Telegraful Roman, 1907 (Anul 55, nr. 1-142)

1907-07-31 / nr. 84

346 TELEGRAFUL ROMAN B, referitoare la concluzele conferenței din anul trecut, prin care cu excepțiunea unui conclus, toate conc­usele au fost a­­probate. Nu a fost aprobat conc­usul, ca or­dinele consistoriale pentru înca­sarea di­feritelor taxe de la parohieni să fie adre­sate și trimise direct epitropilor, ci preoții au fost îndrumați, ca păstrând ordinele la arhivul parohial, acelea să le comunice epitropilor numai spre executare, îngri­­jindu-se ca să se aleagă astfel de epitropi, cari au priceperea și energia cuvenită în­­tr­u împlinirea chemării lor. In fine P. V. Consistoriu zice: „Nu putem nici de astădată între lăsa a exprima mulțămita noastră preotului Gavriil Hanga pentru zelul și hărnicia ce o desvoaltă întru promovarea chestiunilor noastre cul­turale și în deosebi pentru munca pres­tată întru compunerea voluminoasei mo­nografii a comunei fruntașe și cu trecut istoric Magoagia“. Prin alt ordin consistorial conferența este avizată, că taxele de pedepse incurse mai nainte la fondul de pensiuni arhidie­­ce sau atât de modest, nu se pot restitui, dar cele ce se vor dicta în viitor, se vor transpune fondului pentru salarizarea vii­toare a protopresbiterului. Rapoarte despre activitatea lor, în anul acesta au întrat dela preoții A. Sighiarteu și I. Goruțiu. In privința acestor rapoarte conferența a decis, ca toate cele intrate pănă acum, împreună cu cele ce vor mai întră pănă la finea anului curent, să se predeze de timpuriu preotului G. Hanga spre studiare și raportare în conferența proximă. Preoții au fost îndrumați din nou la înființarea de fonduri și reuni­uni bisericești, unde nu sunt, iar la adunări publice tot­deauna să se prezenteze în reverenzi.. In legătură cu hotărîrile și ordinele de mai nainte, protopresbiterul aduce la cunoștința conferenței, că pentru înlesni­rea înființărei de reuniuni, a compus, ti­părit și împărțit preoțimei tractuale Sta­tute pentru reuniuni de femei pentru înfrumu­sețarea bisericei, precum și protocoale pentru adunările de constituire ale acelora și așa preoții au acum numai să umble după membrii și să împlinească formalitățile, și reuniunile de această natură sunt gata. Prețul acestor statute împreună cu a pro­tocolului pentru adunarea de constituire e 1 cor. Pentru munca aceasta, conferența a exprimat protopresbiterului mulțămită protocolară. Tot protopresbiterul aduce la cuno­ștința preoțimei și pe astă cale, că a în­cercat înființarea unui curs de cântări bi­sericești în Negrilești sub conducerea pa­rohului local G. Lărgean în timpul dela 12 Nov. pănă la 24 Dec­. 1907, solvind instuctorului fiecare elev câte 20 cor. taxa de instruire, susținându-se pe spesele sale. P. V. Consistoriu a luat la cuno­ștință înființarea cursului, dar a făcut ob­servarea, că s-a luat prea puțin timp pen­tru instruire, și a îndrumat pe instructor ca să fie cu considerare și la melodiile nefixate încă pe note lineare, căci multe melodii sunt mai originale decum s’au fixat pe note lineare și se învață prin se­minare, deci astfel de melodii trebue sus­ținute și propagate, iar nu delăturate în interesul unei uniformități mai rele. Cur­sul însă n’a succes, căci a fost cercetat numai de doi inși. A urmat cetirea temei designate de p. Ven. Consistor: „Îndatoririle preotului față de școala confesională, a cărei director este, și cauzele cari împedecă o înaintare mai vădită pe terenul școlar­, lucrată de parohul Ioan Cotuțiu, fost­­ învățător opt ani. Având în vedere noua lege școlară, adusă numai cu puțin înaintea conferenței, autorul și-a putut lucra tema numai în impar, și ast­fel n’a putut-o preda raportorilor G. Lăr­gean și A. Bodea spre criticare in sens. După cetirea ei prin autor și după critica verbală asupra ei din partea raportorului A. Bodea și alții, conferența a exprimat autorului mulțămită protocolară, îndru­­mându-i, că după ce o va întregi cu mi­cile observări făcute de critisanți să o pu­­riseze în două exemplare și să o restitue oficiului protopresbiteral. Disertațiunea părintelui G. Hango de­ spre: Pregătirea pruncilor la prima mărtu­risire și cuminecare, publicată în „T. b­.