Telegraful Roman, 1907 (Anul 55, nr. 1-142)
1907-07-24 / nr. 81
NAMENTUL. !., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii. 6 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Abonamentele și inserțiunile să se adreseze Administrației tipografiei arhidiecezane, Sibiiu, str. măcelarilor 45. Corespondențele să se adreseze Redacției „Telegrafului Român“, strada măcelarilor nr. 45. Epistole neflancate se refuză. Articole nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE. » Pentru odată 14 fii.. — de două ori 24 fii., — de trei ori 30 al. rândul cu litere garmond. rm...._ Sașilor. I. Când a fost prezentat dietei ungare spre desbatere și votare proiectul de lege al contelui Apponyi, referitor la regularea raporturilor de drept și ameliorarea salatelor învățatorești la școalele comunale și confesionale, deputații sași din dieta au luat hotărârea sa voteze contra proiectului de lege, vătămător și pentru autonomia bisericei lor, dar la discuție să nu fie parte dintre ei decât un singur deputat, rămânând, ca la desbaterea pe articole să vorbească și alții, dacă va cere trebuința. Faptul acesta, și mai ales faptul, că vorbirea rostită în discuția generală n’a fost deloc vorbire de combatere energică, ci o expunere foarte precaută și foarte blândă a punctului de vedere săsesc, a umplut de nemulțămire pe cei de acasă, pe alegătorii deputaților sași din dietă, și multe vorbe de nemulțumire se auziau pe atunci printre Sași. Conflictul între ei și deputații lor isbucnise în toată forma, și aici în Sibiiu s’a ținut și o adunare de alegători, foarte furtunoasă, în care multe vorbe grele au fost adresate prea circumspecților deputați sași din dietă, aplanându-se apoi conflictul prin votarea unei rezoluțiuni de cuprinsul, că adunarea aprobă atitudinea din dietă a deputaților sași. Atitudinea aceasta a deputaților sași, manifestată în dietă cu ocaziunea discuției purtate asupra proiectului amintit de lege, a explicat-o acuma pe larg alegătorilor săi din cercul Agnitei deputatul Dr. Rudolf Schuller, în adunarea alegătorilor ținută la 21 iulie n. în Cincul-mare. Din lunga vorbire a deputatului Schuller înțelegem bine politica Sașilor, care e și acum cea veche, de a se lipi de cel mai tare, — fie orișicine, — dar aflăm din ea și unele lucruri interesante, petrecute după culise, lucruri pe cari nu le cunosc decât cei ce au luat parte activă la ele. Vom spicui deci ce e mai de însemnătate din vorbirea domnului Schuller, lâsând în grija cetitorilor să-și facă singuri comentariile pe cari le vor afla de bine. * Deputatul Schuller s’a scuzat întâi în fața alegătorilor, că nu le- a cerut avizul cu privire la atitudinea sa față de proiectul de lege al contelui Apponyi, întâiu, pentru că nu voia să fie legat prin nici o îndrumare primită de acasă, al doilea, pentru că înainte nici nu se știa cu siguranță ce soarte va avea proiectul de lege, după ce situația era așa, că raporturile puteau să se schimbe! Puteau să se schimbe în urma lipsei de disciplină, care domnește în partidul cel mai mare din coaliție, partidul kossuthist, în care mulți sunt, cari nu ascultă de conducere, ci vreau să meargă de capul lor. Ținând cont de împrejurarea aceasta, deputații sași credeau, că contele Apponyi le va face, va fi silit să le facă unele concesiuni. „De aceea, — cităm acum, — deputații sași sub durata întregei desbateri, și firește, și mai nainte, au stat în neîntreruptă legătură cu ministrul, și au căutat să-și validiteze influența, atât cu privire la îmblânzirea, cât și cu privire la eventuala înăsprire a legii. Așa de ex. propunerea lui Burdia, de înțelesul, că învățătorul numai atunci să fie disciplinat, când singur poartă vina nesuccesului în propunerea limbei maghiare, nu însă și atunci când nesuccesul se datorește altor împrejurări, — a fost un rezultat al întrevenirilor la ministru din parte săsască. Deputatul (sas) Melzer