Telegraful Roman, 1894 (Anul 42, nr. 1-141)

1894-11-26 / nr. 127

^ Nr. 127 Si­biiu, Sâmbătă, 26 Novembre (8 Decembre) 1894. TELEGRAFUL ROMAN. tiport Marița, Joia, și Sâmbăta. ABON­AMEN­TUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fi. 50 cr., 3 luni 1 fi. 75 cr. Pentru monarc­ic pe an 8­­ , 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. I. III ...... J Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă — Articulii nepublicați nu se înapoiază INSERTIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr., rondul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Anul XLII Mikim­ 25 Novembre, 1894. Vestea cea mai nouri­­ce ne o aduc foile magiare din Budapesta este, că sancționarea proiectelor de legi bi­sericesci nu va urma în curând și nu în urm­a acesteia cabinetul Wekerle­e pe ducă. După cum se asigură el se va retrage, îndată ce se va vota in­demnity­ul și cu formarea unui nou cabinet sunt aduși în combinație ba­ronul Bánffy, fostul „pașa“ din Bi­­­strița-Năsăud, oi de altă parte con­tele Czapáry Cu aceste combinații și cu sartea proiectelor se ocupă acum în parte mare presa. Afară de acestea o mai preocupă un eveniment și acesta este visita, ce a făcut o in Pesta bărbatul politic Flourens, fost ministru de externe al Franciei. Flourens este un bărbat, care s’a interesat de sortea nostră, a românilor și a apreciat favorabil jus­tele nostre pretensiuni. Scopul călă­toriei sale în Ungaria se cjice a fi toc­mai studiarea cestiunii române și se vede, că în genere studiarea cestiunii naționalităților din monarh­ia Austro Ungară. El venind din Petersburg a fost în Viena, apoi a venit în Bpesta și de aici la Praga, de unde apoi plecă direct la Paris. Foile magiare ne spun, că Flou­rens a cercetat în Boesia pe mai mulți­­ bărbați politici de tote partidele, mi­niștrii, ca și kossuthiști și aponyi­ști, a petrecut câteva ore în clubul ti­a*­riștilor, unde a convorbit cu mai mulți­­ ziariști și politiciani și în fine, că a fost interviewst, mai cu semn cu pri­vire la cestiunea română. In aceste conveniri ale sale Flourens s’a pro­nunțat, după cât aflăm din foile ma­giare în trei cestiuni mari, cari preo­cupă lumea politică dela noi. S’a pronunțat cu privire la politica bise­­ricesca magiară, întrupată In proiec­tele politico-bisericesci, a căror sarte chiar acum se pare a fi nesigură, s’a­­ pronunțat apoi despre reforma admi­­­­nistrației și în fine despre cestiunea română. Cum s’a pronunțat el in aceste mari cestiuni, noi positiv nu putem sei, căci cu foile magiare, grație modului lor de-a falsifica total adevărul și a-1 presenta după cum le convine lor, am ajuns acolo, în cât mare cred­semânt nu le pute da omul. Astfel deci cele comunicate de ele trebue să le pri­mim cu reserva. Despre părerile lui Flourens privi­­tore la politica bisericescă „Egyetértés“ aduce cele mai detașate scrii,ocupându-se cu ele în un prim articol în unul seu din 5 Dec­­a c. Flourens, după cum ne asigură numita țoie, aprobă poli­tica bisericesca magiară, ca un avânt al liberalismului, care stă în legătură cu civilisațiunea generală și, de la ți­nuta „națiunii“ în acesta cestiune atârnă mult ca se crosea sau sé scadă sim­patia poporului francez, față de po­porul magiar. In ce priveste reforma adminis­trației Flourens­e contra administrației de stat­­e pentru susținerea autonomiei comitatelor, „căci — a z­is el către un z­iarist dela „Hazank“ — „sciți d-vostră, că contra Vienei ați avut o armă pu­ternică in resistența comitatelor și acesta pute să fie și în viitor“. Așa­dar dacă putem da cre­­e­­ment acestor sciri, Flourens s’a pro­nunțat pe placul șovinismului estra­­vagant magiar, fără vise de­ a cunosce mai de-aprope relațiunile interne ale Ungariei. Despre acesta ne asigură chiar „Egyetértés“ în articolul său amintit, (ficen­), că Flourens s’a pro­nunțat „fără de-a cunosce relațiunile speciale magiare și necesitățile poli­tice, ci numai din puncte de vedere generale“. In­ modul acesta se póte sa­lauisi liberalismul magiar, dacă nu e cis, că acela e zidit pe base false, evreesci și că el e menit a întră în serviciul magiarisării forțate! Cunoșcințe mai bune are Flourens cu privire la cestiunea română și la aspirațiunile românilor. Acesta reiese