Telegraful Roman, 1907 (Anul 55, nr. 1-142)

1907-07-24 / nr. 81

NAMENTUL. !., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii. 6 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Abonamentele și inserțiunile să se adreseze Administrației tipografiei arhidiecezane, Sibiiu, str. măcelarilor 45. Corespondențele să se adreseze Redacției „Telegrafului Român“, strada măcelarilor nr. 45. Epistole neflancate se refuză. Articole nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE. » Pentru odată 14 fii.. — de două ori 24 fii., — de trei ori 30 al. rândul cu litere garmond. rm­...._ Sașilor. I. Când a fost prezentat dietei ungare spre desbatere și votare pro­iectul de lege al contelui Apponyi, referitor la regularea raporturilor de drept și ameliorarea salatelor învă­­țatorești la școalele comunale și confesionale, deputații sași din dieta au luat hotărârea sa voteze contra proiectului de lege, vătămător și pentru autonomia bisericei lor, dar la discuție să nu fie parte dintre ei decât un singur deputat, rămânând, ca la desbaterea pe articole să vor­bească și alții, dacă va cere tre­buința. Faptul acesta, și mai ales fap­tul, că vorbirea rostită în discuția generală n’a fost deloc vorbire de combatere energică, ci o expunere foarte precaută și foarte blândă a punctului de vedere săsesc, a umplut de nemulțămire pe cei de acasă, pe alegătorii deputaților sași din dietă, și multe vorbe de nemulțumire se auziau pe atunci printre Sași. Con­flictul între ei și deputații lor isbuc­­nise în toată forma, și aici în Sibiiu s’a ținut și o adunare de alegători, foarte furtunoasă, în care multe vorbe grele au fost adresate prea­­ circumspecților deputați sași din dietă, aplanându-se apoi conflictul prin votarea unei rezoluțiuni de cu­prinsul, că adunarea aprobă atitu­dinea din dietă a deputaților sași. Atitudinea aceasta a deputați­lor sași, manifestată în dietă cu ocaziunea discuției purtate asupra proiectului amintit de lege, a ex­plicat-o acuma pe larg alegătorilor săi din cercul Agnitei deputatul Dr. Rudolf Schuller, în adunarea alegă­torilor ținută la 21 iulie n. în Cin­­cul-mare. Din lunga vorbire a deputatului Schuller înțelegem bine politica Sa­șilor, care e și acum cea veche, de a se lipi de cel mai tare, — fie ori­șicine, — dar aflăm din ea și unele lucruri interesante, petrecute după culise, lucruri pe cari nu le cunosc decât cei ce au luat parte activă la ele. Vom spicui deci ce e mai de însemnătate din vorbirea domnului Schuller, lâsând în grija cetitorilor să-și facă singuri comentariile pe cari le vor afla de bine. * Deputatul Schuller s’a scuzat întâi în fața alegătorilor, că nu le- a cerut avizul cu privire la atitudinea sa față de proiectul de lege al con­telui Apponyi, întâiu, pentru că nu voia să fie legat prin nici o îndru­mare primită de acasă, al doilea, pentru că înainte nici nu se știa cu siguranță ce soarte va avea proiec­tul de lege, după ce situația era așa, că raporturile puteau să se schimbe! Puteau să se schimbe în urma lipsei de disciplină, care domnește în partidul cel mai mare din coa­liție, partidul kossuthist, în care mulți sunt, cari nu ascultă de con­ducere, ci vreau să meargă de capul lor. Ținând cont de împrejurarea aceasta, deputații sași credeau, că contele Apponyi le va face, va fi silit să le facă unele concesiuni. „De aceea, — cităm acum, — deputații sași sub durata întregei desbateri, și firește, și mai nainte, au stat în neîntreruptă legătură cu ministrul, și au căutat să-și validi­­teze influența, atât cu privire la îmblânzirea, cât și cu privire la even­tuala înăsprire a legii. Așa de ex. propunerea lui Burdia, de înțelesul, că învățătorul numai atunci să fie disciplinat, când singur poartă vina nesuccesului în propunerea limbei maghiare, nu însă și atunci când nesuccesul se datorește altor împre­jurări, — a fost un rezultat al în­­trevenirilor la ministru din parte săsască. Deputatul (sas) Melzer n’a putut face