Telegraful Roman, 1906 (Anul 54, nr. 7-142)

1906-10-14 / nr. 112

474 Din Lugoj. Instalarea noului comite suprem din comitatul Caraş-Severin. — 23 Octombre n. Azi în 28 Octombre c. st. n. s’a ţi­nut în sala comitatului o şedinţă extra­ordinară a congregaţiunii, în decursul că­reia a fost instalat cu mare pompă o­­ficială noul comite suprem Carol Fi­­lka. Sala era ticsită de membrii, oaspeţi şi un public număros, printre care am ob­servat vre­o 20 onoraţiori în gală ungu­rească, în frunte cu fostul secretar de stat B. Grănnzenstein şi deputatul C. Burdea. Protonotariul Aurel Isekucz, în cali­tate de vice comite substitut deschide adunarea prin o vorbire entuziastă, în ca­re arată momentuozitatea acestei adu­nări. Vorbeşte despre regimul din apro­piatul trecut, despre rezistenţa acestui co­mitat, enumără calităţile eminente ale fo­stului vice comite, acum comite suprem Carol Fialka, aduce elogii profunde Maie­stăţii Sale regelui şi guvernului actual pentru fericita numire de comite suprem a amintitului domn şi în urmă salută a­­dunarea. Vorbirea protonotariului e primită de majoritatea celor prezenţi cu furtu­noase şi vii aclamări, membrii partidului naţional român rămân însă faţă de ea reci şi neentuziasmaţi. Se propune alegerea unei deputaţiuni, care să învite pe Ilustritatea Sa, noul co­mite suprem la şedinţă. In deputaţiune a fost ales şi Episcopul Dr. V. Hosszú şi deputatul dictat Dr. George Popovici, pro­­topresbiter. Se suspinde şedinţa. După redeschidere noul comite su­prem, C. Fialka, e primit în sală cu ova­­ţiuni călduroase. Vicecomitele substitut Isekucz iarăşi într’o vorbire rostită cu vervă oratorică fericită pe noul comite şi-l învită să depună jurământul prescris. După depunerea acestuia com­itele suprem e ri­dicat pe mâni şi felicitat frenetic. Noul comite rosteşte o vorbire — program, în care promite că va lucra pentru bună­starea materială şi culturală a poporului din comitat. Ia cuvântul apoi cel mai bătrân membru al congregaţiunii, conzi­­lieriul regesc Francisc Sutag, şi într’o vorbire plină de sentimente salută pe noul comite, dorind din inima lui şi a tuturora, — ca „să rămână al nostru!* In numele membrilor din partidul naţional român vorbeşte advocatul Dr. George Dobrin. Vorbirea e alcătuită cu multă pricepere, aplomb şi momente de deosebită gravitate politică. Constată, că postul de comite suprem e un post de controlă al guvernului şi în consecinţă com­iţele e omul de încredere al acestuia. Membrii partidului naţional român din a­­cest comitat n’au putut fi cu încredere nici faţă de guvernele premenite din tre­cut şi­­ durere, nici faţă de cel actual. Realitatea şi faptele care se desfăşură în faţa noastră sunt o dovadă vie, care ju­stifică această procedură. 11 felicită, dar doreşte, ca covârşitoarea majoritate a Ro­mânilor din acest comitat să se bucure de drepturile fireşti şi bazate pe legi. Doreşte pace şi bunăînţelegere, dar nu ştie, ce va fi în viitor, căci Românilor din acest comitat le-a rămas numai­­ speranţa! Vorbirea advocatului Dr. G. Dobrin e primită din partea membrilor partidului naţional român cu furtunoase aclamări a­­probătoare. Noul comite suprem învită pe mem­bri la şedinţa congregaţiunii ordinare pe mâne la orele 9, care promite a fi foarte agitată, mai ales că membri partidului na­ţional român, deşi fără şauză de reuşită, şi au pus candidaţi la toate posturile cari eventual vor deveni vacante. A urmat apoi seria felicitărilor. S-au prezentat 44 deputaţiuni. Dieceza gr. or. a Caransebeşului a fost reprezentată prin o deputaţiune condusă de protopresbite­­rul Dr. George Popoviciu. La banchetul dat în hotelul „Regele ungar“ au luat parte vreo 300 persoane. Membrii partidului român nu au luat parte la acest banchet. Primul toast