Telegraful Roman, 1907 (Anul 55, nr. 1-142)
1907-12-04 / nr. 132
Nr 132 ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii. Pentru monarhie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Sibiiu, Marti 4/17 Decemvrie 1907. TELEGRAFUL ROMA Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Abonamentele și inserțiunile să se adreseze Administrației tipografiei arhidiecezane, Sibiiu, str. măcelarilor 45. Corespondențele sa se adreseze Redacției „Telegrafului Român“, strada măcelarilor nr. 45. Epistole nefrancate se refuză. Articoli nepublicați nu se înapoiază. Anul LT. INSERȚIUNILE. I Pentru odată 14 fii., — de două ori 24 fii., — rândul cu litere garmond, de trei ori 30 fii. FOIȘOARA. Țiganca. — Povestire cehă. — (Urmare). Acum știa tot satul, că lucrul e foate serios, și că nu e glumă, cum multe dintre fetele bune de măritat ar fi voit să fie, pentru că multe aspirau și ar fi voit din toată inima să ajungă noră în casa postovarului din deal. Suprinderea a fost deci mare pentru fetele și mamele din sat. Și mai mare le-a fost însă mirarea, când au auzit, că sulina n'a voit să primească cadourile trimise, ci le-a înapoiat lui Toma, trimițându-i vorbă, că nu sunt de ea! „E năvoada fata aceea?“ ziceau mierile fără fete de măritat, — pe când cele cu fete prinseseră nădejde nouă. La joc mergea sulina, dar dacă vedea din departe că Toma e acolo, ori îl vedea venind, — se întorcea acasă, ori pleca acasă, pe altă cale, ca să nu dea față cu Toma. Dizolvarea dietei croate. Sibiiu. 16 Decemvrie , cum Așa s’au întâmplat lucrurile, era de prevăzut. In dieta ungară obstrucția Croaților a fost învinsă, iar în Zagreb dieta lor provincială a fost disolvată. Cum a fost învinsă obstrucția croată din dieta țării noastre? Așa, că tuturor oratorilor croați, cu temeiu, fără temeiu, li s’a retras cuvântul din partea prezidentului, pănă nu a mai fost cine să se anunțe la cuvânt. Sistem simplu și sigur. Numai cât, am vrea să știm, că dacă și partidul liberal s-ar fi aplicat față de aceia, cari prin obstrucție au ajuns la putere, aceștia ce făceau? Sigur că nu se mulțămeau numai cu dărâmarea și nimicirea mobiliarului din dietă, lucru săvârșit de ei, ci poate că aruncau în aer și palatul parlamentului însuși! Nu imputare vrem să le facem pentru cele din trecut, ci vrem să constatăm numai, că sistemul detragerei de cuvânt, mai mult fără motiv decât cu motiv, față de ei nu s’a aplicat. De ce-1 aplică deci ei față de alții ? De ce nu țin la principiul creștinesc, totdeauna adevărat și pretutindenea la loc. Ce ție nu-ți place, altuia nu face? In dietă deci lucrurile merg acum neted. Legea de autorizare a fost votată și în discuția specială, legea despre tarifa vamală asemenea, iar legea despre cuptă încă e ca și votată. Alte legi urgente apoi nu mai sunt. Părinții patriei pot să-și înceapă vacanțele de Crăciun, iar delegațiile se pot întruni în 20 Decemvrie (așa e planul) în sesiune scurtă de vre-o două zile, pentru a vota guvernului comun îndemnizare pe câteva luni. La noi e deci liniște. Cu atât mai mare e însă fierberea și frământarea în Croația și Slavonia, în urma disolvării dietei croate, întâmplată joi, săptămâna trecută. A fost o zi furtunoasă pentru Croați, și o zi penibilă pentru banul lor, baronul Rakodczay, care a fost huiduit și înjurat în chip și formă, ca unul care a întrat în serviciul Ungurilor.Prezidentul dietei abia a putut face puțină ordine, după deschiderea ședinței, ca să-și facă raportul obicinuit cătră dietă, iar în urmă s-au făcut mai multe propuneri de urgență, toate contrare banului și guvernului maghiar. Banul le asculta toate, ca un delicvent, aflător în fața judecătorilor. Văzând apoi banul, că nu este nime în dieta croată, care să-l iee în apărare, a scos din buzunar un rescript preainalt și l-a predat, prezidentului spre cetire. Dieta n’a permis însă ca să fie cetit. Atunci banul iase afară, se îmbracă iute în haină de gală ungurească, și intrând de nou în sală, ocupă loc lângă prezidentul dietei, și cetește el însuși cu glas domol decretul prin care e numit comisar regesc, apoi decretul prin care dieta croată e declarată disolvată. Prezidentul a încheiat ședința cu un „Să trăiască Regele“, iar deputații s’au resfirat în