Telegraful Roman, 1896 (Anul 44, nr. 1-146)
1896-09-26 / nr. 109
Nr. 109. Sibiiu. Joi, 26 Septembre (8 Octobre) 1896. Anul XLII. TELEGRAFUL AM. Apare Marţia, Joia şi Sâmbăta. ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45. Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă. — Articulii nepublicaţi nu se înapoiază. INSERŢIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de doue ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rendul cu litere garmond — şi timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Prenumeratiune noua * la „Telegraful român“, care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe pătrariul al IV-lea, Octobre, Novembre şi Decembre al anului 1896, cu preţul cel mai moderat, ce se poate vedea în fruntea foaiei. Banii de prenumeraţiune se trimit mai cu înlesnire pe lângă asignaţiuni poştale (Posta utalvány — Post-Anweisung) Numele prenumerantului, al comunei, unde se află cu domiciliul şi eventual al poştei ultime se fie scrise bine, ca se se potă ceti. Se atrage atenţiunea cu domni abonaţi, al căror abonament s’a sfârşit, se şi înnoescă abonamentul, pentru că altfel espeditura va fi silită a sista espedarea foii. Editura, ,Telegrafului Român“ în Sibiiu, Sibiuu, 25 Septembre, 1896. Luni s’a disolvat parlamentul nostru prin decret regal, şi în zilele aceste se vor ordina alegerile cele nouă, cari se vor face în primele ziile ale lunei Novembre. Ca toate lucrurile din lume şi sesiunea actuală a parlamentului nostru şi-a avut începutul, durata vieţei şi sfârşitul, nenatural, încât adecă i s’a tăiat capul înainte de a-i fi venit ora de moarte. La alt loc publiâm cuvântul de tron, prin care s’a încheiat sesiunea parlamentară. Timp de 4 ani parlamentul nostru a fost teatrul scenelor celor mai uimitoare. Sub firma liberalismului s’au votat legi radicale cari au sguduit pănă în temelie instituţiuni, sub cari ţara a înflorit una mie de ani. Tot sub firma liberalismului s’a desvoltat o demagogie, care era să ameninţe din temelie una dintre cele mai principale instituţiuni, pe cari se rachimă bunăstarea şi "înflorirea statului, prerogativele coroanei de a dimite ministerii, şi de a chema alţi oameni la guvernare. Ne sunt încă în vie memorie scenele tumultusei- cari s’au succedat între casa deputaţilor şi cea a magnaţilor din incidentul legilor politice-bisericesci. De trei ori casa magnaţilor a respins legile bisericesci, carnele, cari lovesc în instituţiunile bisericelor şi sgudite din temelie consciinţa şi liniştea cetăţenilor. Magnaţii conservatori şi prelaţii bisericilor au fost daţi pradă insultelor plebei de pre stradele capitalei. Monarchul cu considerare la iritaţiunea spiritelor din ţară şi la pacea dintre biserică şi stat primesce dimisiunea ministeriului Wekerle. Şi aici vine momentul psichologic, care nu trebue perdut din vedere. Demagogia demonstreaza contra coroanei, sub auspiciele cercurilor guvernamentale cari susţin partidul liberal. La reîntoarcerea sa din Viena fostul ministru Wekerle nu vine ca un bărbat de stat, care pus între coroana şi demagogie, pune totul pentru prestigiul coroanei, ci din contră el vine ca un demagog şi demonstreaza. Mulţimea-i duce în mers triumfal trăgând ea trăsura, şi insultând coroana. Partida de la putere demonstreaza şi ea ameninţând cu partida lui Kossuth. Ministeriul demagogic este reactivat, şi legile politice-bisericesci votate şi în casa magnaţilor sub cuvântul, că acea este dorinţa coroanei. Slăbirea autoritaţei coroanei, gugulirea demagogiei a creat un mare abis între partidele parlamentare, au pus în totală neputinţă de a mai crea ceva întreg parlamenti, au provocat generală nemulţămire în ţară. Apatia acesta nu s’a putut delătura nici cu chemarea la guvern a fostului comite suprem din comitatele Solnoc-Doboea şi Bistriţa-Năsăud, a baronului Bânffy, nici cu măiestrita înscenare a sărbătorilor