Telegraful Roman, 1907 (Anul 55, nr. 1-142)
1907-07-31 / nr. 84
346 TELEGRAFUL ROMAN B, referitoare la concluzele conferenței din anul trecut, prin care cu excepțiunea unui conclus, toate concusele au fost aprobate. Nu a fost aprobat concusul, ca ordinele consistoriale pentru încasarea diferitelor taxe de la parohieni să fie adresate și trimise direct epitropilor, ci preoții au fost îndrumați, ca păstrând ordinele la arhivul parohial, acelea să le comunice epitropilor numai spre executare, îngrijindu-se ca să se aleagă astfel de epitropi, cari au priceperea și energia cuvenită întru împlinirea chemării lor. In fine P. V. Consistoriu zice: „Nu putem nici de astădată între lăsa a exprima mulțămita noastră preotului Gavriil Hanga pentru zelul și hărnicia ce o desvoaltă întru promovarea chestiunilor noastre culturale și în deosebi pentru munca prestată întru compunerea voluminoasei monografii a comunei fruntașe și cu trecut istoric Magoagia“. Prin alt ordin consistorial conferența este avizată, că taxele de pedepse incurse mai nainte la fondul de pensiuni arhidiece sau atât de modest, nu se pot restitui, dar cele ce se vor dicta în viitor, se vor transpune fondului pentru salarizarea viitoare a protopresbiterului. Rapoarte despre activitatea lor, în anul acesta au întrat dela preoții A. Sighiarteu și I. Goruțiu. In privința acestor rapoarte conferența a decis, ca toate cele intrate pănă acum, împreună cu cele ce vor mai întră pănă la finea anului curent, să se predeze de timpuriu preotului G. Hanga spre studiare și raportare în conferența proximă. Preoții au fost îndrumați din nou la înființarea de fonduri și reuniuni bisericești, unde nu sunt, iar la adunări publice totdeauna să se prezenteze în reverenzi.. In legătură cu hotărîrile și ordinele de mai nainte, protopresbiterul aduce la cunoștința conferenței, că pentru înlesnirea înființărei de reuniuni, a compus, tipărit și împărțit preoțimei tractuale Statute pentru reuniuni de femei pentru înfrumusețarea bisericei, precum și protocoale pentru adunările de constituire ale acelora și așa preoții au acum numai să umble după membrii și să împlinească formalitățile, și reuniunile de această natură sunt gata. Prețul acestor statute împreună cu a protocolului pentru adunarea de constituire e 1 cor. Pentru munca aceasta, conferența a exprimat protopresbiterului mulțămită protocolară. Tot protopresbiterul aduce la cunoștința preoțimei și pe astă cale, că a încercat înființarea unui curs de cântări bisericești în Negrilești sub conducerea parohului local G. Lărgean în timpul dela 12 Nov. pănă la 24 Dec. 1907, solvind instuctorului fiecare elev câte 20 cor. taxa de instruire, susținându-se pe spesele sale. P. V. Consistoriu a luat la cunoștință înființarea cursului, dar a făcut observarea, că s-a luat prea puțin timp pentru instruire, și a îndrumat pe instructor ca să fie cu considerare și la melodiile nefixate încă pe note lineare, căci multe melodii sunt mai originale decum s’au fixat pe note lineare și se învață prin seminare, deci astfel de melodii trebue susținute și propagate, iar nu delăturate în interesul unei uniformități mai rele. Cursul însă n’a succes, căci a fost cercetat numai de doi inși. A urmat cetirea temei designate de p. Ven. Consistor: „Îndatoririle preotului față de școala confesională, a cărei director este, și cauzele cari împedecă o înaintare mai vădită pe terenul școlar, lucrată de parohul Ioan Cotuțiu, fost învățător opt ani. Având în vedere noua lege școlară, adusă numai cu puțin înaintea conferenței, autorul și-a putut lucra tema numai în impar, și astfel n’a putut-o preda raportorilor G. Lărgean și A. Bodea spre criticare in sens. După cetirea ei prin autor și după critica verbală asupra ei din partea raportorului A. Bodea și alții, conferența a exprimat autorului mulțămită protocolară, îndrumându-i, că după ce o va întregi cu micile observări făcute de critisanți să o puriseze în două exemplare și să o restitue oficiului protopresbiteral. Disertațiunea părintelui G. Hango de spre: Pregătirea pruncilor la prima mărturisire și cuminecare, publicată în „T. b.