liniște, dar insultele la adresa banului s’au continuat. Așa s’a întâmplat disolvarea. E clar, că scopul disolvării dietei croate a fost acela, de a se intimida poporul și a se aduce acolo, ca la alegerile ce se vor face în curând se aleagă alți oameni, cu cari Ungurii și guvernul unguresc să se poată înțelege. Dar scopul acesta cu greu va fi ajuns. Spiritele sunt atât de înverșunate în Croația și Slavonia, încât dieta nouă croată are să fie compusă din elemente și mai intransigente decât cea acum disolvată. Asta e foarte natural. Nu s’a întâmplat și la noi tot așa? E rău deci, că oamenii nu vreau să învețe nici din pățaniile proprii, dacă nu și din ale altora. Și e și mai rău, că totdeauna, când se ivesc con Toma era singurul fecior la tată-sa, care îi dăduse voe liberă în privința însurătoarei. „Ia pe cine ți place,— îi zicea el, — pentru că tu ai să trăiești cu ea.“ Și când i-a comunicat Toma, că el și-a ales deja nevastă, și că și-a ales pe Sulina, tată-său i-a spus numai atâta: „După gustul meu nu e alegerea făcută ; dar dacă îți place fata, ia-o.“ Toma credea, că Iulina de aceea se ferește de el, pentru că e de credința, că tată-s’o, postovarcul cel bogat, și așa nu și-ar da învoirea la căsătorie. De aceea i-a trimis vorbă, că din partea aceasta nu e nici o pedecă. Mâne se poate ține cununia, numai să voiască lulina! Dar sulina a continuat a rămânea pe lângă părerea, că nu i ea de Toma. Acesta iarăși își pusese în gând să întâlnească cu orice preț pe lulina, și să o descoase bine, pentru a afla, de ce e ea așa de străină față de el? S’a pus deci la pândă. Și odată, când ieșa lulina de la o mătușă, la care mersese cu treabă, i-a eșit repede în cale, a prins-o de mână și n’a mai lăsat-o, deși lulina s’a luptat din toate puterile, ca să scape și să fugă acasă, ori îndărăt la mătușă-sa. Și s’a încins vorbă între eiflicte, politice între guvern și naționalități, guvernul nu caută se aplaneze divergențele pe calea normală și naturală, delăturând izvorul răului, ci pe căi meșteșugite. Se știe doară, că nemulțămirea Croaților tinde-și are originea. In introducerea limbei maghiare la căile ferate din Croația și Slavonia. De ce nu se renunță deci la această dispoziție din pragmatica funcționarilor de la căile ferate? Dacă s’ar renunța, pacea la moment ar fi restabilită. Dar așa se pare, că politica maghiară dinadins nu vrea pace cu naționalitățile. Vorbirea deputatului Dr. Iuliu Maniu rostită în dieta țării Vineri, în 6 Dec. n. (Urmare). Așa cum ni se prezintă acest proiect în complexul său, controlul e cu neputință. Pentru că, domnilor deputați, în fața noastră avem un potop de chestiuni, cari — după părerea mea — nu se pot condensa într’un singur articol, astfel condensate nu se pot discuta în mod serios, și nici guvernul nu poate fi supus unui control corespunzător în ce privește tendințele lui politice. S’ar putea invoca sute și sute de argumente, astăzi însă e ceva atât de natural, că dacă unul dintre membrii guvernului răspunde la unul dintre aceste o sută de argumente cu spirit, își asigură un succes parlamentar fără să se mai gândească cineva, dacă la celelalte 99 de argumente ar fi putut răspunde în chip mulțămitor. Din punctul de vedere al controlului parlamentar la condensarea unui complex atât de bogat într-un singur articol, ajungem în situația omului care nu vede pădurea de copaci. Pentru că spre pildă, dacă am discuta acest proiect pe articole, ar fi oare cu putință, ca guvernul să nu fie silit a ne da răspuns lămurit și hotărât în anumite chestiuni, la cari acum nici după discursuri de 8—4 ore nu răspunde? Sau — dacă proiectul s’ar fi discutat pe articole — ar fi fost cu‘ putință ceea ce s’a întâmplat în ce privește calea ferată dalmațiană? Când unul dintre oratorii opozționali i-a pus dlui ministrez. întrebarea: de ce nu ni s’a prezintat un proiect amănunțit despre această cale ferată, ca s-o putem cunoaște, — dl ministru-prezi— „Tu știi, — zicea Toma cu sfială, j — că-mi ești dragă. De ce fugi de mine?“ lulina roșise pănă’n urechi, dar nu răspunse nimica. — „Spune-mi, de ce nu-ți place de mine ? continuă Toma. — Sunt doară prea puțin pentru tine?* Și scrise, ca și cum ar fi zis, că doară eu sunt feciorul cel mai avut în tot satul. Zimbra și sulina. „Ori poate nu-ți sunt destul de frumos?