Telegraful Roman, 1896 (Anul 44, nr. 1-146)

1896-11-26 / nr. 132

propunerile sale despre resultatul censurărei și — notariul — adauge verbalminte, că amintitele propuneri, nu s'au adunat la pro­tocol". Acest protocol l’ara declarat de nee­­xact, pentru­ că nu eu singur, ci comitetul protopopesc în număr de 5—6 membrii cu notariul în frunte au censurat socotelile şi re­sultatul censurării ave­sc între imediat cu reflexiunile şi propunerile comitetului în pro­tocol. Insă notariul şi preşedintele comitetului n’au consimţit cu compunerea protocolului în acest înţeles; er eu neînţelegând ad­uderea notiţelor mele în scris la protocol, dl preşe­dinte „c­um uit tact, zel şi cu multă înţelepţiune“ m’a timbrat în presenţa comitetului de învrăjbitor şi causă, că nu se pot censura socotelile, adăugând, că d.­s. cu notariul are dreptul de-a compune protocolul! Comitetul s’a disolvat fără protocol! Prin acesta procedură „c­u mult tact, zel şi multă înţelepţiune” a d-nului preşedinte a rămas sinodul — cum se vede din protocolul sus cetit — fără proposiţiune la raţiocinii! La cererea sinodului eu am expus la raţiociniul protopresbiteratului, cam urmatoa­rele reflexiuni: I. In genere este de observat: 1. ca la raţiociniile tractului pe anii 1893, 1894 și 1895 nu s’au adunat nici obli­gaţiunile originale despre capitalele e 1­o­c­a t­e numai pe credit personal şi nici un act despre vre-o scontrare a cassei în cei 3 ani; 2. ca timpul, pe care s’au încassat in­teresele la mai multe posiţii este indicat cu „pănă la finea anului“. 3. că raţiociniile nu sunt semnate şi de epitropul controlor şi în acelea obvin şi co­recturi, ora exemplarele originale nu se află la raţiocinii, prin urmare raţiociniile in me­rit nu se pot censura!! sonul numai cu 6% în loc de 8% ; 2. că la elocarea capitalelor interesele nu s’au detras resp. nu s’au încassat antici­pative, ci numai la finea anului, în unele ca­şuri resteză peste 3 ani. 3. că peste anul întreg s’a deţinut în cassă bani nefructiferi peste 10 fl. şi s’au aflat: III. Capitale fără interese şi alte venite ordinare neîncassate la timp: 1. o pretensiune la Z. Boiu de 50 fl., care derivă din taxele noucununaţilor, încas­­sate de fericitul protopop Z. Boiu sen. preste 330 fl. şi neplătite la cassă, şi din care si­nodul protopresbiteral de la 1885/6, la insi­­starea interesaţilor, a relaxat până la 100 fl. din cari relodificând erezii 50 fl. posiţia de sus se ţine în socoteli fără interese; 2. părintele protopop actual a încassat taxe dela noucununaţii în 1892 61 fl. 95 cr. în 1893 68 fl 25 cr., ora în dauna fondului la cassă s’a plătit numai în 1894; 3. părintele protopop a încassat atari taxe şi în anii 1894 şi 1895 cari după ra­portul general „atât de fidel, atât de exact“ sunt administrate la cassă, în ra­ţiocinii însă nu obvin nici ca plătite, nici ca contate. Dl protopop constată dauna excelen­tului raport general, că sumele încassate, cam­ puţin difer de cele din 1892/3, se află în depositul d. s. şi se vor plăti la cassă! în fine se observă împrejurarea carac­teristică, că între debitorii casei noastre obvine şi cassarul nostru cu un împrumut de 300 fl. CU 6°/o, pe care şi-­l-a luat pe credit personal fără aprobarea competentă! Lucrul naibii IV. La erogate obvine pro 1893, 1894 şi 1895 remuneraţiunea cassariului cu câte 20 fl., ca plătită fără aprobare. Acesta re­­muneraţiune sinodul, fără aş călca d­a­­torinţa, nu o poate aproba! — 1. pentrucă prestaţiunile cassariului sunt neînsemnate, constând din inducerea de 30—40 posiţii în jurnalul de cassă şi din 6—8 posiţii în budget; 2. pentrucă averea tractului a suferit prin manipularea necorectă la an o perdere de interese peste 10 fl. dovedită prin cifre ; 3 pentrucă după cele sus arătate ca­­ssariul singur sta în obligo pentru eventua­lele perderi ale cassei, a căror presupunere s’ar putea delătura numai prin documentele susamintite, ce lipsesc la raţiocinii. După aceste reflexiuni se