Telegraful Roman, 1896 (Anul 44, nr. 1-146)

1896-11-26 / nr. 132

526 compatibil acesta cu alianţa dintre Austro- Ungaria şi Germania; s’a convins guvernul magiar, că astfel de contract nu s’a încheiat între Germania şi Rusia, prin care s’ar pe­riclita tripla alianţă? Banffy declară, ca acum nu respunde în merit, dar atâta acentueza, că ia respunde­­rea pentru discursul de tron, şi despre starea politică externă, pentru aceea nu s’a vorbit acum nimic, pentru­ că numai s’ar fi repeţit cele­­fise în discursul de tron anterior şi d­e atunci nu s’a întâmplat nici o schimbare cu privire la situaţiunea externă. Kossuth Feri întrebă pe guvern, că, drept e ceea ce spun foile austriace, că gu­vernul magiar a ab­fis cuota; dacă e drept, pentru ce nu a comunicat aceasta hotărire cu noul parlament constituit ; și pentru ce a început pertractările pentru reinoirea cuotei înainte de ce aceasta ar fi fost abcfisă ? Interpelațiunile s’au dat guvernului pentru compententă afacere. Cu acesta şedinţa s’a încheiat. Noutăţi. Logodnă regală. O telegramă din Viena aduce ştirea, că regele Serbiei Alexan­dru se va logodi în curînd cu Beatrice, princesa de Coburg, despre care se spune, că are o zestre de 40 milioane floreni. # * # Proteste contra alegerilor de de­putați. De când s'au încheiat alegerile de deputați pentru camera ungureasca, aproape în fie­care­­fi se înaintază proteste când în con­tra unora, când în contra altora dintre „ale­gerile“ făcute. Pănă acum numărul mandate­lor atacate prin proteste este 23. * * * Grecia contra socialiştilor. Minis­trul de justiţie al Greciei a lansat un cercu­­lariu către judecătorii, prin care recomandă cea mai severă procedură pentru paralisarea acţiunei socialiştilor.* * * , Advitant împărătesc curentat. La însărcinarea sultanului, ministrul afacerilor străine al Turciei a adresat guvernului grec un act, prin care pretinde estradarea adjutan­­tului imperial Aziz Bey, fugit in Athena. Gu­vernul grec a denegat estradarea. * * * Societate secretă, cu numele „Et­iek Heteria“ (societate naţională) s’a infiinţat în Grecia, cu scopul de a promova interesele pan­elinilor. Societatea a lansat un apel, in care enunţă, că poporului grec nu-i este per­mis se stea in neactivitate, când un orient pare a se pregăti o revoluţie generală. * * * Metropolit otrăvit, ţfilele aceste a murit de merte subită metropolitul sârbesc din Üskül, (oraş în Turcia) Methodiu, după­­cum se­­vorbesce, fiind înveninat, ziua ur­­mătoare după întâmplarea funestului cas, pa­triarchul şi sinodul, într’o şedinţă extraor­dinară a ales de metropolit pentru oraşul Üskül pe metropolitul Odh­ridei Ambrosiu. Decedatul metropolit era şerb cu trup și suflet, — asta se f z­ice, că i-a causat moartea. * *• * Comite suprem demisionat. Contele lancovich L. fispanul comitatului Zala se fu­ce că în timpul cel mai apropiat va demisiona. Pricina — după foile oposiționale — e, că d-sa n’a voit să fie slugă plecată a guver­nului, ci a lucrat într’acolo, ca in comitatul său să nu se facă corupțiuni la alegeri, urmarea a fost că acolo numai un singur deputat gu­vernamental a fost ales. * l­a Demonstraţii la Sofia. Cu prilegiul alegerilor dietale bulgare, oposiția la vestea, că n’a eșit învingetoare, a înscenat o demon­strație în contra principelui Ferdinand, spâr­­gându-i ferestrile și insultându-l. * * # Regele Serbiei la Roma. De câteva zile regele Alexandru al Serbiei petrece în apropierea sfântului părinte la Roma. Mer­­curi după prâni, cardinalul Rampolla i-a fă­cut o visită, intreţinându-se cu el aproape un ceas. * * # Otrăvire din nebăgare de semit Pilele trecute soţia antreprenorului­­. Lei­­terschdorfer din Szegszárd, spre domolirea durerei sale de stomach, voind să r se nisce praf, a confundat cele doue clase