Telegraful Roman, 1894 (Anul 42, nr. 1-141)

1894-01-15 / nr. 6

Dobrescu licențiat în teologie și elev ti­tular „de l’école des hautes études“ din Paris. * * * Atacați de lupi. Din Islaz (Româ­nia) se comunică, că cu pensiunea unei inspec­­țiuni făcute de dl căpitan Vasile Uescu, co­mandantul frontierei Islaz-Romanați, însoțit de doi soldați, au fost toți trei atacați de o câtă de 12 lupi intre pichetele Gura Boaru­lui și Verdea. Caii trăsurei dlui căpitan speriiindu-se, au luat-o la gonă și la o distanță óre care l-au răsturnat pe gh­iață, cauzându-i răni forte grave, în timpul acesta soldații se luptau cu lupii, trăgând focuri și îmușcând pe unul din ei. în acesta luptă contra fiarelor un sol­dat a fost forte grav mușcat. Localitatea, unde s’a săvârșit acestă dramă, este forte des visitata de cete de lupi cari vin de dincolo de pe țărmul bulgăresc pe Dunărea înghețată. TELEGRAFUL ROMAN. 23 Cântul în scol­a poporală. (Urmare din Nr. 142.) Acum punem nota de jumătate în locul primelor două note din exer­­cițiul prim și întrebăm, că în loc de câte note s’a pus și deci ce valore are­­ (ca celelalte două). Totodată nu­mim și forma notelor folosite pănă acum adecă a pătrarului, pentru a o deosebi și prin nume de nota jumă­tate. După ce deprindem pre elevi în numirea și raportul acestor note, le și folosim, înlocuind ecsercițiile de mai sus cu note de jumătate și le parcurgem și în modul acesta indicând totdeuna măsura. Elevii vor intimpina puțină gre­utate numai în indicarea măsurei, dar curând vor învinge o și acesta încă în decursul acestor eeserciții, de cari va compune învățătoriul cât de multe și așa, ca în esercițiile prime se ob­­vină numai note de jumătate, ci de aci încolo variate cu note pătrate. La terminarea esercițiilor va propune învățătoriul și vre-o cântare, în care să obvie acestea două forme de note prin cea ce melodia primesce o ca­dență cu mult mai plăcută, de­cât în cele învățate până acum. Amintesc aci că, să dă o pasiune bună a deprinde pre elevi în indi­carea măsurei de 4 timpi, și acesta precum și cea de 3 timpi să nu lip­­sescă din nici o serie de exerciții ur­­mătore. Cum să indică măsura de 3 timpi am vădut, să vedem cum a­­vem a deprinde pre elevi în indicarea acestei măsuri. Mai întâiu se arată învățătoriul, că la comanda 1 lasă brațul jos, la 2 îl mișcă spre stânga, la 3 spre drepta și la 4 îl ridică în sus. Apoi la comanda învățătoriului elevii vor mișca brațul în modul ară­tat pănă vor s­i bine după aceea pro­­cede apoi învățătorul la esercițiile cu măsură de 4 timpi, și esercițiile cu măsuri de 2 timpi se pot folosi pen­tru a deprinde măsura de 4, așa că punem elevii să considere două mă­suri de una, sau o parte a clasei că indice măsura de 2, or ceealaltă parte măsura de 4 timpi și viceversa. XI Deprinderinderi în mol. Seim, ca la scara mol intervalul de la tonul al 2-lea la al 3-lea o se­cundă mică, pre­când în exercițiile nóstre de pănă acum secunda mică a fost între tonurile al 3-lea și al 4 le­a. A­m folosi semnele alterațiunii încă nu e­­ consult, că așceptăm, pănă vor cunosce elevii și acestea, încă e prea mult, N­u putem lipsi pre elevii de plăcerea, de a gusta tonurile cele du­­iose din mod cu atât mai vârtos, căci în cântecele nóstre poporale — chiar în dar să fie scrise totuși apare for­te des elementul ce se preface a fi melancolice, duiose, apoi unde sunt horele nostre, cari mai tate au nim­bul molului!? Ca să nu lipsim dar pe elevi de acest