Telegraful Roman, 1898 (Anul 46, nr. 1-144)

1898-11-26 / nr. 130

„Voi sunteţi lumina şi sarea pă­mântului“ Cu buna impresie şi sentimentul de mulţumire pe care îl aveau toţi cei de faţă în urma acestor vorbiri şi primiri,­­ părin­tele Flucuş, încungiurat de mai mulţi amici onoraţiori din Sibiiu, din Mihalţ, etc. şi cu întreg alaiul ce i-a eşit în cale, a plecat spre comună, printre şirurile de pompieri ce for­mau un frumos spahii, salutând voios şi res­pectuos. Aşa a fost condus noul paroch cu mân­dru alaiu până la casa parochială. Introducerea oficială în oficiul însuşi, în biserică, va urma în Dumineca ce urmeză (29 Nov. v.) * La orele 6 sera, comitetul parochial în conţelegere cu cel comunal a arangiat o masă comună din incidentul acestei 4'1® re­­marcabile. La banchet a luat parte — afară de eroul dilei şi inteligenţa din loc, şi mai mulţi străini, apoi toţi fruntaşii din comună. Mâncările erau bine pregătite şi cu gust, din cari olspeţii „se îndeletniceau poftorin­­du-se“, şi mai mult poftorindu-se din vi­nul cel bun... Toasturile încă n’au lipsit, dar mă rog să fiu scuzat, dacă pe d-nii toastanţi­­ am lăsat afară din acest raport, căci binevenita întâmplare mi-a reservat un scaun în apro­pierea unor ochi de tot frumoşi, cari nu au cucerit aşa de mult, încât mi-am uitat de misiunea de a... raporta despre alte lu­cruri... Vecinul. Noutăţi. Societatea de lectură „Andrem Şa­­guna“ a elevilor de la seminariul nostru archidiecesan, arangâză Duminecă în 29 No­vembre st. v., o şedinţă publică în memoria Marelui Archiereu A­n­d­r­e­i­u , în sala mare a edificiului nou seminarial, începutul la 7 ore sera. Programul: „Cuvânt de deschi­dere“, rostit de preşedintele Dr. I. Stroia, „N­oaptea“, de F. Aht, esecutată de corul societăţii; „Mijloacele, prin cari se asigură propăşirea unui popor“, disertaţie de v.­preş. Ilie Iiod­otă, cleric în cursul al 111-lea; „Duo brillant“ pentru 2 flaute de Ruhlau, esecutat de Georgiu Irenţia, cleric în cursul al Ill-lea şi Emilian Terchilă, cleric în cur­sul al II-lea; „Fulger“, poesie de G. Coş­­b­u­c, declamată de losif Comanescu, cler, în cursul al Ill-lea, „Despre influenţele bine­­facetoare ale calamităţilor asupra omului“ di­sertaţie de Nicolae Şandru cleric în cursul Il-lea; Orchestră: a) „Intr’un album“, de G. Dima; i) „Gavotte“, de Czibulka Alphons, esecutate de orchestra societăţii. „Vespasian şi Papinian“ dialog de I. Ne­­gruzzi predat de Iosif Comanescu, cler, în cur­sul al Ill-lea şi Zenovie Pop­ovici, cleric în cursul al II-lea. „Era noaptea întunecosă“, de G. Dima, esecutată de corul societăţii. * Mulţăm­ită. Conform cond­usului confe­rinţei corpului profesoral dela gimnasiul rom. gr. or. din Brad, din 4. Noemvrie a. c., subsemnata direcţiune, în numele tinerimei studioase, îşi esprimă pe aceasta cale profunda sa mulţămită, prea stimabilei Domne Sofia Cosmutza, născută Bech­nitz, pentru considera­bilul numer de opuri, pre carele decedatul în Domnul Ioan Bech­nitz, fost odinioră asesor consistorial, a binevoit a le dona gimnasiu­­lui nostru. Brad 18 Noemvrie 1898. Georgiu Părău dir. gimnas. * A treia conferenţă publică din Se­­lişte, ţinută Duminecă la 23. a. i. c. a reuşit peste aşteptare. De astădată spaţia sa sală a fost în înţelesul cel mai strict al cuvântului, îndesuită de public ascultător. Intere­sul şi însufleţirea la popor faţă de acestea coferenţe a crescut în mod uimitor. Dovadă vie despre acesta, pe lângă presentarea în număr tot mai mare, e şi manifestaţiunea fă­cută cu prilejul conferenţei acesteia faţă de unul din­tre iniţiatorii conferenţelor , de toţi iubitul d. Dr. Comşa a fost intimpinat la in­trarea în sală cu un torent de strigăte de „trăiască“­. In urma conferenţei teoretice din Dumineca trecută, spre a fi. Creşcare varia­r.