Telegraful Roman, 1900 (Anul 48, nr. 1-146)
1900-09-26 / nr. 107
Ar. 107 81 bi in. Marti 26 Septembre (9 Octobre) 1900. Anul XLV111 ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii. Pentru monarchie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Apare Marţia, Joia şi Sâmbăta. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refuză. — Articolii nepublicaţi nu se înapoiază INSERŢIUNILE Pentru odată 14 fii., — de doue ori 24 fii., — de trei ori. 30 fii. rândul cu litere garmond. Controlul. Oricât ar fi omul de conscienţios şi de silitor, totuşi, dacă superioritatea imediată nu esercită controlul cuvenit asupra subalternilor sei şi asupra modului cum aceştia îndeplinesc agendele oficiului lor — se poate întâmpla, că interesul, oficialului celui mai bun faţă de slujba sa scade şi în cele din urmă poate degenera în o lipsă totală de conscienţiositate. Românul s’a dovedit de mult un muncitor abil, isteţ şi temeinic, care poate duce la bun sfârșit lucrarea ce i s’a încredințat; acesta mai ales dacă stă în serviciul unui superior, de care are tot respectul. Cu toate aceste în activitatea ce o desvolta organele noastre bisericesci, cu părere de rău trebue să constatăm adeseori o lipsă de consciențiositate, o negligenţă, care uneori degenerază într’o indolenţă de tot condamnabilă, şi care în mare măsură împedeca cursul normal în mişcarea organismului întreg. Se întâmplă caşuri, că persoane oficiale, parochi, nici după 4—5 arsorii ale concernentului seu oficiu protopopesc nu răspunde recercării primite, ba de multe ori trebue să întrevină însuși organul superior, ca d.e cutare paroch să inducă mica contribuire cu discul la fondul de pensiuni sau la cel metropolitan în blancheta tipărită, ce i s’a trimis dela consistoriu, și să o subscrie. Totul este lucru de cel mult 4—5 minute şi totuşi dese sunt caşurile, că nici atâta nu se face, decât cu întârziere de luni, trăgănându-se astfel finalisarea unui lucru de tot simplu şi împedecând pe cel însărcinat cu finalisarea afacerii timp îndelungat. Ba am putea cita caşuri, că mulţi nici nu-și iau osteneala să cetască măcar o tipăritură, scurtă, care îi privește de aproape și ae-o întregeasc, astfel, încât revisorul să o afle pe deplin corectă, ci o umplu, eac’ așa, ca de clacă, după — cum îi taie capul. Treaba celor mai mari apoi, dacă va fi bună sau nu. Intre asemenea împrejurări să nu ne mirăm deci de multele restanţe în raţiocinii şi în alte daraveri oficiale, cari reclamă lucru de mai multe zile oriseptămâni, şi dacă carul organisnismului nostru bisericesc nu merge cu regularitatea şi tuţela cu care ar trebui să margă, datfiind numărul mare al puterilor, cari împing la el. Noi aflăm între căuşele acestui rău şi lipsa de control din partea superiorităţilor imediate. Noi ne-am dedat în timpul din urmă a tot cârţi, că n’avem salar destul de mare, că ni-au scăzut venitele, că teacă, că pungă, dar foarte mic estenumărul acelora, cari se întrebă serios: „pre meritat,am şi puţinul, pe care îl avem“ ? O mulţime de plângeri ne vin, că preoţii nu numai nu se interesează de cele oficioase, dar chiar şi serviţiile divine le fac cu o grabă nejustificată şi fără evlavia şi seriositatea cuvenită şi dictată de solemnitatea actului. Aşa şi este. Adeseori nu înţelegi nici o iotă din rostul lui. Cuvinte, ba proposiţii întregi se înghit, numai se ajungă iute la fine. De altă parte şi dintre învăţători mulţi nu ţin prelegerile în timpul prescris şi nu se pregătesc pentru propunerile lor, aşa că în adevăr la un period de timp să presenteze lumii un progres vădit. Acest lucru trebue să înceteze. Să fim pătrunşi odată cu toţii de conscienţiositate şi de responsabilitatea oficiului, de care ni-am legat şi căruia avem să-i mulţămim nu numai traiul, ci şi vaza şi respectul, de care ne bucurăm în viaţa socială în care trăim. Daca n’avem chemare, n’avem vocaţiune, n’avem dragoste faţă de ocupaţiunile chemării noastre, să nu ne apucăm de ea, ci să ne vedem de altele, lăsând loc acelora cari privesc în oficiul lor împlinirea unei misiuni în sinul bisericei, al neamului şi al ţerii, şi nu o meserie ordinară făcând întru îndeplinirea datorinţelor legate de ea numai atâta cât înţelege nemţul sub espresiunea: „verfluchte Schuldigkeit“. In deosebi este