ridică „mar­caţii membri externi“, dl asesor Z. Boiu şi supremul epitrop controlor şi censor al raţio­­ciniilor bisericesci şi şcolare din archidiecesă Dr. N. Olariu, şi pe basa „cu­noş­tin­ţe­­lor şi experinţelor bogate“ declară reflexiunile susînşirate de neînsemnate, ple­­dăză cu oratoria cilor pentru aprobarea so­cotelilor şi remuneraţiunei cassariului, nu cu 20 fl., după „Corespondentul“ ci de 3­ ori câte 20 fl., ba jurisprudentul Dr. Olariu a adus în combaterea reflexiunilor mele şi motivul, că reflexiunile făcute se reduc la diferinţe personale între mine şi cassariul! — Un neadevăr, palavră! — Faţă de autorităţile consistoriale şi de înfricoşatul preşedinte al sinodului, nimeni din sinod n’au avut curagiul, a apăra sau a combate reflexiunile făcute; numai cura­giosul cassariu a cerşit sinodului apro­barea remuneraţiunei, ce o avea deja în pungă! Sinodul a aprobat socotelele şi a votat remuneraţiunea cassariului; era la rîndul seu a aprobat apoi „ab in“ și rațiociniile fondului întemeiat de dl asesor consistorial prin 100 fl., — o recompensă a trac­tului pentru suma susrelaxată? — 4ic „ab in'* pentrucă aceste socoteli nu s’au presentat sinodului! în fine dl membru extern Z. Boiu ne­cruțând „timp nici sacrificii“ propune, să se voteze cassariului şi pro 1896 o re­­muneraţiune de 20 fl., din gravul mo­tiv, pentrucă acest obiect în viitoriu să nu mai causeze discuţiune! II. In special se observă, că în­con­­j­ură sinodul — fie din nţeţdtul propu­­tia cond­uselor acestui sinod:, nătoriului,, fie din al cassariului — a votat 1 ,pbvin după contul capitalelor în toți.­ .Si ^fieștî' 20''fl., ^ armare cassa-3 anii cele mai mari împrumuta«.date fără fiului s’a votat 80 fl’,­er nu numai m "■? aprobare competen­tă de 60, 144, 150, I cum 4“® „corespondentul din Sibiiu“ ! 161, 266 şi 300 fl., şi elocate pe credit per­ Din cele susefise şi din cele următoare este constatat, precum că membrii externi, folosindu-se de ocasiunea sinodului „în timp mai potrivit“ au căutat mandate con­­gresuale în cercul nostru, precum că pe lângă acesta dl asesor Boiu a voit se ţină cu singuraticii membri ai comitetului nostru parochial conferinţă, se afle motivul, pentru ce nu se poate ocupa contra voinţei poporu­lui postul de al 2-lea preot în Sighişora, aproape de 18 ani vacant? pentru că la 3—4­­file după sinod, dl Dr. Olariu şi zelosul protopop au provocat prin monograme pro­prie preoţimea din acest tract şi respective cerc, la alegerea întâiu numitului ! In urma acestor provocări unii din preoţii slabi de înger au trimis voturi şi fără ştirea alegătorilor; or cei mai mulţi şi mai bărbaţi n’au făcut alegeri! — O adevărată batjocură a liberalei noastre consti­­tuţiuni bisericesci ! — Da! — căci tractul nostru este „bine or­g­ani­zat“ şi de 15 ani condus „cu mult tact, zei şi cu multă înţelepciune“ de şeful actual, la un capital abia de 1940 fl. 1. Şiandru, la 1 Ianuarie 1893 . . fl. 197.73 „ 1 „ 1894 . . „ 180.94 „1 „ 1895 . . „ 09.07 TELEGRAFUL ROMAN. PARTEA SCIENTIflCi Sl LITERARA LenavL. (1802—1850.) ^ (Urmare.) Intr’aceea două evenimente­­ au in­­fluinţat adânc viaţa şi disposiţia. A făcut cunoscinţă în Viena cu o fată din popor, o băiată tare drăgălaşă cu numele Bertha, fata unei tiiture (Haushälterin.) Acastă rela­­ţiune i-a dat mai întâi însă la poesii mai profunde. Era el şi până atunci cunoscut ca poet în cercul amicilor sei, sub numele de „Meister-Niklas". Prietenul seu Fritz Kleyle vorbesce astfel cu desprea dragostea primă a lui Lenau: „Mi-a fost în primul moment un curios fenomen a vede pe Niembsch al meu ca erou pe terenele amorului; dar în sfîrşit am aflat-o de firesc, ca fiul simţitor al Huselor divine să fie atras, răpit de o fiinţă, în care adevărul, frumosul şi bunătatea erau atât de armonic contopite­“ în curând însă s’a tulburat amorul prim, Bertha a fost și ea numai o femee ca cele multe din capitalele lumei, cari îm­­prașchie farmece, vînâză, sbară ca fluturașii