“ a. tr., în lipsă de timp suficient a rămas să se cetească în conferența proximă, când pr. Z. Manu va presenta și critică în scris asupra ei. După acestea luându-se la examinare rațiopiniile bibliotecii protopresbiterale, se constată, că biblioteca aceasta la finea anului 1906 a constat din 47 oipuri, în 49 exemplare în valoare de 198 cor. 20 fnl., iar starea cassei a presentat în depuneri la „Someșana“ în Dej 143 cor. 63 fileri și rest de cassă in bani 1 cor. 67 fii. Taxe restante la preoți sunt 126 cor. Procura­rea unui dulap pentru păstrarea cărților se concrede șefului tractual, iar pentru designarea cărților­ de procurat se esmite o comisiune constătătoare din preoții G. Hango și Z. Manu, care va face propune­rile necesare conferenței proxime. La invitarea parohului local A. Si­ghiarteu, conferența proximă se va ținea în Ciceu-Poeni, cu care ocasiune va pre­dica păr. G. Hango, eventual T. Purdean despre obiectul designat de timpuriu de parohul local. Au urmat comunicări oficioase din partea protopresbiterului, după care tot protopresbiterul invită preoțimea a se con­sulta în mod prealabil asupra modalită­ților: cum s’ar putea procura cu timpul mijloacele necesare pentru cumpărarea unei grădini și case corăspunzătoare, unde să se așeze cancelaria și locuința proto­­presbiterului tractual, de­oarece grădina și casa unde se află acelea acum, sunt proprietatea consistorului arhidiecesan și sunt destinate pentru trebuințele parohiei, apoi din casa actuală, și așa cu puține încăperi și strâmte, o odaie se folosește ca sală de învățământ, și astfel cancelaria protopresbiterală este strâmtorită în lo­cuința protopresbiterului, iar o mare parte din arhiv se poate păstra numai în podul casei, dacă spre incomodarea protopres­biterului și spre expunerea aceluia la in­­conveniențe nu va fi elocat în biserică; în fine nici învățătorul nu are locuință și din causa sporirei mereu a agendelor ofi­ciului protopresbiteral poate deveni și ne­cesitatea instituirei unui capelan pe lângă protopresbiter, căruia încă va trebui să i­ se dea locuință, căci după experiențele cu învățătorul, cu banii de cuartir se fac prea multe spese, mereu crescânde și per­manente. Afacerea trebue resolvită cât mai curând, căci mai târziu în Dej abia se va putea afla și cumpăra chiar și nu­mai loc de edificare, cu preț chiar și în­treit față de prețurile de acum. Conferența apreciând motivele invo­cate de protopresbiter, în scopul acesta exmite o comisiune constătătoare din preoții C. Bodea, V. Andreii, T. Cotuțiu, G. Hanga și Sig. Lengyel, care va ra­porta conferenței proxime. In urmă protopresbiterul prezident mulțămind preoțimei, că s’a presentat în număr atât de frumos și că la desbateri a dovedit atâta zel și seriositate, încheie conferența la orele 4 p. m. punându i din nou la inimă executarea multelor și bu­nelor cond­use aduse de ea spre binele ei și spre binele poporului păstorit de ea. Cuvântului presidial răspunde preo­tul T. Cotuțiu mulțămind protopresbite­rului pentru înțeleaptă conducere dove­dită atât de eclatant și de astădată. După terminarea agendelor oficioase la invitarea parohului local, preoții s-au întrunit la masa bogată și cu mult gust aranjată a acestuia, unde între toaste și conversațiuni cari de cari mai frumoase și mai instructive, și-au petrecut pănă sara, când s’au depărtat fiecare la ale sale, mul­țămind lui Dumnezeu și stăpânilor casei pentru toate câte le au dat lor, și ducând cu sine cele mai bune speranțe pentru viitor, în butul tuturor năcazurilor ce ne am­­enință azi pentru soartea bisericei și a neamului: „Doamne al puterilor, și cu noi căci pe altul afară de Tine, ajutor întru năca­zuri nu avem. Doamne al puterilor, mi­­luește-ne pe poi­­ u G. N­. înmormântarea pictorului B.