Telegraful Roman, 1894 (Anul 42, nr. 1-141)

1894-01-15 / nr. 6

Nr. 6 ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fi. 50 cr., 3 luni 1 fi. 75 cr. Pentru monarc­ie pe an 8 fi: 6 luni 4 fi., 3 luni 2 fi. Pentru străinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fi. Si­biiu, Sâmbătă, 15/27 ianuarie 1894. Apare Mari­ța, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45 Epistolele nefrancate se refusă — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIU­NILE. Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr., rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Nr. 7206 Școl. Notă: Se aduce la cunoscință oficiilor protopresbiterale și parochiale și tu­turor organelor nostre școlare din archidiecesa greco - orientală română din Transilvania spre scrie și confor­mare, că dl ministru r­­u de culte și instrucțiune publică din 14 No­vembre a. c. Nr. 53.380, opreșce din­­ tote scalele din patrie folosirea hai­telor geografice: Politische Übersicht von Deutschland, von Stülpnagel, Gotha, Justus Perthes, și H Kieperts Polit. Schul­wandkarte von Europa, Berlin bei D. Reiner ca conținând date greșite in privința Ungariei. Sibiiu, din ședința senatului sco­­lariu, ținută la 18 Novembre, 1893 Con­sistoriul archidiecesan. Protestele sașilor. In anul trecut al fetei nóstre am amintit, că concetățenii noștri sași, indignați pentru măsurile luate de or­ganele administrative din comitatul Bistrița-Năsăud și din alte comitate, contra învățătorilor sași, din causa limbei magiare protestezá după cer­curile lor bisericesci contra acestor măsuri, declarându-le de ilegale și provocând pe deputații sași a între­­veni la locurile competente pentru cassarea acelora. Eră unul din aceste proteste, în traducere românescă: Decisiunea comitetului cercual săsesc al Orăștiei din incidentul procedurei ilegale și volnice a comitetului administrativ din co­mitatul Bistrița-Năsăud, față de învățătorii șcó­­lelor poporale confesionale. Persecutarea învățătorilor de la scatele­­ poporale confesionale din comitatul Bistrița- Năsăud, precum și atacurile, ce le îndreptă inspectorii școlari reg­­ulii, contra învățători­lor confesionali din alte comitate (Alba de­ Jos, Sibiu), se arată a ave intenții, cari nu se pot explica nici cu legea, creată atât de pe nedrept, ci numai prin călcarea legilor. Un cas asemenea acestuia nu s’a întâmplat nici într’ un stat de drept din lume. Și pentru aceea suntem siliți a pune întrebarea, mai este încă în acesta țară drept și lege, sau fiecare este lăsat arbitriului și volniciei autor­­tăților oficiale, relose preste măsură? Comitetul cercual săsesc din Orăștie nu pute da în acesta afacere, la întrebarea pusă un răspuns liniștitor, in mod mai demn de­cât recercând prin comitetul central pe de­putații dietali sași, să înfluințeze ca. 1. Decisiunea ilegală a comitetului admi­nistrativ din Bistrița-Năsăud, din 15 Decembre 1893­, precum și celelalte de acelaș sens, să se scotă din valore. 2. Comitetul administrativ să fie tras la răspundere pentru trecerea ilegală preste cer­cul de activitate al comitetelor administrative. 3. Toți inspectorii, cari au făcut pro­punerile cunoscute, — și fiecare care va mai face asemenea, — să fie depărtat din posiția aceea, pentru îndeplinirea căreia are atât de puțină pricepere și capabilitate. Protestul acesta energic e datat din 17 ianuarie a. c, și subscris în numele comitetului de dr. Klein, ca președinte și Levitzky, secretar. Un alt protest ne este cunoscut din cercul Cincu-Agnita, în care ase­menea să declară, că procederea co­mitetului administrativ din Bistrița Năsăud „se lovesce de lege“ și e de dorit, ca deputații sași se facă atent pe ministru la acesta procedere ile­gală. Totodată sunt recercetate tote cercurile săsesci a întreveni în acesta I cestiune pe lângă deputații lor. Asemenea s’a protestat și