* Difteritis în comitatul Hunedoarei. Intre băeții de școllă din comitatul Hunedóa­rei graseaza uricioasa boala de difteritis, și încă în un grad așa de mare, încât vice-comitele comitatului s’a véc^Lut îndemnat a sista prele­gerile pe un timp mai lung în șculele din Geoagiul vif, Băieşti, Boşorod şi Deva. * Marte. Damaschin Romanu, locotenente ces. şi reg. la Reg. de Infanterie 76, după lungi şi grele suferinţe a încetat din viaţă în anul al 35 etăţii, la 2 Dec. n. în comuna Adămuş la locuinţa surorii sale. A fost înmormântat în 4 Dec. la 2 ore după ar­edi. Fie-i ţierina uşoră! TELEGRAFUL ROMAN I ţiune în şirul acestor instructive conferenţe,­­ subiectul conferenţei a treia s’a luat din do­meniul medicinei practice, vorbind dl Dr. Nicola­u Ca­le­far­iu despre tubercu­losa (oftică). Cei­ ce au avut prilegiu de a audi şi în alte rânduri pe Dl Dr. Calefariu, spun că nu l’au audit vorbind cu o mai mare însu­fleţire, cu o aşa căldură ca acum. Intr’adevăr d-sa a ştiut ţinea aproape două ore în cea mai încordată atenţiune, pe numerosul public. Cei ce au fost de faţă şi-au putut câş­tiga cunoştinţe despre „baceili“, despre pro­cesul boalei în plămâni, despre cum se întâm­plă înfecţiunea, despre simptomele principale şi despre mijloacele de apărare contra aces­tui înfricoşat morb, care an de an seceră mai multe vieţi, şi, ce e mai dureros, ca holdă a acestei boale este junimea, tinerimea de ambele secse. Dl Dr. «a fost la sfirşitul prelegerei viu aplaudat din partea publicului, depărtându-se fiecare cu frumoase cunoştinţe de la confe­­renţa d-sale. Simţam o deosebită satisfacţie, vânând, că am aflat isvoare, din care poporul sotos după ştiinţă îşi poate găsi adăpare. Conferenţă viitoare va fi Dumineca ce vine. Subiectul acesteia va fi luat din i­s­­­toria naţională a Românilor. Cărturari români, preoţi, învăţători, medici etc., de prin alte comune, urmaţi exemplul săliştenilor, căci mult şi însemnat bine veţi face causei române prin acesta. O întimpinare. Brasov, 21 Nov. 1898. II. Acum e acum. In luna Februarie, anul 1893, cetesc în „Telegraful român“, publicat concursul pentru al treilea paroch la Biserica sf. Ni­colae din Braşov-Scheiu. Având de când am fost stipendiatul Bi­­sericei sf. Nicolae, contract formal cu acesta Biserică, ca după terminarea studiilor se ser­vesc ei şi şcolelor noastre ortodoxe din Bra­şov, de o parte din punctul de vedere al angajamentului moral, dar de altă parte fiind numai profesor suplinitor şi văzând cu ochii nesiguranţa esistenţei în România, unde fluctuaţiunile sunt atât de dese şi neaşteptate, m’am hotărît să concurez După­ ce m’am hotărît să concurez, am cerut dela dl primar, Nicolae Maimarolu, care ne plătea salarul, şi care trăia cu noi şi gim­nasiul în acelaşi oraş, un atestat despre pur­tarea mea în anii 1889/90, 1890/91, 1891/92 şi începutul anului 1893/94, ca se-i alăturez la actele de concurs. Dl primar mi-a eli­berat inmediat următorul certificat: Primăria urbei Turn­u-M ă g u r e l e. Certificat. „Noi, Primarul urbei Turnu-Mă­gurele, în urma cererei făcute de dl Dr. Vasilie Saftu prin suplica registr. la Nr. 489, certificăm, că D-sa, înce­pând din luna Septembre anul 1889, în calitate de director al Gimnastului comunal din acest oraş, a condus şcoala ce i-a fost încredinţată, cu distinsă ca­pacitate, cu mult zel, demnitate şi de­votament ,­ constatând cu vie satis­fac­ţiune, că gimnastul astăzi complet da­­torată în mare parte pentru îmbucură­torul seu progres, neobositei stăruinţe şi activităţi fără preget, puse de dl Dr. Saftu în serviciul instrucţiunei publice, pentru care cetăţenii, elevii şi părinţii acestora, împreună cu noi, îi aducem cu acestă ocasiune binemeritatele elo­­giuri şi sincerite noastre mulţumiri“ .