­­îrsprescu. Luni, săptămâna trecută, s’a făcut la Câmpina, în România, înmormântarea rămă­șițelor pământești ale celui mai mare pic­tor român, Nicolae Grigorescu. La actul în­mormântării a participat ministrul român de culte Spiru Haret, domnii Dr. Istrati, Delavrancea, Vlahuță, și alții. Carul mor­tuar, pe care era așezat sicriul, a fost tras de patru boi, și împodobit cu chilimuri naționale. înainte de a porni carul spre cimitir. Dr. Istrati a rostit, în numele:, Aca­demiei Române­, următoarea cuvântare: „întristată adunare, Suflet ales, artist în înțelesul larg al cuvântului, Român neaoș și desăvârșit, iată cine a fost Gri­gorescu. Cu el se duce la nemurire încă una dintre marile figuri ale jumătăței a 2-a a veacului trecut, dintre puținele ce se mai află în viață și cari au contribuit așa de mult la buna vară a neamului ro­mânesc. Grigorescu ocupă un loc deosebit în­tre acești uriași ai neamului. Pe când alții luptau din răsputeri să recapete vechile drepturi ale țărilor su­rori, subjugate și neunite, pe când unii desgropau din viața Românilor, de pretu­tindeni, comori de frumsețe literare, cari arătau firea aleasă a acestui popor, pe când alțiii năzuiau rodnic în toate direc­țiunile muncei omenești spre a arăta pri­ceperea Românului, atât de prigonit și hu­lit de toți, încât ajunsese a se crede sin­gur nedestoinic la multe făptuiri, el, Gri­gorescu, avea o misiune nobilă de desă­vârșit, și pe care a dus-o cu cinste la bun liman. In artele frumoase și în special în pictură, Românii avuseră pictorii lor, zu­gravi cu deosebire de lăcașuri sfinte, și cari se strânseseră cu încetul în fața stră­inilor veniți de pretutindeni și din care unii, mai ales în vremile mai din urmă, erau nește măzgălitori. Nemuritorul Gheorghe Asaki, cătră 1809 la Roma făcu întâiul pas, între altele, căci este singurul mare enciclopedist ce am avut. In un atelier din Roma cunoscu el pe divina lui Bianca Milesi, care îl făcu mai patriot și mai daco-român, cum o spune el însuși, întors în țară el care creă în Mol­dova școlile, teatrul, opera, ingineria ho­­tarnică, publicistica și atâtea alte lucrări mi­nunate și utile, făcu și primele picturi cu subiect românesc. Plăcșii țării, Domnii Moldovei, bisericile cele mândre, Traian și Dochia, între multe, fură subiectele a­­lese de iei. Aman, olălit în luptele dela Sevas­topol, se ridică în iubirea noastră, creând școala artelor frumoase din București și făcând pânze de o adevărată valoare arti­stică, din care număroase relative la viața românească Acela însă ce se ridică sus de tot, ca un șoim de munte ; acel ce dovedi în mod desăvârșit, firea artistică a Românu­lui ; acel ce diviniză plaiurile, câmpiile, florile și pe Românca cea gingașă; acel ce fixa, pe vecie, pe pânze nemuritoare viața românească, portul și obiceiurile, cari din nefericire se dau așa de iute uitării: a­­cela, mai pe scurt, care a lăsat urmașilor să vadă cum era pe timpul lui, omul, țara și cerul nostru frumos și plin de farmec, este el, care pănă în prezent e pictorul neîntrecut și admirat de toți, este el, pa­triotul curat și sincer, ce și-a iubit cu căldură neînchipuită țara și neamul, că­rora lea închinat cu drag toată puterea ge­al niului și muncei sale.­­ Am spus-o și altădată și o repet din­­ nou și acum cu mai adâncă convingere, că dacă bunul Dumnezeu ar întreba și neamul românesc cu ce a insuit și ce pri­nos a adus și el în mersul înainte al ome­­niriei, de­sigur că între puținele nume ce s’ar pune în fața Atotputernicului ar fi cu deosebire, acel al lui Grigorescu. El e o glorie a românismului și cine­va în omenire. Iată de ce „ Academia Română“ în nu­mele căreia rostesc aceste cuvinte, a fost fericită a l numi membru de onoare, ne­putând face altfel în actuala ei organi­zare, cam vitregă artelor frumoase, și iată de ce prin vocea mea ține se arete partea mare pe care o ia la perderea sa. Grigo­rescu a trăit. Dar durerii perderei sale se adaugăm cu recunoștință mulțămirea sufletească ce simțim, prin aceea, că gra­ție tocmai acestei vieți, ni­ s’a dat dovadă de ce poate neamul nostru și în lumino­sul câmp al artelor frumoase. Le urăm acum în fața resturilor ace­lui ce duse o viață aleasă și înălțătoare, ca în curând să se realiseze ceea ce doria el așa de mult și anume, ca alții să-l