în cer­cul Sighișorei. Protestele și mișcarea acesta sunt instructive din mai multe puncte de vedere. Mai întâiu de tote să vede, că unde e vorba de progresele limbei magiare, de magiarizare, nu sunt cruțați de loc nici sașii, cu totă alianța și pacea lor încheiată cu guvernul. Acesta au esperiat-o sașii și pănă acum și ea a produs, cu deosebire în cercurile tinerimei, un resens față de politica de capitulație inaugurată în timpul din urmă. Procederea față de învă­țători­i a pus urăși în mișcare și pre­cum să vede din protestul de mai sus, ei o condamnă în termini aspri. încă câte­va lovituri de aceste se­li să dea și sașii vor fi siliți a se pune urăș în oposiție față de tendințele magiariză­­rii, cari nu înceteza cu totă înfrățirea. Este interesantă apoi, că mi­nistrul da­ va ascultare glasului sa­șilor și deputaților lor sau va aproba procedura organelor comitatense ze­lose, cari însă au purces pe baza or­­dinațiunii ministeriale, și mai zelose în cestiunea limbei magiare „Lieb D. Tageblatt“ din Sibiiu anunță, că mi­­ministrul a sistat procedura organe­lor comitatense și a cerut informați­­uni cu privire la învățătorii suspendați. Față de acesta cetim mai nou în „Bud. Hirs.“ de Jos (25 i. c.) că în­sărcinatul ministeriului de culte a pu­blicat un comunicat în foi, în care declară, că ordinațiunea ministerială e în valore în întregul ei și o ordi­­națiune supletorică, ce s’a trimis în comitate nu are alt scop, decât controlarea esecutărei celei dintâiu; acesta nouă ordinațiune să va pu­blica în foia oficială și atunci publi­cul se va convinge despre acesta. Așa­dar ministrul pănă acum n’a dat as­cultare sașilor și noi credem, că nici nu va da. Este la mijloc interesul limbei magiare și atunci nimic nu să ia în considerare și apoi în cazul sis­tării precederii față de sași, ar trebui se se facă asemenea și față de valah­i. In cașul contrar ministrul urmărește o politică de duplicitate și se va do­vedi de nou, că nu tuturor popore­­lor patriei se măsură cu aceeaș măsură, că noi românii suntem oropsiți din partea stăpânirii din causă, că suntem mulți la număr și ținem morțiș la limba și națiunea nostră. Din incidentul acestei precederi față de învățători, se nasce întreba­rea, că noi românii ce să facem ? Pănă acum n’am făcut nimic, deși sute de învățători de-ai noștri sunt amenințați a fi scoși afară din posturi și sculele, învățământul va stagna , singură presa română ’și-a făcut datorința, dând alarma despre acesta afacere. Este pre consult să stăm cu mantle în sîn? sau să pășim, ca sașii, între marginile legii, protestând contra vorniciei? Cestiunea trebuie să ne preocupe, căci este o cestiune principală, de mare însemnătate pentru noi. Revista politică. Mișcarea catolicilor contra pro­iectelor politico-bisericesci ale guver­nului, eșirea din partidul liberal al mai multor deputați de influență a pus pe gânduri pe omenii dela cârmă. O contră acțiune se impunea cel puțin din nesecesitate ca să nu apară, că pro­iectele sunt un operat al guvernului, numai ca el să-și ducă indeplinire pro­gramul inaugurat, ori vrea ori nu țara. FOIȚA. Amăgire. De-ar fi fost ca lumea ’ntreagă să se schimbe în ruine, — Se simt fierul cum îmi arde pîn’ și sângele ’mi din vine, — Se me­ sting sub apăsarea ne’nduratelor munci grele: — Tot n‘aș fi crezut ca’n tine, idol sfînt al vieții mele, O să nasc’ așa de lesne înjosire și spoială, O să te prefaci atâta, să te vezi mai la ivela Celui tiner plin de visuri, ce-ți aruncă mutre sure, Plănuind în mintea’i secă cum privirea’i se te fure, Inventând la nostimade, cari de care mai perfide, Gesturi scose la ’ntîmplare, — obiceiu ce-a des deschide Unui complesant mai nostim, mai dibaciu, mai plin de ifos, Căi bătătorite ’n stele, și de ar vrea chiar pân’ la Nisos. Căci, prin meseria’i crudă, știe cum să se prefacă Să câștige a lumii vad­ă