Telegraful Roman, 1898 (Anul 46, nr. 1-144)

1898-12-08 / nr. 135

540 Din diecesa Aradului. Un regretat reposat. Notarul din Mich­e­­rechiu, Ioan Sántai, a reposat de curând în comuna acesta, unde trăia de 2 ani în retra­gere. „Biserica şi Şcolă“ îi dedică un lung articlu, spunând că a fost om cu inimă bună pentru popor şi pentru neam. Cât a fost densul notar, s’a zidit în comună biserică, şcolă şi grânariu bisericesc, şi la tote a dat bun sprijin şi dânsul. Asemenea a realisat comunei politice un venit curat de 1000 fl. anual, afară de edificiile comunale ce s’au ridicat sub densul, etc. Iar acum la morte a mai lăsat şi 100 fl. ca adaus la fundaţiunea făcută de reposata sa soţie, şi dată în administrare bisericei. „Persona privată“ Şi „uneltirile contra dlui Sturdza“ In acelaşi scandalos de uşuratic articol al seu dela 13 Dec. n. „Tribuna Poporului“ se indigneză, cum de metropolitul a comuni­cat părintelui Voina la Braşov actul pretins fals prin o „personă privată“ (dl P. Cosma), şi face apoi următorea afirmaţiune, ca „ex­plicare“ a lucrului: „....dl P. Cosma s’a pus se uneltască contra guvernului Ro­mânie­i, anumit contra primministrului dl D. A. Sturdza, căci o resturnare de guvern în România prin omenii guvernului unguresc (?!) fără îndoială ar fi un mare succes al poli­ticei maghiare“... etc. Deci: a) dl P. Cosma e o „persană privată“ faţă de cercurile noastre bisericeşti; b) dl P. Cosma unelteşte contra gu­vernului României; dar mai „anumit“ c) dl P. Cosma unelteşte contra prim­ministrului d. D. A. Sturdza! Vom reflecta, posibil de scurt, la aceste trei afirmaţiuni atât de hotărîte ale diarului dela Arad, nu pentru că ne-am teme deja că ele vor prinde la Români, ci ca se se facă de nou evidentă n­e i e­r­­­a­ta uşurinţă cu care acest diar loveşte în dreapta şi ’n stânga, fără nici o controlare a afirmaţiunilor sale, când e vorbă de afaceri de-ale noastre bisericeşti, sau de bărbaţi influenţi în cercurile bisericeşti. ad a) Ţinem să remarcăm că dl P. Cosma este 1.­ membru, în calitatea sa de deputat, la Congresul naţional bisericesc, de la în­ceputul congreselor; 2.) membru al Sinodului archidiecesan, asemenea ; 3.) membru al repre­­sentanţei „Fundaţiunii Gozsdu“ administrată de biserică; 4.) membru al Comisiei ad­ministrative a „Tipografiei Archidiecesane“ (care are şi controla asupra foii oficiose a archidiecesei, diarul nostru^ ; 5.) Preşedinte al Comitetului paro­chial din Sibiiu-cetate; — şi că nu e mem­bru în consistorul însuşi, atât Archidie­cesan cât şi M e t r o p o l i t a n, e numai, fiindcă înrudirea dsale cu fericitul întru dom­nul Archiepiscop şi Metropolit, nu-­i permi­tea asta. Şi pe lângă toate astea, e declarat de fericitul Metropolit, în chiar scrisoarea citată şi de „Trib. Pop.“, ca „omul de încredere“ al Metropolitului, ceea­ ce i-a şi fost, forte fidel, totă viaţa. Este. Întrebăm acum, cineva în drept a afirma despre un atare bărbat, că e „p­er­­sonă privată“ pentru cercurile noastre bisericeşti, cât să nu-ţi poţi încredinţa secre­tul unei afaceri pe care o încredinţezi părin­telui protopop Voina? Mai ales când se ştie că dl Cosma nici nu e deja un membru simplu privitor al corporaţiunilor numite, ci unul care se şi intereseză serios și studiază ca puțini alții, chestiile ce vin a fi resolvite în ele. ad. b) Că dl Cosma ar fi „uneltind“ contra guvernului (!!) României, e o afirma­țiune stupidă. Ar trebui să fie dl Cosma forte slab cunoscător al lucrurilor din lumea acesta, ca să se potă apuca de o atare lucrare și să potă spera resultate de la ea! Să fie siguri cei de la „Trib. Pop.