ur­meze cu aceeași putere pe calea deschisă de el. Fie-i țărâna ușoară*. A mai vorbit dl C. Bălăcescu în nu­­­­mele școalei de bellearte din Iași și al­e Ateneului din București, iar la mormânt, înainte de a fi așezat sicriul în pământ a vorbit Filipescu, institutor în Câmpina. Toate ziarele din România au scris articole foarte elogioase la adresa dece­datului artist român, iar domnul Nicolae Iorga consacră memoriei lui Grigorescu în „Neamul Românesc“ un articol de o rară frumseță, pe care-l vom reproduce în nu­mărul viitor. NOUTĂȚI­ „ Sublimitatea evangeliei“. Fru­moasa lucrare, cu a cărei publicare începem astăzi la loc de frunte, e ieșită iarăși din condeiul preotului și profesorului din Petersburg, G. S. Fetrow, vestitul scriitor și orator bisericesc. Atragem atențiunea ce­titorilor asupra ei. * Sfințirea mănăstirii de la Izvor. Joi în 19 Iulie (1 August) s’a săvârșit cu mare solemnitate sfințirea mănăstirii de la Izvor (Banat) prin I. P. Cuv. Sa dl arhi­mandrit și vicar arhiepiscopesc al diecezei Caransebeșului, Filaret Musta, asistat de P. C. Sa dl Dr. Traian Bădescu, de pro­topopii Maxim Popovici și Ioan Popa și preotul Lăzărescu. Această mănăstire ri­dicată prin evlavia și jertfa creștinilor din dieceza Caransebeșului va fi o puternică pârghie a conservării firii neamului nostru sub scutul credinții, al legii românești, al bisericii.­­ Petru Pipoș, jude de tablă pen­sionat, asesor onorar al consistorului me­tropolitan din Sibiiu, membru al funda­­țiunii Șaguna, membru pe viață al „Aso­­ciațiunii” etc. etc., a decedat Vineri di­mineața în Sibiiu, în etate de 78 ani. A fost un distins legist și cunoscător al afa­cerilor diplomatice. La anul 1868 a fost aplicat la agenția și consulatul general austriac din București, unde la 1869 a fost numit actuar, iar la 1863 viceconsul. In 1864 a fost numit prezident al tribuna­lului din Făgăraș, în 1865 prim-secretar de senat și secretar presidial la tribunalul suprem transilvan din Viena, de unde apoi la 1867 a fost trimis ca jude la tabla re­gească din Murăș-Oșorheiu. La anul 1891 a fost pensionat. La 1867 s-a căsătorit cu Elisa Circa, artistă renumită în vioară, care de la 1878 se află în casa alienaților din Sibiiu. Rămășițele pământești ale răposatului au fost depuse spre vecinică odihnă ieri, Duminecă la orele 3 p. m. în cimitirul bi­sericei noastre din Suburbiul Iosefin. Serviciul divin a fost oficiat de Prea Cuv. La protosincelul Dr. Eusebiu Roșea asistat de păr. protopop loan Papiu, pres­biterul D. Cunțan și diaconul G. Joandrea. A cântat precis și duios corul meseria­șilor noștri sub conducerea dirigentului Candid Popa. Un public distins în frunte cu Ex­celența Sa I. P. S. domn Arhiepiscop și Metropolit Ioan Mețianu, însoțit de vica­rul Dr. Pușcariu, asesorii aflători în Sibiiu, fostul coleg și amic Magii. La Dr. At. Ma­­rienescu, mai mulți juzi de tribunal, ad­vocați etc., au ținut să dea răposatului ul­timele onoruri presentându-se la înmor­mântare. Odihnească în pace! ! Convocare. Adunarea generală a „Reuniunei femei­lor române din Mediaș și jur“, conform con­­cluzului comitetului din ședința ținută în 21 Iulie 1807 st. n. se va ținea în acest an în 1 Septemvrie st. n. la 2 ore d. a. în școala gr. or. din Mediaș, cu următorul Program: 1. Deschiderea ședinței prin prezidiu. 2. Raportul comitetului despre activi­tatea sa în timpul dela adunarea generală ultimă pănă în prezent. 3. Raportul cassarului. 4. Alegerea unei comisiuni pentru cen­zurarea rapoartelor de sub punct. 2 și 3. 5. Alegerea unei comisiuni pentru veri­ficarea procesului verbal al adunării generale. 6. Decisiune asupra modalității punerei în activitate a fondului acestei reuniuni trecut peste suma statorită în statute. 7. Propuneri eventuale. 8. Constituirea comitetului și consiliului reuniunei pe un period nou de 3 ani. La care a participa sunt invitate toate femeile române din Mediaș și jur, prea sti­matele doamne membre și toți spriginitorii intereselor de progres ale acestei reuniuni. Mediaș, 29 iulie 1907. Maria Moldoveni Maria Necșia prezide secret.

Next