l-a ţinut noul comite C. Fiálka pentru rege. A toastat apoi pe rând, fostul de­putat dictat A. Pattyánszky pentru noul comite, C. Fiálka pentru frăţietate şi unire, procurorul Leyczel pentru cler, episcopul Dr. Hossu pentru C. Fiálka, vicecomitele Isekutz pentru oaspeţii din alte comitate, Kabdebo, cornitele suprem al com. Timiş, în sănătatea obştei din comitatul Caraş- Severin şi deputatul Făgetului Hajdú pen­tru guvern. Coresp. părând şi întărind in credinţă pe creştini, propoveduind evangelia între păgâni şi a­­ducând la mântuire cete nenumărate de popor. Sfântul ştia bine că împăratul are să-i fee nu numai derogătoria, ci şi avuţiile moştenite de la părinţi, ba chiar şi viaţa. Dar el bucuros eră să piardă toată slava cea pământească în schimbul celei cereşti şi se simţea fericit să-şi jertfească viaţa cea tre­cătoare spre a dobândi pe cea vecinică. De aceea, după ce ca guvernator şi creştin, pildă vie şi neîntrecută s’a arătat tuturor, când a văzut că şi-a împlinit cursul, că împăra­tul e pe cale spre Tesalonic, a chemat pe un credincios slujitor al său, cu numele Lupul, şi i-a încredinţat toate avuţiile sale în aur, argint, pietri scumpe, scule, haine, vase şi vite zicându-i: ia aceste bogăţii pă­mânteşti, împarte-le între săraci, ca să le aline suferinţele, şi prin aceasta bunuri cereşti să dobândim. Apoi s’a îndrumat spre post şi rugăciune, pregătindu-se ca cu sân­gele său să-şi pecetluiască propoveduirea, cum făcuse mântuitorul şi sfinţii lui Apostoli, Dimitrie şi împăratul. Sosind împăra­tul în Tesalonic, Dimitrie i-a ieşit înainte, şi lăpădând dregătoria de guvernor, i-a zis: împărate, eu chiemarea mi am împlinit şi acum îmi aştept răsplata după vrednicie. Minunându-se împăratul de atâta în­drăzneală, a întrebat întâi cu deamănuntul despre faptele sfântului Dimitrie. Ca un viteaz ce eră sfântul Marele Mucenic fără sfială s’a mărturisit înaintea împăratului că este creştin şi ca creştin a chivernisit patria, a propoveduit evangelia, a adus lumea la cunoaşterea adevărului scoţând-o din întunerec la lumină. Împăratul, deşi păgân şi cu porniri duşmănoase împotriva creştinilor, era om şi viteaz şi chibzuit. Tocmai fiindcă viteaz era, el pe viteji iubiâ şi deci iubiâ mult şi pe sfântul Dimitrie,­de care avea mare nevoie la purtarea războaielor. Drept ce, deşi ho­tărâse odată să-l pedepsească aspru pe sf. Dimitrie, totuşi râsgândindu-se a chibzuit, că ar fi spre binele împărăţiei dacă pe acest minunat viteaz l-ar putea întoarce de la calea apucată şi i-ar încredinţa ocâr­­muirea oştirilor. Pentru aceea cu blândeţe a început a-l povăţuî pe sfântul Dimitrie să părăsească pe Christos şi ca răsplată să­­ primească înalta derogătorie, pe care gata­­ este a i-o încredinţa. Sfaturile cele ademenitoare ale împă-­­ păratului însă n’au putut să zdruncine credinţa şi hotărârea sfântului, care cu în­drăzneală arătă împăratului atât deşertă- r­eiunea păgânătăţii, de care trebue să se­­ ferească orice om cu pricepere, cât şi slava credinţei în Christos, pe care toată lumea trebue să o primească. Încercarea. Văzând împăratul că cu buna nu poate să înduplece pe sf. Dimitrie ca să-i împlinească voinţa, a socotit că-l va înmuia cu lipsurile şi cu îngrozirea închi­sorii. Ştia el împăratul, că Dimitrie ca fiu de Voivod, fusese crescut alintat în des­­mierdări fără să simţească lipsa şi greutăţile vieţii, că atât ca ostaş, cât şi ca guvernator fiind foarte bogat, ducea o viaţă plină de desfătări în strălucite palate domneşti. Şi’şi închipuia acum împăratul, că lipsit de aceste bunătăţi Dimitrie n’ar putea trăi nici două zile, şi că deci nevoia l­a învăţă­minte, să se lapede de creştini ca să poată trăi iarăşi în belşug, după cum s’a fost pomenit. Deci a poruncit Împăratul de l-au luat