“ a. tr., în lipsă de timp suficient a rămas să se cetească în conferența proximă, când pr. Z. Manu va presenta și critică în scris asupra ei. După acestea luându-se la examinare rațiopiniile bibliotecii protopresbiterale, se constată, că biblioteca aceasta la finea anului 1906 a constat din 47 oipuri, în 49 exemplare în valoare de 198 cor. 20 fnl., iar starea cassei a presentat în depuneri la „Someșana“ în Dej 143 cor. 63 fileri și rest de cassă in bani 1 cor. 67 fii. Taxe restante la preoți sunt 126 cor. Procurarea unui dulap pentru păstrarea cărților se concrede șefului tractual, iar pentru designarea cărților de procurat se esmite o comisiune constătătoare din preoții G. Hango și Z. Manu, care va face propunerile necesare conferenței proxime. La invitarea parohului local A. Sighiarteu, conferența proximă se va ținea în Ciceu-Poeni, cu care ocasiune va predica păr. G. Hango, eventual T. Purdean despre obiectul designat de timpuriu de parohul local. Au urmat comunicări oficioase din partea protopresbiterului, după care tot protopresbiterul invită preoțimea a se consulta în mod prealabil asupra modalităților: cum s’ar putea procura cu timpul mijloacele necesare pentru cumpărarea unei grădini și case corăspunzătoare, unde să se așeze cancelaria și locuința protopresbiterului tractual, deoarece grădina și casa unde se află acelea acum, sunt proprietatea consistorului arhidiecesan și sunt destinate pentru trebuințele parohiei, apoi din casa actuală, și așa cu puține încăperi și strâmte, o odaie se folosește ca sală de învățământ, și astfel cancelaria protopresbiterală este strâmtorită în locuința protopresbiterului, iar o mare parte din arhiv se poate păstra numai în podul casei, dacă spre incomodarea protopresbiterului și spre expunerea aceluia la inconveniențe nu va fi elocat în biserică; în fine nici învățătorul nu are locuință și din causa sporirei mereu a agendelor oficiului protopresbiteral poate deveni și necesitatea instituirei unui capelan pe lângă protopresbiter, căruia încă va trebui să i se dea locuință, căci după experiențele cu învățătorul, cu banii de cuartir se fac prea multe spese, mereu crescânde și permanente. Afacerea trebue resolvită cât mai curând, căci mai târziu în Dej abia se va putea afla și cumpăra chiar și numai loc de edificare, cu preț chiar și întreit față de prețurile de acum. Conferența apreciând motivele invocate de protopresbiter, în scopul acesta exmite o comisiune constătătoare din preoții C. Bodea, V. Andreii, T. Cotuțiu, G. Hanga și Sig. Lengyel, care va raporta conferenței proxime. In urmă protopresbiterul prezident mulțămind preoțimei, că s’a presentat în număr atât de frumos și că la desbateri a dovedit atâta zel și seriositate, încheie conferența la orele 4 p. m. punându i din nou la inimă executarea multelor și bunelor conduse aduse de ea spre binele ei și spre binele poporului păstorit de ea. Cuvântului presidial răspunde preotul T. Cotuțiu mulțămind protopresbiterului pentru înțeleaptă conducere dovedită atât de eclatant și de astădată. După terminarea agendelor oficioase la invitarea parohului local, preoții s-au întrunit la masa bogată și cu mult gust aranjată a acestuia, unde între toaste și conversațiuni cari de cari mai frumoase și mai instructive, și-au petrecut pănă sara, când s’au depărtat fiecare la ale sale, mulțămind lui Dumnezeu și stăpânilor casei pentru toate câte le au dat lor, și ducând cu sine cele mai bune speranțe pentru viitor, în butul tuturor năcazurilor ce ne amenință azi pentru soartea bisericei și a neamului: „Doamne al puterilor, și cu noi căci pe altul afară de Tine, ajutor întru năcazuri nu avem. Doamne al puterilor, miluește-ne pe poi u G. N. înmormântarea pictorului B.