Telegraful Roman, 1895 (Anul 43, nr. 1-143)
1895-10-28 / nr. 119
Nr. 119 Sibiiu, Sâmbătă, 28 Octobre (9 Novembre) 1895. Anul XLIII TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Marița. 1im Sâmbata. ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarcie pe an 8 f1 , 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fi. Pentru străinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 îl., 3 luni 3 fi. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administratiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se retușa — Articolii nepublicați nu se Înapoiază INSERTIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de doue ori 12 cr., — de trei or 15 cr., rândul cu litere garmond — un timbru de 80 cr. pentru fiecare publicare. Sibiiu, 27 Octobre, 1895: Ziarele din capitala țarei ne-au adus scirea, că Maiestatea Sa nu a întărit alegerea de primar în Viena. Gestiunea acesta a devenit celebră, și întrega presia din patria nostră se ocupă cu ea. E de tot caracteristic modul de aprobare al pazelor dela noi la atacarea acesta, de aceea ne ocupăm și noi cu neintărirea primăriului din Viena, care a devenit celebră tocmai prin faptul, că i se dă deosebită importanță din partea 4arelor dela noi. In Viena a eșit la suprafață curentul liberal, care ca și la noi e stăpânit aprope exclusiv de jidani, și acțiunea acestora a provocat o aprigă reacțiune din partea populațiunei creștine a Vienei. S-a format o partidă puternică antisemită, și acesteia i-a succes a câștiga majoritatea în consiliul comunal în asemene măsură, încât la alegerea de primariu și-a scos pe representantul său în persona democratului Lueger. Lucrul acesta în sine nu ar avea importanță deosebită, căci în viața constituțională alegerile se fac cu majoritate, și capitala imperiului Hasburgic a mai avut ca primari, de cari lumea mare nu a luat notiță. Altcum se are lucrul in afacerea din cestiune. Primăriul Vienei e cunoscut ca mare antisemit, care în parlamentul din Viena nu odată a atacat în mod violent curentul așa numit liberal din Austria, și în special a atacat pe evrei, cari ca și în alte locuri, au ajuns și în Viena la prepoderanță. lar a Paralel cu acțiunea contra evreidesvoltat Lueger o acțiune crâncenă contra curentului din statul nostru, contra magiarisărei, și cuvântările lui contra sistemului de magiarisare dela noi, totdeuna făceau sensațiune, și pressa dela noi privea în el pre dușmanul neîmpăcat al ungurilor. După ce fu el ales primărie al Vienei,fiarele din Budapesta avea rubrică permanentă despre el, și se cerea cu aplomb neîntărirea lui ca satisfacțiune Ungariei pentru ținuta lui Lueger contrariă mersului lucrurilor dela noi. Cestiunei cu întărirea sau neîntărirea i s’a dat deci o deosebită importanță, cu ea s’a ocupat și ministrul Badeni, și fiarele din Budapesta la timpul său ne-au surprins cu scirea, că cestiunea neintărirei a format obiect de discuție între guvernul nostru și cel din Viena. In sinul cabinetului din Viena s’au format două păreri. Majoritatea a fost pentru întărirea alegerei. Neîntărirea e presentată ca un act spontaneu al Maiestății Sale. Am luat act despre acesta cestiune, ca și cetitorii noștri se fie în curent cu acesta afacere, care ar fi preocupă opinia publică din monarhia nostră. Revista politică. Cea mai nouă și forte tristă știre este, că Dr. Lueger, cel ales cu atâta entusiasm primar al Vienei, nu fost întărit. Fiecare te aduce omenilor, cari nu stau anume cu capul in sac, ca să nu vadă, ce se întâmplă, amare decepțiuni. ți de a fi trebue, se te convingi, că ,gura mare", „minciunile“ etc. sunt apucături, cari în politică au cele mai detestabile urmări. Și pe noi ne dore, că creștinul, Dr. Lueger, n’a fost întărit. Faptul acesta însă aruncă o lumină cât se pate de tristă asupra situațiunei politice. Ar fi de dorit, ca și noi românii să nu mai umblăm încurcați, ci să ne trezim odată din „amăgire“ și să ținem cont în politica nostră de împrejurările triste, dar reale, se nu mai umblăm după potcave de cai morți. — Se înțelege de sine, că totă presa magiară, semită și