Telegraful Roman, 1894 (Anul 42, nr. 1-141)

1894-11-26 / nr. 127

TELEGRAFUL ROMAN, un sinod pentru a lua posițiune energică contra arondării celei none a cercurilor ecle­­siastice. * * * Baronul Hirsch proprietar magiar. După cum se vestesce baronul Hirsch în cu­rând va cumpăra în Ungaria două mari po­sesiuni, și anume domeniul lui Wenckheim de la Lébény-Szt.-Miklós și posesiunea conte­­lui Khuen-Héderváry de la Hédervár. Amân­­două aceste posesiuni le va plăti cu 10 mi­­lione îl. * * * Papa — după­ cum­ se telegrafăză din Roma cu datul de 5 Dec. a. e. n. — a con­vocat la o ședință pe cardinalul Rampolla și pe alți patru cardinali, cari au participat la conferențele din urmă în cestiunea „uniunei“ bisericelor. In acea ședință s’a statolit mij­­locele practice pentru a valora conc­usul ace­lor conferințe, conclus, care va fi sancționat prin o constituțiune apostolică a cărei pu­blicare se va face în curând. Și după pu­blicare, cardinalii respectivi vor fi convocați în toită luna, pentru a veghia aplicarea con­­stituțiunii. * * * Jubileul de 100 ani al bisericei gr.-or. din Cojocna. In 21 Novembie, în d­iua sfintei sărbători a intrării in biserică, domina o agitațiune extraordinară prin oră­șelul Cojocna. S’au împlinit adecă 100 de ani de la înființarea bisericei române gr.-or. de a­colo Poporul, împreună cu neobositul pă­rinte Ciortea, au făcut tot ce li-a stat în putință pentru a primi pe toți ospeții, cami în număr de câteva sute, inteligenți și ță­rani. Duminecă săra era aprópe înțesat trenul, ce mergea spre Apahida. La preoții și poporul, ce venia de câtre Huiedin, s-a alăturat și corul bisericesc al universitarilor din duș, constatator din 18 inși, care avea se esecute cântările la­­ liturgie, sub con­ducerea dlui Vasile Cos, stud­­iurist, care se mândresce cu o văce puternică de tenor, tot atunci a plecat și protopopul dușului, dl Tuliu Roșescu. Duminecă în presăra, sărbătărei de Luni, părintele Iliescu a oficiat vecernia, or Luni dim­ineța la 9 ore a sunat toca cea vechie a bisericei, la auzul căreia poporul întreg, bărbați, femei, bătrâni, juni și copii plecară spre biserică, care însă fiind mică, n’a putut cuprinde nici a 3-a parte a po­porului. La l. liturgie a oficiat protopopul trac­­tului, M. O. D. Tuliu Roșescu din duș, asistat de părinții: Teodor Ciortea, proto­pop onorariu și paroeh al Cojocnei, Anania Moldovan din Cara, Florian Hajdeu din Sebeșul mare, Eliă Căpușan din Mociu, Ga­­vril Todoruț din Buteni, Simeon Ciuca din Apahida, Iosif Stănescu din Győrövásárhely și Ioan Iliescu din Banabic. Pe toți cei de față i-a încântat corul universitarilor cântările (composiții de Dimas tót) le-a esecutat forte bine și cu mult simț. Înainte de finitul serviciului divin ținut­­l protopop tractual Roșescu o predică forte frumosă ocasională, în care arătă istoricul acestei biserici, vorbi despre relicviile, ce sunt acolo, precum și despre două docu­mente originale. După serviciul divin, mulțimea în frunte cu preoții, în sunetele clopotelor și imnurile ieșite din pepturile sutelor de credincioși au incunjurat de trei­ ori biserica, mulțimea a mers apoi la preoții, cari stăteau in ușa bi­­sericei și au sărutat crucea și evanghelia. La amă și s’a dat o masă bogată. Acesta sărbătore a întărit credința poporenilor și a dovedit evlavia lor cea mare. * * * Grânele române. Cetim în „Timpul" : Mai multe ziare au publicat scirea, că grâ­nele nóstre ar fi oprite de a întră în Un­garia. Scirea acesta este neexactă. Faptul este următor­ul: Se scie, că grânele nostre au o calitate mult mai superiora grânelor ungare, a căror făină nu se umflă, dacă nu este amestecată cu grâu românesc. Lucrul acesta făcea, ca întotdeuna morile ungare din Budapesta să macine și grâu românesc, pentru