“ că nu o face. Ba noi putem afirma chiar contrarul, că, între împr­egiurările date, dl P. Cosma e tocmai de multă bunăcredință, forte optimist față cu guvernul României! Pentru a o face asta evidentă, trebue să arătăm un lucru: Dl P. Cosma e mem­bru în Comisia administrativă a Tipografiei Archidiecesane, care are controlul asupra conduitei diarului nostru. In chestii mai mari, mai delicate, redacţiunea nostră consulteză, între alţii, şi opiniunea d-lui Cosma, membru al acelei comisii, şi apoi tracteză chestiile. Dar special în chestia rentei de la Bra­şov, care ea a ridicat şi discuţia asta totă, dl P. Cosma este perfect de vederile esprimate în „Telegraful Român“. Suntem autorizaţi a o declara acesta. Cum a tractat „Telegraful Român“ acesta chestie, (representând deci şi părerile dlui P. Cosma), şi cum a „uneltit“ prin transa contra guvernului României, — dovadă ne sunt articlii noştri, între cari mai ales cel dela 30 Aprilie (care comenta răspunsul dlui D. Sturdza, când a folosit întâiu cuvântul „rentă“), articol din care şi adi „Voinţa Naţională“, o­fi­­ciosa guvernului, reproduce (venn­­or dela 11 Dec. n. c.) părţi mari, tocmai ca părere autoritară şi competentă de dincoce, şi favorabilă guvernului român! Sau articolul nostru mai recent dela 6 Dec. (cu 7 zile nainte de articolul „Tr. Pop.“ cu inventarea de „adevăraţi trădători“), in care între altele se dice, că dacă s’a convocat al doilea sinod la Braşov (cel cu gălăgia şi neînţelegerea) acesta se consi­deră ca ...„ un exces de precauţiune faţă cu ţinută eventual ostilă a guvernului din Ro­mânia, ceea­ ce noi însă (adecă ţinută ostilă) — nici astăzji nu presupunem despre guvernul României!“ Ei bine, a tracta astfel chestia, de­clarând, m deplină concordanţă cu dl. P. Cosma, că nici nu presupui măcar, ceva rău despre guvernul României, va se (iiă a „unelti“ contra lui ? ad­c). Iar faţă de dl D. Sturdza spe­cial, diarul nostru a mers cu „uneltirile“ aşa departe, că am făcut complimente, cu cari chiar „Voinţa Naţională“ se laudă gros! Cetescă numai cei de la „Trib. Pop“, numărul de la 11 Dec. al „Voinţei“ şi vor vedea. Reproduce o colonă întregă de cele mari ale sale, tot cu citate din „Te­legraful Român“, ca recunoşteri speci­ale şi lăudătore pentru dl D. Sturdza (pentru că a folosit cuvântul „rentă“ şi a promis solemn resolvarea în bine a chestiei),­­­rovo­­cându-se apoi la ele, „Voinţa“ esclamă, ca conduşii: „Iată, d-le Maiorescu, cum înţeleg, cum au înţeles declaraţiunea d-lui Sturdza aceia cari în cestiunea scólelor, se ocupă de şcolă şi nu pun meschine interese politice d’asupra intereselor culturale ale nea­mului“ Şi mai jos: „Iată, cum vorbesc despre declaraţiu­nea d-lui Sturdza oameni cari au la inimă esistenţa scólelor de la Braşov ! „Rămâne dar dovedit, după chiar diarul metropoliei din Sibiiu, ia dl Sturdza este cel d’intâiu care a tratat cesti­unea în mod corect şi demn“. Şi încheie : „Vedeţi, d-lor conservatori, dincolo, unde interesul existenţei sculelor primază ori­ce, declaraţi­unile primului-ministru meritate laude provocă“. Cui este bun acest atestat în chestia pe care o discutăm? „Tribunei Poporului“ sau nouă şi dlui Cosma, care se confundă deplin cu cele scrise în „Telegraf“ în afacerea rentei ? Da. Aşa se declară organul guvernului din România la 11 Dec.n. c. asupra „unei­tirilor“ ce se fac de aici contra guvernu­lui României şi contra dlui D. Sturdza personal, în acelaşi timp când „Trib. Pop.