Telegraful Roman, 1906 (Anul 54, nr. 7-142)
1906-01-28 / nr. 11
Ar. 11 Sibiiu, Sâmbătă 28 Ianuarie (10 Februarie) 1906 Anul LIV -A ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii. Pentru monarhie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Apare Marţia, Joia şi Sâmbăta. Abonamentele şi inserţiunile să se adreseze Administraţiei tipografiei arhidiecesane, Sibiiu, str. măcelarilor 45. Corespondenţele se se adreseze Redacţiei „Telegrafului Român“, strada măcelarilor nr. 34. Epistole nefrancate se refusă. Articoli nepublicaţi nu se înapoiază. INSERŢIUNILE. Pentru odată 14 fii., — de două ori 24 fii., — de trei ori 30 fii rândul cu litere garmond. Refuzul Coroanei. Sibiiu, 9 Februarie n. N’avem să le luăm în nume de rău domnilor din coaliţie, că acuma, după ce nu le-a succes să bage Coroana în o încurcătură şi mai mare de cum e aceea în care se află, graţie înţelepciunii Monarhului, care nu le-a acceptat propunerile, vin şi se spală în faţa opiniunii publice, afirmând prin gazetele lor,, că mai departe nu puteau merge în concesiuni, fiindcă aceea ce cer de la Coroană, sunt în drept să cee@jjţ! In sfîrşit, fiecare om, când se bagă într’un proces, o face aceasta în plină convingere, că se află în dreptul său. Şi tot călăreşte mereu pe dreptul său, pănă nu vine judecătoria competentă să-l convingă prin sentenţă despre contrarul. De ce să nu facă deci şi coaliţia tot aşa? Pot însă să tot scrie ziarele coaliţiei, că pretensiune mai naturală şi mai legală nu există decât cea ridicată din partea coaliţiei cu privire la chestiile militare, şi că mai mare nedreptate nu era făcut nimănui decât coaliţiei atunci, când Maiestatea Sa nu a acceptat „modestele“ propuneri de pace, pentru că adevărul şi dreptatea nu e pe partea coaliţiei. Dacă ar exista vre-o judecătorie oarecare şi pentru procese de natura aceasta, ivite între majorităţi parlamentare şi domnitori, sigur că în, cazul de faţă şi sentenţă judecătorească n'ar suna altfel, decât Ar fie favorul coaliţiei. Antâiu de toate coaliţia nici n’a făcut nici o concesiune Coroanei, ci chiar din contră, a întins coarda şi mai tare, cerând ca chestia să fie supusă judecăţii „naţiunei“, cu ocaziunea proximelor alegeri, pe cari coaliţia se le facă, aşa cum ea, va şti şi va voi să le facă. Dar’ prerogativele Coroanei nu se discută; cu atât mai puţin să supun judecăţii cetăţenilor din Dobriţin ori Kecskemét! Pentrucă dacă ar fi aşa, atunci s’ar putea supune judecăţii „naţiunii“ şi chestia, dacă „naţiunea“ mai voeşte se rămână sub domnia casei habsburgice, ori apoi îşi alege alt domnitor ?! Fapt e de altă parte, că nici Coroana n’a făcut concesiuni coaliţiei. Dar’ Coroana nici nu putea să facă. Coroana se află în dreptul ei cu privire la dispunerea asupra armatei, şi dreptul acesta îl are dela „naţiune“. L’a primit atunci când a legat învoială cu „naţiunea“, la anul 1867, şi e trecut în legile ţerii. Maiestatea Sa pe învoiala aceasta a pus jurământul şi a fost încoronat ca rege al Ungariei. Am înţelege deci, dacă politica maghiară ar zice, că după ce s'a convins „naţiunea“, că invoeala legată la 1867 nu e favorabilă pentru ea, doreşte să lege altă învoială nouă cu Coroana, în inţeresul, ca armata recrutată din Ungaria să fie maghiară, cu privire la instruire, administrare şi conducere. Dar, a scoate un drept neexistent, de a fi comandată ungureşte armata recrutată din Ungaria, din o lege existentă, articolul XIÎ-ul 11 din anul 1867, în care dreptul de a stabili limba de comandă pe seama armatei e rezervat Coroanei: asta e ce nu putem înţelege! Şi nu va înţelege nimeni, nici după ce dl Kossuth îşi va face turneul prin Europa, — după cum se spune că-l va face, — pentru a lumina pe cei neînţelegători despre drepturile „naţiunei“, pentru că nicăiri în lume nu e altcum decât tot aşa ca la noi. Domnitoriul e singurul stăpân peste armată, nimeni altul! A fost deci corectă procedura Coroanei, când bazată pe contract legat în toată forma cu Maghiarii, nu a acceptat propunerile coaliţiei, ci a rămas pe lângă drepturile ei, pe cari nu i le trage nimeni la îndoială dintre cei ce nu fac parte din coaliţie. Şi opiniunea publică din străinătate, pe lângă toate turneurile ce voeşte Kossuth fiiul