Telegraful Roman, 1895 (Anul 43, nr. 1-143)

1895-09-26 / nr. 107

Nr. 101 Anul XLIII Si­bi­­u, Marți, 26 Septembre (8 Octobre) 1895. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița. Joia­n> Sâmbăta ABONAMEN­TUL: Pentru Sibilu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl, 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr Pentru monarchic pe an 8 fl , 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se retușa — Articolii nepublicați nu se Înapoiază INSERTIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de doua ori 12 cr., — de trei or 15 cr., rândul cu litera garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Prenumeratiune nouă 9 la „ Telegraful român“, care apare de trei ori pe săptămâna, deschidem pe pătrariul IV. Octobre- Novembre-Decembre al anului 1895, cu prețul cel mai moderat, ce se póte vede in fruntea foiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pe lângă asignațiuni po­ștale (Posta utalvány — Bost - Anwei­sung.) Numele prenumerantului, al com­u­nei, unde se află cu domiciliul, și even­tual al poștei ultime se fi­i scrise line, ca să se potă ceti. Se atrage atențiunea ca­ domni abonați, al căr­or abonament s’a sfârșit cu ultima Septembre 1895, să-și innoasca abonamentul, pentru­­ ca altfel espedi­­tura va fi silita a sista espectarea foii. Editura „Telegrafului Român“ în Sibiiu. Iubire de neam ori­­ demagogie ?! nu. Fapt este, că ar fi confuziunea la noi este teribilă. Fapt este, că s’a abusat in con­tinuu de credulitatea poporului, ca și de brava noistră tinerime și prin o demagogisare nec­alificabilă ordinea lucrurilor e intorsă pe dos. S’a strivit la părere, s’a insultat în mod ne­mai pomenit bărbații no­ștri de lapte, de autoritate ți de avere, pentru­ ca să încapă poltroni grando­mani și corupți. In scopul acesta s’a inventat și fabricat tot soiul de români, fel de lei: „Români buni“ și „trădători“, „mironiști“, „oportuniști“, „aurică“, „cameleoni“, „nevrednici“,„mocioniști“, „slugi ale guvernului“, „grup de omeni, cari muncesc“ și „dobe grase, cari­­ Jac“.... etc. etc....... In scopul acesta s’a inventat „scule, cari cresc demne lucruriase“. .. In scopul acesta s’a descoperit o Asociațiune, care nu lucră nimic, fiind­că e condusă de omeni mai maturi, — și deci trebue nesmintit regenerată prin tineri.... In acesta Asociațiune acum nu mai sunt numai „membrii“, ci față ’n față cu aceștia este o „ti­nerime“, care, 16 la număr, depu­­nând a­ fi tacla de 5 fl., tot acji pre­tinde se intre in comitet, plânge in fața adunării generale și plângând se îm­bulcjesce pe sine, dar totodată insultă bărbați valoroși — absenți___ ne spune, că un fost preot, teolog și jurist nu este un om inteligent, ci este un „simplu econom“........., un badea Toder, un prostid­eu... , față de care bulgărosul Duică, carele „a sens câte ceva“, încât s’au cutremurat din te­melii literaturile europene, este un lu­­cefér, ce plânge de năcaz, cum se și pate, ca pe el să nu-1 pună la comitet, o nepricepută și ingrată adunare ge­nerală — și Încă față de un „eco­nom“ ?!. .. Tovarășul seu, un asemenea geniu povățuitoriu pentru alții și prost pen­tru sine, luând dela tată-seu *­ 5 zloți, ’i-a pus jos pe altariul națiunii, dar apoi totuși n’a fosst națiunea să se folosescă de ei, ci pentru prețul de 5 zloți a vorbit de vre-o 30 de­ ori spunându-ne câte de tóte „pre­tinde tinerimea dela Asocia­ți­u­n­e“. **). In sfârșit In scopul acesta, al­imbul­ Jirei la cârmă a pelegrinat cu alaiu „un întreg popor“ la Viena și s’a întors de acolo „un întreg popor“ insultat, dar a făcut tipu­l „acest întreg popor “............................................. Dar, ce să țină sema acești poltroni de urmările naturale ale „politicei lor“ *) Ar fi luat de la sine, dar trecând numai de curând de etatea șvabilor,­­­ nu­mai in viitor va pută căpăta mintea, care să recere pentru câștigarea cinci zloților. **) Trebuia să i-se dee cinci zloții înapoi, căci timpul e ban. Notele culegătoriului mizerabile?! Ce vor ei să scie de ur­mările rele și ireparabile ale continuei