semn caracteristic al cântecelor nóstre poporale, vom lăsa pre de afa­ră, prin ceea ce secunda mică ajunge între tonurile al 2-lea și al 3-lea Deci va compune învățătorul a tari ecserci­ții în cari se lipsescă tonul do sau și de orvine esercițiul să se termine tot­deuna în re­­esercițiul de tote dilele va fi cu ocasiunea acesta: re-mi-fa-so­la- la-sol-fa-mi-re. După ce s’au deprins bine elevii în ecserciții de acestea să va propune și o cântare asemenea scrisă în vol. XII. Tonurile si și de superior. Ca să învățăm a ceti avem de lipsă să cunoscem tóte literile, apoi urmără o deprindere pănă la desteri­­tate pentru a le putea ceti cum să cade. Tot asemenea e și cu notele, trebue să le cunoscem tote și să le și deprindem. Cunoscem deja 6 to­nuri ; acestea însă nu sunt destule, mai lipsesc încă două din alfabetul tonurilor. Trebue să le cunoscem și pre acestea, dintre cari în mod firesc urm­ază al șaptelea și. Vom desvolta acest ton în modul arătat la anul I, vom compune exer­ciții și-l deprindem bine și pre acest ton. Ar urm­­, ca să propunem și o atare cântare, care să se mișce în cercul acesta; de acestea însă nu prea avem, ba mie nici nu-mi sunt cu­noscute. Nici nu vom stărui atât ci vom trece îndată la tonul al 8-lea do. Acesta este așa picând cheia ga­mei, este acel ton, care ne îndestu­­lesce simțul audului și ne prezintă ceva întreg. De aceea cu acest ton închecin și seria esercițiiior destinate pentru anul al 11-lea Vom stărui insă a-1 de­prinde bine și vom folosi cât să pote de multe eserciții atât în măsură de 2, 3 timpi, cât și de 4 timpi. Pentru a deosebi elevii pre­do acesta de do scris pe linia din jos a portativului, pre­do acesta scris în intervalul al patrulea îl vom numi do superior, er pre­do scris pe linia inferioră a por­­tativului do inferior. Ar crede cineva, că îndată ce cunosc acestea 8 tonuri, să se și nu­­măscă de gamă sau scară. După pă­rerea mea acesta pute rămână pe anul III-lea școlar, când avem mai multe de a face cu gama, și când ele­vul deja e deprins în intonarea ei. Vom deprinde însă cu dinadinsul eser­cițiile de au­­ și intonare, prin care vom depune basa sigură la adevărata cetire a notelor, ce vom începe-o în anul al 111-lea școlar, în fine propunem și vre­o cân­tare in cercul gamei, ba dacă dispu­nem de timp și mai multe și deprindem bine pre cele învățate deja. Cu acestea cred a fi espus și materialul destinat pentru anul al 11-lea școlar ev­a urma). Adunarea generală a reuniunei învățătorilor gr. or. din districtul Devei. Onorate d­e redactor. Adunarea generală a reuniunei învățătorilor români gr. or. din dis­trictul Devei s’a ținut astăz­i la 7 No­vembre a. tr. v. și­­ zilele următore în Petrila despre a cărei decurgere cu permisiunea Onor. O vostră am­ânóre­a­re face următoriul raport: Membrii reuniunei au călătorit cu trenul mai toți Sâmbătă în 6 No­vembre câtră Petroșeni. Frumosă și interesantă călătorie este de la Sime­­ria câtră falnicul Retezat, apoi pin­­tre munți pănă la polele bătrânului Parâng, carele deasupra Petroșeniului stă cu vârful seu de 2414 mtr înalt, mai pre­sus decât Retezatul cu 120 m­tr. computatați de la suprefața mărei. Învățătorii însuflețiți de dorul de revedere cu mare bucurie întrebau unii de alții mai la tote stațiunile La stațiunea dela cetatea Oriei întil­­nirăm pe v, președintele reuniunei dl Nicolae Sânzian, carele după ce ne a salutat cu mare însuflețire ne dise: „vro 2—3­­ j­e vom fi la­olaltă, să fim deci un corp, un cuget și o sim­țire, să aretăm lumei ca îubindu ne unul pre altul mai sus și mai mult ne iubim scumpa națiune!