a-­l amesteca cu făină din grâul un­guresc. Mai mulți deputați șoviniști unguri, văzând acest lucru, au voit a face presiune supra guvernului ungar, silindu-l a opri intrarea grânelor năsite in Ungaria, dar n’a isbutit. * * * Emigrările la America. După nisce arătări oficiale din New­ York, în anul acesta au emigrat din Ungaria la America nu mai puțin cu 20.000 locuitori. La acesta „Ma­gyarország“ face observarea, că „muncitorii germani, italiani și alții, veniți din străină­tate, găsesc patrie în Ungaria, pe când ce­tățenii ungari își părăsesc patria lor și plăcă în America, unde îi ademenesce speranța la un câștig mai mare, cu tote că emigrații de cele mai multe ori să înșălă amar“. * * * Un studiu național economic. Poetul Tennyson lua un petec de hârtie, și, scriind o poesie pe dînsul, câștiga 20,000 franci; asta va să­rica geniu. Vanderbilt pare să scrie pe o zi și ce bucățică de hârtie și o ridică la valorea de 20 milione de franci. Asta se chiamă capital. Statele unite din America bat din 1 ’/4 uncie aur o monetă cu un vultur pe ea, și acesta monetă represintă o valore de 20 dolari; asta se numesce bani. Un m­ehanic face dintr’un material, care îI costă 20 franci, un căsornic, care valorăză 200 banei, acesta se numesce artă. Un co­merciant vinde un articol cu 5 franci, pe când îl costă numai 1 franc, asta va să zibă negoț. O damă ar pută să- și cumpere o pălărie frumosă cu 25 franci, dar nu ! Dom­­nia­ ei preferă una, care costă 100 franci, asta va să țlbcă nebunie. Un hamal în port muncesce 10 căsuri pe­­ și ca să câștige 5 franci, asta se numesce muncă. Scriitorul acestor rînduri ar pute pune în curs o po­liță pentru 200.000 franci — care în realitate nu e vrednică nici 5 parale — asta va să țib­ă nerușinare. („Vatra“.) * * * Cutremurul de pământ din Italia precum se vestesce din Reggio di Calabria ține în necontenită agitațiune poporațiunea de acolo, căci, judecând după p­esemne, se așteptă un nou cutremur. Intrăga poporațiune d­iua­ noptea petrece pe strade și nu cutără se între sub coperișe. O statistică oficiosa constată, că cu ocasiunea cutremurelor de pă­mânt au perit 86 ómeni. Numărul răniților se urcă la 600, dintre cari mai în urmă încă au murit forte mulți.­­ In Triest încă dom­­nesce un teribil orfan, care face la oră 86 kilometri, rupând și resturnând tot ce află în cale. Căile sosite la Triest sunt silite să aștepte înaintea fabricei de corăbii, fiind­că în port nu pot străbate din causa orcanului. In oraș s’au întâmplat multe nenorociri. * * £ Cel mai lung pod de pe pământ. In China, aprope de Langang, se află cel mai lung pod de pe pământ. El se numește podul „leilor“ și este de vre-o opt kilometri și ceva. Acest pod e aruncat pe un golf de la marea galbenă pe trei sute stâlpi de zid, la șaptezeci piciore de-asupra apei. Nișce lei mari de marmoră stau de-asupra fie­cărui stâlp. Podul a fost făcut din ordinul împă­ratului Kiling-Lang, care domnia în China pe la sfîrșitul secolului trecut. * * * Pumnal veritabil. In Przemisl la o repre­­ntațiune teatrală de diletanți, care s’a dat în amintirea revoluției din 1830 și car­e are de obiect un eveniment tra­gic din istoria polonă, s'a petrecut pe scenă un pas tot atât de tragic. In piesă își are rol un spion rus, pe care gardistul îI ucide cu un pumnal, fiind-că nu scre lozinca Ro­lul acestui spion a fost jucat pe scenă de brutarul Csynsky, și al gardistului de ofici­antul Solsky. Din Întâmplare, în loc de pum­nalul teatrului, i s’a dat lui Solsky un pum­nal ascuțit, cu care Solsky în representați­­une a străpuns pe Csynsky oblu în inimă astfel, că acesta a căd­ut mort pe biue, lă­sând în urma sa o nevastă tineră și un băiețel. * * * Jidanii în Rusia. Speranțele. Că sub noul regim rusesc, tractarea jidovilor