Telegraful Roman, 1898 (Anul 46, nr. 1-144)
1898-11-26 / nr. 130
„Voi sunteţi lumina şi sarea pământului“ Cu buna impresie şi sentimentul de mulţumire pe care îl aveau toţi cei de faţă în urma acestor vorbiri şi primiri, părintele Flucuş, încungiurat de mai mulţi amici onoraţiori din Sibiiu, din Mihalţ, etc. şi cu întreg alaiul ce i-a eşit în cale, a plecat spre comună, printre şirurile de pompieri ce formau un frumos spahii, salutând voios şi respectuos. Aşa a fost condus noul paroch cu mândru alaiu până la casa parochială. Introducerea oficială în oficiul însuşi, în biserică, va urma în Dumineca ce urmeză (29 Nov. v.) * La orele 6 sera, comitetul parochial în conţelegere cu cel comunal a arangiat o masă comună din incidentul acestei 4'1® remarcabile. La banchet a luat parte — afară de eroul dilei şi inteligenţa din loc, şi mai mulţi străini, apoi toţi fruntaşii din comună. Mâncările erau bine pregătite şi cu gust, din cari olspeţii „se îndeletniceau poftorindu-se“, şi mai mult poftorindu-se din vinul cel bun... Toasturile încă n’au lipsit, dar mă rog să fiu scuzat, dacă pe d-nii toastanţi am lăsat afară din acest raport, căci binevenita întâmplare mi-a reservat un scaun în apropierea unor ochi de tot frumoşi, cari nu au cucerit aşa de mult, încât mi-am uitat de misiunea de a... raporta despre alte lucruri... Vecinul. Noutăţi. Societatea de lectură „Andrem Şaguna“ a elevilor de la seminariul nostru archidiecesan, arangâză Duminecă în 29 Novembre st. v., o şedinţă publică în memoria Marelui Archiereu Andreiu , în sala mare a edificiului nou seminarial, începutul la 7 ore sera. Programul: „Cuvânt de deschidere“, rostit de preşedintele Dr. I. Stroia, „Noaptea“, de F. Aht, esecutată de corul societăţii; „Mijloacele, prin cari se asigură propăşirea unui popor“, disertaţie de v.preş. Ilie Iiodotă, cleric în cursul al 111-lea; „Duo brillant“ pentru 2 flaute de Ruhlau, esecutat de Georgiu Irenţia, cleric în cursul al Ill-lea şi Emilian Terchilă, cleric în cursul al II-lea; „Fulger“, poesie de G. Coşbuc, declamată de losif Comanescu, cler, în cursul al Ill-lea, „Despre influenţele binefacetoare ale calamităţilor asupra omului“ disertaţie de Nicolae Şandru cleric în cursul Il-lea; Orchestră: a) „Intr’un album“, de G. Dima; i) „Gavotte“, de Czibulka Alphons, esecutate de orchestra societăţii. „Vespasian şi Papinian“ dialog de I. Negruzzi predat de Iosif Comanescu, cler, în cursul al Ill-lea şi Zenovie Popovici, cleric în cursul al II-lea. „Era noaptea întunecosă“, de G. Dima, esecutată de corul societăţii. * Mulţămită. Conform condusului conferinţei corpului profesoral dela gimnasiul rom. gr. or. din Brad, din 4. Noemvrie a. c., subsemnata direcţiune, în numele tinerimei studioase, îşi esprimă pe aceasta cale profunda sa mulţămită, prea stimabilei Domne Sofia Cosmutza, născută Bechnitz, pentru considerabilul numer de opuri, pre carele decedatul în Domnul Ioan Bechnitz, fost odinioră asesor consistorial, a binevoit a le dona gimnasiului nostru. Brad 18 Noemvrie 1898. Georgiu Părău dir. gimnas. * A treia conferenţă publică din Selişte, ţinută Duminecă la 23. a. i. c. a reuşit peste aşteptare. De astădată spaţia sa sală a fost în înţelesul cel mai strict al cuvântului, îndesuită de public ascultător. Interesul şi însufleţirea la popor faţă de acestea coferenţe a crescut în mod uimitor. Dovadă vie despre acesta, pe lângă presentarea în număr tot mai mare, e şi manifestaţiunea făcută cu prilejul conferenţei acesteia faţă de unul dintre iniţiatorii conferenţelor , de toţi iubitul d. Dr. Comşa a fost intimpinat la intrarea în sală cu un torent de strigăte de „trăiască“. In urma conferenţei teoretice din Dumineca trecută, spre a fi. Creşcare variar.