Telegraful Roman, 1900 (Anul 48, nr. 1-146)

1900-10-17 / nr. 116

clama încorporarea Transvaalului la imperiul britic. Acum, când,presidentul K­rüg­e­r, îm­barcat pe corabie olandeză, pleca în Europa să ceara intervenție de pace. Dar’ poporul bur a declarat deja la în­ceputul resboiului, că va lupta până la ul­tima răsuflare, dar’ de­­era și libertatea lui nu ab zice. Şi ori-cât de decimat, ori-cât de strîmtorat de oştirile duşmane, el luptă mai departe. Reduşi la număr imposibil de a mai susţină contra Englezilor bătălii mari, pe câmpul deschis, luptătorii buni s’au retras întră prăpăstiile munţilor şi împărţiţi în co­mande sub conducerea eroilor căpitani , gene­­ralii Botha, Dewett, Delarey, Schalk-Burger şi alţii, au deschis cea mai desperată luptă guerilică în contra armatei engleze. Resar ca din pământ şi suprinzând pichete şi de­taşamente de ale Englezilor le bat, le iau proviantul, le strică reţeaua telegrafului şi căii ferate şi le hărţuesc zi de zi, car’ plumbii Burilor nimeresc totdeauna la sigur­ oficeri şi soldaţi englezi cad victime numeroase în acesta luptă pe moarte şi viaţă a unui popor mic la număr, dar’ mare în eroism şi în iu­birea de patrie şi libertate. Guvernul englez proclamă şi vestesce lumii anexarea, car a­colo jos pe teritoriul ţe­­rilor anexate: Transvaal şi Oranje, în butul tuturor anexărilor lupta decurge cu aceeaşi înverşunare ca la începutul răsboiului. In Natal, la Jakobsdal, în Oranje în jurul ora­şului Kimberley, la Zeerust în părţile nor­dice ale Transvaalului se dau lupte sânge­­roase, iar­ în creerii munţilor ostiei presiden­ts Steyn, al republicei Oranje, guverneza şi în locul presidentului Krüger al Transvaalu­lui, trimis cu misiune pe la curţile europene. Anexarea va se însemne, că răsboiul s’a terminat, republicele zac la picioarele în­­vingătoriului; car’ starea faptică a lucrului, demonstrată prin luptele acestea, despre cari şi înseşi ziarele engleze publică rapoarte, arată că esistă încă Transvaal şi Oranje, esistă ar­mată bură, cu care colosul britic va mai avea încă mult de lucru. * trupele europene cu greu ar putea pătrunde­ munițiuni de resboiu, provi­ant și bani cât pot. semn, că insuși împăratul are slabe speranțe de pace și că voiesce se se pregateascá și aprovisioneze pentru toate eventualitățile. Aceeași politică o urmeazá si imperátésa, mătuşa împăratului şi adevărata domnitoare, care a trimis un comisariu special, cu mi­siunea să adune toţi banii câţi­va a­n în cassele provinciale din China centrală şi sudică. De altă parte trupele boxerilor susţin dese ciocniri cu trupele aliate europene şi unele telegrame vorbesc chiar de pregătiri pentru o resistenţă încă şi mai înverşunată şi mai bine organisată, de­cât cea de pănă acum din partea chineză. Tulburările din China. Consulii din Peking s’au întrunit în 28 şi 29 Oct. în confe­rinţă, pentru a fixa condiţiunile sub cari să se încăpă tratativele de pace şi au hotărît unanim, să pretindă pedeapsa de moarte asu­pra tuturor autorilor revoluţiei boxerilor, între cari sunt număroşi prinţi ai casei domnitoare şi dignitari înalţi ai curţii. Pre lângă prinţul Jüan şi Jungfusiang mai sunt 5 mandarini a căror moarte se pretinde şi a căror listă a compus-o consulul Franciei. Afară de aceştia se mai cere moartea prinţilor