din Rusia se va mai îmbunătăți, nu pare a se realisa, după scenele, ce s’au petrecut în zilele din urmă. Mai multe familii jidovesci cu deosebire din guvernamentul Grodus au trebuit să-și părăsăscă averea și să plece în alte țări. 509 PARTEA SCIENTIFIC­ ȘI LITERARA Țera nostru. Descriere poporală a Ard­elului de Silvestru Moldovan. (Urmare.) Lângă Orăștie spre munți să nalță de­lul Holâmb (340 m.) unde să află urme ro­mane și de pe vârful căruia avem o privire frumosă și depărtată. Spre mătlății vedem ramurindu se munții Sebeșelului, cu piscurile lor mai însemnate, Bătrâna și Godeanul, apoi în căța depărtării spre măd­ășli-apus zărim Retezatul, la polele donu­lui să estinde Câm­­­pul­ Pânii și pe Mureș în jos valea lată a Ji­­ului, din care să nasță ca o sentinelă uriașă împinsă spre fin, delul Uroiului pe malul drept al Mureșului și mai în jos delul De­vei, încoronat cu frumóse ruine de cetate, șr dincolo de Mureș să nasță munții Săcărâm­­bului. In munții Sebeșelului să află unele locuri demne de atențiune. Astfel mergând de la Orăștie pe riulețul Orăști era în sus, cam in depărtare de 5 ore, din sus de satul Costesci la Grădiștea-Nouă dăm de ruinele unei for­tărețe romane. Ele se află în un loc forte frumos, în mijlocul codrilor seculari, pe co­sta de lângă pârâul Valea­ Albă a muntelui Muticel, având o estensiune cam de 1300 de de urme în periferie. Printre pietrile mari cuadrate, din cari a fost ziduită fortarăța, găsim resturi de colume uriașe de trachit și mai rar anticitați. Astfel să scie, că pe la începutul seclului nostru s’au aflat aici o mul­țime de galbini de Koson. De la Grădiștea Noua nu departe spre răsărit să nască Godeanul (1659 m­.) de pe vârful căruia avem o privire încânitătare spre măd­ănapte și apus de sare, apoi mai departe tot spre răsărit este muntele Bătrâna (1794 m.) De la acești munți mergând spre măd­ă­­napte și trecând prin satul de munte Mă­gura, dăm de satele românesci Șebeșelul (Șe­­beșelul-Nou și Șebeșelul-Vechiu), așed­ate în va­lea Jiulețului de asemenea numire. De la aceste sate își are numele grupa de munți, ce să râm­uresc din munții Sebeșului spre Câm­pul- Pânii. Lângă Riu-Mare se află așed­at satul mare Cugirul, cu 3647 de locuitori, mai toți români, cari au o scolă cu doi învățători și o învățătore. Dela acest sat își are numele protopopiatul român gr.-cat cu scaunul în Orăștie. La Gugir se află o fabrică de unelte de fer economice, fabricân­du-se cu deosebire seceri, mai multe d­eci de mii pe an, din ferul crud de la Hunedara. O ase­menea fabrică de unelte se află și la Sebe­­șelul-Nou, care însă acum nu este în lucrare. De cealaltă parte a Câmpului Ponii dincolo de Mureș, se află satele Gioagiul de jos (Joseni) și Gioagiul de sus (Suseni), așezate pe valea r­ulețului Gioagiu, care să varsă în Murăș. De la aceste sate își au numirea două protopopiate române gr.-or. anume protopopiatul Gioagiu I. cu scaunul io Hondo­­și Gioagiu II. care își are scaunul în Săcărâmb. Intre Gioagiu pe partea dreptă a vilei, pe un podeiu incunjurat cu păduri să află scaldele Gioagiului, numite Feredeu. Aici isvoresc patru isvore calde, alcalice, având o temperatură de 31.5 ° C. Apa lor foloseșce cu deosebire la reamă, morburi femeesci, anemie ș. a. Isvorele și întocmirile de scaldă sunt înconjurate cu un parc. Scărd­ile sunt cercetate cu deosebire de locuitorii din îm­prejurime. Termele acestea au fost cunoscute și întrebuințate și de romani. Urme de ale lor se află aici, precum și în împrejuri­me. Asemenea să află în împrejurime mai multe pârtii pitoresci și romantice. Lângă scăriți, din jos de ele, este o frumosă cas­cadă, formată de un pârău, care își rosto­­goleșce apa cu zuzet dela o nălțime de 8—10 stângeni. Pe valea Gioagiului în sus cală­­toriul