* Difteritis în comitatul Hunedoarei. Intre băeții de școllă din comitatul Hunedóarei graseaza uricioasa boala de difteritis, și încă în un grad așa de mare, încât vice-comitele comitatului s’a véc^Lut îndemnat a sista prelegerile pe un timp mai lung în șculele din Geoagiul vif, Băieşti, Boşorod şi Deva. * Marte. Damaschin Romanu, locotenente ces. şi reg. la Reg. de Infanterie 76, după lungi şi grele suferinţe a încetat din viaţă în anul al 35 etăţii, la 2 Dec. n. în comuna Adămuş la locuinţa surorii sale. A fost înmormântat în 4 Dec. la 2 ore după aredi. Fie-i ţierina uşoră! TELEGRAFUL ROMAN I ţiune în şirul acestor instructive conferenţe, subiectul conferenţei a treia s’a luat din domeniul medicinei practice, vorbind dl Dr. Nicolau Calefariu despre tuberculosa (oftică). Cei ce au avut prilegiu de a audi şi în alte rânduri pe Dl Dr. Calefariu, spun că nu l’au audit vorbind cu o mai mare însufleţire, cu o aşa căldură ca acum. Intr’adevăr d-sa a ştiut ţinea aproape două ore în cea mai încordată atenţiune, pe numerosul public. Cei ce au fost de faţă şi-au putut câştiga cunoştinţe despre „baceili“, despre procesul boalei în plămâni, despre cum se întâmplă înfecţiunea, despre simptomele principale şi despre mijloacele de apărare contra acestui înfricoşat morb, care an de an seceră mai multe vieţi, şi, ce e mai dureros, ca holdă a acestei boale este junimea, tinerimea de ambele secse. Dl Dr. «a fost la sfirşitul prelegerei viu aplaudat din partea publicului, depărtându-se fiecare cu frumoase cunoştinţe de la conferenţa d-sale. Simţam o deosebită satisfacţie, vânând, că am aflat isvoare, din care poporul sotos după ştiinţă îşi poate găsi adăpare. Conferenţă viitoare va fi Dumineca ce vine. Subiectul acesteia va fi luat din istoria naţională a Românilor. Cărturari români, preoţi, învăţători, medici etc., de prin alte comune, urmaţi exemplul săliştenilor, căci mult şi însemnat bine veţi face causei române prin acesta. O întimpinare. Brasov, 21 Nov. 1898. II. Acum e acum. In luna Februarie, anul 1893, cetesc în „Telegraful român“, publicat concursul pentru al treilea paroch la Biserica sf. Nicolae din Braşov-Scheiu. Având de când am fost stipendiatul Bisericei sf. Nicolae, contract formal cu acesta Biserică, ca după terminarea studiilor se servesc ei şi şcolelor noastre ortodoxe din Braşov, de o parte din punctul de vedere al angajamentului moral, dar de altă parte fiind numai profesor suplinitor şi văzând cu ochii nesiguranţa esistenţei în România, unde fluctuaţiunile sunt atât de dese şi neaşteptate, m’am hotărît să concurez După ce m’am hotărît să concurez, am cerut dela dl primar, Nicolae Maimarolu, care ne plătea salarul, şi care trăia cu noi şi gimnasiul în acelaşi oraş, un atestat despre purtarea mea în anii 1889/90, 1890/91, 1891/92 şi începutul anului 1893/94, ca se-i alăturez la actele de concurs. Dl primar mi-a eliberat inmediat următorul certificat: Primăria urbei Turnu-M ă g u r e l e. Certificat. „Noi, Primarul urbei Turnu-Măgurele, în urma cererei făcute de dl Dr. Vasilie Saftu prin suplica registr. la Nr. 489, certificăm, că D-sa, începând din luna Septembre anul 1889, în calitate de director al Gimnastului comunal din acest oraş, a condus şcoala ce i-a fost încredinţată, cu distinsă capacitate, cu mult zel, demnitate şi devotament , constatând cu vie satisfacţiune, că gimnastul astăzi complet datorată în mare parte pentru îmbucurătorul seu progres, neobositei stăruinţe şi activităţi fără preget, puse de dl Dr. Saftu în serviciul instrucţiunei publice, pentru care cetăţenii, elevii şi părinţii acestora, împreună cu noi, îi aducem cu acestă ocasiune binemeritatele elogiuri şi sincerite noastre mulţumiri“ .