“ Și acelaș surîs pe buzele lui Toma, care era, nu numai cel mai avut, ci și cel mai frumos fecior din sat. lulina tăcea. — „Ori îți sunt prea prost?” continuă Toma, de astădată fără a zâmbi. I se părea prea serioasă situația. Cu atât mai din inimă începu însă să râdă acum sulina. — „Ași vrea să știu deci, de ce nu mă vreai? — urmă Toma cu întrebările, — dacă cumva nu din pricina, că ai pus deja ochii pe altul, de care-ți place mai bine .“ Acum deveni lulina serioasă. — „Tu ști bine că n’am pe altul, — răspunse ea. Cine să-și prindă capul cu lulina, pe care toată lumea o numește în batjocură țiganca, și care n’are atâta în dent a răspuns, că nu se poate face, fiindcă nu există nici chiar planul acestei căi ferate. Și pretextul acesta ușor a fost de ajuns, ca să-și asigure un succes parlamentar (Zgomot în stânga), ca și când noi am fi curioși să știm, dacă linia va trece pe malul stâng ori drept al unui pârău, și n’am dori să știm unde se vor întâlni liniilef unde se vor ramifica. Iară dacă aceste două chestiuni nu s’au stabilit, nici nu s’a putut face înțelegere în chestia acestei căi ferate. Sau ar fi cu putință, ca peste chestia băncii — asupra căreia voi mai reveni — dl ministru-președinte să eschiveze așa de ușor, cum a făcut-o mai dăunăzi, când a răspuns la o interpelație în care i se cereau deslușiri în chestia formulei lui Benedikt. Dl ministru-prezident a răspuns, dând camerei asigurarea, că în chestia aceasta manile guvernului nu sunt legate. Iar în ce privește dovezile, va răspunde mai târziu. Noi însă trecem înainte în discuția acestui proiect monoparagraf, care poate va fi și primit din partea camerei, fără ca să fi primit deslușiri măcar în chestiile mai importante. Ar fi lucrul acesta cu putință dacă proiectul s’ar discuta pe articole, cu temei? Nu ar fi cu putință, pentru că în cazul acesta șeful cabinetului, sau ministrul resortului, ar fi silit să răspundă la discutarea articolului în chestie, iar nu să treacă peste el fără să dea răspuns. Proiectul monoparagraf nu corăspunde numai din punctul de vedere al legalității, dar nu corespunde nici din punctul de vedere al parlamentarismului. Dl ministru de culte, luând apărarea proiectului, a spus, că din punctul de vedere al parlamentarismului proiectul nu se poate discuta, fiindcă e doar vorba de o convenție ce o încheiem cu străinătatea, o convenție care nu poate fi modificată, ci trebuia inarticulată așa cum e. Di ministru a uitat două chestiuni mari. Una e, că această convenție, acest contract, nu se va inarticula și nu se va publica aici, adică, abătându-se dela orice practică, primim un proiect, care nu va fi nici inarticulat, nici publicat. A doua chestie e că sunt și alte legi, cari nu pot fi modificate în discuțiile parlamentare. Cu greu cred, ca unul ministru să afirme, că și aceste legi s’ar putea inarticula cu ajutorul unui monoparagraf. Il rog pe dl ministru să-și aducă aminte de proiectele relativ la garanțiile constituționale, cu prilejul cărora dl ministru de interne a declarat, că nici măcar o virgulă nu se poate schimba în ele, fiindcă guvernul s’a înțeles cu Coroana, avere cu cât să umplă o teleguță de cele mici, pentru a duce la casa bărbatului ca zestre.“ lulina puse ochii la pământ. Se gândi nițel, apoi continuă astfel: — „Numai un om cum ești tu, care nu să uită la nimica, nu așteaptă nimica de la muere, decât o inimă iubitoare, a putut să se gândească și la mine!“ — „Dacă mă ții de un astfel de om, cu inima la loc, atunci de ce fugi de mine ?“ întrebă Toma cu ochii săgeată în ochii sulinei. Iulina începu să plângă. — „Vezi, tu nu ști, — începu sulina, cu glas tremurător. — Dar la ce mai vorbesc, dacă Dumnezeu m’a lăsat să fiu așa? Eu nu-ți sunt străini!, Toma! Dumnezeu știe, că nu-ți sunt străină, pentru că. Dumnezeu vede în sufletele oamenilor, și de ai vedea și tu în inima mea, ți s’ar face milă de mine, Toma, milă ți s’armee... —“ Și plângea, plângea biata lumina.. — „Spune-mi atunci, ce-ți lipsește,, unde te doare, pentru că eu n’am băgat de seamă să te fi copleșit vre-o boală ? O mângâia Toma. — „Ai dreptate, — zise lulina, ștergându- și ochii cu mâneca cămeșii, — ai drep-