Telegraful Roman, 1898 (Anul 46, nr. 1-144)

1898-01-17 / nr. 7

Nr. 7. Si­biuu, Sâmbătă, 17/29 Ianuarie, 1898 Anul XLVI. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45. Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă. — Articulii nepublicaţi nu se înapoiază. INSERŢIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Nr. 8820 B. CONCURS. Prin acesta se publică concurs pentru un stipendiu de cinci sute (500) floreni din ajutorul de stat al bisericei noastre din archidiecesa Transilvaniei, destinat pentru cualificarea mai înaltă a clericilor absoluţi din arch­idiecesă la o facultate filosofică. Aspiranţii la acest stipendiu au să-şi aştârnă suplicele la consistoriul archidiecesan până în 31 ianuarie a. c. ş. v. instruite cu următorele docu­mente : a) testimoniu de maturitate; b) absolutoriu clerical dela semi­­nariul archidiecesan; c) atestat medical, că sunt deplin sănătoşi; d) o declaraţiune separată, că după absolvire vor întră în serviciul biseri­­cesc-şcolariu, ce li se va oferi. In fine au să numiască în suplică universitatea, la care doresc a studia, şi să indice pentru facultatea filosofică specialitatea studiilor alese. Sibiiu, din şedinţa senatului bi­sericesc, ţinută la 13 ianuarie, 1898. C­onsistoriul archidiecesan. Apel la coreul In Zilele aceste am fost martorii unei scene dintre cele mai mişcătoare. O deputaţiune de femei s’au dus cu o cerere la corona. Lucrul în sine nu ar trebui să fie aşa de extraordinarii­. Corona este factorul suprem în vieţa statului. In mânile regelui înco­ronat este pusă ultima instanţă care dărimă asupra forţei indivizilor, asupra ursitei naţiunilor, asupra mersului vieţei de stat. Puterea supremă în coroana este concentrată. ____Corona pentru faptele sale nu e responsabilă. Persoana regelui este sacrosanctă Corona este speranţa cea din urmă a delicventului, asupra căruia jude­cătorii lumesci au pronunţat sentenţa de moarte. In mâna coroanei este depusă graţia şi coroana fără a fi trasă la răspun­dere împarte graţie, judecătorii­ fiindu-i numai Dumneczeu. In statul nostru constituţional aprobarea coroanei se cere în mod prea­labil, spre a se putea presenta vre­un proiect de lege în deliberarea corpu­rilor legiuitoare. Trecut un proiect de lege prin cele două corpuri legiuitoare, el trece la coroana, ca ea să dea sancțiunea, spre a pute fi promulgate disposițiu­­nile corpurilor legiuitoare spre a de­veni ele lege, cu putere obligătore pentru cetățeni. Coroana este deci paza supremă, fără a ei conlucrare nimica nu se poate face în vieţa de stat, şi acesta spre a se păstra ecuilibrul în viaţa de stat. Păr­inte bun este regele încoronat, părinte al tuturor. Persoana sacrosanctă, neviolabilă, el stă peste valurile politice, peste valurile partidelor; în a lui ochi este numai binele comun, înflorir­ea patriei, generala mulţămire în ţară. Spre corona sunt îndreptate deci inimile milioanelor de cetăţeni, mai ales în timpuri de grea cercare. In­­jiile aceste martori am fost ai unei scene dintre cele mai mişcătore. O deputaţiune de femei s’au pre­­sentat în cabinetul Maiestăţii Sale a regelui nostru cu o petiţiune. Deputaţiunea s’a compus din fe­mei germane, în al nostru limbagiu vorbind, saseiie din diferite oraşe ale frumoasei nostre patrii. Petiţiunea este de cuprinsul ca regele încoronat se nu dea sancţiunea proiectului de lege, prin care se ma­­ghiarisăză numele comunelor. Adănc mâhnite pănă în cele mai ascunse camere ale inimei, de la­­'criffii'şocate, femeile simţitore imploră în momentul suprem graţia regelui, fac apel la coroana spr­e a feri patria de lovitura care se pregătesce. Proiectul de lege privitoriu la ma­­giarisarea numelor comunelor ca viscol cumplit a venit preste patria noastra în toamna anului trecut. Viscolul acesta a stârnit puternice valur­i, în marea vieţei de stat, care şi aşa preste