pagubitoare neglijenţa pe terenul învăţământului, pe terenul creşterii generaţiunilor tinere. Pe alte terene se mai pot suplini întrelăsârile, se pot corege greşalele făcute, dar pe terenul creşterii tinerimei o întrelăsare de la timpul său are urmări necalculabile şi necoregibile. Orice zi perdută, este perdută pe veci şi odraslă odată desvoltată, întărită şi apucată intr’o direcţiune greşită n’o mai poţi îndrepta după plac. Drept aceea mai ales acum la începutul unui nou an şcolar aflăm cu cale a pretinde dela toate organele bisericeşti, ca să-şi îndrepte îndoit atenţiunea asupra trebilor şcolare din comunele lor. învăţătorii să nu intre laseară, fără ca să nu-şi îndeplinască datorinţele, directorii şcolari, în mare parte parochi, să caute şi de obligămintele împreunate cu acest titlu onorific. Să dee învăţătorilor tot succursul la impopularea şcollei, la prevederea ei cu cele necesare, dar în deosebi să grijesc, ca în adevăr şcoala şcolă să fie, prelegeri să se ţie şi acolo să se înveţe aceea, ce lumea aşteptă dela ea. Unde se observă cea mai mică negligenţă să se facă imediat raport inspectorului concernent, care are să fee imediat măsuri de sanare, şi în cas de greutăţi, de neînţelegeri etc. să caute a le delatura salvând interesele şcolare, dar nu închizând şcala fără barem a raporta ceva superiorităţii bisericesci. Pănă acum s’a plâns toata lumea, că multe ar face, dar n’au venit din care se traiescu. Acum este pentru fiecare asigurat un minim cinstit, deci acum asemenea scusă nu va mai avea trecere înaintea celor competenţi. Şi noi recomandăm autorităţii bisericesci a purcede cu toata rigoarea şi dreptatea, pretinzând de aci înainte, ca fiecare organ al său să fie la locul său, să lucre, să munceasc, ori să facă loc altora, cari vor fi în stare după un anumit interval de timp să presenteze lumii un şir de succese şi de fapte, or nu ruina celor ce le-am primit de la inai intaşi. Spre a se face acesta, să se exercite controlul cuvenit de sus până jos. La maghiarizarea numelor de oraşe, Semioficioasa „Politische Korrespondenz“ din Viena publica o scrisoare din Budapesta, în care autorul ia posiţie contra conduselor representanţelor orăşeneşti din Sibiiu, Braşov, Bistriţa, Sebeş, luate în privinţa numelui oficial al oraşelor numite, şi combate însemnătatea lor zicând între altele, că recunonaşterea limbii magiare drept limbă oficială a statului aduce cu sine, că „numirea magiare a localităţilor în usul oficial îi compete întâietate faţă cu numirea germană1' şi că „înfaţa acestui inatacabil drept al limbii de stat magiare zadarnic se provoică Sașii la tradiția istorică“, pentru că „ministrul-president Széli ca ministru de interne va hotărî în cauză numai și numai pe basa dreptului recunoscutul limbii de stat,“ etc. Care va să zică, ministrului de interne i se dă să înțelegă, că numai în sensul șovinistic magiarare să decidă în causă. Vom vedea însă, întru cât poate resista dleseul acestor presiuni şoviniste şi întru cât va preferi față cu ele cunoscuta devisă a sa „lege, drept şi dreptate“ ? In legătură cu aceasta raportam, că representanța Sighişorei în adunarea sa din săptămâna trecută încă s-a pronunţat pentru numele german Schossburg. „Gross-Kokler Zeitung“ referând despre decursul adunării spune, că dintre puţinii Maghiari nu a luat parte nici unul, dare unicul membru român al representanţei a votat bucuros pentru numirea germană. Contele Albin Csáky, fost ministru de culte pe timpul votării legilor politice bisericeşti, e numit president al casei magnaţilor. Acesta se va aduce casei la cunoştinţă oficială în şedinţa de Sâmbătă. Cupta. In şedinţa de ori a dietei ungare ministrul-president Széli a presentat rescripts preaînalt despre hotărîrea monarchului în chestia luotei pe timpul din 1 Iulie 1900 până în 30 Iunie 1901. Conform acestuia Ungaria va avea să contribue la spesele comune ale monarchiei în proporție de 338/49, car’ Austria 6646/49°/0. Pactările guvernului cu Românii. Semnioficioasele „Magyar Nemzet“ şi „Pol. Értesítő“ dementeaza ştirea dată în publicitate de „Magyar Szó“ referitor la pretinse pactări ale ministrului-president Coloman Széli cu dl Dr. Iosif Gali, despre cari pactări luaserăm notiţă în numărul anterior sub titlul „Aiurări banifyste“. Din