“ de la 13 Dec. n. isbucneşte făcând „trădători“ pe Metropolitul, pe dl P. Cosma, Consistoriul nostru, etc. Mai are cineva, în urma acestora, drept să pună vr’un temeiu pe scrisele diarului dela Arad în chestii bisericesci de ale noastre și privitor la persoane influente în cercurile noastre bisericesci? „Tribuna Poporului" declara forte ho­­tărit, că: „Noi știm positiv că nu s’a luat nici un demers, nu s’a făcut nici o re­­­monstrațiune“ — pentru a apela adecă la guvern causa rentei. Iar noi în numărul penultim areta­­răm ce demn, ce înțelepţesce a făcut răposa­tul Metropolit demersul la guvern, într’un timp când chestia nici nu transpirase mult în public! Iar cât temeiu au acusele scuturate aşa din mânecă, că dl Cosma ar fi „uneltind“ contra guvernului român sau contra dlui Sturdza, — dovedirăm mai sus. Ele sunt b­o­m­b­e (de noroiu) aruncate în aju­nul Congresului, cu scopuri de nimic. Un lucru nu mai mai dorim să se no­teze : din protestaţiunea de mai sus contra acasei de antisturdzişti şi antiguvernamentali (faţă de guvernul român actual), să nu tragă nimeni conclusia, că am fi sturdzişti şi gu­vernamentali, deci poate anti-conservatori !.. Nu. Nici unii nici alţii. Ci numai apă­rători ai intereselor noastre de aici de-acasă, cari celor din Ţară le recunosc ce le e de recunoscut, tuturora, fie ei „liberali“ ori „conservatori“, indiferent. Ca se se ştie, telegraful roman. Revistă Externă Scritoarea Bulgariei. Din incidentul împlinirii a 20 de ani de la liberarea sa, Bulgaria a ser­­bat la 17 Dec. aceasta aniversară în chip frumos. In toată ţara s’au ţinut servicii divine, şi în mai multe puncte ale ţerii s’au desvelit monumente co­memorative a liber’tăţii. * Iarăşi tradare militară în Francia? Din Paris se vestesce, că judele de instrucţie Fleury a arestat un ca­poral şi patru civili, bănuiţi cu ser­vicii de spionagiu militar. E vorbă că soldatul a voit să vândă unui agent din Bruxella, secre­tul unor părţi ane nouelor arme. Din diecesa Caransebeş. Hirotonire. Prea Sânţia Sa dl Episcop diecesan, Nicolae Popea a binevoit a hiro­toni întru presbiter, 25 Noemvrie a. c., pe diaconul Traian P­o­p­o­v­i­c­i­u, ales capelan lângă neputinciosul Simion Popoviciu din Mramorac.* Introduc­ere de preot. In 29 Noemvrie v. sa sevârşit introducerea dlui Dimitrie Po­poviciu de paroch­ al parochiei Topleţ cu filia Bârza, prin comisarul consist, P. O. D. Ioan Popa. La liturgie după priecesnă. Reverendisi­­mul domn comisariu prin o cuvântare forte potrivită a introdus pe noul paroch, predân­­du-i cheile sântei biserici şi făcândul atent că va avea să dea samă pentru turma încre­dinţată păstorirei sale, nu numai către auto­rităţile sale, ci şi înaintea Tronului ceresc ! Poporul asculta smerit şi pios. * Prelegere poporală. Duminecă, în 29 Noemvrie v. dl advocat George D o b r i n, a ţinut în Casina română din Lugoj o inte­resantă şi instructivă prelegere po­porală, despre cultivarea viţei de vie americane. (După „Foia Brecetană“) Din senatul României. — Chestia rentei. — (Urmare.) In anul 1871, sub ministrul conservator Lascar Catargiu, ministru de culte este ge­­neralul Tell, (vedeţi aici în exemplarul ofi­cios al budgetului la pag. 10 art. 34: „idem scafelor române din Braşov, după legea spe­cială 23 500“. Dar mai găsiţi tot aici la art. 53 al aceluiaşi budget, o noua sporire a alo­­caţiunii budgetare : „idem gimnasiului şi Bi­sericei Sf. Nicolae din Braşov 13.481“. După­ ce în Ungaria se aplicase dualis­mul, se făcuse constituirea „Bisericei atonome greco-orientale Române din Ungaria şi Tran­silvania11, după un „Statut organic“, alcătuit de metropolitul Şaguna, şi întărit la 16/28 Maiu 1869 de împăratul Francisc Iosif I, după acest statut şcolele române din Transilvania fiind şcole confesionale, sunt puse sub ocro­tirea Bisericei. Inse de acum înainte guvernul maghiar începe a cere, sub formă de îmbunătăţiri pentru instrucţiune, din ce în ce mai mult şcoa­­lelor române din Ungaria şi Transilvania, în deosebi şi gimnasiului din Braşov, (şi era în dreptul său să o facă statul maghiar), cere cabinete de fizică şi chimie, fonduri de pen­siuni, sporire