*) Nr. 250 1893, Februarie 5. Primar: Secretar: N. Maimarolu. N. Petreanu. Am scris socrului meu, rep. Gheorghe Perşinariu—Dău se-l ierte — fost paroch în Braşovul-vechiu, ca se se ducă cu două săptămâni înainte la dl protopresbiter Ioan Petrie, și să fixeze Dumineca, în care, după concurs, aveam să predic. Socrul meu și cu dl protopresbiter o fixeaz pe 20 Februarie 1893. Mi-am cerut concediu de la Directorul meu şi Sâmbătă în 19 Februarie 1893 am fost în Braşov. Găsesc pe dl protopresbiter în sala de şedinţe a comitetului parochial. Trimit pe eclisirul să-l poftesca puţin afară; vine, îi predau actele de concurs şi îi spun, că mâne Duminecă, conform înţelegerii avute cu socrul meu, voiu predica. Dl protopresbiter, Ioan Petrie, îmi spune, că e anunţat altul, adecă păr. V. Sfetea, şi îmi propune, se predic tot în 20 Febr., dar la vecernie (când nu e mai nimenea în Biserică). Am protestat, şi i-am spus, că eu voiu predica tot mâne, după păr. V. Sfetea, dar tot la Liturgie. Pentru mine fac în România, fac şi în Braşov. Aşa s-a şi întâmplat. După predica care am ţinut-o, parochienii Bisericei Sf. Nicolae, cari ştiau, că numai silit am luat lumea în cap, m’au primit cu ovaţiuni pline de entusiasm. Le sunt şi a fi recunoscător. După ce am predicat, m’am reîntors la postul meu de profesor suplinitor în Turnu- Măgurele. Nu trec câteva ode, şi mă pomenesc cu cel mai mare foc, (adecă al doilea în putere după moartea neuitatei mele preotese), care l’am avut pân'acum în viaţa mea. Mă pomenesc din senin în 14 Martie 1893, cu o adresă de la Minister, subscrisă numai de directorul de pe atunci al învăţământului secundar, G. Crivăţ, şi de şeful de birou, în care mi se comunică scurt, că cu ziua de 13 Martie 1893 sunt destituit din postul de profesor suplinitor, pentru fapte nepermise. Vă puteţi închipui iubiţilor cetitori, ce trăsnet a fost acesta pentru mine, nevasta mea şi copiii mei. Susţin sus şi tare, că nevestei mele — D-meu s’o ierte — de atunci i s’a tras causa morţii ei, în urma căreia m’a ajuns şi grozava nenorocire, că am rămas ca preot şi văduv. Ce să fac ? Om sărac, cu familie, rămas acum pe drumuri! Mi-am luat nevasta şi copiii, şi am plecat spre Braşov. In Bucuresci m’am oprit şi m’am dus la Minister. M’am presentat la dl ministru, Tache Ionescu şi m'am plâns, l’am rugat, să-mi facă cel puţin cercetare, ca să ştiu şi eu, pentru ce sunt destituit. Dl ministru mi-a zis: Du-te la dl inspector general Dr. C. I s t r a t i, şi spune-i, să- ţi facă cercetare. Am umblat după dl inspector vre o trei 4'1® dar nu m’a primit. Petiţiile mele, timbrate în regulă, nu mi le-a primit nimenea ; şi azi sunt la mine ; le poate vedea ori şi cine Cu un cuvânt la minister toate uşile mi-au stat încuiate. Vin în Braşov. Comitetul parochial al Bisericei Sf. Nicolae ţine şedinţă de candidare. Avea „Monitorul oficial“ pe masă. Resultatul acestei şedinţe este, că mi s’a îmnanuat cu datul de 25 Martie 1893 o hârtie sub Nr. 28, din partea biroului Comitetului, în care mi se cere, să presint: a). Atestat de moralitate dela autoritatea politică din Turnu-Măgurele; b). un atestat de moralitate şi conduită dela Directorul şcolei, unde am funcţionat; c). un atestat dela ministrul cultelor din România, despre natura motivelor, din cari am fost destituit motivat pe ziua de 13 l. c. M’am pus iară pe drumuri. M’am dus la minister, în Bucureşti. Aici, ca şi mai *) Originalul acestui certificat îl poate vedea oricine la mine Nota autorului înainte toate uşile încuiate. Ba, să