România Conflictul cu Bulgaria. „Frankfurter Zeitung“ spune, că representanţii Austriei şi Rusiei la Sofia au remis guvernului bulgar note identice, cerând să deie urgent satisfacţie României, care „temps“ pe basa unei telegrame din Sofia raporteaza, că Backhmetieff, representantul Rusiei, a conferat de mai multeori cu principele Ferdinand în chestia conflictului. Se zice, că Rusia sfătueşte retragerea întregului cabinet Ivandoff şi numirea unui alt guvern, care să completeze îmbunătăţirea situaţiei între Bulgaria şi România. In urma acestor intervenții, cum raporteaza „Frankfurter Zeitung“, întreaga furia popolației bulgare s’a îndreptat contra principelui, pe palatul căruia s’au aflat placate cu inscripția: rde închiriat“. * O petiție a Evreilor. Zilele acestea s’a înaintat la cameră și senat o petiție semnată de toate comunităţile israelite din ţară. Originalul petiţiei a fost scris în limba franceză, de cătră un membru al „Alianţei Israelite universale“, tradus apoi în limba română de cătră un doctor evreu din România. In ea Evreii cer să li se acorde drepturi civice şi politice întocmai cum au Românii. „Apărarea Naţională“ discutând aceasta cerere a Evreilor, cu referire la argumentul lor, că „toate guvernele civilisate“ au dat Evreilor drepturi egale cu ceilalţi cetăţeni, zice următorele : „Uite, noi nu suntem civilisaţi şi nici nu implorăm asemenea certificat de la ovrei. Suntem barbari, măcar că — fie vorba în tracăt — noi nu-i măcelărim, nici nu-i prigonim cum sunt măcelăriţi şi prigoniţi în civilisatele ţeri, ca Austria, Francia ori Germania. Destul că-i tolerăm să trăiască în linişte şi să se îmbogăţască prin comerţ şi industrie, prin escrocherii şi falsificări, prin toate mijloacele permise şi nepermise. Insă drepturi politice şi unele drepturi civile — cum de pildă dreptul proprietăţii rurale şi dreptul de a ocupa funcţiuni publice în stat — nu le vom acorda în ruptul capului. Orice ar fi, orice s’ar întâmpla, vom face zid de apărare în contra puhoiului lor cutropitor. Cu nici un preţ nu le putem satisface pretenţiunile, pentru că nici o dată şi sub nici o condiţiune evreul nu poate fi cetăţânul sincer al unei ţări, ci pururea va rămânea fiu devotat, cu trup şi suflet, al Alianţei Israelite universale, şi cum ţara noastra e mică, pururea vom avea inter* ... ......... ■ T_____ " . Revisuirea constituţiei. Agitaţia începută în presă pe tema svonurilor despre revizuirea art. 7 din Constituţie a îndemnat, în fine şi pe partidul liberal să iese din reserva observată până acum. Mercuri sera comitetul central al partidului a ţinut o conferenţă spre a hotărî asupra atitudinei faţă cu proiectele guvernului. Cu privire la modificarea articolului 7 şi cu privire la orice concesiuni ce s’ar intenţiona să se facă străinilor şi cari ar atinge garanţele întru apărarea elementului românesc, comitetul s'a declarat să le combată fără cruţare. Pledând pentru luarea acestei hotărâri dl D. Sturdza a zis, că „oricât ar fi crisa de mare şi situaţia de grea, să ştim a trăi cu greu, dar să păstrăm pământul strămoşesc şi toate drepturile neatinse“. A recomandat exemplul Prusiei de pe timpul bătăliei de la Jena, zicând „să facem un budget de sărăcie şi să trăim cu el până vor veni vremuri mai bune, şi tot aşa să facă şi particularii şi să nu înstrăinăm nimic din avutul nostru“. Alăturea cu cestiunea revisuirii art. 7 mai agită opinia publică şi o altă cestiune de revisuire. Anume, ziariul conservator „La Roumanie“ şi „Patriotul“, despre care se ştie că e amic guvernului, aduc ştirea că la tomnă se va cere revisuirea art. din Constituţie privitor la organizarea regenţei în cas de minoritate a moştenitorului. Asupra necesităţii acestei revizuiri toat lumea e în nedumerire, ştiindu-se că moştenitorul e om în vârstă şi deplin sănătos şi regele încă e în deplină vigoare, nesubversând astfel nici o necesitate imperativă pentru modificarea acelui articol. Se afirmă însă din unele părți, că acesta ar avea să fie numai un mijloc pieziş, cu ajutoriul căruia guvernul tinde să-și uşureze revisuirea art. 7 , va face adecă alegeri pentru adunarea constituantă pe tema revisuirii art. referitor la regenţă, care odată întrunită adunarea îi va presenta și proiectul despre revizuirea art. 7. *