din cele comunicate în z­iare, din cari­­ se vede, că în cestia română nu s’a pronunțat pe placul magiarilor. Se anunță, că despre români a vorbit cu­­ Wekerle, cu Apponyi, cu Óvary ș. a . și apoi a fost intervievat de un cola­borator al lui „Festi Napló“, piariul acesta in un articol se ocupă cu păre­rile lui Flourens și le combate, din es­­i­punerile lui se vede, că Flourens are­­ cunostințe despre gravaminele româ­­­­nilor cu privire la cestiunea limbei, a instrucției, a legii electorale etc. Ce informațiuni i­ se vor fi dat­e despre români în cercurile din Buda­­­piesta, nu stim, dar ne putem închipui, vedem­i că Óváry și Fármándy s’au ținut grapă de el, ca nu cumva, prin cineva să primescă și informațiuni „ne­potrivite“. Tocmai din causa acesta foile cred, că Flourens e câștigat pen­tru causa magiarismului. Noi nu o credem acesta, ne pare tușe reu, că dacă a fost la Budapesta, n’a venit acum în Ardel, intre români. Cercurile­­ în care s’a învirtit el, îi vor fi spus povestea veche, că numai unii „agi­tatori“ sunt nemulțumiți, dacă Inse,­­ precum a promis, va veni la prima- i­vară Intre noi, se va convinge că nu e așa lucrul. Va afla causa adevărată pentru­ ce marea majoritate a țerii nu doresce „liberalele“ legi bisericesci și va vede, că nici țăranii noștri nu sunt mulțămiți cu stăpânirea de a­ fi și cu mersul lucrurilor. Cine vrea ca să-și ia informațiuni bune în cestia română, pate ca să se adreseze și la cercurile magiare, tre­buie însă mai pe sus de tote sé cer­ceteze pe români, să le asculte plân­gerile lor și apoi se judece nepăr­tinitor De o judecată dreptă și nepăr­­tinitore nou, nu ne este temă! giab­. Ilustrarea stărilor publice la una­­„Hazank“ de Joi scrie un prim ar­­­­ticol, in care făcând o ilustrare a corupțiunii în viața publică, cu privire la criza guver­nului scrie urmatorele: „Starea cabinetului, descompunerea par­tidelor în realitate pentru aceea devine pe­­riculosă, pentru­ că după părerea multor po­litici cu judecată serios, am ajuns pănă acolo încât e întrebare, că se pute pre­com­pune și s­u­s­ț­i­n­e în Ungaria o ma­joritate cu mijloce cinstite?" „După convingerea acestora, durere, spriginită cu multe motive bazate, corupția nu te înalță numai la cele mai înalte culmi, ci veninul ei a pătruns tare și în păturile mai jose ale națiunii“. Noi la aceste n’avem ce să ți­cem, de­cât să constatăm, că la acesta stare tristă a ajuns politica magiată urmărind utopii, es­chivând sistematice de la viața publică de stat pe nemagiari și gugulind și imbrățoșând pe aceia, cari numai din speculă se dau de magiun. Unde vom ajunge mergând tot așa ? .. . Revista politică. Știrile mai prospete spun, că mi­­nistrul-prezident Wekerle e decis a-și presenta demisiunea după primirea proiectului de lege despre Indemnitate, eri tn cabinetul nou nu va primi nici un portofoliu. In primul rând e adus în combinațiune Bánffy cu formarea noului cabinet, In care nici Wekerle dar nici Hieronymi și Szilágyi nu vor primi portofoliu. Alții vorbesc crfi despre reche­marea lui Szapâry, atunci de sine în­țeles proiectele bisericesci trebue să cadă. „Festi Napló“ spune că nu numai sortea celor două proiecte de lege, cari nu sunt încă votate în casa magnaților, ci și cele care așteptat sancționarea, e forte dubie, ori cum se cjice: „pluteșce în aer“. Fapt este, că Wekerle nu va primi sancționarea. Mercuri séra a sosit la Bu­dapesta ministrul a latere Andrássy și nu a adus nici o asigurare. Demisio­­narea lui Wekerle se priveste drept FOITA . Tratamentul difteriei. ITu este altă bolă, al cărei nume se inspire, cu drept cuvânt, o spaimă mai mare ca difteria. Mai gravă decât tate bolele prin molipseala sa, prin rapiditatea desvoltării sale, difteria este mai cu sumă gravă prin otrăvirea generală, pe care o produce în ge­neral la copii sau la persone adesea slăbite sau convalescente de la altă bolă. Cifrele anuale ale mortalității probeza destul de tare pericolul acestei afecțiuni care, locali­zata In gât, ia numele de anghina puenosa și propagată in laringe ia numele funebru de crup (gușter). In fiecare an mii de copii mor de acesta bola și cu tóte medicamentele cele mai diferite, cu tote încercările cele mai generose ale corpului medical, răul nu cedeza