Ji şi Jingenien, cari încă au sprijinit revolta boxerilor. Con­diţiile aceste însă pentru casa domnitoare sunt atât de onoroase, încât cu greu se poate spera, că pe casa acestora se vor putea începe se­­rioase tratative de pace. Intr’aceea împăratul Cvangsu, din noua sa residenţă, a emis un edict prin care pro­­vocă pe toţi vice-regii şi guvernatorii pro­vinciilor să furniseze în interiorul ţerii funde pentru calduroasele ovaţiuni. In urmă ia cu­vântul „stăpânul“ institutului, dl director Costescu, o bunătate de om, sufletul organi­­sător al liceului. Regretă, că elevii fiind încă în ferii, şi prelegerile pentru acest an şcol, nefiind începute, nu vom putea asista la prestaţiunile elevilor, de altfel numărul lor se urcă la 500 în fie­care an. Intrăm în liceu. Ne pune în uimire şi suntem cuprinşi de admiraţiune, văzând or­ganismul intern al acestui institut. Sale spa­­ţioase, arangiate cu mult gust şi comoditate pentru elevi după cerinţele highieuice şi pos­tulatele pedagogiei, ambiţuri vaste, colecţii bogate din domeniul istoriei naturale, şi mai pre­sus de toate o perfectă curăţenie te trapa şi-­ţi atrăgea atenţiunea. Am admirat sala de chemie şi laboratoriul pentru esperimentele fisicale, sala de desemn şi de ghimnastică, care ce ne-a pus în uimire a fost împrejurarea, că elevii acestui liceu se înstrează în decurs de trei ani în manuarea armelor. Mi­ se spu­nea, că elevii în 10 Maiu trecut au defilat înaintea Regelui în Bucureşti. Toate acestea sunt efluesul activităţii neobosite şi sentimen­tului de jertfă al directorului Costescu. Onoare şi admiraţiune lui i­eşim din liceu deplin satisfăcuţi şi ne grăbim să cercetăm sacrele urme ale podu­lui divului Traian. Suntem aici. Cuprinşi de­­ durere şi mândrie, stăm adânciţi în tainice cugete şi sânte imaginaţiuni, şi asemenea cru­ciaţilor peregrini esclamăm cu poetul: Picior din podul legendar, Sfânt monument de fală Din vremea triumfală, Ești un altar, La care vine Românul mândru să se ’nchine. Tu ești din veacul veacului Simbolul de tărie De lungă trăinicie A neamului Român, pe care L’a pus aici Traian cel mare. Bătut de ploi, ninsori, isbit De vifor, mâni barbare, Trăsnit de fulgerare Stai neclintit Prin veacuri crunte, Ţinendu-ţi sus negrită frunte! Aşa-i şi neamul românesc, Pe care cu urgie Toţi vor să nu-’l sfăşie, Şi-’l năpădesc Ca nisce fiare Răcnind, strivindu-’l, ca să piară! Iosif Vulcan. (Va urma) TELEGRAFUL ROMAN Corespondenţă. Sebeş, 12 Octobre 1900. (Încă ceva la sfinţirea bisericei renovate din Sebeşul-săsesc.) In rapoartele publicate deja despre sfin­ţirea bisericii renovate din Sebeşul-săsesc, unele lucruri, cari merită să se scie, numai s’au atins, respective s’au omis cu totul. Anume nu s’a dat destulă atenţiune ese­­cutării lucrărilor de renovare, pe când unele din acelea fiind forte frumoase, adevărate lu­crări de artă, atât în interesul comunei bise­­ricesci cât mai vârtos în al artiştilor cari le-au esecutat, trebuia să li­ se dee atenţiunea cuvenită. Lucrul cel mai de căpetenie, aparţinător renovărei care face onoarea atât comunei bi­­sericesci cât mai vârtos esecutordor şi care merită totă lauda, este tâmpla cea frumosă şi imposantă. Lucrarea tâmplei şi adecă sculptura, marmurarea şi auritura s-a efectuat în mod artistic prin sculptorii