sinamăgiri aruncate în popor, si­­namăgiri provocate prin fanfarona de costisitore și promisiuni gole, cari nu au nici când și nici nu pot avea succese ? ! Un om într’adever Înțelept du­­bi făză forte adese în valorea și facul­tățile sale; — nici­odată tase un poltron golan și semidoct, cum sunt cei mulți, cari amăgesc poporul no­stru sub masca naționalismului înfocat. Nu ajunsese, că de dragul unui rol gol, care a gâdilit vanitatea unor taclugă — se arunca între noi se­minții desbinării, — se disolva așa­­ ficând micul partid posibil și de fapt esistent la noi, partidul româ­nesc, care cuprinde în sine pe toți românii, a căror stăruințe sunt con­duse de iubirea de neam, ci­­ spre a face scisiune și a face ca să ajungă piciorele cap — se hotără un făt ne­cunoscut cu numirea partidul na­țional român, pe care apoi nisce cafe­gele ’1 înțeleg ața, că ori­care am necrescut în oficina „Tribunei“ nu are loc intr’énsul ?! Ca și cum noi am ave români de 2 soiuri, am ave și români de aceia,, cari nu sunt „naționali români“. Ca și cum noi am ave o politică, care nu este românescă; — noi, cei­ ce cu mai puține escepțiuni decât ori­care alt popor, avem numai unele și ace­leași aspirațiuni, precum avem o limbă în gură și un sânge în vine! Ei, dar fără de acesta esplicați­­une miserabilă, fără de acésta esco­­municațiune silnică, fără acésta corci­tură de fot, cum s’ar fi putut dema­­gogisa lumea, ca să credă utopia, că un arhhiereu, un milionar, un bărbat incărunțit in merite și în sfârșit tot cei­ ce sunt ceva, au ceva și pot ceva sunt mai ușor coruptibili, sunt mai ușor de făcut „slugi ale guvernului“, decât un poltron flămând?! Cum s’ar fi putut întorce pe dos ordinea natu­rală a lucrurilor, cum s’ar fi putut vorbi de „tirania autorității“, cum s’ar fi putut striga „Jos cu autoritatea, jos cu bătrânii“, . .. cum s’ar fi făcut din cadă cap, cum din Dulci, Brați, Șiri­­ani și Cașob­ani — conducători?! In modul acesta lupta valorosă a unui popor, luptă preste care ni­meni nu va trece la ordinea țlilei, lupta unui întreg popor, carele fie pentru favorabila sa posițiune etno­grafică, fie pentru sângele majestativ, ce îi bate în vine, de secuii nu cu­­nosce altă politică, decât politica ro­­mânescă, este din firea sa mai soli­dar și mai închegat decât ori­care alt popor; — se degrada la lupta unui partid lăzmuitoriu, la lupta unei fracțiuni, ale cărei svârcoliri neputin­ciose stârnesc cel mult un zimbet de­ 8prețuitoriu pe fața inimicului. In modul acesta unica organisați­­une posibilă și de fapt esistentă la noi — organisațiunea, carea se începe dela fruntașii noștri ți Intre aceștia la locul prim arh­iereii nostrii, trece prin fruntașii nostrii din centrele pro­vinciali și ajunge la fruntașii noștri dela sate, preoții și învățătorii, intr’un sistem atât de minimal ți de înche­gat, cât nu’l poți mai bine dori, — s’a dărâmat și s’a făcut ți aici utopi­cul esperiment, de a pune cot la cap, s’a crezut că mai românesca, mai în­­țeleptă și mai necoruptibilă politică va face un jurnalist cu șepte prune în straiță, un cioban alienat ca cel din Sebeșul­ superior, un bade ianatisat, ca badea Herlea din Vinerea, un schimo­­sit învățătoriu din mărginime ți mulți alții, cari toți jocă mari roluri prin colonele gazetei „grupului de omeni, ce se numesc* ; toți sciu de minune insulta pe fruntașii noștrii, toți sciu bancheta­ți țărmul, dar alta firesce nu mai sciu..............și sar ca caprele în strungă. Ore unde­va am cetit, că unde lipsesce vinul însuflețirei, acolo trebue să-i țină locul rachiul fanatismului. FOSTA PODUL REGELE CAROL I. Istoricul și teh­nica. Utilitatea podului. Necesitatea înființarei podului dela Cer­navoda s’a simțit îndată după încorporarea Dobrogei. Podul de la Cernavoda era necesar din punct de vedere politic și militar pentru a strânge la sinul patriei mame provincia de­­slipită de ea de atâta vreme și despărțită printr’un fluviu puternic, furios și capricios , din punct de vedere economic ființa lui se impunea, deore­ce el deschidea comerciului român, la mare, un