dela floare la floare . . . îl lăsa pe Lenau și Crasi se reîntorcea cu inima la el, și acesta o iubia mereu cu patimă nebună, căci nu avea putere de a abdice de ea. Căsătoria ei cu un comerciant avut, i-a dat lui Lenau o lovitură capitală, a început a plânge un şir de lacrimi, cari şi le-a prefăcut în versuri stîr­­nitoare de lacrimi şi ele. In astfel de mo­mente de sbuciumare sufletesca a scris ad­mirabilele poesii: „Das tote Glück“, „Un­­muth“, „Sommerfäden“, „An die Wolke“, „Sehnsucht nach Vergessen“ şi „Die Wald Kapelle“, în care cu drept cuvent și-a zu­grăvit poetul propriul seu viitoriu în figura nebunului. în anul 1832 scrie Lenau unui prieten între alte următorele : Mein Innerstes ist durch eine Geschichte, die du wohl kennst (Bertha) tief verletzt und scheinet mir darin eine Sehne gerissen zu sein, die wohl nimmer mehr ganz wird.“ (Emil Barthel.) A doua lovitură pentru inima lui Le­nau a fost moartea mamei sale, întâmplată în 24 Oct. 1829. Ea a murit în brațele fiului iubit, or acesta viața întreaga nu a uitat-o. Mulți ani dupa­ aceasta Lenau amintesce în o scrisoare: încă tot mai visez adese despre mamă-mea, întinsă pe catafalc o văd mereu. Acea­sta scenă a întrat atunci în inima mea. Depărtându-mă dela groapa ei a trebuit să-mi adun toate sfârâmăturile religiunei mele“. .. . ca să mai cred în Dumnezeu. în aceste zile a scris el poesiile: der Traum, der Seelen kranke, şi altele precum şi unele scene din poema sa „Faust“, rămasă fragment. A Intr’aceea îl apucase dorul pe nestator­nicul poet de-a călători, de a umbla pe munte şi pe mare unde să trăăscă singur pentru poesia sa. Şi a plecat fără de aş fi termi­nat studiile, a plecat în Alpi unde era în­­cântat de farmecele munţilor. în o epistolă adresată unui prieten scrie: „Un minut ce l-am petrecut la marginea ,unui abis a fost cel mai­ fericit din viaţa mea. Ah ce lu­­cUmi De a privi ,crunt.' ții. înspăimântătorul abis și a vedea moartea cum își întinde măriile să te prindă, de a privi i'n fața naturei în­fiorător de sublime, pănă­ ce însa­și se­ înseni­­neazâ, pană ce se bucură așa dicând de spi­ritul omenesc neclintit, până­ ce înfiorătorul se preface în frumos“ ... Din munţi s’a coborît în Stutgart, unde îl cunosceau deja de poet, aci a petrecut zile plăcute în casa profesorului şi poetului Gustav Schwab, unde a aflat totodată şi o fiinţă ce­­i-a arătat foarte mari simpatii, pe Charlotte Gmelin. „Bruder, ein herrliches Mädchen liebt mich“, scrie Lenau cătră cum­ natul său Schurtz. în Maiu 1832 s’a şi ni­micit relaţia dintre ei doi. Etă ce a scris atunci cumnatului său: „Von meiner Lotte bin ich getrennt. Das Mädchen hat die Sache sehr ernst genommen, und da ich keine Aussichten auf heiraten habe, und jetzt nach America gehe, ist die Mutter um die Ge­sundheit des sehr gefühlvollen Mädchens be kümmert und hält uns aus einander. Hilft aber nichts. Wir lieben uns doch und wer­den es immer thun“. — Din Heidelberg unde s’a dus din Stutgart a scris cele patru „Schiff­lieder“, cari dedicate fiind iubitei sale Lotte, să numiau de cătră cunoscuţii poetului şi Schilflottchen. De pe acest timp sunt şi poe­­ ziile „Mein Stern“, „Waldgang“, „Scheide­blick“. 1832— 1883 a fost în America cu care prilegiu a scris „Atlantica“ şi minunatele „Reiseblätter“., 1833— 1844 a trăit în diferite cercuri a scriitorilor, mai mult în Heidelberg şi Stutt­gart. In aceşti ani a fost mai productiv. 1854 s’a finanţat cu o fată tinără din Frankfurt Marie Behrends. „Peste în­­treaga mea viaţă a venit o pace binevoitoare, de care nu am mai crezut a avea parte pe pământ“ — scrie Lenau cătră o prietină a sa. Şi totuşi pacea asta nu a fost durabilă căci peste 18­4­e a căzut jertfă ruinatului sistem nervos, a nebunit. Episode din timpul morbului său sunt multe dar sfâşietor de dureroase. în 24 August 1850 a murit în Wei­dling lângă Viena, er în anul proxim’i­ s’a ridicat acolo o piramidă de granit cu bust și inscripție: Lenau. Mireasa lui iubitoare a îmbrăcat vestminte de călugăriță.