şi auritorii diplomaţi Nistor Bosioc şi fiul seu Iosif din Berlişte, în Banat. Aceşti sculptori n’au învăţat nici o scălă de sculptură, ci în urma talentului cu care sunt înzestraţi dela natură, s’au perfecţionat numai ei de ei, şi te prinde mirarea cu câtă dibăcie şi fineţe esecută lucrări adevărat ar­tistice în sculptură şi auri­tură. Pentru dibă­cia lor în sculptură au fost premiaţi de mai multe exposiţiuni din patrie cât şi din străi­nătate. Pictura ia zonelor de la tâmplă a fost ese­­cutată orăşi fin, artistic şi în stil oriental prin pictorul academic Ioan Zaicu din Jim­­bolya. Dl Zaicu este încă om tânăr, de aceea după talentul cu care este înzestrat, promite a deveni un adevărat artist în pictura bise­ricei noastre. Atât pe sculptorii Bosioc cât şi pe pic­torul Zaicu afară de dibăcia şi cunoscinţele lor îi recomandă, spre a li­ se încredinţa lucrări la bisericile noastre, purtarea lor bună şi onestitatea lor, care nu lasă nimic de dorit. Merită amintire în tfită lauda şi tabloul despre cerimea altariului care represintă pe Nascetoarea de Dzeu, ca împărătesă, încun­­giurată de cheruvimi. Acest tablou artistic şi de trită frum­­seţa este esecutat de profesorul de pictură Sava Henţa din Bucuresci, care petrecând în anul acesta feriile în comuna sa natală Sibişel, a voit să -şi eterniseze amintirea prin acest tablou artistic. Dl Henţa, care este un pictor vestit şi care cunosce în toate amănuntele pictura bisericii orientale, încă primesce în lunile de vară lucrări de pictură pe la bisericile noastre. nn. NOUTĂŢI Serată literară în Sebeş. Reuniunea meseriaşilor „Andreiana“ din Sebeşul-săsesc invită la serată literară pe Sâmbătă în 3 Novembre st. n. la 7 ore sera în sala cea mare hotel „La leul de aur“. Preţul de întrare după pla­c. Invitări speciale nu se fac. Sebeş, 31 Octobre 1900. „Comitetul reuniunii“. Petrecere în Mercurea. Corpul în­văţătoresc dela şcala ortodocsă română din Mercurea învită la Petrecerea cu joc ce o va aranja Duminecă, în 22 Octombre (4 Novem­bre) în sala hotelului „La trei arabi“ în fa­vorul scelei, începutul la 7 ore sera. Prețul de întrare: de persona­l cor. 60 bani; de familie 3 coroane.* Alegeri municipale în comit. Si­­biiului. De la oficiul de vicecomite al comi­tatului Sibiiu se face cunoscut, că în 7 No­vembre st. n. se vor efectua alegerile pentru întregirea locurilor de membri în comitetul municipal, devenite vacante prin marte ori abzicere. Anume: în cercul electoral 111. al Orașului Sibiiu sunt a se alege 2 membri pe timp de 1 an ; president de alegere protono­­tariul Gustav Theiss, substitut vicenotariul Ernst Jekelius; locul de alegere: localitatea reuniunii industriale. In cercul electoral Mer­curea 1 membru pe un an; president preotul ev. M. Vallentin, substitut protopresbiterul I. Droc; locul de alegere: cancelaria comu­nală din Mercurea. In cercul electoral Guşte­­riţa , membru pe 4 ani; president preotul ev. Stefan Kast, substitut preotul ev. Frid. Leonhardt; locul de alegere: cancelaria co­munală din Guşteriţa. La cercul electoral Mercurea aparţin comunele: Dobârca, Cărpiniş, Apoldul-mic, Apoldul-mare, Ludoş, Amnaş, Poiana, Rod, Gârbova, Mercurea, Topârcea. La cercul elec­toral Guşteriţa comunele­ Bungard, Daia, Caşolţa, Mohu, Noul-săsesc, Guşteriţa, Roşia. In toate trei cercurile alegerile se încep la 9 ore a. m., având a se termina la 4 ore p. m.