Telegraful Roman, 1907 (Anul 55, nr. 1-142)
1907-10-27 / nr. 117
Nr. 117 Sibiiu, Sâmbătă 27 Octomvrie (9 Noemvrie) 1907. Anul LV. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii. Pentru monarhie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Abonamentele și inserținnile să se adreseze Administrației tipografiei arhidiecezane, Sibiiu, str. măcelarilor 45. Corespondențele să se adreseze Redacției „Telegrafului Român“, strada măcelarilor nr. 45. Epistole nefrancate se refuză. Articoli nepublicați nu se înapoiază. INSERTIUNILE. 1 Pentru odată 14 fii., — de două ori 24 fii., — de trei ori 30 fii. rândul cu litere garmond. Reforme agrare în România. Sibiiu, 8 Noemvrie n. Corpurile legiuitoare române au ales încă în primăvară, după potolirea regretabilelor răscoale țărănești, o comisiune parlamentară, în scopul ca să se ocupe în mod amănunțit cu reformele devenite inevitabile, de o parte, pentru mulțămirea, darea în parte, a țărănimei din regat, iar de altă parte pentru împedecarea repetirii tristelor evenimente cari au trecut în primăvară peste regatul român. Comisiunea aceasta parlamentară s’a întrunit zilele trecute în București, și s’a apucat de lucru. Guvernul român i-a presentat patrusprezece proiecte de lege, toate referitoare la îmbunătățirea sorții țăranului din regat, și toate compuse pe baza datelor adunate cu multă scrupulositate și după o precumpenire temeinică a tuturor intereselor, cari în astfel de chestii grave au să fie puse în cumpănă. Datorința comisiunii parlamentare este acum, să examineze cu deamănuntul proiectele acestea de lege, să le modifice, să le îndrepte, să le întregească, dacă află că e necesar, și apoi să le presente spre desbatere și votare corpurilor legiuitoare române, cari se întrunesc în sesiune ordinară în 15/27 Noemvrie anul curent. Aceste patrusprezece proiecte de lege sunt următoarele: 1. învoielile agricole, 2. Casa rurală, 3. Monopolul cârciumelor, 4. Asociațiile țărănești, 5. Judecătorii de Ocol, 6. Contra trusturilor, 7. Arendarea moșiilor la țărani, 8. Asupra moștenirei pământurilor țărăneși, 9. Birourile de muncă agricolă, 10. Indemnizarea proprietarilor păgubiți pe vremea răscoalelor, 11. Reforma jandarmeriei rurale, 12. Reforma administrației la sate, 13. Asupra terenurilor petrolifere, 14. înființarea ministerului de agricultură. Chiar și numai din titlurile proiectelor de lege se vede, că guvernul român și-a dat silința se descopere toate rețele, toate ranele țărănimei din regat, căutând să aplice la fiecare rană și leacul potrivit. Ia succes, ori nu lucrul acesta? Are să constate comisiunea parlamentară întrunită în București în prima linie, iar în linia a doua corpurile legiuitoare însăși, din sinul cărora a ieșit comisiunea. De cea mai mare importanță e fără îndoială proiectul de lege despre învoielile agricole, izvorul tuturor neînțelegerilor din trecut între țăranul muncitor și proprietarul, ori posesorul pământului muncit de mânile țăranului. In legea aceasta vine stabilit principiul, că atât arenda pământului, cât și valoarea muncii, are se fie supusă unui preț maximal și minimal. Se asigură apoi pe seama fiecărei comune un islaz comunal de mărime potrivită, pentru a-și putea permite locuitorii satului ținerea și prășirea vitelor, trebuincioase gospodăriei lor. Se iau severe măsuri și pentru măsurarea exactă a pământurilor date țăranilor în arendă, pentru a nu se mai repeți abuzurile din trecut, când în loc de două pogoane de ex. se dădea bietului țăran numai unul și jumătate, de plătit însă a plătit două. Cu privire la dijmuirea și răfuiala la timp încă se cuprind disposițiuni în proiectul de lege, în scopul, ca țăranul să nu mai stee cu bucatele pe câmp săptămâni întregi, pănă se îndură proprietarul se vină la dijmuit. In sfârșit se iau măsuri și pentru cazul, că unul ori altul dintre contrahenți nu se ține de contract, trecute fiind în proiect dispozițiuni aspre de executare, așa, ca dreptate să se facă și țăranului, dar nici proprietarul să nu fie amenințat în interesele sale. Importanța acestei legi fără îndoială că este mare, pentru