nou și superb drum, ca­­re’i da posibilitatea se și îndrumeze cerea­lele pe piețele internaționale și în timp de iarnă, când ghețurile și sloii Dunării opresc în timp de 4 luni ori­ce comunicațiune pe Dunăre. Din acest punct de vedere podul peste Dunăre va face în timp de iarnă din portul Constanța, după terminarea acestuia, ceea­ ce Brăila și Galații sunt actualmente în timp de vară. Brăila, Galați și Constanța vor con­stitui astfel, grație podului, treimea, car­e va asigura României posibilitatea unei lupte eco­nomice fără intermitență. Situațiu era podului. Situațiunea podului de esecutat a fost im­pusă în ore­cari limite de calea ferată esistentă Cernavoda-Constanța, construită de o com­panie engleză înainte de incorporarea Dobro­gei ; ea este din punctul de vedere te­hnic dificilă și costisitare, fiin­d­că în acest punct Dunărea are două brațe, unul Dunărea pro­priu­­ z­isă, altul Borcea, despărțiți unul de altul prin Balta, o vale întinsă de 13 km. lungime. Pe timpul apelor mari, acesta vale este inundată pe totă lungimea ei de apele ce se revarsă din matca Dunării și a Borcii, ast­fel că pe asemenea vreme valea Dunării se asemana mai mult unui golf de mare de­cât unui fluviu. O pânză de apă de 1,5 m. pănă la 5 m. adâncime acoperă toată valea și pe când stratul inferior al acestei ape stă mai mult sau mai puțin inert, cu atât mai neastâmpă­rat se agită cel superior curgând torențial cu viteza care ajunge până la 2 m. pe se­cundă și formând în timp de furtuni valuri caprifioase și estrem de primejdiose. In timp din iarnă când ploii se îngră­mădesc și se înalță unii peste alții pănă la înălțimi de 10 m., constituind formidabili masivi plutitori, rîul ia aspectul unui fluviu american, cum este de exemplu St. Lorenzo; el devine înspăimântător, așa că cei care nu vtiu să aprecieze forțele, adecă neinginerii, nu pot decât se compatimescá pe bietele ființe care se încumetau a pune stavilă ace­stor giganți plutitori. Pe lângă tote acestea se adaugă, pen­tru a spori dificultățile teh­nice, împrejura­rea că malurile Borcii și ale Dunării se gă­sesc la o înălțime relativ mare deasupra ni­velului Bălții și astfel necesitază lucrări mari de terasamente pentru a­­ cobori calea în Baltă. Traseul liniei Fetesci-Cernavoda. In condițiunile­ pe care le-am descris mai sus, connstrucțiunea podului peste Du­năre a necesitat construcțiunea unnei linii de 27 km. lungime, care scoborînd din stația Fetesci cu o pantă repede (de 1 °­ 0) și de 370 metri lungime trece Borcea la o înălțime de 1650 m. de­asupra apelor ordinare și traverseza balta o lungime de 13 km. In baltă linia rămâne la înălțime aprope constantă de 2 m. deasupra apelor celor mai mari, sau în mijlociu de 6 m. deasupra terenului. In apropierea Dunărei linia urcă pe o lungime de 2891 m. pănă la Dunăre, pe care o trece la o înălțime de 34,5 m. de­asupra apelor ordinare ; ajunsă la Cernavoda pe malul Dobrogei, linia se scoborâ orăși pe o continuitate de lăm­pi repezi spre a se racorda cu linia veche Cernavoda Con­stanța între stațiile Mircea-Vodă și Cerna­voda la o distanță de 6 km. de la podul Dunărei. Lucrări necesitate de traseu. Traseul liniei, cum l’am descris mai sus, a necesitat esecutarea unui lanț de lu­crări, care chiar luate singuratic sunt de ajuns să facă fie­care prin ea mare față unei căi ferate și renumele unui inginer, și care luate tóte în ansamblul lor, formeza o gran­­diosa operă de artă, cum nu există alta pe continentul Europei. Eră care sunt aceste lucrări. Mai în­tâi am alis că linia descinde din stația Fe­­tesci spre podul Borcea. Acestă descindere a necesitat esecutarea unei săpături de 4 m. lungime având adâncimi pănă la 12 me­tri. Cu pământul scos din acesta săpătură s’a esecutat o împlinire de 700 m. lungime și 12—16 m­. înălțime, formând racordarea între săpătură și podul Borcea. Ajungând pănă la rîul Borcea, a fost nevoie să se ese­­cute un mare pod ți pentru a da scurgere apelor care se revarsă în timpul inundații­­lor, câte un viaduct de inundație la amân«­două capetele podului,

Next