ce sămânau mult laolaltă, şi a luat arsenic. Nefericita femee n’a putut fi salvată, a espiat între dureri crâncene. * * * Călugări contra egumenului. Că­lugării mănăstirei Gracianţia din Serbia n'au primit de şef al lor pe egumenul, ce li­­ a ordinat episcopul D i o n i s­i­e, pentru că e de origine din Bosnia şi ar fi nutrind senti­mente duşmănoise Sârbilor. * * * Visită presidentului Faure la Pe­tersburg. La dorinţa mai multor foi ru­­sesci, şeful agenturei oraşului Petersburg a declarat, că presidentul republicei francese va face o visită ţarului, în lunile din vara viitoare. Va se fiică vestea, că în April ar voi să facă presidentul acastă visită, nu co­respunde adevărului, deoarece Faure nu voesce să trecă prin Germania, ci peste mare, ceea ce până la vară nu se va putu întâmpla. * * * Ierna. După fidele frumoase și pline de farmec ale toamnei din anul acesta, ierna grea şi friguroasa ne-a surprins pe neaşteptate, încă nici nu şi-a intins covorul ei alb preste tot locul, şi frigul a crescut în mod simţitor. De vre­o două fiile în oraşul nostru e un frig, ce semăna cu gerul bobotezii. O chilie caldă e în timpul acesta o pretensiune modestă pentru fie­care muritoriu. * # * * * • Bibliografie. A apărut: „Istoria Un­gariei“ şi elemente din istoria generală pen­tru şcollele poporale de Dr. Nicolau Pop, fost conrector, profesor şi asesor consistorial. Fdiţiunea a fiecea, revăriută, îndreptată şi provăliută cu multe ilustraţiuni. Carte apro­bată de Venerabilul Consistoriu Archidiecesan gr. or. în Sibiiu sub Nrul 2742. Preţul bro­­şurei 40 bănuţi sau 30 cf. Braşov, editura lui H. Zeidner 1897. — „Geografia Ungariei“ şi elemente din geografia generală pentru şcafele popo­rale de Dr. Nicolau Pop, conrector, profesor şi asesor consistorial, revăziută şi îndreptată mai ales cu privire la datele statistice de Nicolau Pilţia, profesor la gimnasiul român gr. or. din Braşov, ediţiunea a opta, (cu charta Ungariei). Braşov, editura lui H. Zeid­ner 1897, p . „Calendariul pe anul dela Christos 1897 anul al XVIII, preţul 30 cr. v. a. Arad editura tipografiei diecesei gr. or. române a Aradului. Vorbesce cu mama, de A. Gafton. Nu stiu, dacă în adevér așa e, dar la tot caşul procedura generală, cu care tinerii cer mâna adoratei lor, este urmatoarea: Bărbatul apucă mâna alesei sale şi-i (zice: Ah, domnişoră Victoria! (sau Marga­reta, Marieta, Elisa, Olga!), vrei să fii a mea?! Fata cu sfială îşi pune capul în pă­mânt, o roşaţă debilă îi trece preste obraz, apoi abia şoptind (Jice : Vorbesce cu mama! In sute de romane este descris acest demers al peţitului şi nu va crede nici o fată de pension, că cu ea s’ar putea întâm­pla şi în alt chip. Şi totuşi câte­odată se întâmplă altcum. O vă istorisesc câteva caşuri, unde peţitul a avut altă formă. Aşa de esemplu o legendă ne istori­­■esce, cum a ajuns ţarul la ţarina. Căsătoria era de mult hotârâtă, și țare­viciul avea să mărgă în Darmstadt după mi­­resă. A pâşit în sfârşit înaintea fetei şi­­ «fi»e: Tatăl meu doresce, se-ți cer mâna! — Și buna mea, regina voesce, să o primesc pe a domniei tale Dar inima.... şi cu aceste apucă mâna junelui moștenitor şi’i privi adânc în ochi, inima, voi cerca să­­ţi-o cuceresc mai târdiu. Numai cât de asta n’a mai avut lipsă, pentru­ că cuvintele aceste deja au cucerit-o. Destul de curios a fost şi peţitul mi­nistrului nu de mult decedat al Belgiei. Or­bán Frére, pe când era încă student sărac, înainte de esamene s’a îndrăgostit în fata unui comersant bogat. Fata deasemenea îl iubea, dar n’avea multă nădejde, că va putea esopera învoirea părinților pentru căsătorie. — Șeii ce — fu­se fata într’o fii, — tu mâne după­ ce ai depus esamenul, vei veni în teatru, vei întră în logia nostră şi acolo mă vei săruta, atunci părinții