măsură ex-a viforoasa, şi la aceasta noua ispită, a început a spumega ameninţând naia cu cufundare. Petiţiunea femeilor arată mar­ea îngrijire, de car­e cuprinsă este popu­­laţiunea germană din causa acestui nou atentat. S’au exhaumiat toate măsurile per’­­mise de constituţiunea patriei noastre. A protestat biserica contra ace­stui proiect de lege, nu în parlament, unde era locul superintendentului să­sesc, ci pr­in o representaţiune la gu­vern ; au protestat adunările cercuale săsesci, au protestat cercurile electorale, provocând pre deputaţi se iasă din si­nul partidului liberal, pe care se ba­­seză guvernul actual, care a adus acea­­stă lege injurioasa, și care o a votat. Toate au fost în zadar. Guvernul, parlamentul pressa, so­cietatea magiară, toate au lucrat, ca acea­­stă lege injurioasa să fie prevăz­ută cu clausula de sancționare. In acest moment suprem, femeile de sas, ca soţii credincioase, cari au jurat în faţa altarului, să stea lângă bărbaţii lor până la moarte ca înger păzitor, ca ajutor şi în bine şi în rău în aceste supreme momente soţiile cre­dincioase, cari voesc, ca copiii lor să cresc, în limba, în credinţa, în dati­­nele, în obiceiurile germane ale parin­ţilor, în aceste supreme momente fe­meile au apelat la coloana spre a cere denegarea sancţiunei. Ministrul constituţional al patriei noastre nu a deschis uşile tr­onului îna­intea acestor femei, cari cer o graţie dela Părintele tuturor, dela regele în­­coronat. Este mişcătore acăstă scenă! Incuiarea uşilor înaintea acestor femei se motivăză, că nu este us con­stituţional de a lăsa femeile cu cerere la regele încoronat. Dacă femeile, cari au solicitat au­dienţă la monarch voese­ ca petiţiunea lor să ajungă la cunoscinţa Maiestăţii Sale, atunci le stă deschisă calea poştei. Posta este o instituţiune de stat, pr­in ea pot deci să se apropie de rege cetăţeni, şi prin poştă să-­şi descopere durerile inimei. Acesta este situaţi­unea, după­ cum ni-­ au pr­esentat Ziarele din capitala ţerei noastre. Facem tabloul, facem caracteristica timpului şi a situaţiunei fărâ de nici un comentariu. Veni-va are timpul, când şi pen­tru inimile nóastre închide-va guvernul uşile dela curtea Maiestăţii Sale regelui. M I I FOITA. 1 Obiceiurile românilor bremneni la nunte, de preotul George Babeş. (Urmare). Nunul, nuna şi părinţii miresei se aşezză în fruntea casei pe o laviţă, de înaintea lor se aşterne pe jos un straiu frumos de lână. Mirele ia pe miresa dintre fete, şi ţinându-o de mână stau în piciore pe marginea straiu­lui, faţă în faţă cu părinţii şi naşii lor. Atunci un­­om, pus anume de nun, ţine în au­ru! tuturor urmfitoarea „oraţie“, comuni­cată mie de v.­primariul George Băşină „Onorată adunare frumoasa! Când a făcut Dejeu lumea, ar fi putut-o face numai într’o clipită, dar voinţa direliei a fost să o zideasca în 6­­file şi să orânduesca fie­care lucru la rândul său. Aşa a făcut în diua întâia lu­mina, în a doua tăria etc etc. D­ar în Ziua a 6-a mai pe urmă a făcut şi pe om. Vă­zând Dijeu că nu e bine să fie omul singur, ba că îi e şi urît, a tăcut şi pe Eva şi a dat-o lui Adam de soţie Zicându-le: „Creş­teţi şi vă înmulţiţi ca frunza 'n codru, ca orba pe pământ şi ca nisipul în mare“. Aceasta a durat pănă la Noe, apoi prin strămoşii, moşii, părinţii, fraţii noştrii pănă în zbua de astăzi, precum vedem şi înaintea noastru două mlădiţe tinere, cari voesc să treacă la al 2-lea ceas al hunei acesteia, căci fiecare om are trei ceasuri, — al nascerii, cu num­ei şi al morţii. Deci stând înaintea părinţilor lor su­­fletesci şi trupeşei şi înaintea onoratei adu­nări, cu feţele smerite, cu obrajii plini de ruşine şi cu ochii plini de lacrimi, voesc să păşăscă un pas înainte şi să-­şi cără ertă­­ciune. (La aceste vorbe unim­i păşesc un pas nainte pe straiul aşternut) Tot asemenea păşind al doilea pas