de salarii etc. Acastă sforţare financiară a instituţiunilor şcolare, în curând a trecut peste mijloacele lor pecuniare. Avea Biserica Sf. Nicolae din Braşov ceva, are şi acordete moşii în ţara ro­­mânască, „M e t e r e u“ şi „S u d i t u“ din ju­­­deţul Buzău, da biserica tot ce putea pentru gimnasiul şi şcolele dependente de ea. Dar uşor se depăşa limita pentru oamenii săraci de acolo, fiind fără subvenţiune dela statul maghiar, pe care nu o primeau şi nu o pri­mesc (şi pe ei ei privesce pentru­ ce nu o primesc). Atunci întrebarea devine urăşi acută, şi ei ne afic din nou : este un drept al nostru pe care l-am avut dincolo în România ca stă­pânire imobilară şi ca imunităţi, care valorau mult; aţi fost foarte buni pentru noi conna­­ţionalii voştri, la prima cerere aţi înscris 1000 galbeni, apoi 2000 galbeni, aţi mai în­scris 13.481 lei, dar cel puţin pe acestă alo­­caţiune budgetară trebuie să putem conta cu siguranţă, şi ar trebui să avem şi mai mult. Nu este de­ocam­dată vorba a face transacţiuni sub formă legală, nu există veri un diferend, ci tot ex aequo et bono, o în­ţelegere, şi aşa stând lucrurile, după ce la 1871 sub ministerul Lascar Catargiu, vedeţi adăugată numai ca o noua inscripţie budge­tară, suma de 13.500 lei, vine din iniţiativa parlamentară a camerei conservatoare de atunci o propunere subscrisă, între alţii, de d-nul general Manu şi de mine ca deputaţi (mai erau subscrişi Kogălniceanu, Vernescu, Vla­dimir Ghica, A. Balş), ca să fixeze prin o a doua lege un mic plus de alocaţiune bud­getară, în favoarea Bisericei Sf. Nicolae şi gimnasiului român din Braşov, în cifră de 15.000 lei noui pe an. Acest proiect de lege trece prin cameră din iniţiativă parlamentară, de­şi generalul Tell nu se prea ostenea să-l tracă, dar ne osteneam noi. Şi ţine de pe la 1872 vre-o 2 ani, până vine în Senat. Atunci se întâmplă să fiu eu ministru al cultelor şi instrucţiunei publice în ministeriul presidat de d. Lascar Catargiu. Acum fireşte, proiectul eşti din ini­ţiativă parlamentară, la care eram şi eu is­călit, înaintăză spre votare în Senat. Dar pe când la 1868, cum v’am spus, sub ministerul Guşti, pentru legea de 23.500 lei nu a fost nici o obiecţiune în parlament, şi pe când şi pentru noua lege de 15.000 lei s’a împedecat în camera conservatoare ori­ce obiecţiune a oposiţiei liberale, mulţumită mai ales energicei stăruinţe a lui Kogălni­ceanu, în senat oposiţiunea dela 1875 este mai dificilă. Ia cuvântul în numele ei răpo­satul Deşliu, când vine noul proiect de lege în discuţiunea Senatului,­­şi acum sunt feri­cit şi îi binecuvintez memoria acelui Deşliu, deşi atunci mă mira foarte mult acest fel de contestare), şi atacă proiectul cu violenţă în şedinţa senatului de la 6 Martie 1875. Ră­posatul Deşliu vorbeşte şi de pericolele unguresci, citesce gazete unguresci, care nu ar vedea cu ochi buni ce facem noi pen­tru Românii de dincolo. Şi atunci stă răs­punsul ce-l dă guvernul nostru prin organul meu ca ministru al Cultelor, în privinţa in­terpretării sensului acestei legi: „D­oi senatori, biserica Sf. Nicolae din Braşov, o vedem totdeauna subvenţionată în budgetul României de când s’a început a se face budget la noi, şi tot de­odată se mai pre­vede în budget o sumă şi pentru gimnasiul din Braşov. V’aşi ruga mai întâiu, d-lor, să nu confundaţi acistă sumă ce vi­ se cere prin proiectul ce este astăzi în discuţiune, cu suma ce este deja prin o altă lege în­scrisă în budget pentru gimnasiul din Braşov, suma de 23.500 lei. Căci biserica Sf. Nico­lae avea o moşie în România, şi o parte din ea era afectată pentru întreţinerea unei mo­­nastiri, şi altă parte pentru biserica sau şcola din Braşov.“ I. Deşliu. Cum se numesce moşia aceea ?

Next