Telegraful Roman, 1898 (Anul 46, nr. 1-144)

1898-11-26 / nr. 130

Nr. 130 Sibiiu, Joi 26 Novembre v. (8 Decembre n.) 1898. Anul XLII ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 lunii fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Apare Morţi. Jam . Sâmbătă Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45-Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă. — Articulii nepublicaţi nu se înapoiază­ INSERŢIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de doue ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rendul cu litere garmond — şi timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Monument ANDREIU ŞAGUNA. Iată Circularul, pe care Preasfinţia Sa Dom­nul episcop al Aradului l’a adresat şi trimis in die­­cesa Sa în favorul Monumentului. Nr. 171. Prea onoraţilor protopresbiteri şi adminis­tratori protopresbiterali, onorată preoţime, învăţătorime, inteligenţă şi popor, din die­­cesa Aradului. Vedând măritul nostru congres naţional bisericesc din anul trecut, că în anul acesta se împlinesc 25 de ani, dela încetarea din viaţă a fericitului nostru Archiepiscop şi Metropolit Andreiu Baron de Şaguna, şi că din colectele întreprinse până acuma în me­­tropolie, din causa altor neajunsuri, tot nu s’a putut aduna suma, ce se recere la un monument corespund­atoriu marilor lui merite : prin cond­usul său dio 7/19 Octobre 1897 Nr. 72 a aflat de bine a dispune, ca în a­­nul acesta, la aniversarea de 25 de ani a trecerii la cele eterne a aceluiași fericit Archiepiscop și Metropolit, să se celebreze parastase în toate bisericile noastre din Metropo­­lie, și într’aceea să se continue şi colecta pentru ridicarea monumentului intenţionat. După­ ce parastasul dispus s’a celebrat în întrega metropolie, cu totă pietatea şi solemnitatea, şi aşa prin acela clerul şi popo­rul din toate părţile şi-a manifestat, în cel mai demn mod, simţul de profundă mulţămită şi recunoştinţă , acuma urmeză ca acelaşi cler şi popor, tot în asemenea măsură, să-şi mani­feste recunoştinţa sa şi la colecta pentru ridicarea unui monument demn de acel mare archiereu, însă tot atâta de demn şi de noi, clerul şi poporul, cari voim a ri­dica acel monument. Monument, prin care să arătăm lumii şi posterităţii, nu numai meritele cele mari ale fericitului Archiereu, dar şi simţul nostru de recunoştinţă, şi prin acesta şi vrednicia nostră. Având deci în vedere, că prelângă ţine­rea parastaselor, şi din zelul cu care vom contribui la ridicarea monumentului, se va comproba recunoştinţa nostră, adecă cum că din resultatul colectei se va vedea, dacă ştim şi noi, ca şi alte popoare, preţui meritele băr­baţilor noştri celor mari, cum fu şi fericitul Archiereu Andreiu Baron de Şaguna, provo­căm şi rugăm pre toţi preoţii, învăţătorii, inteligenţii şi întreg poporul nostru, să bine­voiască a concurge, după putinţă, cu ofertele lor, la împlinirea marei datorinţe, ce avem cu toţii, de a eternisa memoria aceluiaşi prea demn Archiereu şi prin un monument cores­­pundătoriu meritelor lui şi demnităţii noastre. Spre scopul acesta dispunem, ca acea co­lectă să se întreprindă mai întâi în sf biserică, începânduse în Dumineca din 6/18 Decembre a. c., când cade şi sărbătorea sfântului ierarch N­i­c­o­l­a­e Archiepiscopul de la Mira Lidi­ei, şi să se continue până la finea lui Decembre a. c., şi adecă, preotul, unde sunt mai mulţi cei săptămânaliu, să arate poporului, că precum toate naţiunile îşi venerăză pre bărbaţii lor cei mari şi binefăcători, tot asemenea dorim şi noi a venera pre ai noştri, pentru­­ca cu atât mai mulţi să se resolve şi dintre ai noştri a lucra pentru binele nostru , să spună mai încolo, că un atare bărbat a fost şi Archiepiscopul şi Metropolitul Andreiu baron de Şaguna, enumerându-i meritele mai însemnate, apoi adăugând, că pentru atâtea merite, dorind şi noi a-i fi recunoscători, voim a-i ridica un monument demn, ca să arătăm lumii şi viitorimei pe lângă meritele lui, şi vrednicia şi recunoştinţa nostră, faţă de binefăcătorii noştri. După asemenea espuneri deschidend co­lecta, mai întâiu preotul şi învăţătoriul să