că prin ea se pun bazele unei noue vieți agricole în România, și de aceea avem convingerea, că toți cei chemați își vor fi dat și își vor da silința să o facă cât mai bună și cât mai perfectă, spre binele și prosperarea țării, cum și spre multăruirea și liniștirea tuturor celor interesați. Vorbirea deputatului Dr. V. Lucaciu rostită în ședința din 30 Octomvrie n. a dietei ungare. (Urmare). De aceea vedem, că, în decursul tratării pactului chiar aceste stări, aceste drepturi publice ș. a. se nizesc a fi explicate, a fi determinate mai precis — întocmai cum s’a exprimat Ex. Sa contele Apponyi, iar din acestea rezultă, că curentele false ale politicei vor înceta, și în locul acestora vor urma stări accesibile. Așa suntem, On. Cameră, în aceasta chestie ca și în chestia amintită deja. Chiar pentru aceea m’am folosit de reflexiile înțelepte ce le-am auzit de la Ex. La contele Apponyi, și pe cari le-am adus în legătură cu chestia existentă. Așa-i, On, Cameră! Toate lucrurile din lume sunt supuse legilor, desvoltărei, progresului, însă totdeauna să ținem seama de principiile fundamentale de unde purcedem, și să zicem, că o instituție numai pe baza acelor principii fundamentale va înflori, va progresa, va exista, pe baza căror principii fundamentale s’a născut, s’a făcut. Așa suntem noi în țara aceasta în Cameră! Aceasta ni se spune zi de zi, aceasta o auzim în vorbirile de program și în declarațiile bărbaților din guvern, și în privința aceasta nu face excepție nici Excelența Sa Bánffy Dezső, despre care însă știm cum a tratat chestia naționalităților. (Strigăte și zbierături puternice în stânga: Bine a făcut, trăiască Bánffy!) N’a avut vreme să săvârșească, ce a voit și s’a înecat în politica sa proprie, iar politica lui, mulțămită Domnului a răposat (mișcare) fără drept de reînviere. On, cameră! Voesc să folosesc ca punct de mânecare al vorbirei mele principiul, despre care am amintit la început, adecă iubirea de patrie sau patriotismul. Niciodată și nici într’o țară nu au luat în deșert și nu au mistificat mai mult înțelesul acestui principiu ca la noi. (Sgomot în stânga extremă.) Aduceți-vă aminte de vremea aceea, când patrioții își ziceau unul altuia „Petrovici”. Aduceți-vă aminte de vremea, când așa zisul partid liberal își ajunși apogeul în activitatea politică. Oare atut . ce ziceau bărbații acestui partid despre patrioții 48 iști? Desigur nu-i considerau de buni patrioți. De câte ori nu i-au suspiționat, de câte ori nu i-au numit trăitori, numai fiindcă nu aveau aceleași păreri politice. Aduceți-vă aminte de cele întâmplate acum 3 ani. Eu așa cred, că colegul meu Holló Lajos — mi-ar plăceamult să fie de față, ca să mă audă — un reprezentant al patriotismului. Și știi ce a zis acest domn înainte de asta cu 1 ani despre un ziar patentat patriot, care apăra o altă direcție politică, despre „Bid. Hirlap“ ? Nici mai mult, nici mai puțin decât, că e trădător de patrie, și că stă în intime relații cu ceilalți trădători și cu „patrioții“ de 5 pilule. I-au tăgăduit patriotismul, pentru că apăra formula Szell — Körber — și... pe Apponyi. Și în acest hal ne aflăm și astăzi cu cameră. Astăzi cinstita coaliție și ziarele ei după cum a spus-o eri colegul Thaly Kálmán, presupun orice despre rămășiții sau ruinele guvernului anterior, numai aceea nu voesc să creadă odată cu capul, că și între dânșii s’ar afla unguri și patrioți buni. Dacă cineva e darabant, urmează ecipso, că nu poate fi bun patrot (Așa-i în stânga extremă, zgomot.) Eu zic și susțin, că majoritatea guvernului și jurnalistica coaliționistă, desigur n’a numit și nu numește patriotic pe guvernul precedent, (zgomot). Că aveți sau n’aveți drept, eu nu’s chemat să judec, ci va judeca istoria, dar pănă atunci noi putem să-i condamnăm sau să i preamăr în acest joc eu însă văd mai mult demarea adevăratului înțeles al ideilor decât statorirea valoarei și a înțelesului lor. Așadar vă întreb, că patriotismul, ca ideal, care te îmboldește la fapte mărite și care ca atare formează fericirea ctățeanului, poate fi supus, poate fi subjugat, poate să se schimbe