îrsprescu. Luni, săptămâna trecută, s’a făcut la Câmpina, în România, înmormântarea rămășițelor pământești ale celui mai mare pictor român, Nicolae Grigorescu. La actul înmormântării a participat ministrul român de culte Spiru Haret, domnii Dr. Istrati, Delavrancea, Vlahuță, și alții. Carul mortuar, pe care era așezat sicriul, a fost tras de patru boi, și împodobit cu chilimuri naționale. înainte de a porni carul spre cimitir. Dr. Istrati a rostit, în numele:, Academiei Române, următoarea cuvântare: „întristată adunare, Suflet ales, artist în înțelesul larg al cuvântului, Român neaoș și desăvârșit, iată cine a fost Grigorescu. Cu el se duce la nemurire încă una dintre marile figuri ale jumătăței a 2-a a veacului trecut, dintre puținele ce se mai află în viață și cari au contribuit așa de mult la buna vară a neamului românesc. Grigorescu ocupă un loc deosebit între acești uriași ai neamului. Pe când alții luptau din răsputeri să recapete vechile drepturi ale țărilor surori, subjugate și neunite, pe când unii desgropau din viața Românilor, de pretutindeni, comori de frumsețe literare, cari arătau firea aleasă a acestui popor, pe când alțiii năzuiau rodnic în toate direcțiunile muncei omenești spre a arăta priceperea Românului, atât de prigonit și hulit de toți, încât ajunsese a se crede singur nedestoinic la multe făptuiri, el, Grigorescu, avea o misiune nobilă de desăvârșit, și pe care a dus-o cu cinste la bun liman. In artele frumoase și în special în pictură, Românii avuseră pictorii lor, zugravi cu deosebire de lăcașuri sfinte, și cari se strânseseră cu încetul în fața străinilor veniți de pretutindeni și din care unii, mai ales în vremile mai din urmă, erau nește măzgălitori. Nemuritorul Gheorghe Asaki, cătră 1809 la Roma făcu întâiul pas, între altele, căci este singurul mare enciclopedist ce am avut. In un atelier din Roma cunoscu el pe divina lui Bianca Milesi, care îl făcu mai patriot și mai daco-român, cum o spune el însuși, întors în țară el care creă în Moldova școlile, teatrul, opera, ingineria hotarnică, publicistica și atâtea alte lucrări minunate și utile, făcu și primele picturi cu subiect românesc. Plăcșii țării, Domnii Moldovei, bisericile cele mândre, Traian și Dochia, între multe, fură subiectele alese de iei. Aman, olălit în luptele dela Sevastopol, se ridică în iubirea noastră, creând școala artelor frumoase din București și făcând pânze de o adevărată valoare artistică, din care număroase relative la viața românească Acela însă ce se ridică sus de tot, ca un șoim de munte ; acel ce dovedi în mod desăvârșit, firea artistică a Românului ; acel ce diviniză plaiurile, câmpiile, florile și pe Românca cea gingașă; acel ce fixa, pe vecie, pe pânze nemuritoare viața românească, portul și obiceiurile, cari din nefericire se dau așa de iute uitării: acela, mai pe scurt, care a lăsat urmașilor să vadă cum era pe timpul lui, omul, țara și cerul nostru frumos și plin de farmec, este el, care pănă în prezent e pictorul neîntrecut și admirat de toți, este el, patriotul curat și sincer, ce și-a iubit cu căldură neînchipuită țara și neamul, cărora lea închinat cu drag toată puterea geal niului și muncei sale. Am spus-o și altădată și o repet din nou și acum cu mai adâncă convingere, că dacă bunul Dumnezeu ar întreba și neamul românesc cu ce a insuit și ce prinos a adus și el în mersul înainte al omeniriei, desigur că între puținele nume ce s’ar pune în fața Atotputernicului ar fi cu deosebire, acel al lui Grigorescu. El e o glorie a românismului și cineva în omenire. Iată de ce „ Academia Română“ în numele căreia rostesc aceste cuvinte, a fost fericită a l numi membru de onoare, neputând face altfel în actuala ei organizare, cam vitregă artelor frumoase, și iată de ce prin vocea mea ține se arete partea mare pe care o ia la perderea sa. Grigorescu a trăit. Dar durerii perderei sale se adaugăm cu recunoștință mulțămirea sufletească ce simțim, prin aceea, că grație tocmai acestei vieți, ni s’a dat dovadă de ce poate neamul nostru și în luminosul câmp al artelor frumoase. Le urăm acum în fața resturilor acelui ce duse o viață aleasă și înălțătoare, ca în curând să se realiseze ceea ce doria el așa de mult și anume, ca alții să-l