să se facă în străinătate, imitând în privinţa aceasta pe Kossuth tatăl, încă are să rămână neclintită pe partea Coroanei, pentru că pe partea ei e dreptatea. FOIŞOARA. Din vieaţaSfinţilor. (Urmare). Rugămintea lui Efrem. Graiul elinesc. Şi vorbind ei prin tălmaciu, mai pe urmă aviosul i-a zis Marelui Vasile: „Părinte reasfiţite, un mare dar voesc să cer dela ne, rogu-te să mă asculţi*. — „Spune, rogu-te, a răspuns Sfân- 1, spune-mi ce-ţi trebueşte, că mult îţi ni eu dator pentru osteneala ta şi peri cinstea, ce mi-ai făcut, cercetându-măl“ — »Ştiu, Sfinte Părinte, că toate câte cere dela Dzeu, îţi va da. Deci bineeste a te ruga bunătăţii lui ca să-mi dea grăesc elineşte“. — „Mai pe sus de puterea mea îţi este rerea, ci de vreme ce cu bună nădejde, să mergem cinstite Părinte şi povăţarule al pustiei, să mergem în biserică să ne rugăm Domnului, carele puternice să asculte rugăciunea ta.* Şi mergând acut rugăciune vreme îndelungată, apoi isf. Vasile: „Pentru ce domnule Efreme, primeşti sfinţirea de preot* ? — „Pentru că păcătos sunt, Stăpâne!“ — „O, măcar de aş avea eu păcatele tale. Să facem însă rugăciune*. Şi îngenunchind ei, sf. Vasile şi-a pus mânile pe capul Cuviosului şi a rostit cu mare glas rugăciunea de hirotonire diaconească. Apoi a zis cătră Cuviosul: „Porunceşte acum, ca să ne sculăm*. Şi s’a limpezit limba lui Efrem, şi a zis în limba elinească: „Mântueşte, milueşte, ridică-ne şi ne păzeşte pe noi, Dzeule, cu darul tău*. Cuviosului Efrem i se împlinise cererea: el primise darul de a şti să vorbească elineşte. Şi sculându se ei de la pământ, au proslăvit pe Dzeu pentru harul său. 6. Deschiderea prin rugăciune a bisericii încuiate şi pecetluite. Răpirea bisericii. împăratul Valent, trecând prin Niceea, cu puterea a luat biserica drept credincioşilor din acea cetate şi a dat-o Arienilor, fiind şi el însuşi arian. Rămânând acum dreptcredincioşii fără biserică, se găsiau in mare mâhnire şi strâmtorare. Intr’aceea a venit pe acolo sfântul Marele Vasile, şi auzind dela dânşii ce li s’a întâmplat, fără zăbavă a alergat la Constantinopole, unde se găsia împăratul. Şi întâlnind pe împăratul aspru l-a mustrat pentru nedreptatea, ce a făcut creştinilor din Niceea. Iar împăratul, cunoscând că a greşit, i-a zis: „Nu-ţi place cum am judecat eu, judecă tu; dar să nu părtineşti pe cei de o credinţă cu tine“. — „Eu voiu şi judeca, şi de îi voiu părtini, în surghiun să mă trimiţi şi biserica să o dai pe vecie Arienilor.“ Judecata lui Vasile. Şi luând Sfântul scrisoare dela împăratul, s’a întors în Niceea, unde a chemat la adunare pe Arieni şi pe dreptcredincioşi şi le-a zis: „Iată, împăratul mi-a dat putere să fac judecată nouă între voi, pentru biserica pe care el a luat-o de la dreptcredincioşi şi a dat-o Arienilor. Dar judecata mea este aceasta: Să mergeţi împreună voi, Arienilor, şi voi, dreptcredincioşilor, să închideţi şi să încuiaţi biserica şi să o pecetluiţi cu peceţile voastre, atât ale unora, cât şi ale celoralalţi, şi să puneţi străji tari din amândouă părţile. Apoi mergând întâiu voi, Arienii, să vă rugaţi trei zile şi trei nopţi şi după aceea să vă apropiaţi de biserică. Şi dacă cu rugăciunile voastre se va deschide de sine uşa bisericii, să fie biserica a voastră în veci, dar de nu, apoi ne vom ruga noi o noapte şi cu litie cântând vom merge la biserică, şi de se va deschide nouă uşa bisericii, să o avem noi în veci. Dacă însă uşile bisericii nu se vor deschide de sine şi cu rugăciunile noastre, biserica să fie a voastră, a Arienilor.“ Judecata aceasta a plăcut Arienilor, dar dreptcredincioşii s’au mâhnit; ei ziceau că Vasile a judecat nu după dreptate, ci după porunca împăratului. Şi făcându-se cum a poruncit Sfântul, Arienii se rugară trei zile şi trei nopţi şi, apropiindu-se de biserică, nu li s’a arătat nici un semn. Şi se rugară de dimineaţa pănă la meazăzi şi nu li s’au deschis uşile bisericii, şi s’au dus deşerţi şi ruşinaţi. Deschiderea. Atunci Marele Vasile adunând pe dreptcredincioşi cu femeile şi cu copiii lor, a eşit din cetate la biserica sfântului Diomid şi priveghiere de toată noaptea făcând, dimineaţa au mers cu toţii împreună cu Arienii la pecetluita biserică, cântând „Sfinte Dumnezeule“. Apoi