de loc. In ultimii timpi, cu tote acestea, aplicarea mai continui, mai metodică a pro­­cedeurilor antiseptice, a permis a atenua mortalitatea și luată la timp, supraveghiată și tratata cu îngrijire, anghina difteritică, când nu are un grad de toxicitate extrem, dă o ■cifră de tămăduiri superiore mijlociei din ultimii ani. Dar acesta cifră este încă prea mică, mai cu samă in spitaluri, și se pri­vesc cu recunosciință fericitele resultate obținute, prin studiile bacteriologice, pentru tămăduirea acestei teribile bale. Se scie, că difteria este causată de un microb special, descoperit de Klebs și Loe­­ffler. Unul din cei mai străluciți elevi ai lui Pasteur, dr. Roux, a arătat, că acest baccil secreteza un produs tonic, care in­trodus în organism prin căile limfatice și sanguine produce o otrăvire generală mai mult sau mai puțin gravă și este cauza pa­raliziilor localizate sau întinse, care se ob­servă destul de des în urma unei atingeri ușore în aparență. Tocsina difterică se ob­ține cultivând bacilul virulent în bulion în contact cu aerul, sau mai bine într-un cu­rent de aer umed. Lucrările lui Pasteur au aveut, că se pate, prin diferite mijloce să se ajungă a atenua virulența diferiților microbi. Plecând de la aceste idei fundamentale Richet și He­­ricourt din Paris, Behring și Kitasato, la Berlin avură ideia d a utiliza­torul anima­lelor imunisate în contra unor maladii. Behring aplică mai întâiu aceste cerce­tări la tratarea tetanosului; antitoxina teta­­nică este destul de lesne de obținut, dar ea nu a dat incă tate resultatele, ce se puteau aștepta, pate pentru că tetanosul nu este re­cunoscut în mod clinic decât în momentul când otrăvirea generală este deja prea îna­intată. Aplicațiunile acestei metode la dif­­terie au fost mai fericite și comunicarea doctorului Roux la congresul din Budapesta a fost ocisiunea unui triumf pentru pro­motorul acestei metode, Behring din Berlin. Difteria se anunță prin p­resiune lo­cală, la membrana falsă, in gât sau laringe,­­ numai de la acesta primă manifestare și pe măsură cu cuprinderea mucoselor tocsina, produs solubil al baccilului, se infiltreza în organism și aduce intocsicarea. Se pote ac­ționa clar de la primul moment și a se com­bate în mod eficace acesta otrăvire prin an­­titocsină; acesta antitocsina este dată de serul animalelor imunisate prin inoculațiunea viru­sului în dose gradate. Pentru a imunisa anima­lele, să ia tocsina obținută prin cultura bacilului și se atenuază, fie încăld­indu-o la o temperatură óre­care, fie amestecându-o cu puțină l­cere iodo-ioduratei. Iepurii, cobaii, cărora se în­­jecteza acesta tocsina atenuată, au o ușoră mișcare de friguri, dar resistă cea mai mare parte și serul sângelui lor conține un pro­dus, antitocsina, care neutralisază efectele virusului difteric cel mai pur. D. Roux a găsit un cal animalul capabil de a da cele mai mari cantități de ser antidifteric, fară reacțiune aparentă. El ia cai de trăsuri reformați pentru viții de piciore, șchiopi etc., dar forte sănă­toși. Toți sunt examinați din punctul de ve­dere al răpciugei și odată recunoscuți în­demni, cu ajutoriul injecțiunilor de mab­ină, ei trec la grajdurile institutului Pasteur, unde devin agenții vaccinatori în contra difteriei. Pentru acesta li­ se injectază doze progresive de virus difteric, pe care le suporta mai bine ca ori­ce alt animal. In optzeci de z­cle, unul din acești cai a primit mai mult de 800 centimetrii cubi de topsină, fără alt accident decât puțină inflamațiune locală și rișce friguri ușore în z­iua când se face in­­fecțiunea. Odată animalul astfel preparat nu mai rămâne decât a-­i scote ser, care a de­­v­enit un lichid antidifteric. Se practică în vîna jugulară o înțepătură care se pate re­peta de mai multe ori, fără accident pentru animal; se obțin astfel cantități mari de sânge din care se separă un zer de o lichi­ditate perfectă, înainte de a trece la aplicarea la bol­navii tineri, d-nul Roux a făcut un număr forte mare de esperiențe cu cobai și iepuri, cărora este mai lesne a le inocula difteria, iritând o mucosa și imbibând-o de baccili. In câte­va ore să desvolte falsa membrană caracteristică și dacă nu se intervine, ani­malul more repede din cauza progresului

Next