*) Lenau este fără îndoială un­ul dintre cei mai geniali lirici germani. Asupra lui s’au scris sute de broșuri și tractate, cari toate îi dau loc de frunte în bogata literatură germană. Firesce că durerea, decepţiunea şi desperarea — ce vecinie îl urmăresc şi tortureza şi cărora în forme nemărginit de frumoase le dă expresie în fiesce-care poesie, în fiesce-care şir chiar, stîrnesce la cea mai mare parte a apreciatorilor resens, la unii mai puţin, la alţii în măsură mare. Lenau găsesce în lume puțin farmec pentru viață, lumea-i pentru el un burete de dureri, firea înainte de toată cea mai adâncă durere: „Die ganze Welt ist zum verzweifeln traurig“ Bi cu acest timbru apoi prevede el aproape toate productele sale, începând de la cele mai cuprindătoare, de la poemele Faust, Savanarola, die Albingenser, până la indes­criptibilele cântece asupra tem­­ei, şi a seri­lor de toamna. Pe Lenau îl putem cunoasce uşor, ajunge cineva ca să-i cetască ciclul de cinci poesii „die Schilflieder“, pentru că să-l recunoscă în celelalte. „Weinend muss mein Blick sich senken, Durch die tiefste Seele geht, < Mir ein süsses Deingedenken Wie ein stilles Nachtgebet“. Sünt specimene de poesii lirice acesta cinci „cântece de trestie“, nu numai în litera­tura germană, dar în literatura universală peste tot. • Chiar tonul acesta îndurerat dar dul­­ceg In­totdeauna, a fost, prin care Lenau şi-a dobândit un însemnat cerc de aderenţi,şi de imitatori, deşi nu tocmai în măsura aceea, în care Goethe îşi dobândise prin „Wer­­ther’s Leiden“ la timpul seu. Causa firescă că operele lui Lenau n’au format curentul şi n’au avut efectul ce „Werther“ a avut, — cu care altfel nici nu sunt a se asemăna întru tote, e a se căuta în faptul, că Lenau a scris vre-o câteva decenii după apariţiunea şi deja după înmormântarea lui „Werther“, într’un timp când şi literatura germană se apropia tot mai mult de epoca realismului şi a na­turalismului. i. . . După­ cum reiese deja din puţinele date biografice ce le-am înşirat, Beiţan a fost un naturel nestatornic, şi o inimă din cale afară sensibilă. "‘Nestatornicia vieţii sale şi sensi­bilitatea cea mare i-au fost isvorele durerii, lui, — la care, firesce, e­a se mai adauge şi înclinarea lui spre morb de nervi, căreia pe urmă ‘a­­şi căzut jertfa. Poesiile lui sunt toate eşite din acestă inimă sensibilă, sunt cum am fece trup din trupul lui, sânge din sângele lui. Lenau este unul dintre acei puţin fii ai masei, cari nu despart în poet pe om de că­­tre poet, la cari nu fantasia lucră în prima linie ci inima. Lessing, Goethe şi alţii mulţi au imitat in tinereţe cu dreia pe anacreon­ticii Gleim, Götz, Uz şi alţii, cari scriau poesii de dragoste fără a sei ce e iubirea şi erau la începutul vieţii lor literare de prin­cipiul că poesia nu trebue întocmai simţită când o scrii. Asemenea şi Heine a scris multe în viaţa sa, ce nici n’a păţit nici n'a simţit vre­ odată. Nu se poate afirma însă acesta despre Lenau, din a cărui poesii res­pira cea mai vădită sinceritate, ale cărui producte se pot numi o adevărată oglindă a inimei lui. Ba — din potrivă­­— i­ se poata chiar imputa că prea fost subiectiv, prea şi-a făcut inima sa de directivă şi busolă în re­flexiunile sale asupra naturei şi a vieţii omenesci. ■* (Va urma.) V D­iverse. Paseri vorbitoare. Cronicele vechi ne spun, că în eterna cetate, Romă vechiâ, puţini bărbaţi de stat erau, cari s’au bucurat de o popolaritate mai mare, ca un corb, care a ajuns atât de departe în sciinţa vorbirei, încât putea numi pe nume pe Tiberiu, Ger­mania şi Drus. Un cismariu la instruat în acesta meserie, şi un alt cismariu ’i-a causat moartea. Corbul adecă a deterioret cu­ desă­vârşire o păreche de încălţuri admirabil, pen­tru ce cismariul atât de mult s’a înfuriat* încât a omorît animalul învăţat. Dar ’şi-a *) Vechi Anastasius Grün: „Nicolaus Lenau“ şi G. Emil Barthel: Biographische Skizze. 527

Next