n’a putut face propunerea aceasta, pentru că ne aflam în primejdie de a fi respinsă la votare, după ce în parlamentul maghiar nimic nu e sigur în fața votării, dacă nu vine din parte maghiară, ori din parte atât de amicală Maghiarilor, cum e cazul la Burdia. Că de ce a fost ales tocmai Burdia, ca să facă propunerea în dietă, e foarte evident. Guvernul voia să arate, că un singur Român, care se atașează la maghiarime fără rezerve, poate exopera mai mult decât cei 25 de deputați ai naționalităților, în dosul cărora stau milioanele“. Deputatul Schuller a spus apoi în vorbirea sa, că cu toate, că ministrul a ascultat de deputații sași (mai bine zis, de Burdia) și le-a împlinit cererea, trebuia să asculte și de partizanii săi, și a fost mare primejdia,, că proiectul de lege va eși din desbatere înăsprit, în loc să iasă îmblânzit. S’au fost făcut adecă două propuneri în dietă din parte maghiară, una a deputatului Botoky, care cerea maghiarizarea tuturor școalelor confesionale și comunale, și alta a deputatului Nagy, care cerea instruirea în școală în limba confesiunei și în limba maghiară, adecă școale cu două limbi. Votarea propunerei prime a împedecat-o ministrul Apponyi, care a făcut chestie de cabinet din primirea ei, și a împedecat-o, fiindcă nu avea încuviințare prealabilă de la coroană pentru o astfel de reformă radicală școlară, iar votarea propunerei a doua au împedecat-o deputații sași, cari au mers la ministrul Andrássy și i-au spus, că ei ies din partidul constituțional dacă se primește propunerea lui Nagy. Promițând acestea, deputatul Schiller a răspuns apoi la învinuirile aduse deputaților sași din partea celor de acasă, că nu au fost destul de energici în apărarea intereselor poporului săsesc, cu constatarea, făcută pe baza experiențelor proprii, că energia manifestată în formă, ori în expresiuni, sau în vorbiri multe și lungi, în cari se repețesc ideile, are în parlamentul f resc efect cu totul contrar dela cel așteptat. Adevărul acesta, doimul deputat îl constată cu multă amarăciune, îl află însă de motivat la dietă stau deoparte reprezentații naționalităților, cu scopul lor de a introduce instituțiuni de nai federalistice, de ceealaltă parte reprezentanții trunchiului magiar, stăpâniți de credința, că tot ce e in Ungaria trebue să fie maghiar, ghiarii nu pot să înțeleagă, cași altcum se pot aranja lucruri în stat, și mai ales nu vreau să leagă aceasta, temându-se, că,țe se atacă unitatea teritorială a statului. Ajunge acum deputatul Sch Uter să preciseze, că locul Sașilor încheie? In tabăra naționaliștilor federaliști, ori în sânul celor ce vreau ca să fie maghiar tot ce e în țara aceasta ? Și cu o logică cam neînțeleasă stabilește, că Sașii trebue să meargă cu Maghiarii, a căror heghemonie au recunoscut-o de mult. Și au să meargă cu ei, pentru a-i împedeca să nu abuseze de acestă heghemonie, să nu o ducă la deces ? La o schimbare a politicei maghiare nu se așteaptă Sașii. O astfel de eventualitate eeschisă: ce pot ei face este, să conving tot pe Maghiari, că Sașii nu sunt ași, de răi cum cred Maghiarii, nu mân ,aci pe nime, țin cont de pretensi statului și a măsurat acestora își întocmesc modul de traiu. Aere dela deputații sași să facă mai mult, este a cere lucru imposibil. E află deci părerea, că interesele Legilor erau mai bine apărate dacă vorbeau mai mulți la desbaterea proiecului de lege al lui Apponyi, și e și mai falsă părerea, că o ținută mainergică în dietă, din partea deputaților sași, ar fi de folos poporului sas, pentru că o astfel de ținută ar provoca lovituri, pentru cari nici un om conștiențios nu poate lua responsabilitatea. Vom continua. FOISOARA. 