filosemită jubileza. „Pester Lloyd“ scrie în numărul de alaltäeri un articol de fond, din care reiese, că de atunci de când a fost Lueger ales, a amintit motivele, pentru cari nu credea, că va fi întărit. Deși cel din Viena și cu deosebire primarul neîntărit a criticat cu aspre cuvinte adeseori ingerința guvernului unguresc în afacerile Austriei, deși ziarul guvernamental încă contestă acest amestec, noi nu-i credem. Fapt este, că întraga presă magiară a scris din resinteri contra întăririi lui Lueger; tot fapt trebue să fie și amestecul unor persone politice magiare de mare influință în acesta cestiune. „Pester Ployd“ afirmă, că nu trebuia nicidecum adus motivul din partea Ungariei pentru neîntărirea lui Lueger, căci au Vienezii destule motive, pentru că lui i-ar fi convenit să fie Lueger întărit și in chipul acesta „se fie capitala Austriei predată demagogilor antisemiți, ca residența împăratului se se compromită prin căpetenia lor comunală înaintea întregei lumi civilisate, căci cu atât ar fi fost mai bine pentru capitala nostră,Buda Pesta, cu atât mai avantagios pentru reședința regelui Ungariei. „Persona lui Lueger nu vine luată în considerare, când e vorba de Ungaria, ea priveste pe Austria, că iubesce el sau urește Ungaria, nici nu incálijesce, nici nu recesce pe nici un cetățian unguresc. Când ar fi primit însă direcțiunea dușmană statului și societății, demagogismul escesiv ultramontan și reacționar, prin care a ajuns acest om la postul de primar, aprobarea oficiosâ, — și altfel nu s’ar fi putut interpreta întărirea, — atunci ar fi sulerat Ungaria formal cestiunea, dacă e cu putință întărirea pactului de stat, sau și numai perpetuarea necesară a acestui pact atunci, când ajung la putere dincolo tendințe atât de condamnabile și periculose și când acestea se lățesc tot mai tare, tendințe, cari trebue sĕ nimicescá în orișicare politic unguresc liber cugetător și aderent al ideilor culturale, consciința și sentimentul comuniune) cu Austria. Nu in literile legii stă garanția proprie și durabilă a raportului de stat, ci în sentimentul de solidaritate al popórelor; dacă visé se protegiază dincolo din partea guvernului astfel de situații, cari impresionéza într’un mod respingător sentimentul și vederile ungurilor, atunci se deschide între noi și Austria un abis fără fund, pe care nu-1 póte trece nici o lege“. — Din cele reproduse aici e evident, că magiarii au solut pune și de astă dată cu succes punctul pe i! Traurig, aber wahr! Ei sciu, se pomenesc dualismul și să condiționeze chiar și întărirea unui primar al Vienei, de existența pactului dintre Ungaria și Austria. Numai încape deci nici o îndoială, că influință Ungariei a fost aceea, care a provocat neîntărirea lui Lueger. De aceea am v Jla noi mai sus, că să nu mai umblăm după potcave de cai morți, ci să ținem cont de dureresele, dar realele împregiurătri 1 „Pester Lloyd“ a mai Jiat că garanția adevărată a dualismului austro-ungar nu este în litera legilor, ci in sentimentul de solidaritate al popórelor! Ce cuvinte de aur, și cât de rău și fără milă sunt ele desconsiderate în statul nostru! Apoi purtarea guvernului magiar a fost vreodată și este astăzi de natură a promova solidaritatea poparelor? Apoi, cum să pute uni desnaționalizarea cu solidaritatea poporelor? Cum pot sta alăturea magiarii, cari au tote drepturile cu românii despoiați și de cele mai neînsemnate drepturi? „Pester Lloyd“, care vede așchia din ochii Austriacilor, ar face bine se vadă bârna din ochii statului nostru. Solidaritatea de aur a poporelor într’un stat este absolut dependentă de la egala îndreptățire a acestor popore din partea statului; când va exista acesta din urmă, cea dintâiu urmeza de sine. In acesta „sfântă“ direcțiune ar putea face și țjiarul din Pesta forte mult. De ar face numai......... * * * FOIȚA Cătră preoții noștri! „Mergând, învățați tote in nilinie botezându-i pe ei în numele Tatălui, al Fiiului și al sântului Duh“. De câte ori preoții noștri în misiunea lor de urmași ai sfinților apostoli nu se vor fi întâlnit cu cuvintele, cuprinse în