spun adevărul . Un funcţionar mi-a 4s, să aduc o cale de un leu, şi după amea4i să mă duc, să mi dea atestatul, bun rău, cum va fi. Mă duc după ameazi şi-mi dă cala de un leu îndărăt, spunându-mi, că nu se poate. Ca să nu mai aştept în zadar la uşi încuiate, m’am dus în Turnu-Măgurele. Aci i-am spus primăriului, că cel d’întâi certificat nu e bun la comitetul parochial, pentru că acolo nu se face nimic despre moralitate; îl rog, să-mi dea altul şi fac petiţia şi imediat îmi eliberează următorul certificat: Primăria Urbei T. Măgurele. Certificat. „Pe baza cererei făcute prin petiţiunea registrată la No. 1308, dată de domnul Doctor V. Saftu, fost director şi profesor la Gimnasiul Real din acest oraş, Turnu-Măgurele. — Noi Primarul comunei T. Măgurele, certificăm, că Dsa şi-a împlinit cu multă conştienţiositate şi zel datorinţele, şi că a avut o purtare cât se poate de bună şi morală. Drept care i-am liberat presentul certificat“ .*) No. 808. 1893, Martie 27. Primar Secretar N. Maimarolu, Th. Caragea. Mă duc şi la Directorul, Dr Ştefan A. Popovici. Fac petiţia, şi acesta inmediat îmi eliberează următorul atestat: No. 139. Certificat. T.In conformitate cu petiţiunea înregistrată la No. 210, certific cu plăcere, că Domnul Doctor Vasilie Saftu, fost Profesor la acest gimnasiu, şi-a îndeplinit cu cel mai mare zel datorinţele sale, făcând un progres foarte îmbucurător şi având o J)Ui‘tdVC 7YIO-rală escelentă. Tot deodată adaug după informaţiunile luate, că Dlui Dr. Vasilie Saftu i se cuvine în mare parte meritul, că Gimnasiul esistă, a progresat şi s’a completat“. **I T. Măgurele, 27 Martie 1893, Director Dr. Ştefan A. Popovici. Cu aceste două atestate me întorc la Braşov, şi le înaintez Comitetului parochial. Se ţine altă şedinţă de candidare. Unul dintre membrii comitetului propune, să mă eschidă din candidare, pentru că am făcut examenul preoţesc de cualificaţie numai cu „Bine“, iar altul propune, să mă eschidă pentru purtare imorală. Majoritatea membrilor primeşte propunerea din urmă ; doi membri însinuă recurs. Uitasem, să amintesc, că tot sub Nr. 28 a cerut şi comitetul parochial prin biroul său de la Ministrul cultelor din România certificat asupra motivelor de destituire. Comitetului parochial i-a răspuns directorul învăţământului secundar de pe atunci, G. Crivăţ, printr-o scrisoare particulară, fără număr şi fără sigil, indicând cele cuprinse în „Tribuna Poporului". Dr. Vasile Saftu. (Va urma) DIN PUBLIC. Pentru cele cuprinse în rubrica aceasta, redacţiunea nu primeste răspunderea. 521 *) Se înțelege de sine, că și primarului i se comunicase de Minister destituirea mea. — Originalul acestui certificat îl poate vedea oricine la mine. Nota autorului. **) Originalul îl poate vedea ori şi cine la mine. Nota autorului. Poşta Redacţiunii. G. O. in P. Pentru transcrierea averii scelei pe numele bisericei, care este adevărata proprietară a averii, din care se susţine scoala confesională, trebue se se aducă un decis în comitetul parochial, in care se se (1ică anume : „că reprezentanța bisericescă, totodată ca reprezentanță a fcolei gr. or. din. . iți dă învoirea, ca pădurea etc. de sub Nr. top............. scrisă in prof. funduar............., se trece de pe numele scoalei pe numele bisericei gr. or. române din. .., ca susțiitere a şcolei.“ Acest conclus, scris în original pe o coala de hârtie, trebue apoi să se înainteze împreună cu un estras autentic al cărților funduare privitor la respectiva realitate, consistorului archidiecesan, spre a-l aproba şi a dispune facerea paşilor ulteriori. V. P. în Budapesta. De ce nu m-ai scris ceva, despre călătoria în Italia?