9 Monografia comunei Crișcior. De loan Perian, paroh. Pământul .b . a după sistemul din bătrâi si introduse unelte de econo fără de plug de fer. In timp , s’a introdus cultivarea lujerii napilor de vite. Aici nu e unul de trei hotară, ci în loc si cucurut să samănă grâul Prețul pământ de tot, de când societalia a pus în circulație cap atare printre lucrătorii unui n jugăr de pământ să plăte 1000—2000 coroane, iar din: iu ideit și întreit preț. Pănă în am lnturile și realitățile de pe t-■••ito:■*<< aei au fost exclusiv în mânile io ! , domni de pământ cu prea puține îj...-opțiuni. Cam din 181 Românii a răscumpăra drep proprietate de la foștii proprietari. */6 părți sunt răscumpărate, devenind proprietatea foștilor urbarialiști de odinioară. Minele de aur aflătoare în hotarul comunei și al comunei vecine Ruda, se exploatează o societate puternică din Germania, numită „Ruda 12 Apostoli“ cu sediul direcțiunei în opidul Brad. Societatea a început exploatarea minelor dela „Ruda” la anul 1884. Le-a cumpărat dela văduva contesă Toldalagi din Cluj cu 1,200,000 floreni v. a. Minele dela „Valea-mori Sf. loan Evanghelist” le exploatează numai dela 1890 și sunt cumpărate dela Zeyk Mikó din Cluj cu 450.000 fl. v. a. De nouă ani (1898) această societate, casând șteampurile din hotarul Bradului și cele din interiorul comunei, a clădit în stil mare, sistem american, alte steampuri la locul numit „Gura-Barzia, la capătul vestic al comunei unde se află și o colonie pentru lucrători și oficiali. Acestea steampuri — doar cele mai mari în Europa — macină în 24 ore 250 tone piatră auroasă cu un produs lunar de 80 chlgr, aur de steampuri, iar aur liber 30—40 chlgr. Steampurile au costat 600.000 ft. Piatra auroasă de la baie se transpoartă la steampuri pe vagonette (coșărci) de fer, conduse pe sârme (Drahtseilbahn), sistemul cel mai nou cu circulație de 500 coșărci în restimp de 12 ore. Societatea numită are în aplicație la băi și steampuri, colonie etc., ca la 2000 de lucrători, din cari la steampuri bărbați 150, copii 120, iar femei 10, apoi oficiali 130 persoane pe la toate stabilimentele. Regia lunară face peste tot 80—90.000 fl. (160—180 mii coroane). Are întocmirile cele mai moderne, lumină electrică și telefon de la sediul direcțiunei la băi, șteampuri și coloane. Piatra din mina principală se scoate cu putere electrică. De mașină sunt acuțate râznele, spre acest scop a fost regulată mina — stolna — principală de la „Barza“, lărgită și zidită din nou, tot cu piatră cioplită și ciment. Toată exploatarea minelor gravitează cătră hotarul comunei Crișcior, de aceea în timpul mai recent a cumpărat socitatea și băile de la Valea-arsului, pe cari proprietarii privați — din lipsa de capitale — nu le-au putut exploata. Proprietăți de băi de ale privaților nevândute mai sunt pe Valea-morii: băile numite „ Vajda-Béla", „Constantin și Helena“, „Petru și Pavel“, apoi pe Valea-arsului băile: „Aurora“, „Muncel Stava“, „Stan Maria“, cestea din urmă niște inclave vârâte între hotarele de băi ale societății des numite, apoi băile „St. Lazar“ „St. Andrei“, „St. Ana“, „California“, „St. Cruce“, „Lupăria“, „Mateșata“ și peste 50 scrutinii (Freischarfe). La cumpărarea și vânzarea de băi proprietarii mici de regulă trag grafta. Societățile mari puternice cum e și aceasta din Germania, țin pe proprietarii mia. în „șah” prin faptul, că avisați fiind la vânzarea băilor, le ofer un preț de tot redus, iar pe alte societăți, ori intermediatori ce ar reflecta la ele, îi știu ține, departe de ei. Asupra astor fel de peripeții s’a scris o broșură interesantă în limba maghiară, de Nicolacs Döme în Arad, sub titlul „A bányabetyárok“. In această broșurică este scoasă la iveală șiretenia celor de la societăți bogate față de vânzătorii de băi resp. de mijlocitori. Adevărat oc al pisicei cu șoarecele. Lucrătorii la băile societății numite sunt locuitori din Crișcior și jur, dar le fac concurență o mulțime de străini, nu numai din Abrud, Roșia, Buciumani etc., ci și din mari depărtări, din Maramureș, Banat, Croația, Slavonia, Steierma k, Tirol și din Italia. In timpul mai recent5