millenare. Parlamentul purta în sine simburele putreginnei, înainte de vreme ministrul Banffy i-a dat lovitura de moarte înainte de a crea legea curiată în afacerile electorale. A rămas deci sistemul de corupţiune din trecut, şi abusul ne maipomenit al guvernului prin aplicarea intrevenirei miliției după plac. Sub asemene auspicii se fac alegerile cele nouă, cari la tot caşul vor aduce guvernului o majoritate mai mare decât pănă acuma. Suntem în momentul suprem de o acţiune politică, şi cu curiositate aşteptăm măsurile ce cred că e bine să le ia bărbaţii noştrii, cari conduc destinele politicei românesci. In faţa alegerilor va trebui clarificată situaţiunea dublă actuală. FOITA. Documente pentru limbă şi istorie. (Urmare.) 7) Dacă totuş dintre cei fugiţi (Dezărtori) cărora li sau ertat Greşala s’ar afla unii împetriţi, care Mila înalţii sale întru nimica socotînduo şi mai încolo vor rămânea întru răutatea sa, şi hotărîta de opt Luni vreme a Ertării spre folosul său a o întorce nu ar pofti, unii cu aceia după celea mai aspre Legi Cătănești să vor pedepsi. Pentru aceia fiește care Derogatorie, ori cu ce nume s'ar numi, să îndatoreză că după trecerea Terminului acestui de opt Luni, pe unele Cătane ca acestea împetrite întru răutatea sa, în tot chipul a le certa, şi a le prinde, cari după modiul în Legile Cătăneşti hotărîtă fără nici o îngăduinţă pedepsindu-se, de tot iertarea de aici înainte pururea vor fi lipsiţi. Dat în Vienna Austrii în a doua iji Marte Anul o mie opt sute şase (L. P.) Archipovăţuitoriu Carol Prea Marele General a Ostelor împărăteşti. La Num. 1503. 1806. Noi Francisc al doilea din mila lui Dumnedeu alesul împărat al romanilor, şi al Austriei, craiul apostolicesc al Ungariei, şi al Bohemiei, etc. etc. Pace am câştigat Credincioşilor mei supuşi. Orânduelele mele sau lovit cu Doririle lor; nădejdea, carea aş putèa să am în schimbatoarea Norocire, o puiu jos, numai că primejdiile, şi patimile acelea cărora cele mai înflorite, şi mai vestite Stăpâniri a Mele ba teama şi cea de lăcuinţă a mea cetate, ca o pradă sau supus, mai de grabă să le pociu depărta. Mari sânt cu adevărat jertfele, care pentru acesta le-am făcut şi batăr că cu greu sau despărţit Inima mea de densele, totuş fiindcă totul, şi binele a milioane de oameni, şi fericirea caselor lor era în primejdie, le am făcut. Răsplătirea mea sunt binecuvântările acelea care mi le făgădueşte întoarcerea păcii întru Norodul meu Nu cunosc altă mai mare fericire, decât de a putea face fericiţi pre supuşii mei, şi mai înaltă mărire de cât aceia, ca să pociu fi tată supuşilor mei, carii încâtui Inima lor cea Dreapta, Credinţa cea ne clătită şi Dragostea cea Adevărată cătră Monarcha, adecă, cătră stăpânitoriul lor, şi cătră Patria sa nu stau înapoia nici unui Nem din Europa carii prin acest haractăr, adecă: sămn Naţionalicesc aceia au săvîrşit, cât însuş înprotivnicul au fost silit săi cinstască. Eră în Inima mea un sămn de pomenire ca acela au făcut pre care nici o vreme nu va şterge. Cu mişcarea Inimii m’am întors în Cetatea mea cea de lăcuinţă, între credincioşii, şi bine gânditorii lăcuitori aceia la lucrurile Deregătoriei mele. Atunde sunt rainele care le au făcut Bătaia, şi numai Anii vor fi îndestulaţi spre vindecarea lor, şi spre uitarea Greutăţii Patimilor, care le-au pricinuit Acesta vreme nenorocită. Datoriile îndreptării statului cu mult vor fi mai mari, şi mai grele de cum au fost vreodată, şi le va şi plini. DarăÎmpreună şi Iaşul sau Dreptul e mai mare de a pofti dela totaliata supuşilor săi, ca spre sfârşitul cel bun şi de obşte. Adecă spre adaugerea şi creşterea puterii cei din lăuntru a statului, prin adevărata poleire a minţii, prin înoirea Industriei Naţionaliceşti adecă prin Deşteptarea sârguinţii Nemului întru Meşteşuguri prin Intoarcerea, şi punerea în statul său a creditumului de obşte adecă a