesci pe vremea aceea, în care în hăsnuirea economiei răposatului său bărbat au stătut din rămasa aceluiaș avere a le plăti să îndatoresc. §. 17. Detorii supt numele obștii fără scirea domnului pământesc a face nu e slobod. §. 18. Veniții străini fără scirea domnescă a-i primi, sau fundușuri moșiesci (săsionalicesci) a cumpăra, a vinde, a schimba, sau arece așezări a fundușurilor strămutare, și înstrăinare în sine cuprindătore a face supt pierderea datei sume să opresce. Intru acelea locuri