* 1 Coman Schitea, Alaltăieri, Marţi, a răposat ţeranul fruntaş din Selişte, moş Coman Schitea, care întrega averea sa: 10.000 coroane în bani gata şi unele moşii, a donat-o şcalei române gr. or. din Selişte. Comuna biseri­­ceasca, cum ni­ se scrie cu datul de Marţi, se pregătesce să facă generosului sprijinitor al sălei române o înmormântare damnă şi im­posantă. In veci amintirea lui 1 f Maria Simtion. Alaltăeri s’a făcut înmormântarea soţiei preotului Petru Simtion din suburbiul Iosefin al Sibiiului. Dintră nu­­măroşii cari prin participare la actul înmor­mântării au ţinut se deie răposatei ultimele onoruri, amintim pe asesorii cons. Z. Boiu (cu familia), M. Lazar şi M. Voileanu, secre­­tariul cons. Elie Cristea, prof. I. Ghibu, Dr. Barcianu, D. Comşa, Dr. Bologa, protonot. co­mit. I. Stroia, etc. Serviciul funerar a fost ce­lebrat de protopresbiterul I. Papiu asistat de dir. sem. protoiereul Dr. E. Roşea şi cape­lanul militar I. Broju şi de diaconul I. Po­povich Frumoasa şi pătrunzătore a fost predica rostită de dl­­. Broju, care în firul ei a su­­fevat întâmplarea, că răposata şi-a dat su­e­­tul în timp ce soţul ei servia la altariu în asistenţa I. P. S. Sale metropolitului, la ser­­viciul sfinţirii bisericei. Cântările funebrale le-a cântat corul seminarial sub conducerea prof. D. Cunţan. Eternă fericire fie-i partea în lăcaşurile drepţilor.* Serbarea hramului bisericei din Reşinari. Sâmbătă s’a serbat cu mare so­lemnitate serbatorea hramului bisericei „din târg“ din Reşinari. In presenţa unui numă­­ros public preotul I. Goga după celebrarea sfintei liturgii şi după încungiurarea bisericei de trei­ ori cu procesiune, a făcut sfinţirea apei şi a stropit apoi poporul cu apă sfinţită. Un singur incident nu tocmai plăcut a con­turbat în câtva evlavia credincioşilor. Anume înainte de începerea stropirei (botezului). * Un nou ziariu pentru Românii din Macedonia. Săptămâna trecută a început să apară un nou ziariu românesc cu titlul „S­fi­rele“ cu programul de a lupta pentru pro­gresul şefiler şi bisericei române din Turcia. Ziariul se află de vânzare numai în Ma­cedonia.* Fabrică de cement în Turda. O societate pe acţiuni, în fruntea căreia stă in­­gineriul evreu Gedeon Izsó din Budapesta, a luat intcitivă spre a înfiinţa în Turda o fabrică de cement. Lucrările se vor începe cu capital social de 250—300 mii de coroane. Protecţia — ca ucigaş. Duminecă s’a sinucis, aruncându-se în Dunăre de pe podul de catene din Budapesta, un tinăr al cărui nume pănă acum nu s’a putut afla. Pe pod şi-a lăsat numai pălăria, în care era pusă următoarea scrisoare: „Frumoasele-mi spe­ranțe de a fi spre folosul sărmanei mele patrii sunt în vânt! ... Departe ’mi e încă ţinta, nu mai pot trăi!... Dumnezeul meu ! De ce mi-ai dat talent, dacă nu pot înainta? Toate străduinţele ’mi sunt fără succes, căci pre­ferarea mă urmăresce ... Sunt sărac. Ah ! protecţia !. .. Lucru josnic, mârşav !!! Blă­­stămul meu asupra protectorilor nedrepţi ! Iar’ ultima-mi binecuvântare planeze asupra tinerimei sărace, străduit fire a patriei mele!