mei vor fi con­­strânși se me dee după tine. Aşa s’a întâmplat. Orbán Frére a făcut esamenul cu distincție şi s’a grăbit la teatru, a bătut la uşa logiei, unde se afla amanta lui. Ea deveni palidă, se sculă repede, uşa se deschise şi cei doi îndrăgostiţi se îmbră­­ţişăză, buzele li se împreună într’un sărut nedescriptibil. La urmă fata se desface din braţele ti­­nerului, şi îl presintă: — mirele meu ! Firesce, se născu un scandal teribil. Dar părinţii s’au informat despre tiner, şi au fiind numai scrii frumoase despre el, — au cedat. Logodna deveni publică, și în cu­rând fu urmată de cununie. Intr’un chip destul de sud ajunse la nevastă-sa și candidatul de president al Americei, Mac Kinley. In orașul, unde trăia el ca june, neva­­stă-sa de a fii era invecatoare la o scală, or­a el inspector la alta. Pe cale spre scală se întâlneau regulat, fără de a se cunoaste, şi fără de a vorbi împreună, deşi ambii scieu cine e şi ce e celalalt. Şi a ţinut asta aşa mai mult timp. Intr’o fii apoi, tocmai când învățăturea voia să dea în stânga, Mac Kinley pâşi repede înaintea ei cu cuvintele. In toate fidele ni se desparte aci calea, domnișoră, tot așa se mearge asta în veci? N’am putea să percurgem viața întreaga pe o cale comună ? — Ce cugeți ? — Și domnia ta? — și privi în ochii lui. — O să cercăm, — fu­se apoi și și-a întins mâna, de atunci.... De atunci percurg împreună calea vieții. E comică și împrejurarea, cum a ajuns scriitorul american Jones la nevasta-sa. Zări pe stradă o fată frumoasă, în care s’a îndrăgit momentan. O luă îndată la golnă, dar când a voit s- o agrăiască, ea ’i-a aruncat o privire, încât își perdu curagiul. Dar în sfârşit nu ’şi-a bătut mult capul, și oprindu-se înaintea ei, o salută și-’i fu­se: — Erta, că te agrăesc pe stradă, dar am voit numai să te întreb: nu te-ai învoi să-’mi fii în curând soție. Pentru­ că îmi ești dragă! — Eu, eu? —Eu te urăsc, cum urăsc pe ori­ce om obrasnic —­­zise fata cu in­dignație. — Cu atât mai bine — fu­se Jones,­­ atunci mai ușor îți vei putea răsbuna asupra mea, dacă mă vei lua de bărbat. Și fata ? .. . Nu mai stiu cum s’a în­tâmplat, dar în scurt timp a devenit soția lui și ea ’și-a făcut fericit bărbatul. Astfel aș mai putea înșira sută de exem­ple, în cari junele a ajuns în alt chip la soția sa, și nu cu: „vorbesce cu mama“, — dar acum să vă mai povestesc incă numai una, — anume despre căsătoria reginei spaniole Isa­bella. Intr’o fii chemă la sine pe vărul spp şi-’i fu­se: — Scii Francisc, că vrea să mă mărite. — Sciu, răspunse acesta liniştit. — Dar scii, şi suferi treaba asta ?. Aşa dar tu de loc nu mă iubesci? Francisc o privi încremenit. — Ba da, dar ce pot eu să fac? Isabella îi aruncă o privire curioasă: — Năucule, —­ fii se­r­ie-mă de ne­vastă ! — Și în expresia aceasta era ceva, ce nu puteai să o înțelegi fals .... Când în fiina aceea ministrul a adus vorba despre planurile de căsătorie, Isabella îl întrerupse: — Nu te osteni, te rog. — Deja de eri mă simt, ca și când aş fi măritată deja. Bărbatul meu e — principele Francisc Assisi. Și afacerea a rămas într’atâta. — Ei, câte­odată şi astfel poţi ajunge la bărbat, Rinaldo. TELEGRAFUL ROMAN. Conşciinţa morală. Un proprietariu avut dintr’o comună din Maramurăş s’a toc­mit cu un om sărac, dar­ drept credincios creştin, ca să-i isprăvăscă mai multe lucruri de economie. Când a sosit însă fiina de plată, Ilie Bogar, — aşa se numeşte proprietariul — care e recunoscut în tot satul ca om fără credinţă în D-zeu, n’a voit să-i plătăscă. „N’am bani i’a fiis fiileriului, dar’ de alt-cuva pentru puţinul lucru ce mi-ai făcut în tată odihna i-ţi dau fericirea mea eternă.“ — „Apoi e bine stăpâne, — fiise fiileriul — , dă-mi în scris, ceea ce mi ai promis cu vorba şi eu voi fi mulţămit.