*) Nr. 250 1893, Februarie 5. Primar: Secretar: N. Maimarolu. N. Petreanu. Am scris socrului meu, rep. Gheorghe Perşinariu—D­ău se-l ierte — fost paroch în Braşov­ul-vechiu, ca se se ducă cu două săptămâni înainte la dl protopresbiter Ioan Petrie, și să fixeze Dumineca, în care, după concurs, aveam să predic. Socrul meu și cu dl protopresbiter o fixeaz­ pe 20 Februarie 1893. Mi-am cerut concediu de la Directorul meu şi Sâmbătă în 19 Februarie 1893 am fost în Braşov. Găsesc pe dl protopresbiter în sala de şedinţe a comitetului parochial. Trimit pe eclisirul să-l poftesca puţin afară; vine, îi predau actele de concurs şi îi spun, că mâne Duminecă, conform înţelegerii avute cu so­crul meu, voiu predica. Dl protopresbiter, Ioan Petrie, îmi spune, că e anunţat altul, adecă păr. V. Sfetea, şi îmi propune, se pre­dic tot în 20 Febr., dar la vecernie (când nu e mai nimenea în Biserică). Am protes­tat, şi i-am spus, că eu voiu predica tot mâne, după păr. V. Sfetea, dar tot la L­i­­­turgie. Pentru mine fac în România, fac şi în Braşov. Aşa s-a şi întâmplat. După predica care am ţinut-o, parochi­­enii Bisericei Sf. Nicolae, cari ştiau, că numai silit am luat lumea în cap, m’au primit cu ovaţiuni pline de entusiasm. Le sunt şi a fi recunoscător. După ce am predicat, m’am reîntors la postul meu de profesor suplinitor în Turnu- Măgurele. Nu trec câte­va ode, şi mă pomenesc cu cel mai mare foc, (adecă al doilea în putere după moartea neuitatei mele preo­­tese), care l’am avut pân'acum în viaţa mea. Mă pomenesc din senin în 14 Mar­tie 1893, cu o adresă de la Minister, sub­scrisă numai de directorul de pe atunci al învăţământului secundar, G. Crivăţ, şi de şeful de birou, în care mi se comunică scurt, că cu ziua de 13 Martie 1893 sunt destituit din postul de profesor suplinitor, pen­tru fapte nepermise. Vă puteţi închipui iubiţilor cetitori, ce trăsnet a fost acesta pentru mine, ne­vasta mea şi copiii mei. Susţin sus şi tare, că nevestei mele — D-meu s’o ierte — de atunci i s’a tras causa morţii ei, în urma că­reia m’a ajuns şi grozava nenorocire, că am rămas ca preot şi văduv. Ce să fac ? Om sărac, cu familie, ră­mas acum pe drumuri! Mi-am luat nevasta şi copiii, şi am plecat spre Braşov. In Bucuresci m’am oprit şi m’am dus la Minister. M’am presentat la dl ministru, Tache Ionescu şi m'am plâns, l’am rugat, să-mi facă cel puţin cercetare, ca să ştiu şi eu, pentru ce sunt destituit. Dl ministru mi-a zis: Du-te la dl inspector general Dr. C. I s t r a t i, şi spune-i, să- ţi facă cercetare. Am umblat după dl inspector vre­ o trei 4'1® d­a­r n­u m’a primit. Petiţiile mele, timbrate în regulă, nu mi le-a primit nimenea ; şi azi sunt la mine ; le poate vedea ori şi cine Cu un cuvânt la minister toate uşile mi-au stat încuiate. Vin în Braşov. Comitetul parochial al Bisericei Sf. Ni­colae ţine şedinţă de candidare. Avea „Mo­nitorul oficial“ pe masă. Resultatul acestei şedinţe este, că mi s’a îmnanuat cu datul de 25 Martie 1893 o hârtie sub Nr. 28, din partea biroului Comi­tetului, în care mi se cere, să presint: a). Atestat de moralitate dela autorita­tea politică din Turnu-Măgurele; b). un ates­tat de moralitate şi conduită dela Directorul şcolei, unde am funcţionat; c). un atestat dela ministrul cultelor din România, despre natura motivelor, din cari am fost destituit motivat pe ziua de 13 l. c. M’am pus iară pe drumuri. M’am dus la minister, în Bucureşti. Aici, ca şi mai *) Originalul acestui certificat îl poate vedea ori­cine la mine Nota autorului î­nainte toate uşile încuiate. Ba, să