“ 1 Max Müller. Din Oxford se vestesce moartea celui mai mare savant al soclului nostru. Profesorul de renume universal Max Müller de la universitatea din Oxford (An­glia) a răposat Duminecă, în etate de 77 ani. Max Müller, fiul poetului german Wilhelm Müller, s-a născut la 3 Dec. 1823 în Dessau. Studiile universitare şi­ le-a făcut în Lipsea, învăţând deja acolo limba sanscrită. 1844 pu­blică în traducere germană colecţia de po­veşti indice Hitopasada. 1845 merge la Paris, unde ia lecţiuni de la orientalistul Burnouff. Trece apoi în Anglia, unde consulul prusian Bunsen şi directoriul societăţii ost-indiane­­i concred editarea Rigvedei, cea mai vechiă carte în limba sanscrită, a apărut în saise volume în anii 1849—76. A mai publicat din literatura sanscrită, în traducere engleză, Meg­­hatuda­ o gramatică a limbei sanscrite, și istoria literaturii sanscrite. Ca limbiat s’a dis­tins prin „Lectures on the science of language". 1850 a fost chi­mat să ţină prelegeri la Ox­ford. 1854 profesor de neofilologie, iar în 1868 universitatea înfiinţând catedra de filologie comparativă, prim profesor la acesta e numit Müller. In vara anului 1872 a trecut să ţină prelegeri la universitatea din Strassburg, dar’ în 1875 se reîntoarce la Oxford şi la însărci­narea universităţii traduce şi publică în 24 volume cele mai importante cărţi de religi­­une din toata lumea, deosebi cele indice, chi­neze, persiane şi arabe. A tradus în limba engleză şi opuri germane, între altele Critica purei raţiuni a lui Kant. Müller era nu numai mare cunoscător al limbilor orientale şi representantul genial al limbisticei orientale, ci a creat chiar me­tode noue pe seama filologiei, designând astfel nexuri noue pentru scrutările filosofice. De la Aristotel, care cel dintâiu a scrutat în limbă tainele gândirii, Max Müller e primul, care a demonstrat în mod scientific raportul intim între gândire şi limba omenescă şi a enunţat, că aceste două se esplică reciproc. Mare influenţă a avut şi asupa filosofiei, prin scrierile sale. Biografia cuvintelor și Gândirea în oglinda limbii. Meritele lui Müller pentru sciință sunt recunoscute în toata lumea. Nu este academie de sciințe, care să nu fi grăbit a se onora pe sine însa­şi proclamându-i membra, iar scrierile sale, o parte mare din ele, sunt tra­duse în toate limbile culte. * Datoria flotantă a monarchiei la finea lunei Septembre, conform raportului co­­misiunii regnicolare încredințate cu controla­rea acestei datorii, era următrirea: în banc­note de stat de câte 5 florini 112.006.650 fl. în de câte cincizeci florini 4.536.250, la­olaltă 116.542.900 fl. Din aceasta sumă, a măsurat art. de lege XXXI. din 1899, sunt a se res­­cumpăra sub titlul cheltuelilor comune 112 milioane fl., care esclusiv din partea Austriei 4.542.900 fl. * * * • 481 învățătoriul A. G., urmat de școlarii cântă­reți, s'a depărtat de la serviciul divin în mod quasi ostentativ, cel puţin aşa i­ s’a părut corespondentului. Un lucru acesta, care dacă în adevăr aşa s’a întâmplat, numai reprobare merită.* Advocaţi noi în Sebeş. Camera advo­­caţială din Sibiiu a susceput în lista advoca­ţilor pe Dr. Alexandru Strevoiu şi Dr. Ernst Krauss, cari ambii şi-au deschis cancelarie advocaţială în Sebeşul­ săsesc. Comune mari. Ministrul de interne a aprobat hotărîrea representanţelor comunale din Bobohalma, Blăşel, Cetatea de baltă şi Ceuaş, spre a fi declarate comune mari. •

Next