pe sf. Dimitrie şi l-au aruncat în temniţă, dar nu in una de cele obşteşti, ci în apropierea pa­latului împărătesc în o baie părăsită, întu­necoasă, umedă, cu miros înăduşitor şi plină de tot felul de jigănii greţoase şi veninoase. Aici credea împăratul, că sf. Dimitrie chi­nuit de foame şi muncit de urâciunea temniţei şi de neodihnă nu se va putea îm­potrivi mult şi trăgându şi pe seamă va primi să se lapede de Christos. (Va urma), telegraful român Viriliştii români în comitatul Făgăraşului. In lista viriliştilor comitatului Făgă­raş statorită pe anul 1907 sunt următorii Români: Dr. Ioan Şenchea, advocat, Făgăraş 1626 cor. 36 fileri, (al doilea virilist în co­mitat). Nicolae Garoiu, advocat, Zărneşti 897 cor. Dr. Iancu Meţian, proprietar, Zăr­­neşti 872 cor. George Gavrilă, arândaş, Ţinţari 708 cor. Nicolae Şerban, paroh, Voila 685 cor. Ioan cav. de Puşcariu, jude de curte în pensiune 669 cor. Dr. Nicolae Şerban, deputat 663 cor. Dănilă Gabor, inginer, Voila 625 cor. George Vasa, pro­prietar, Voila 616 cor. Nicolae Chiorniţă, proprietar, Cuciulata 602 cor. Candit Me­­saroş, cârcimar, Sebeş 588 cor. Damaschin Mesaroş, cârcimar, Sebeş 586 cor. Dr. An­drem Micu, advocat, Făgăraş 570 coroane. George Moşoiu, comerciant, Zărnişti 534 cor. Teodor Vulsan, corner., Zărneşti 522 cor. loan Baiu Comşa, corn., Zărneşti 488 cor. Leon Solomon, notar, Drăguş 468 c. Andreiu Cerbu, comerc., Pârău 448 cor. Mihail Ganea, preot, Veneţia-inf. 445 cor Nicolae Lupu, comerc., Zărneşti 439 cor. loan I. Comşa, comerc., Zărneşti 419 cor. Dr. loan Turcu, advocat, Făgăraş 380 cor. George Taflan, cârcimar, Beclean 376 cor. Haralampie Ungur, cârcimar, Tohan 376 cor. loan Grozea, comerciant, Tohan 374 cor. George Tunsoiu, cârcimar, Şinca­ nouă 363 cor. Dr. Octavian Vasu, adv., Făgăraş 345 cor. Samoilă Comăniciu, comerciant, Veneția inf. 344 cor. Iacob Zorea, preot, Vlăd­eni 343 cor. George Comăniciu, not. pens., Veneția­ infer. 341 cor. Ioan Şona, cârcimar, Zărneşti 339 cor. Nicolae Bat­a, mag. poştal, Berşani 338 coroane. George Bunea, comerciant, Vad 331 cor. George Ganea, cârcimar, Lisa 331 cor. Alexandru Reglan, cancelist, Făgăraș 329 cor. loan G. Bărbat, comerc., Ucea-super. 326 cor. George Surdu, comerc., Moeciu-infer 323 cor. George N. Muntean, comerc., Măgura 318 cor. Dr. Hanton Pralea, adv., Șercaia 317 cor. Beniamin Clococean, comerciant, Tohan 316 cor. Suplenţi sunt: Ştefan Damian, com. Vad şi George Grumpv, proprietar, Po­­iana-Mărului. Dintre 87 virilişti 40 sunt Români, mai mulţi ca în anii trecuţi! Dacă Românii vor fi oameni de inimă şi îşi vor face datoria la viitoarele alegeri comitatense (1907) vor ajunge la o majo­ritate covârşitoare ceea ce ar şi trebui să fie. Censor. Expoziţia de copii din Apoldul­ român. Pănă la publicarea unei dări de seamă mai amănunţite despre decursul expozi­ţiei de copii, (prima de acest fel la noi), aranjată de „Reuniunea română de agri­cultură din comitatul Sibiiului“. Dumine­că în 14 octomvrie n. c., în comuna A­­poldul-rom., lăsăm să urmeze aci discur­surile rostite de membrul comitetului cen­tral al Reuniunii agricole, de Dr. P. Şpan, la întimpinarea călăreţilor, cam 70 la nu­măr, aproape de gara din Apold, cum şi cel, cu care a deschis expoziţia. Drept răspuns la vorbirea caldă a învăţătoriului Nicolae Fărcaş din fruntea călăreţilor, Dl Şpan, a zis cam urmă­toarele : „Cinstiţi Apolzeni! Bucuria, cu care ne întimpinaţi la venirea noastră, a cărturarilor de la Reu­niunea Agricolă din Sibiiu, o simte şi sufletul nostru. Noi vre-o câţiva domni, eşiţi din popor, atunci ne bucurăm mai mult, când putem petrece în mijlocul D­­Voastră, a ţăranilor români. Am adunat şi adunăm bănuţ de bă­nuţ, ca să putem să vă ajutăm în munca, pe care o săvârşiţi ca plugari