stând înaintea uşii bisericii, Sfântul a strigat cătră popor: „Ridicaţi mânile voastre spre înălţimea cerului şi strigaţi cu deadinsul: „Doamne milueşte“. După ce s’a făcut aceasta, mare tăcere fiind, Sfântul s’a apropiat Acte istorice. Comitetul esecutiv al coaliţiei, pentru a se justifica în faţa „naţiunei* şi a’i arăta, că nu s’a abătut nici de cum dela punctul de vedere de mai nainte în chestiile militare, a dat publicităţii documentele referitoare la tratările de pace purtate între coaliţie şi Coroană. Sunt acte însemnate acestea, de cari va fi cândva mare trebuinţă, de aceea le publicăm şi noi, după cum urmează. Solia Regelui, trimisă coaliţiei prin contele Andrássy, a fost de acest cuprins autentic: „Regele a provocat coaliţiunea să formeze guvernul pe baza programului militar propus de comisiunea de 9 şi primit de Maj. Sa. A declarat Maj. Sa, că în chestiunea limbei nu face nici o concesiune. Îşi va stabili propria şi emblemă, pe care vor purta o instituţiunile comune. Nu face obiecţie contra valorării corespunzătoare a limbii maghiare în procedura penală militară. In chestiunea economică a accentuat, că doreşte primirea noului tarif vamal şi a convenţiunilor încheiate deja cu străinătatea*. La această solie comitetul coaliţiei a dat răspunsul următor, pe care l-a înmânat contele Andrássy Majestăţii Sale: „Comitetul diriguitor al partidelor majorităţii parlamentare aliate, nu află baza indicată de Majestatea Sa potrivită pentru a fi posibil a se întemeia pe ea o guvernare statornică şi cu succes şi o pace parlamentară statornică. Nu poate primi mai ales ca soluţiune a chestiunei militare, cele ce conţine în privinţa aceasta solia rugească. După convingerea neclătinată a comitetului diriguitor, guvernare statornică şi pace parlamentară durabilă se poate obţine numai pe baza întregului program creat de coaliţie şi indicat în adresă, de sine înţeles, că fiecare partid din coaliţiune îşi menţine, pe lângă aceasta, propriul program. Prin urmare, comitetul dirigent menţine în toată extensiunea lui acest program de acţiune. Având în vedere însă situaţia gravă a ţerii, şi cu considerare la provocarea expresă a Majestăţii Sale adresată nouă, partidele aliate sunt gata a propune astfel de stipulaţiuni prealabile, pe baza cărora coaliţia, fără a renunţa la principiile ei, poate să ia asupă şi guvernul, şi pentru a putea restabili funcţionarea regulată a factorilor constituţionali, să pregătească pe bază naţională învoiala între ei„. Stipulaţiunile acestea nu se unesc în principiu cu punctul de vedere al Majestăţii Sale, dar ţin seamă de acesta din punct de vedere practic, şi faţă cu aceasta pun ca condiţie, ca Majestatea Sa să nu pretindă dela coaliţie negarea punctului său de vedere principial, ceea ce coaliţia în nici o împrejurare n’ar face, nu numai din considerare la cinstea sa politică, ci mai vârtos din considerare la inviolabilitatea constituţiei parlamentare, deci să autorizeze (Maj. Sa) guvernul a declară, că menţine în toată extenziunea acest punct de vedere principial. Partea economică a programului de acţiune al coaliţiunei, contra căruia, după repetitele declaraţiuni ale Maj. Sale, n’a avut (monarhul) obiecţiuni principiare, adecă independenţa economică a Ungariei în forma şi extenziunea ce o permite formaţiunea economică politică europeană, să se realizeze de fapt. Deci: Nu încheiem alianţă vamală cu Austria, ci suntem gata a încheia cu ea convenţiune comercială, pe baza liberei circulaţiuni reciproce, pe timpul expirărei convenţiunei germane. Tariful vamal autonom îl vom înarticula în lege, dar nu ca tarif vamal austro-ungar, ci ca tarif vamal maghiar. Convenţiile noastre cu statele străine însă, deşi cu conţinut identic, le vom încheia independent, şi de câte ori textul oficial nu va fi cel francez, cu text autentic maghiar. Vom mijloci tot în forma aceasta şi ratificarea convenţiunilor comerciale încheiate deja. Vom lua grabnic în lucrare regularea valutei şi înfiinţarea băncii maghiare de sine stătătoare, pe cea dintâiu neamânat, car’ pe cea din urmă o vom realiza în timpul cel mai scurt, ce ni-’l îngădue legea existentă. Menţinem expres şi partea militară a programului coaliţiunei. Guvernul ce se va