dă în cale­i de stânei pitoresci, de strîmtori, peșteri, cascade și priveliști fru­móse, asemenea și prin văile dălurilor pă­­durose, cari se perd în valea Murășului. Astfel la Rapoltul­ Mare dăm de isoóre în­­crustatóre "și cascade, la Rapoltul­ Mic de peșteri și, mai aprope, la Cigmău aflăm o grotă de calc cristalin. Lângă Cigmău să nalță delul Măgura, (665 m.,) de pe care ni­ se deschide o panoramă frumosă. Spre mătlății vedem estind­ându-se Câmpul­ Pâ­nii, mărginit de munții Sebeșelului, spre mătlății apus privirea ne pătrunde în valea romantică a Streiului, și pe Murăș în sus zărim în depărtare vârfurile zidirilor din ce­tatea Alba-Iuliei. Mergând mai în­­ jos pe Murăș pe la polele delurilor, pe vârful unei înălțimi în­spre Băbâlna aflăm ruinele cetății romane Germisara, unde să află anticitâți cu ins­cripții romane. De la Băbâlna își are nu­mirea un protopopiat român gr.-cat. cu scau­nul în Săcărâmb, aparținător episcopiei Lu­gojului. (V. urma) Invitare. Societatea de lectură „Andreiu Șaguna“ invită la ședința publică ce se va ți­ne Marți în 29 Novem­bre si V. In memoria Marelui Archi­­păstoriu Andreiu, în sala cea mare a „Seminariului Andreian“, începutul la 7 ore sera. Program. 1. „Cântec de jertfă de L von Beethoven, esecutat de corul semi­­narial. 2. „ Unele trăsături ale caracteru­lui disertați una cetită de autorul Marcu Jantea, cleric în cursul al III-lea. 3. „ Rugămintea din urmă“, poesie de Geor­ge Coșbuc, declamată de Vic­tor Oțoiu, cleric în cursul al II lea. 4. „Cântec de scráu, de Nicolau Popovici, esecutat de corul seminarial. 5. Scena 1, actul al V-lea din „Hoții“, tragedie de Fr. von Schiller, predată de Andreiu Badiu, Sterie Stin­­ghe și Ioan Hansu, clerici în cursul al III-lea. 6. „Credința și însemnătatea ei", disertațiune cetită de autorul I. Toma cleric în cursul al III lea. 7. „ Țiganul șiret“ anecdotă de Th. D. Speranția, declamată de Iacob Ma­­noil, cleric In cursul I. 8. „Marș ostășescarangiat de Nicolau Popovici, esecutat de corul se­­minarial. Oferte marinimase se primesc cu mulțămită și se vor curta pe cale pu­blică. Din public.*­ 0 întrebare. Comitetul central al „Reuniunei învă­țătorilor gr. or. români“ din districtul Si­­biiului, a fost convocat — pe calea publici­tății — la o ședință pe 8 Novembre a. c. n. La aceea ședință, membrii întruniți, din cauză neatârnátare de ei, n ’ a­u încheiat pro­tocolul, ci a rămas să se continue ședința în 13 Novembre c. n. Marți, în 13 Novembre c. n. ca membru al comitetului, m’am presentat la timpul fiosat in localul destinat pentru ședință, dar n’am găsit pe nimeni. Pentru ori­entare m’am așteptat barem la un avis din partea membrilor biuroului, dacă sunt îm­­pedecați a se presed­a, ori eventual dacă alte afaceri i-au silit se amâne ședința. Nici una însă! In urma acesteia, văzând acum, că se urmăresce o amânare un calendas graecas, căci deja mult timp s’a strecurat de atunci, fără să urmeze vre-o nouă convocare, obli­­gată, de sine înțeles, mă simt deci dator se întreb onoratul biurou, dacă acesta proce­dură se póte justifica cu interesele și posta tot cu caracterul reuniunei nóstre?! Din parte-mi aflu causa convocării de atunci destul de urgentă și momentasa. Fapt altcum justificat! Și a o amâna, nota bene în chipul arătat, Insemnă că a o ne­gli­ga!.... Acesta practică însă, în sinul unei corporațiuni vigurose și cu inștiință de progres, nu pute ară loc!! Pentru aceea să se scie, ca cel puțin membrii actuali ai comitetului, în asemenea cause și pentru asemenea activitate, nu îm­part cu nimeni răspunderea! Atâta de­ocamdată. Cerând trebuința, voiu reveni. S­i­b­i­i­u, 6 Decembre, 1894 n. Un mem­bru din comitet. *­ Pentru cele publicate în rubrica acesta re­­dacțiunea nu e responsabilă. Red.

Next