români. Grea este munca, ce o îndepliniţi în căl­dura soarelui, în ploi şi ninsoare de multe ori, şi totuşi nu încetaţi de a lucra să-l mântui, căci el ne dă hrana de toate zi­lele. Munciţi voi, iubiţilor ţărani, şi mun­cesc vitele D-Voastră din revărsatul zi­lei pănă în amurgul nopţii. Ca să puteţi munci aveţi lipsă de braţe puternice, de trup sănătos şi de voie­tună. Pănă acuma Reuniunea noastră a a­jutat cât a putut, ca să vă tocmiţi go­­spădăria casei, ca să aveţi cele de a­le traiului; acum ne-am gândit şi la copi­­laşii voştri, cari şi ei au ţinut să iasă în­­­tru întimpinarea noastră. Pentru aceşti micuţi, ce ne încunjură am venit de astă dată, ca să ne sfătuim, cum am putea să îngrijim de ei mai bine, ca să se facă bărbaţi harnici şi sănătoşi spre a putea lu­cra pământul şi griji vitele şi mai bine ca pănă acum. Ne-aţi primit cu dragoste; aceasta vă o aducem şi noi, şi vă zicem „Trăiţi la mulţi ani!“. In vasta curte a şcoalei din Apold, în care abia a încăput marele public azi­­stent la expoziţie, dl Şpan a zis cam ur­mătoarele : „Iubiţilor Apolzeni! Iubite Apolzene! Frumosul număr, în care vedem că aţi venit cu mic cu mare la sărbătoarea de astăzi, ne-a umplut sufletele de drago­ste cătră acest popor. Ve­ţi fi ştiind, că noi vre-o câţi­va domni dela Sibiiu, Sălişte şi alte comune din acest comitat, avem o societate, care voieşte să vie ţăranilor români din acest comitat cu statul şi cu fapta în ajutor în toate treburile şi lipsurile lui economice. Am adunat de la membri noştri creţar de creţar şi ne-am făcut un mic fond, ca să putem veni în mijlocul ţăranului ro­mân şi după priceperea noastră să-i dăm sfaturi şi să-­l povăţuim în lucrarea lui, pe care o îndeplineşte ca econom, ca lu­crător de pământ. Pănă acuma ne-am bătut capul cu aceia, cum să puteţi lucră pământurile mai bine, ca să aducă mai multe roade; cum să ţineţi şi nutriţi vitele, ca să aducă mai­­ mult folos; cum să vă îmbogăţiţi grăjd­n­­­nile şi viile, ca să vă puteţi bucură de roade îmbelşugate. De aceea am cumpărat şi v’am îm­prumutat unelte economice ca să le folo­siţi, şi v-am îndemnat să faceţi tovărăşii ca mai uşor să vi le cumpăraţi. Am cum­părat altoi şi vi i-am dăruit ca să prindeţi plăcere de a iubi pomăritul atât de folo­sitor în ţara noastră. Am cumpărat câte o vitea aleasă şi o am dat la unul din membrii câte unei comune, căpătându-o prin tragerea de soarte, ca să nu fie mărie. Ne-am ocu­pat chiar şi cu meritul şi albinăritul, şi am făcut ce am putut. Am ţinut expoziţii de vite prin a­­proape toate comunele, unde avem mem­brii şi unde am putut ajunge. Acum ne-am gândit să ne întoarcem ochii noştri şi la copilaşii noştri, şi să ne gândim şi sfătuim, cum am face, ca ei să fie sănătoşi, să se facă oameni vânjoşi şi rodi ei, ca să poată şi mai bine ţinea de coarnele plugului. Ne bucurăm văzând, că mamele mai toate şi-au adus copiii pănă la 6 ani, ca să-i vedem. Ne bucurăm că-i vedem aşa curăţei şi roşiuţi, cum bine stă fiilor de ţăran român. Vouă mamelor voim să vă aducă prinosul mulţămirii noastre, căci creşteţi şi grijţi pe fiitorii bărbaţi ai neamului no­stru. Voi sunteţi ce avem noi mai scump, că de sub oblăduirea voastră ies bărbaţii, cari ară şi grapă pământurile, rămase de la moşii şi strămoşii noştri. Ştim noi cu câtă iubire vă purtaţi faţă de fiii voştri! Cum vă uitaţi la ei ca la lumina ochilor! Ei vă sunt odorul cel scump, pe care îl îngrijiţi şi păziţi ca pe ce aveţi mai drag. De mici îi scăldaţi, îi înfăşaţi, îi legănaţi şi le daţi ţiţă să sugă. Un mic plâns al copilului face pe mama să alerge din curte ori grădină, ca să-i aline plânsul, căci nu-i place să plângă odorul ei. E greu de a fi mamă şi înti mamă bună; tocmai de aceea am venit la voi iubitelor mame, ca să vă dăm şi I

Next