“ In câteva minute stăpânul voind se facă o glumă cu omul sărac a adus doi martori şi a abruis de fericirea s­a veci­­nică în favorul fiileriului, or acesta s’a de­părtat mulţemind în sufletul său cu acesta răsplată, în fiina urmatoare şi de atunci în fie­care zi merge bogatul la coliba săracului şi într’un ton rugător îi cere scrisoarea înapoi. A promis pământ spre folosinţa săracului, dar acesta nu se mai învoieşte. Bogatul de atunci nu mai are fii bună. Umblă ca nebun şi nu şi află odihna nicăiri. A comis o faptă imorală, conştiinţa s’a trezit şi acum îl urmăreşte fără milă. Corespondenţă particulară a „Telegrafului Român". Sighişora, în 18/30 Novembre 1896. Onorate die Redactor! Prin articolul apărut în „Tel. Rom“. Nr. 121, 122 despre sinodul protopopesc al tractului Sighişorei, semnat de „coresponden­tul“ din Sibiiu şi prin nota onoratei redac­­ţiuni la acest artiolu, se simt în interesul comun dator a face următoarea întimpinare, pe care binevoiţi a o publica. „Corespondentul“ cunoscut de pe voce* îşi îndrepta privirea asupră tractului Sighi­şorei, din care e şi obicinuit „a auzii cu deosebire lucruri bune şi salu­ta­re“ şi apoi debutază în laude şi primăriri personale, cu deosebire la adresa dlui proto­pop D. Moldovan, care a vorbit clasic şi „de 15 ani conduce acest tract cu mult tact, zel şi cu multă înţelepţiune“ ? — dată în faptă dl protopop prin purtarea sa necorectă, neexactă, şi violentă la toate alegerile şi întregirea aşertămintelor bisericesci şi şco­lare — din interes propriu — a creat în singuraticele comune, împărecheri şi frecări vehemente, era finindu şi treaba, spiritele pro­vocate nu le-a mai putut domoli .... Nu voiu să amintesc caşurile concrete, nici nu voi se relevez temeinicia laudelor şi premăririlor „corespondentului“, pentru­ că au­torităţile competente le ştiu, ci observ, că respectivii domni şi cu deosebire de protopop are multă lipsă de preamăririle „corespon­dentului“, pentru aşi acoperi realitatea sa; că „corespondentul“ cunoşte lipsa laudelor şi preamăririlor sale din intuiţiunea proprie şi din multele arătări contra lăudatului, la lo­curile competente, dintre cari, cele intrate la judecătoria criminală au avut succes; cele­lalte cu ajutorul oamenilor buni s’au pus la dosar; că laudele şi preamăririle „corespon­dentului" au stîrnit în tractul nostru şi deja şi în afară, recensul: că nu este tot aur, ce sclipesce! Pe când „corespondentul“ se eshauriază în preamăriri personale, abia la finea debu­tului seu are vro câteva cuvinte despreţui­­tore pentru cele mai cardinale obiecte per­­tractate în sinod: căsătoria civilă şi urmările ei stricăciose şi raţioci­­nile protop­re­sbiteratului. Cu privire la căsătoria civilă „corespon­dentul" tace, ca din discuţiunea acestui obi­­iect s’a constatat, în dauna escelentului ra­port general, pe cum­ că numai preoţimea nostră din Sighişora nu îngrijeşte, precum cea catolică şi luterană, că noui căsătoriţi dela starea civilă se merge inmediat în bise­rică şi să primescă taina căsătoriei bisericesci, ci în cele mai multe casuri, — în dauna moralităţii taina căsătoriei bisericesci se efectueşte numai după mai multe fiile. Fră din discuţiunea raţiociniilor provocată prin reflexiuni neînsemnate la unele posiţii din raţiocinii în scăderea cassariului“, scoate la iveala numai triumful dlor asesori Z­. Boiu şi Dr. Nicolau Olariu. „Fidela oglindă a stărilor noa­­stre din acest tract bine organic­­at“ apare de ajuns din chivernisirea ave­­rei protopresbiteratului nostru, la care con­­tribue cele mai bune puteri intelectuale, şi din însăşi discuţiunea raţiociniilor, care s’a început cu: Notarul cetesce protocolul comitetului protop. despre censurarea rațiociniilor, după care membrul I. Siandru ad­ude 13, protocol

Next