subscrie cât vor voi, apoi să se provoce pe rând, mai întâi toţi fruntaşii câţi vor fi presenţi, iar după dânşii şi ceilalţi poporeni presenţi, a se înscrie în lista de colectă, cu cât vor voi. După terminarea colectei din biserică, preotul şi învăţătoriul, unde vor fi mai mulţi, toţi, vor mai merge şi pe la casele po­­porenilor mai fruntaşi, cari n’ar fi fost la biserică, rugând şi pre aceia să contribuie cu cât vor voi. Contribuirile ce se vor oferi, se vor induce în cola de colectă alăturată. Ofertele ce se vor aduna până la finea lui Decembre a. c. să se înainteze fără amâ­nare oficiului protopresbiteral concernient, dimpreună cu celele de colectă, iar oficiile protopresbiterale, făcând un conspect, pe lângă acela şi pe lângă celele de colectă, să le înainteze aici, negreşit până la 10 ianuarie 1899. In convingere că atât p. t. protopresbite­ri, preoţi, învăţători şi inteleginţi, cât şi iubitul nostru popor, îşi vor da totă silinţa întru a ne achita şi de acăsta mare datorinţâ, cu binecuvântare archierăscă cătră toţi, remânem, Arad în 10 Noembre 1898. Al vostru tuturor de tot binele voitor: Ioan Meţianu, m. p. episcopul Aradului Limba cifrelor. Unde vorbesc cifrele, acolo este lumină deplină. De principiul acesta s’a ţinut pre­­sidentul oficiului statistic din Budapesta, când a ţinut un discurs în sala aca­demiei de ştiinţe, şi prin cifre a ilus­trat influenţa... binefacetoare a legilor politice-bisericesci. Ilustrul preşedinte al oficiului de statistică a grupat cifrele cu scopul de a arăta, în ce rătăcire au fost cei­ ce au combătut introducerea legilor politice bisericesci. Popoarele din Ungaria au fost copte pentru legile politice­ bisericesci, aşa reiese din gruparea cifrelor, şi ca n­­uă nemaghiarilor să ni­ se mai dee încă o lovitură, se produce ca fapt împlinit, că nu au fost întemeiate temerile ace­lora, cari combăteau legile politice­­bisericesci din motivul, că ele favo­­risăză tendenţele naţionalităţilor. Să urmă­rim însă limbagiul cifrelor, ca din acela să tragem învăţăturile de lipsă. In anul 1895 au fost 1526 de procese matrimoniale, la cifra acăsta vin adause şi puţinele, cari s’au în­­caminat dela 1 Octobre 1895, când au întrat în valoare legile politice-bise­­ricesci. In anul 1896 numărul proceselor matrimoniale resolvite definitiv se re­duce la cifra de 387. Din raportul acesta între cifre, se face deducţiunea, că legile cele n­ue favorisăză stabilitatea căsătoriei, prin urmare ele au efect moralizătoriu, şi se susţine, că disposiţiunile din legea civilă relative la divorţ sunt mai stricte, decât ale celorlalte confesiuni, escep­­ţiune făcând numai biserica romano­­catolică. Atâta se spune pe scurt la obiec­tul acesta. Numai pe scurt facem şi noi unele obiecţiuni. Anul 1895 nu păte fi luat ca an normal spre a face comparaţiune între el şi cei următori. Cu 1 Octobre 1895 au întrat în viaţă legile politice-bisericesci. Procesele începute, dacă nu erau finalisate până la acel termin, trebuiau să fie promovate la tribunalele civile în acel stadiu, în care le afla 1 Oc­tobre. Bisericile creştine din patria năstră s’au intuit a-şi finalisa până la acel te­rmin procesele matrimoniale începute, și în faptă cele mai multe le-au și fi­­nalisat. De aici cifra cea relativ mare de procese matrimoniale în anul 1895. Nici anul 1896 nu se păte lua ca an normal. Raportul domnului Jekelfalussy vorbesce numai de procese terminate, finalisate, nu ne spune însă la ce cifră se urcă procesele matrimoniale pen­dente la judecătoriile civile. O comparare drăptă se va pută face deci numai mai târejiu, şi atunci se păte face şi bilanţul cel adevărat, şi abia atunci vom pută trage conclu­­siuni în favorul sau în nefavorul nouă­­lor instituţiuni din statul nostru. Urmăză apreciarea căsătoriilor civile. In anul 1897 la căsătoriile civile, la cari amândouă părţile au aparţinut acelei confesiuni, au luat şi binecuvântarea bisericei, la romano-catolici 98.9, la uni­tari 98.6, la reformaţi 98.2, la greco­­catolici 97. 4, la evang. 