urmeze cu aceeași putere pe calea deschisă de el. Fie-i țărâna ușoară*. A mai vorbit dl C. Bălăcescu în numele școalei de bellearte din Iași și ale Ateneului din București, iar la mormânt, înainte de a fi așezat sicriul în pământ a vorbit Filipescu, institutor în Câmpina. Toate ziarele din România au scris articole foarte elogioase la adresa decedatului artist român, iar domnul Nicolae Iorga consacră memoriei lui Grigorescu în „Neamul Românesc“ un articol de o rară frumseță, pe care-l vom reproduce în numărul viitor. NOUTĂȚI „ Sublimitatea evangeliei“. Frumoasa lucrare, cu a cărei publicare începem astăzi la loc de frunte, e ieșită iarăși din condeiul preotului și profesorului din Petersburg, G. S. Fetrow, vestitul scriitor și orator bisericesc. Atragem atențiunea cetitorilor asupra ei. * Sfințirea mănăstirii de la Izvor. Joi în 19 Iulie (1 August) s’a săvârșit cu mare solemnitate sfințirea mănăstirii de la Izvor (Banat) prin I. P. Cuv. Sa dl arhimandrit și vicar arhiepiscopesc al diecezei Caransebeșului, Filaret Musta, asistat de P. C. Sa dl Dr. Traian Bădescu, de protopopii Maxim Popovici și Ioan Popa și preotul Lăzărescu. Această mănăstire ridicată prin evlavia și jertfa creștinilor din dieceza Caransebeșului va fi o puternică pârghie a conservării firii neamului nostru sub scutul credinții, al legii românești, al bisericii. Petru Pipoș, jude de tablă pensionat, asesor onorar al consistorului metropolitan din Sibiiu, membru al fundațiunii Șaguna, membru pe viață al „Asociațiunii” etc. etc., a decedat Vineri dimineața în Sibiiu, în etate de 78 ani. A fost un distins legist și cunoscător al afacerilor diplomatice. La anul 1868 a fost aplicat la agenția și consulatul general austriac din București, unde la 1869 a fost numit actuar, iar la 1863 viceconsul. In 1864 a fost numit prezident al tribunalului din Făgăraș, în 1865 prim-secretar de senat și secretar presidial la tribunalul suprem transilvan din Viena, de unde apoi la 1867 a fost trimis ca jude la tabla regească din Murăș-Oșorheiu. La anul 1891 a fost pensionat. La 1867 s-a căsătorit cu Elisa Circa, artistă renumită în vioară, care de la 1878 se află în casa alienaților din Sibiiu. Rămășițele pământești ale răposatului au fost depuse spre vecinică odihnă ieri, Duminecă la orele 3 p. m. în cimitirul bisericei noastre din Suburbiul Iosefin. Serviciul divin a fost oficiat de Prea Cuv. La protosincelul Dr. Eusebiu Roșea asistat de păr. protopop loan Papiu, presbiterul D. Cunțan și diaconul G. Joandrea. A cântat precis și duios corul meseriașilor noștri sub conducerea dirigentului Candid Popa. Un public distins în frunte cu Excelența Sa I. P. S. domn Arhiepiscop și Metropolit Ioan Mețianu, însoțit de vicarul Dr. Pușcariu, asesorii aflători în Sibiiu, fostul coleg și amic Magii. La Dr. At. Marienescu, mai mulți juzi de tribunal, advocați etc., au ținut să dea răposatului ultimele onoruri presentându-se la înmormântare. Odihnească în pace! ! Convocare. Adunarea generală a „Reuniunei femeilor române din Mediaș și jur“, conform concluzului comitetului din ședința ținută în 21 Iulie 1807 st. n. se va ținea în acest an în 1 Septemvrie st. n. la 2 ore d. a. în școala gr. or. din Mediaș, cu următorul Program: 1. Deschiderea ședinței prin prezidiu. 2. Raportul comitetului despre activitatea sa în timpul dela adunarea generală ultimă pănă în prezent. 3. Raportul cassarului. 4. Alegerea unei comisiuni pentru cenzurarea rapoartelor de sub punct. 2 și 3. 5. Alegerea unei comisiuni pentru verificarea procesului verbal al adunării generale. 6. Decisiune asupra modalității punerei în activitate a fondului acestei reuniuni trecut peste suma statorită în statute. 7. Propuneri eventuale. 8. Constituirea comitetului și consiliului reuniunei pe un period nou de 3 ani. La care a participa sunt invitate toate femeile române din Mediaș și jur, prea stimatele doamne membre și toți spriginitorii intereselor de progres ale acestei reuniuni. Mediaș, 29 iulie 1907. Maria Moldoveni Maria Necșia prezide secret.