și cuconelor să placă !. . . . — Ce! crezut-ai ca și dânsul, că urmând aceeași cale, Aruncând chipul feciorei, vei fi bine într’ale tale ? Vei părea mult mai frumosa, mai plăcută, mai iubită, Ca atunci când puritatea oglindea fruntea’ți smerită? Nu, femee ! . . .. Tu ești muma, ești idealul omenirei, Ești miresa din poveste, ce dai naștere iubirei, Ce faci omul să trăiască, tu prin el și el prin tine, Urmărind legile firei, după cum să și cuvine!.... Cu același scop, odată, urmărindu-te femee Prin vr’o luncă înverzită, cu bătătorite alee, Unde farmecul codru, unde glasul de isvorâ Te arată ca o nimfă preschimbată în fecioră. Sau la tine în odaie clipocind pe-o carte veche’ Cercetând cu deminantul era lumii cea străveche, Frământându te cu gândul cum a lumii deslegare Să 0 scoți dintr’un nimica, dintr’un haos așa mare . Sau pe o scenă teatrală presentând chipuri d’m­obili înaintea unor ómeni ce’ți păreau cu mult mai nobili. Te credeam femee — atuncea, o madonă ce pogora Dintr’o lume nevăzută, unde viața’i mai ușoră, Unde armonia cresce și desgustul m­’ți revine, Unde totul e un templu de trăit numai în bine. Și te-am adorat, Venero, serv cu totul m’am dat ție, Ce-ai fi vrut făceai din mine, eram mort de-a ta beție . Căci­­’am cunoscut geniu­ ți ș’am văd­ut a mea micime .. .. Prosternându-me ’nainte­ați, te iubeam Sfântă Treime!... Acum văd, că aparența a ’nșelat realitatea! . . . Tu ești demonul sub mască, care ascunde strîmbătatea, Ești femea rafinată, ești șireata trîndăvie, Ce-și petrece a sa viață în excesuri de orgie, Ne gândind la alte cele ce-ar pute să te mărescă, Căci avem în lumea — atâtea .... mintea ta se le ’mplinască ! Ce ! creȘutai, ca și dânsul, că urmând aceeași cale, Aruncând chipul feciorei, vei fi bine ’ntr’ ale tale? .... Vei părea mult mai frumosá, mai plăcută, mai iubită Ca atunci când puritatea oglindea fruntea ’ți smerită?.... Nu femee! .... București 1894. Ioan V. Simionescu. Curgeți­­ țile. Curgeți țiile mai în grabă, ca să-mi vin­’al meu sfîrșit, Căci luceferul vieții pentru veci mi-a asfințit. Er tu, mama tuturora, sînul tău rece deschide’l Și cu brațele-ți de ghiață, pe al tău fiu sdrobit cuprinde-i! „Domne, Tu atotputernic, cel­ ce lumea ai creat, Pentru­ ce pe om într’easa, ce-i un verme, ai aședat ? Și de ce acestui verme i-ai mai dat ca să gândască? Nu scrii, că el în fine contra-Ti va să clevetescá? L’ai făcut stăpân pe lume, ca să fie­ al lumei role; I-ai dat raze de lumină și el este un neghiob; I-ai dat viață îndelungată, ca el mórtea să-și dorescă, Blăstămând în desnădejde vie­a lui cea pomentéscá, Căci acestă viață este iadul pentru muritor, Ea-i o mare de durere, un vis lung îngrozitor, Vis ce mustră­ții și nopte .... Da­r era o vreme­’odată, Când vedeam lumea în aur și cu roze sămănată; Privind ceriul plin de stele Ți-aduceam mărire Ție Și doriam ca eu, ce s verme, să trăesc o vecinicie. Căci copil eram atuncea și­ avem doruri de copil, Și credeam în începutul drăgălașului April. Ei când ochii-mi plini de focul tinereței iubitore o priveau pe „Ea“ cu farmec; când cu buze ar^étare Sărutam mâna ei mică și ca marmora de albă Și răpit de frumuseța-i eu din­ stele-i făceam salbă Când în brațe-mi ca o flore să pleca să o sărut..., „ Raiu ceresc a fi viața mie atunci mi s’a părut. Ear de când o înaltă stâncă s’a pus între ea și mine. Am că­lut în desnădejde, și-am perdut credința’n Tine. Lumea s’a îmbrăcat în negru, era inima-mi în jale, Ochi-mi tineri de durere varsă lacremile tale. Și aștept cu nerăbdare, ca sfârșitul să îmi vie, Când de haina cea de chinuri să me scap pentru vecie. Curgeți țiile mai în grabă, ca să-mi vin’al meu sfîrșit, Căci luceferul vieței pentru veci mi-a asființit; El tu mama tuturora finul teu rece deschide-1, Și eu brațele-ți de ghiciță, pe-al tău fiu sdrobit cuprinde-11 6/18 Novembre 1893. — El —

Next