încredinţării întocmete) şi prin acesta spre ţinerea Monarhii întru acea stare, carea între celelalte staturi a Europii pănă acum şi în schimbatele norociri totdeauna a ţinut cu o împreunată putere să se străduescă. Toata clipita vieţii mele numai spre acest sfârşit, numai singur spre crescerea fericirii supuşilor mei. Carii toţi sunt mie prunci după Inima mea, să fie sfinţită, şi împreunată cu supuşii mei prin împrumutatele legături aceii mari încredinţări, şi a dragosteii cei mai ferbinţi. Numai atunci voiu crede, că Inimii mele, ca un Prinţ, şi Părinte am făcut destul, când spre înflorirea Monarhii Austriaceşti temeiu tare să va pune, şi uitându se patimile, şi răutăţile ţăranilor mei numai sângură aducerea aminte de jertfele mele şi de cea neclătită credinciosita lor Iubire cătră Ţară va rămânea în sus. (Va urma). Voci magiare din incidentul visitei Maiestăţii Sale la Bucuresci. „Budapesti Hírlap“ de la 29 Sept. sub titlul: „Sic vos non vobis“ scrie: Ne umple de mâhnire adâncă strălucirea şi pompa, cu care colo din jos, în graniţa de sud a acestei ţări au serbat inaugurarea canalului Porţilor de fer. Am crezut, eram îndreptăţiţi a spera, că aceea va fi coroana serbărilor noastre millenare, dar toate au fost acolo, numai Ungaria millenară a lipsit. Nici măcar Ungaria modernă n’a fost acolo. Colorile Ungariei, limba Ungariei, încă n’au fost acolo. A fost mai mult o petrecere decât serbarea de nuntă a technicei magiare, a operei magiare, a jertfei magiare bănesci. Nimeni dintre capetele încoronate n’a luat pe buze numele Ungariei, pe corăbii, pe locuințe, pe toate locurile principale steagul împărătesc, capela intona imnul poporal austriac, Majestatea Sa a vorbit despre monarchia austro-ungară, or oamenii noștri stăteau acolo cu capetele în păment, cu mușchii descordați, cu opera lor terminată. Oare n’au vărsat lacrimi în Dunărea turbată? Ce vătămare ar fi fost pentru pact dacă la serbarea aceasta s’ar fi presentat regele magiar înaintea domnitorilor vecini, în splendoarea sa întregă, cu întreaga sa pompă, cu toate insigniile, colorile, cu scumpa sa emblemă ? Unde stă scris în articlul XII din 1867, că ceea ce e magiar, e austro-ungar . Agitaţie infamă şi josnică decurge din cele două ţări vecine între supuşii Maj. Sale Regelui magiar. Când a avut coroana şi guvernul ei o aşa pensiune, ca şi cea care acum a scăpat-o, de a presenta naţiunea millenară cu drepturile ei, voinţa ei şi insigniile puterii ei, unitatea naţiunei şi a coroanei în simţăminte şi inştinţe ? Ungaria ca mandatariul Europei în opera civilisaţiei Orientului. Ce voim, ce sperăm, ce ameninţăm noi mereu suflete naive magiare cu naţiunea noastră magiară, cu Ungaria noastra istorică, când la astfel de ocasiuni, atunci, când suntem chemați a lua merite pentru opera noastra, guvernul nostru nu cuteza să pue în gura regelui acest cuvânt. Aceasta este ziua gloriei naționale a Ungariei mele! Cel-ce crede, că acesta este pactul lui Deák Ferencz, acela e orb. Cel-ce declară, cel-ce propagă, că e executarea corectă a pactului, acela sevârşeşce opera cea mai eficace a agitaţiei din stânga extremă. Ce putem aştepta după acestea de la visita din Bucuresci ? Politică europeneasca ? Lângă cei trei aliaţi un al patrulea? Nici treaba asta nu ni se pare bagatelă din punctul ei de vedere, dar apăsarea morală, amărăciunea, sugrumarea cumplită a dorințelor, sentimentului patriotic, mândriei, care s’a săvârșit acolo cu atâta pompă : aceea strânge inimile magiare, sentimentele le face să rătoceasca fără proprietar, și le alungă să-şi caute țintă — unde? Nu între paragrafii pactului. Am privit cu pismă vigoarea tinerei ţări naţionale române. S’a presentat în mod imposant în graniţa ţărei; entusiasmul şi conscienţa naţională îi legănau stindardele şi dădeau aripi cuvântului ei de salutare. Inundarea, credinţa, dorul puternic al junelui acolo,