93.5 şi la greco-orientali 90 de percente. Cifrele aceste vorbesc clar pentru punctul de vedere liberal, care a adus legile politice bisericesci în interesul consolidărei rassei maghiare — aşa se esprimă r ziarul Pest-L­oyd, care schi­­ţăză aceste cifre. Cei ce combăteau căsătoria civilă aveau temerea, că ea va destrăbăla sentimentele religiose la maghiari, şi prin reacţiunea sentimentelor naţionale, prin aţîţarea pasiunilor, va întări bise­ricile naţionale. „Cifrele amintite ne arată, că la biserica aprope curat na­ţională, la cea grec­o orientală se află cea mai mare cifră a căsătorilor unde nu s’a cerut şi binecuvântarea b­i­s­e­ri­c­ii, p­r­e c­â­n­­d bi­seri­ci­l­e m­­ul­t­ pu­­ţ­i­n maghiare arată în p­u­nc­tul acesta o cifră dispare­nt de mică. Meritul e a se atri­­bui de bună seamă puter­nic­u­lu­i s­e­n­t­i­m­e­n­t r­e­l­i­g­i­o­s al maghiarului; se vede înse şi aceea, că aceste legi nu dau naţionalităţilor nici pre depa­rte favoru­rile, de cari mulţi s'au te­mut, şi pre cari aceste, ade­că naţionalităţile, le au sperat.“ In acâstă lumină presentază «ha­rul provocat mai sus, căsătoria civilă în efectele ei pentru elementul ungu­resc şi în defavorul nostru, în defavo­­rul acelora, cari mai mult am aştep­tat dela legile politice bisericesci! ? La căsătoriile mestecate a mers lucrul mai greu, aici nu s’au putut procura datele statistice necesarie cu esactitatea recerută. Neesactitatea constă în aceea, că 2 preoţi greco-ori­entali nu au dat la timp datele nece­sarie. Căsătoriile mestecate se arată în colore mai frumoase la evangelici, aici aflăm 99 de percente precând la ca­tolici 55 de percente. Esplicarea ni-o dă colarul din cestiune: catolicii sunt mai scrupuloşi de­cât evangelicii. Dacă a fost esenţial a se scoate la ivală, că în ţara întregă numai 2 preoţi greco-orientali nu au dat datele statis­tice cerute, era poate de interes să se arete în percente şi la greco-orientali starea căsătoriilor mestecate. La copiii din căsătoriile mestecate nu putem reflecta, deoarece aici s’au luat percentele numai la asemene că­sătorii, unde una dintre cele 2 părți a fost romano-catolică. Gruparea s’a făcut cu întențiune numai pe basa aceea, căci întreaga lu­crare e țintită spre a combate temerile, cari le-a avut biserica romano ca­tolică. E interesant înse să se scie, că după cifrele date, în ce priveste re­­versaltele date cu privire la confesiu­nea copiilor din căsătorii mestecate, 68 de percente vin în favorul bisericei romano-catolice, deși ea a luat parte numai cu 44 de percente la acele că­sătorii, prin urmare ea vine în plus cu 23 de percente. Și mai favorabil este raportul pen­tru biserica romano-catolică la rever­­saliele dela căsătoriile, în cari o parte e romano-catolică. In 1896 s’au în­cheiat 10.491 de asemenea căsătorii, în 1897 s’au încheiat 10.461, și s’au dat reversalii pentru crescerea copiilor în 1916 respective 2473 de caşuri. Dintre aceste reversalii 1473 respective 1786 au fost în favorul bisericei ro­mano-catolice, aşa, că ea a câştigat copii în 1099 de caşuri. Este interesant a vedea percentele la căsătoriile mieste dintre creştini şi evrei, în ce privesce reversaliele pentru crescerea copiilor. In anul 1896 şi restul anului 1895 s’au dat 285 de reversalii din 803 căsătorii, în 1897 s’au dat 123 din 354 de caşuri. Din aceste în fa­vorul bisericilor creştine au fost 135, resp 111, cu totul 246, pentru bise­rica mosaică 39. Dacă facem bilanţul câştigurilor şi perderilor la aceste reversalii, aflăm cel mai mare câştig la romano-cato­lici (2323), cea mai mare perdere la biserica reformată (1098). Dintre secte merită atenţiune numai baptiştii şi nazarenii, căci din aceştia se recrutază cei ce se declară fără de confesiuni. Sectele aceste sunt mai cu sâmă la ţară, în oraş sunt puţin represen­­tate, şi se recrutază şi la sate mai mult dintre reformaţi şi dintre greco-ori­entali. Urmază trecerile confesionale, aici a fost în câştig biserica greco-cato­­lică (2230) şi în perdere a fost mai cu samă biserica greco-orientală (2658). Acestea date le aflăm în­­­iarul Pester Lloyd, şi ele ni se dau în for­ma unei polemii cu biserica romano­­catolică, despre care se «­ice, că şi acum

Next