propunerea aceasta, pentru că ne aflam în primejdie de a fi res­pinsă la votare, după ce în parla­mentul maghiar nimic nu e sigur în fața votării, dacă nu vine din parte maghiară, ori din parte atât de amicală Maghiarilor, cum e cazul la Burdia. Că de ce a fost ales toc­mai Burdia, ca să facă propunerea în dietă, e foarte evident. G­uvernul voia să arate, că un singur Român, care se atașează la maghiarime fără rezerve, poate exopera mai mult decât cei 25 de deputați ai națio­nalităților, în dosul cărora stau mi­lioanele“. Deputatul Schuller a spus apoi în vorbirea sa, că cu toate, că ministrul a ascultat de deputații sași (mai bine zis, de Burdia) și le-a împlinit ce­rerea, trebuia să asculte și de par­tizanii săi, și a fost mare primejdia,, că proiectul de lege va eși din des­batere înăsprit, în loc să iasă îm­blânzit. S’au fost făcut adecă două propuneri în dietă din parte ma­ghiară, una a deputatului Botoky, care cerea maghiarizarea tuturor școa­­lelor confesionale și comunale, și alta a deputatului Nagy, care cerea in­­struirea în școală în limba confesiunei și în limba maghiară, adecă școale cu două limbi. Votarea propunerei prime a îm­­pedecat-o ministrul Apponyi, care a făcut chestie de cabinet din primirea ei, și a împedecat-o, fiindcă nu avea încuviințare prealabilă de la coroană pentru o astfel de reformă radicală școlară, iar votarea propunerei a doua au împedecat-o deputații sași, cari au mers la ministrul Andrássy și i-au spus, că ei ies din partidul constituțional dacă se primește pro­punerea lui Nagy. Promițând acestea, deputatul Schiller a răspuns apoi la învinui­rile aduse deputaților sași din par­tea celor de acasă, că nu au fost destul de energici în apărarea inte­reselor poporului săsesc, cu consta­tarea, făcută pe baza experiențelor proprii, că energia manifestată în formă, ori în expresiuni, sau în vor­biri multe și lungi, în cari se repe­țesc ideile, are în parlamentul f resc efect cu totul contrar dela cel așteptat. Adevărul acesta, doi­mul deputat îl constată cu multă ama­răciune, îl află însă de motivat la dietă stau deoparte reprezent­ații naționalităților, cu scopul lor de a introduce instituțiuni de­­ nai federalistice, de ceealaltă parte re­prezentanții trunchiului mag­iar, stăpâniți de credința, că tot ce e in Ungaria trebue să fie maghiar, ghiarii nu pot să înțeleagă, c­­a­și altcum se pot aranja lucruri­ în stat, și mai ales nu vreau să leagă aceasta, temându-se, că­­,țe se atacă unitatea teritorială a stat­ului. Ajunge acum deputatul Sch Uter să preciseze, că locul Sașilor închei­e? In tabăra naționaliștilor federa­­liști, ori în sânul celor ce vreau ca să fie maghiar tot ce e în țara aceasta ? Și cu o logică cam neîn­țeleasă stabilește, că Sașii trebue să meargă cu Maghiarii, a căror he­­ghemonie au recunoscut-o de mult. Și au să meargă cu ei, pentr­u a-i împedeca să nu abuseze de ace­­­stă heghemonie, să nu o ducă la d­e­­ces ? La o schimbare a politicei ma­ghiare nu se așteaptă Sașii. O ast­fel de eventualitate e­eschisă: ce pot ei face este, să conving tot pe Maghiari, că Sașii nu sunt ași, de răi cum cred Maghiarii, nu mân ,aci pe nime, țin cont de pretensi statului și a măsurat acestora își în­tocmesc modul de traiu. A­­ere dela deputații sași să facă mai m­ult, este a cere lucru imposibil. E află deci părerea, că interesele Le­gilor erau mai bine apărate dacă vorbeau mai mulți la desbaterea proiec­ului de lege al lui Apponyi, și e și mai falsă părerea, că o ținută mai­ner­­gică în dietă, din partea deputaților sași, ar fi de folos poporului sas, pentru că o astfel de ținută ar pro­voca lovituri, pentru cari nici un om conștiențios nu poate lua res­­ponsabilitatea. Vom continua. FOISOARA. 