să rugá să-i ertaţi. (Era mai fac un pas). Tot asemenea să rugá şi a treia oră şi noi toţi ne rugăm să-i iertaţi, (încă un pas mai fac) şi să-i binecuvântaţi, aşa după cum a binecuvântat Duru pe Aron, când i-a odrăslit toiagul în mână fiind uscat de 99 de ani, când a Zis DZeu, că binecu­vântarea părinţilor întăresce casele fiilor, or blăstămul desradacinéza temeliile“. Atunci Zic părinţii şi naşii: „DZeu să vă ierte şi să­­ vă binecuvinte“. într’aceea mirii se pleca şi sărută mâna naşilor şi a părinţilor, apoi nunul ia de mână pe mire, el nuna pe mireasa şi pleca din casă. In pragul casei mireasa pune piciorul proptă, şi numai cu greu o face de e­l, tot asemenea şi la uşa tindei. In curte nunul se face că a uitat ceva şi întorcându-se trimite pe „vornicul“ să ia în primire de la părinţii miresei „mărul“. Mă­­rul este un brăduşcan tinăr, împodobit cu turte şi cârpe, or la basa are un colac, în formă de covrig. Purtătorul acestui măr, se numeşte vornic şi este o rudenie de aproape a nunului. Tot asemenea să întoarce şi mirele. Soa­cra mică îi lega la frâul calului o frumoasa cârpă de lână numită „cârpă de pinteni“, cr mirele sub cuvânt că plăteşte laptele ce a supt mireasa dela mama­ sa, apucă de ie pe soacra mică şi rupândui-o niţel îi aruncă în sân ceva bani de argint. De aici toţi nuntaşii, afară de olspeţii socrului mic, pleca la biserică la cununie. După săvârşirea actului religios, eşind afară din biserică joaca „hora nunului“. In aceasta horă se prind pe lângă alţii, şi nunul şi nuna, vornicul şi mirii. De aici mirele trimite doi chemători la socrul mic şi’l invită lo3 poiteascu cu ospeţîi săi la dânsul. Nuntaşii să indrépta cu toţii la locuinţe mirelui. Curând după aceia sosesc şi „ter­­farii“ aşa să numesc socrul mic şi oaspeţii săi, aducând în un car tras de boi, Iada cu hainele miresei. Ei vin cântând şi chiuind, ei aproape de locuinţa mirelui stau şi fac o horă. — Mirele le ese înainte cu plosca în mână şi bineventându-i îi poftesce să se aşeze la masă. E de observat că atât mirele, cât şi socrul şi soacra mare şi mică, chiemătorii şi pocanzeele în tot timpul cât ţine nunta, poarta în mână câte o ploscă de rachiu, din care tot cinsteşte pe unii şi alţii. Aceasta masă ce o da mirele este masa principală, asta e „puterea nuntei“, căci la aesta masă sunt cumulaţi toţi invitaţii şi ai mirelui şi ai miresii şi ai nunului, ba şi alţii, cari din una sau altă causă, n’au putut lua parte la nuntă pănă acum. In curte este de mai înainte pregătit un scaun lung pe care stau socrii mari şi nu­nii. Mireasa vine înaintea lor, cu o sticlă plină cu apă. Regele Carol la Petersburg. „Neue Freie Presse“ comunică ştirea, reprodusă şi de ziarele din România, că M. S. Regele României va visita pe Ţarul tuturor Ruşilor la Petersburg, în cursul proximei primăveri. Exi regele Milan a preluat în 26 c. comanda supremă a trupelor active ale Sâr­­biei. Noul generalisim a primit în fortărâţa din Belgrad întreg statul major, de care în­­cunjurat s’a dus la palatul regal, unde a făc­ut onorurile fiului său, regelui Alesandru. Biilov şi scelele germ­ane din Ro­mânia. O depeşă din Berlin vesteşte că se­cretarial de stat Biilow a făcut cu oca­­zia discuţiei asupra bugetului unele enuncia­­ţiuni cu privire la şcollele germane din Ro­mânia. Dl Biilow, după cum am amintit, a­m petrecut ca ministru plenipotenţiar al Ger­maniei la Bucureşti mai mulţi ani, în care , timp s’a interesat viu de şcolele germane, asistând chiar la examenele elevilor. In ca­mera germană a zugrăvit acum slarea acestor şcole şi a cerut un ajutor mai mare pe seama lor. In urma acesteia sa decis urcarea posiţiei din budget referitoare la sprijinirea ş c a l e l­o r germane din străinătate. Discuţia asupr­a proiectului de bud­get, în camera din Budapesta n’a ajuns la vehemenţa pusă în prospect de partidele

Next