“. Trenul se puse în mișcare și prin­tre conversațiuni ajunserăm la Pui, ci de aici încă o stațiune între cântece și viociune până la Grivadia, încât a dispărut ori­ce cugete ce ne ar fi pu­tut strica acelea momente plăcute. De la Crivadia nu mai puțin decât în 9 locuri trece trenul pre sub pă­­mânt. Tunelul cel din urmă de lângă Bănița este lung, prin care tre­nul merge 4—5 minute, celelalte însă sunt mai scurte 1—2 minute. In acestea stațiuni sunt locuri­­forte romantice, cari la tot momen­tul atrag atențiunea călătoriului. Să simte cum trenul tras de 2 mașini merge tot în sus pănă ajunge în vîr­­ful muntelui, de altă parte colea vecui o cetățue din timpul romanilor, colo­nesce vârfuri și piscuri înalte, în alt loc ved­i alte locuri și în anticități încât în continu când de o parte, când de alta ție atrasă atențiunea. Dela Bănița din vârful muntelui coborim în jos la vale, de aici în­colo nici apele nu mai curg spre Ar­­dul câtră Murășul nostru, ci ele duc simțirile nóstre și șoptind neamului nostru liber curg sub numele de Jiu în frumusa și drăgălașa Românie. Nu mult, vr­o 10—15 minute am călătorit dela Banița și am ajuns prin­tre stânci seculare, înalte de ambe părțile, încât lumina­­ zilei abia străbate la vîjăitorea apă ce curge cu murmur la vale cătră România, și era în stânca muntelui o gaură se arată și de aici osă apă cristalină. Acea gaură este gura peșterei numita „Cetatea Bolii“. La reîntorcere am trecut calea ferată și am intrat în cetate pe par­tea de asupra unde este munte și unde nici vorbă nu este de apă. In par­tea de asupra unde este o peșteră forte frumosă și interesantă in care vitele, oile, caprele să năpustesc de arșiță sorelui, ori de tempestăți, mer­gând prin peștere în jos ni se arată un izvor de apă, care mereu cresce încât la gura din jos este atâta apă, câtă ar trebui la o mara cu 2 roți. Privind și examinând interiorul peș­terei unde nu se pate numai cu lu­mina intra îți stă mintea în loc și nu iei cum să­ judeci și cum se cualifici mai nimerit opera acesta a C­­lăriei. Cerimea cugeți­că este lu­crată de cel mai mare artist al lumei, cristalisațiunile ce se prezintă atrag atențiunea și pri­virea călătoriului , de - o parte un loc frumos ca o casă așa de ele­gantă, ca un salon pregătit de pe­trecere, de­­ altă parte o peșteră mi­nunată de cugeți că numai ușa îi lip­­seșce și ai o odaie fără nici o cri­tică ; trecând pe punți din un loc în altul, la tot pasul se arată lucruri, cari din cari mai interesante, éi pe sub punți curge apa în care păstrăvii să delectază de undele ei lovindusă când de o stâncă când de alta. Nici când nu am vădut mai mare operă a D­­ieliei ca acesta. După o călătorie de jumătate de oră prin peșteră, numai de o dată din o depărtare de vre-o 15—20 de metri ni se arată vatțele cele frumose ale luminei z­ilei. Dacă am eșit afară pe un loc îngust numai cât o ușe și aruncând o seriosă judecată asupra împresiunelor pri­mite la vederea atâtor lucruri ne am uimit și am esclamat. Dumne ! mare este puterea ta, și mari sunt lucrurile mânilor taled— O operă ca acesta face să-ți stea mintea în loc, nu sei ce să admiri opera ori apoi conceptul cel înalt ce să represintă. De la cetatea Bolii după o călă­torie cu trenul de vre-o 15 minute ajunserăm în stațiunea Petroșeni. Aici pe peron ne așteptau părintele adm. Dl Avram Stanca cu mai