9 Monografia comunei Crișcior. De loan Perian, paroh. Pământul .b­ . a după siste­mul din bătrâi si introduse unelte de econo fără de plug de fer. In timp­ , s’a introdus cultivarea lujeri­i napilor de vite. Aici nu e unul de trei hotară, ci în lo­c si cucurut să samănă grâul Prețul păm­ânt de tot, de când societal­­ia a pus în circulație cap atare prin­tre lucrătorii unui n jugăr de pământ să plăte 1000—2000 coroane, iar din: iu ideit și în­treit preț. Pănă în am lnturile și realitățile de pe t-■••ito:■*<< aei au fost exclusiv în mânile io ! ,­ domni de pă­mânt cu prea puține îj...-opțiuni. Cam din 181 Românii a răscumpăra drep proprietate de la foștii proprietari. */6 părți sunt răscumpărate, devenind proprietatea foștilor urbarialiști de odinioară. Minele de aur aflătoare în hotarul comunei și al comunei vecine Ruda, se exploatează o societate puternică din Ger­mania, numită „Ruda 12 Apostoli“ cu se­diul direcțiunei în opidul Brad. Societa­tea a început exploatarea minelor dela „Ruda” la anul 1884. Le-a cumpărat dela văduva contesă Toldalagi din Cluj cu 1,200,000 floreni v. a. Minele dela „Va­­lea-mori Sf. loan Evanghelist” le exploa­tează numai dela 1890 și sunt cumpărate dela Zeyk Mikó din Cluj cu 450.000 fl. v. a. De nouă ani (1898) această societate, casând șteampurile din hotarul Bradului și cele din interiorul comunei, a clădit în stil mare, sistem american, alte steam­­puri la locul numit „Gura-Barzia, la ca­pătul vestic al comunei unde se află și o colonie pentru lucrători și oficiali. Ace­stea steampuri — doar cele mai mari în Europa — macină în 24 ore 250 tone pia­tră auroasă cu un produs lunar de 80 chlgr, aur de steampuri, iar aur liber 30—40 chlgr. Steampurile au costat 600.000 ft. Piatra auroasă de la baie se transpoartă la steampuri pe vagonette (coșărci) de fer, conduse pe sârme (Drahtseilbahn), siste­­­­mul cel mai nou cu circulație de 500 co­șărci în restimp de 12 ore. Societatea numită are în aplicație la băi și steampuri, colonie etc., ca la 2000 de lucrători, din cari la steampuri bărbați 150, copii 120, iar femei 10, apoi oficiali 130 persoane pe la toate stabilimentele. Regia lunară face peste tot 80—90.000 fl. (160—180 mii coroane). Are întocmirile cele mai moderne, lumină electrică și te­lefon de la sediul direcțiunei la băi, șteam­puri și coloane. Piatra din mina princi­pală se scoate cu putere electrică. De mașină sunt acuțate râznele, spre acest scop a fost regulată mina — stolna — principală de la „Barza“, lărgită și zidită din nou, tot cu piatră cioplită și ciment. Toată exploatarea minelor gravitează cătră hotarul comunei Crișcior, de aceea în timpul mai recent a cumpărat soci­tatea și băile de la Valea-arsului, pe cari proprietarii privați — din lipsa de capi­tale — nu le-au putut exploata. Proprietăți de băi de ale privaților nevându­te mai sunt pe Valea-morii: băile numite „ Vajda-Béla", „Constantin și Helena“, „Petru și Pavel“, apoi pe Valea-arsului băile: „Aurora“, „Muncel Sta­­va“, „Sta­n Maria“, cestea din urmă niște inclave vâ­râte între hotarele de băi ale societății des numite, apoi băile „St. Lazar“ „St. Andrei“, „St. Ana“, „California“, „St. Cruce“, „Lupăria“, „Mateșata“ și peste 50 scrutinii (Freischarfe). La cumpărarea și vânzarea de băi proprietarii mici de regulă trag gr­afta. Societățile mari puternice cum e și acea­sta din Germania, țin pe proprietarii mia. în „șah” prin faptul, că avisați fiind la vânzarea băilor, le ofer un preț de tot re­dus, iar pe alte societăți, ori intermedia­­tori ce ar reflecta la ele, îi știu ține, de­parte de ei. Asupra astor fel de peripeții s’a scris o broșură interesantă în limba ma­ghiară, de Nicolacs Döme în Arad, sub ti­tlul „A bányabetyárok“. In această broșu­rică este scoasă la iveală șiretenia celor de la societăți bogate față de vânzătorii de băi resp. de mijlocitori. Adevărat oc al pisicei cu șoarecele. Lucrătorii la băile societății numite sunt locuitori din Crișcior și jur, dar le fac concurență o mulțime de străini, nu numai din Abrud, Roșia, Buciumani etc., ci și din mari depărtări, din Maramureș, Banat, Croația, Slavonia, Steierma k, Ti­rol și din Italia. In timpul mai recent5

Next