cu fiecare partid în fiecare guvern, sau poate să depindă dela peana unuia sau celuilalt jurnalist? Iubirea mea de patrie e cu mult mai mare decât să se schimbe cum se schimbă vremea. (La stânga sgomot.) In patria noastră, în împrejurările noastre speciale, în aceea cred că se manifestă iubirea de patrie, că suntem întru toate supuși loiali ai regelui nostru apostolic. (Sgomot în stânga). Acesta e lucrul cel dintâiu. (Sgomot continuu la stânga). Aceasta este ideea fundamentală a statului monarhic. Criteriul nerăsturnabil al iubirii de patrie mai este apoi și îndeplinirea legilor sancționate de acest parlament, cari legi nu iertat să fie supuse schimbărilor politice și cari legi tre- FOISCARA. » Nepotul răsfățat* Farsă, în 5 acte, de A. Kotzebue. După o traducere a lui loan Șt. Șuluțu, prelucrată de T. V. Păcățian. (Urmare.) SCENA 8. Doamna Anica. (II ține de urechiă.) Cum ai îndrăznit tu mojicule să-ți bați joc de oamenii, cărora ești dator recunoștință și respect? Dora: (II prinde de ceealaltă urechiă.) Crezi d-tavere, că cu o femee onestă poți să faci astfel de glume necăjite? Doamna Anica: Să mă prostească întru atâta, ca să-i cred minciunile! Pe mine, mă rog, pe mine! (II trage de urechiă.) Dora: (II trage de ceealaltă.) Și pe mine să mă trimită prin ploaie în grajdul vacilor! lancu: (Smulgându-se din mânile lor.) Bine mă rog, pănă când credeți că puteți dispune după plac de urechile mele? V Somnulescu: Glumă de glumă nepoate, dar asta n’am așteptat-o dela tine. Costica: Domnule ! Ești lipsit de orice cultură. Ești un necioplit. Un mitocan! lancu: Sunt vesel a putea constată, că între d-voastră domnește cea mai perfectă armonie și uniformitate cu privire la persoana mea. Și aceasta unitate de vederi e opera mea! Somnulescu: De ce-ai spus că arde casa? Iancu: Și n’a ars? Să dăm mulțămită Domnului. Doamna Anica: De ce-ai spus, că mi-a nebunit bărbatul ? lancu: Și n’a nebunit? Pară-ți bine! Gostică: Pe mine de ce m’ai trimis în grajd, ca să caut pe d-șoara Dora ? Iancu. N’ai găsit-o acolo? I mi pare rău! Dora: Mie de ce mi-ai spus, că d-l Gostică umblă după servitoarea noastră? lancu: Și nu-i așa? Atunci sigur că umblă după alta. Dora: D-ta ești un om răutăcios, care face numai zarvă și ceartă. (Iese.) Costica: Disprețul meu, d-le lancu! (Pleacă) Doamna Anica: Ești un răsfățat lancule, și vai de tine dacă nu-ți iei o nevastă cuminte, care să-ți tocmească capul la loc. Te compătimesc! (lase.) Somnulescu: Eu nu te desprețuesc, nu te compătimesc, ci te felicit. Ești băiat cu spirit ștrengarule. Am să ți povestesc pe larg cum în tinerețe făceam și eu ștrengării de acestea, dar întâi vreau să dorm nițel. (Se retrage în odaia sa). I-s obosit! Iancu: Noapte bună Unchiule ! SCENA 9. Iancu. (Singur.) Bric! (Se scutură.) Bine că trecu! I-am scuturat pe toți de pe capul meu. Acum să-mi văd de treabă. Marioara nu să învoiește să fugim. Zice că nu se cuvine. E faptă rușinoasă. Nu-i permite recunoștința și simțul de onestitate. Mai bine să duce într’o mănăstire de maice, decât să fugă. Firește, e lucru cam jenant pentru o fată de omenie, dar eu altă scăpare nu am. (Afară se aud pași grei.) Ce dracu e eară? Credeam că am scăpat de toți. Cine mai vine oare? SCENA 10. (Maiorul Somnulescu, întră. Se face sară.) Maiorul: Intre trăsnete și fulgere, și udat de o ploaie teribilă, ca pe vremea lui Noe, întru în casa aceasta. Și e întunerec, cum eră înainte de facerea lumii cu vre-o opt zile. (Vede pe lancu.) Ah, pardon, domnul meu. Sunt un călător. Noaptea și tempestatea înfiorătoare m’au silit să întru in casa aceasta. Am rătăcit și caut pe cineva care să mă povățuiască, ca să ajung unde vreau să ajung. Iancu: Bine ați venit domnul meu. Și unde vreți să călătoriți ? Maiorul: La domnul Timotei Sebastian Somnulescu lancu: Da ? Maiorul: Mai am mult pănă la moșia lui? Iancu: Prea mult n’ar fi. Dar sunteți atât de buni -mi spuneți, care este scopul călătoriei D-voastre la casa d-lui Somnulescu? Maiorul: Am la dânsul o copilă, lăsată de când eră, în leagăn, și pe care n’am văzut-o de 16 ani. Iancu: D-ta ești maiorul Somnulescu?