mulți lo­cuitori și învățători de aici. După ce se schimbară câteva cuvinte de intîl­­nire ne luarăm drumul spre Petrila cu învățătoriul de aici Georgiu Șandru, care nu și-a cruțat ostenelă, nici trudă și ne-a așezat în cuartire. Trudiți și obosiți de atâta călătorie am dormit ca scăldați noptea primă în Petrila. Cu ciorile <Ililei eșind afară la li­ber avurăm ce vedea. Aci munți înalți cu pădure seculară de brad, aci sub pământ băi, cărbuni de peatră, în ace­sta comună omenii talentați și isteți crescuți la răcirea bradului și legănați cu zaftrul în aerul cel pururea curat și scăldat în apa Jiului, limpede ca cristalul și nutriți la cântecul tulni­cului păstoresc. Un popor blând stăpânește aces­ta comună. Un rai pământesc află călătoriul în acestea părți, unde pănă ori alaltăieri nu să auc­ia decât limba ro­mână resunând din tote părțile, din colnic în colnic, din deal în deal și din munte în munte. Cu razele sorelui ce se coborau mă­­ester preste munte în valea Petrilei ca să ne vestesca­­ți de bucurie,­­ți de sărbătore, am au­zit strigătoriul ton al clopotului și a tacei din tur­nul frumósei biserici din Petrila. Nu întârziarăm și cu toții dădu­răm ascultare provocătoriului sunet și merserăm la biserică o biserică frumosă, spațiosă cu cerime înaltă și apoi curețenia de model ne a făcut se ne întrebăm, că are unde este o biserică frumosă ca acesta ? Serviciul divin cu invocarea Du­­h­ului sfânt l’a celebrat adm. proto­­presbiteral, asistat de cătră preoți lo­cali Ioan Preda și Simion Suciu, ci răspunsurile și cântările le-a­ săvârșit corul învățătoresc. (Va urma.) PARTEA SCIENTIFICĂ ȘI LITERARA. Țara nostră. Descriere poporală a Ardelului de Silvestru Moldovan. (Urmare.) Locuitorii comunelor brânene sunt toți români. Numărul lor e de 8017. Ocu­­pațiunea și modul lor de traiu este ca a locuitorilor de munte. La acesta sunt avi­­sați prin natura ținutului lor. Prin văi și pe costele delurilor nu se face decât orz și ovăs, apoi cartofi și puțin grâu de primă­vară. Sunt însă pășuni estinse și bogate și pentru aceea ocupațiunea de frunte a româ­nilor brâneni este economia de vite. Mai nainte economia de vite era mai estinsă; a­­cum sunt 40—50 ani brănenii erau omeni cu stare, având numeróse turme de oi, vaci și cai, pe cari le păsceau în mare parte în România. După ce însă în timpul mai nou pășunile s’au împuținat în România, brănenii ca și alți economi de vite, au început să sărăcască și numai puțini să află în­tre ei, cari sunt în stare mai bunișori. Pen­tru ocupațiunea lor, ca economi de vite, ro­mânii brăneni să numesc de obiceiu mo­cani. Acesta numire însă nu să dă numai brănenilor, ci în genere românilor din Țara­ Bârsei și Treiscaune, cari locuiesc de-a lun­gul graniței României, precum pe la Săcele, Covasna, Brețcu etc. și să ocupă cu economia de vite (oieri), trăind cu turmele lor mai mult la munte și trecând în țară. Se face însă o deosebire la aplicarea numirii de mocan. Mocani adevărați am pute­aaea că sunt românii economi de vite din Săcele, Covasna, Brețcu ; aceștia să nu­mesc pe sine cu acesta numire, ci pe bră­­neni și pe românii din prejma pasului Bran, precum pe cei dela Râșnov, Tohan etc. îi numesc mai mult m­o­r­o­i­e­n­i, ci pe oierii din jurul Sibiiului, cari în Ardel sunt cuno­scuți sub numirea de mărgineni, ei îi nu­mesc ț­u­ț­u­i­e­n­i. După ce economia de vite nu să mai plătescă așa de bine, ca mai nainte, mocanii brăneni s’au dat la alte ocupațiuni, precum

Next