spun ade­vărul . Un funcţionar mi-a 4­s, să aduc o cale de un leu, şi după amea4i să mă duc, să mi dea atestatul, bun rău, cum va fi. Mă duc după ameazi şi-mi dă cala de un leu îndărăt, spunându-mi, că nu se poate. Ca să nu mai aştept în zadar la uşi încuiate, m’am dus în Turnu-Măgurele. Aci i-am spus primăriului, că cel d’în­­tâi certificat nu e bun la comitetul parochi­al, pentru că acolo nu se face nimic despre moralitate; îl rog, să-mi dea altul şi fac petiţia şi imediat îmi eliberează urmă­torul certificat: Primăria Urbei T. Măgurele. Certificat. „Pe baza cererei făcute prin pe­­tiţiunea registrată la No. 1308, dată de domnul Doctor V. Saftu, fost di­rector şi profesor la Gimnasiul Real din acest oraş, Turnu-Măgurele. — Noi Primarul comunei T. Măgu­rele, certificăm, că Dsa şi-a împlinit cu multă conştienţiositate şi zel datorin­­ţele, şi că a avut o purtare cât se poate de bună şi morală. Drept care i-am li­berat presentul certificat“ .*) No. 808. 1893, Martie 27. Primar Secretar N. Maimarolu, Th. Caragea. Mă duc şi la Directorul, Dr Ştefan A. Popovici. Fac petiţia, şi acesta inmediat îmi eliberează următorul atestat: No. 139. Certificat. T.In conformitate cu petiţiunea în­registrată la No. 210, certific cu plă­cere, că Domnul Doctor Vasilie Saftu, fost Profesor la acest gimnasiu, şi-a îndeplinit cu cel mai mare zel datorin­­ţele sale, făcând un progres foarte îm­bucurător şi având o J)Ui‘tdVC 7YIO-rală escelentă. Tot de­odată adaug după infor­­maţiunile luate, că Dlui Dr. Vasilie Saftu i se cuvine în mare parte meri­tul, că Gimnasiul esistă, a progresat şi s’a completat“. **I T. Măgurele, 27 Martie 1893, Director Dr. Ştefan A. Popovici. Cu aceste două atestate me întorc la Braşov, şi le înaintez Comitetului parochial. Se ţine altă şedinţă de candidare. Unul dintre membrii comitetului propune, s­ă mă eschidă din candidare, pentru că am făcut examenul preoţesc de cualifica­­ţie numai cu „Bine“, iar altul propune, să mă eschidă pentru purtare imorală. Majori­­tatea membrilor primeşte propunerea din urmă ; doi membri însinuă recurs. Uitasem, să amintesc, că tot sub Nr. 28 a cerut şi comitetul parochial prin bi­roul său de la Ministrul cultelor din România certificat asupra motivelor de destituire. Comitetului parochial i-a răspuns directorul învăţământului secundar de pe atunci, G. Crivăţ, printr-o scrisoare particulară, fără număr şi fără sigil, indicând cele cuprinse în „Tribuna Poporului". Dr. Vasile Saftu. (Va urma) DIN PUBLIC. Pentru cele cuprinse în rubrica aceasta, redacţiunea nu primeste răspunderea. 521 *) Se înțelege de sine, că și primarului i se co­municase de Minister destituirea mea. — Originalul acestui certificat îl poate vedea ori­cine la mine. Nota autorului. **) Originalul îl poate vedea ori şi cine la mine. Nota autorului. Poşta Redacţiunii. G. O. in P. Pentru transcrierea averii scelei pe numele bisericei, care este adevărata proprietară a averii, din care se susţine scoala confesională, tre­­bue se se aducă un decis în comitetul parochial, in care se se (1­ică anume : „că reprezentanța biseri­­cescă, totodată ca reprezentanță a fcolei gr. or. din. . iți dă învoirea, ca pădurea etc. de sub Nr. top............. scrisă in prof. funduar............., se trece de pe numele scoalei pe numele bisericei gr. or. române din. .., ca susțiitere a şcolei.“ Acest conclus, scris în original pe o coala de hârtie, trebue apoi să se înainteze împre­ună cu un estras autentic al cărților funduare privi­tor la respectiva realitate, consistorului archidiecesan, spre a-l aproba şi a dispune facerea paşilor ulteriori. V. P. în Budapesta. De ce nu m­-ai scris ceva, despre călătoria în Italia?

Next