citatul de mai sus, cu cari cuvinte Domnul nostru Iisus Christos a trimis pe învățăcei sei în lume, ca se propoveduce cu cuvântul lui Dum Dedeu. De câte ori în decurs de nouăsprezece vecuri nu vor fi răsunat acele înțelepte cuvinte de pe buzele celor chemați a le rosti și de câte ori ele nu vor fi fost viu interpretate și explicate poporului credincios ? Desigur, că de nenumărate ori! Și dacă totuși aflu de bine a mă mai ocupa încă odată cu cuvintele Mântuitoriului, nu o fac din motivul, că eu aș pătrunde mai adânc în filosofia, celui mai mare filosof și aș pute da o explicare mai corectă cuvintelor lui, ci o fac din simplul motiv, ca să reînprospătez în memoria preoților noștri și să le pun la inimă cuvintele Domnului nostru Iisus Christos, fiind ca nicicând pate societatea omenescă și în special poporul nostru românesc nu a avut lipsă mai mare, de a pricepe cu adevărat învățăturile religiunei nóstre, și nici când chemarea și responsabilitatea preoțimei nóstre nu a fost atât de grea, ca în timpul de față. Pentru ca să vedem, de ce pate nici când necesitatea de a lumina și întări poporul în adevărata credință, nu a fost mai din greu reclamată ca în zilele nóstre, trebue să facem o comparare între timpul și împrejurile domnitore de atunci, când Domnul nostru Iisus Christos s'a adresat cu cuvintele: „Mergând învățați etc.“ și între timpul în care trăim noi, și apoi să tragem consecvențele, cari de sine vor urma. Societatea evreiască în timpul acela, când Dileu a trimis pe fiul său în lume, nu să presintă în un colorit cât să pote de trist. Simțul moral și religios a degenerat aprope cu totul, desfrâuul, imoralitatea, viclenia și corupțiunea domnia pe tote terenele. Nu era lege, instituțiune, care să fie respectată, tote erau pângărite de pofta nesaținsă de înavuțire a fariseilor destrăbălați. Era timpul suprem, ca D-deu să trimită pe Mesia, pentru ca se scape pe acest popor nerecunoscător de totala perte. Intre astfel de împregiurări să ivesce Mântuitoriul, pentru ca se teme viață în corpul slăbănogului — în corpul putred a națiunei evreesci — ridicându-l de la marte, la viață. Nu voi înșira tóte peripețiile provenite din vecinica ignoranță omenescă, prin cari a trecut Christos, fiind-că sunt forte binecunoscute tuturor, ci voi sulera numai cazul că după ce Domnul Iisus Christos și a ales învățăcei sei i-a trimis în o lume, care era pe trepta ultimă de decadență, cu cuvintele: Mergând învățați tóte nemurile botezându i pe ei (n numele Tatălui, al Fiului și al sântului Duh!“ Din citatul acesta pondul principal îl pun pe cuvântul „învețați“ care cuvânt m’a și făcut, ca să meditez asupra acestor lucruri. Mulți vor fi cetit acele cuvinte ale Mântuitoriului și dintre acei nu puțini vor fi cugetat, că D-nul Christos nu a observat nici o topică în expunerea cuvintelor unul după altul. Așa ceva nu se pote presupune despre cel mai mare dascăl , dar, abstrăgând dela aceea, că în tote învățăturile sale sa dovedit mai târziu de cel mai profund filosof, însuși natura lucrului, judecata istotorică ne face să credem, că el numai așa a putut să vorbescă și că întru adevăr în citatul de sus, unde cuvântul învețați a premers, există o topică esemplară. Domnul Christos a sciut, că societatea acea, care numai avea nici atâta credință, cât un grăunțe de mustariu, numai așa să va putea întorce pe calea adevărului, dacă i-să va infiltra in inimă credința adevărată, după ce va fi convinsă în adâncul sufletului despre adevăratele învățături ale religiunei creștine, și după ce va fi pe deplin convinsă despre absurditatea credinței deșerte, a idololatriei. De aceea D-nul Christos a zis învățăceilor: “Mergând învățați etc., adecă mai întâi explicați și convingeți poporul despre adevărul cuprins în învățăturile religiunei creștine și numai după ce poporul va înțelege, că fericirea sufleteacă numai urmând aceste învățături o pate dobândi numai, atunci „botezații pe ei în numele Tatălui , Fiului și sântului Duh“ ! Căci ce folos veți avea, dacă veți boteza o lume întrega, care nu e convinsă pe deplin, despre adevărul precep-