Telegraful Roman, 1908 (Anul 56, nr. 1-142)
1908-10-14 / nr. 112
462 TELEGRAFUL ROMÂN Prospect I. Subscrișii ne-am hotărât să înființăm în orașul Sibiiu (Nagyszeben) pe timp nedeterminat o societate pe acții, sub numirea românește : „Lumina institut de credit și economii, ungurește: „Lumina,“ takarék- és hitelintézet, részvénytársaság, nemțește : „Lumina“ Sparund Credit-Anstalt, Aktiengesellschafft. II. Sediul societății este în Sibiiu (Nagyszeben). III. Capitalul social se statorește în suma de 600 000 cor., împărțit în 3000 de acții de câte 200 coroane valoare nominală. Dar la cazul că s’ar subscrie mai mult ca 8000 acții, adunarea constituantă este îndreptățită a decreta urcarea capitalului societar pănă la suma de 1 000,000 coroane, împărțit în 5000 acții de câte 200 coroane. IV. La subscriere se plătesc 10% de fiecare acție, precum și 2 coroane ca spese de fondare; alte 20% se plătesc de fiecare acție pănă cel mult la 31 Decemvrie 1908, iară restul se plătește în rate, după cum va statori direcțiunea, conform statutelor ce se vor vota în adunarea generală constituantă. Y. Ratele plătite se fructifică la un institut de credit în favorul acționarilor. YI. Venitul curat se împarte în modul următor: a) Mai întâi ii se dă acționarilor o dividendă de 5% după capitalul vărsat. Iar din restul venitului curat se dau: b) 30% fondurilor de rezervă; c) 8% pentru fondul de pensiune al funcționarilor; d) 15% tantieme directorului executiv, membrilor din direcțiune, din comitetul de supraveghiare și funcționarilor, în conformitate cu dispozițiunile speciale din statutele ce se vor vota; e) 2% la dispoziția direcțiunii pentru scopuri filantropice; f) 45% se predau consistorului „arhidiecezei gr.-or. române din Transilvania“ pentru trebuințe culturale. Când fondul general de rezervă va ajunge la ea din capitalul societar, fondurile de rezervă se dotează cu 20%, iară din restul de 10% se dau 5% ca supradividendă acționarilor și 5% se adaug la dotațiunea culturală a arhidiecezei. Iată când fondul general de rezervă va fi egal cu capitalul sa După moartea lui Andronic, imperatul Constantinopolului (1341), loan Cantacuzino, marele domestic și tutor al lui loan V-lea Paleologu, răpește tronul pupilului său, în etate de nouă ani. Adrianopolitanii iau partida pupilului loan V-lea Paleologu și cheamă în ajutor contra lui loan Cantacuzino pe Alexandru, imperatul Românilor și al Bulgarilor. Cantacuzino însă cheamă în ajutorul său pe Turci din Asia (1342). Această faptă a uzurpatorului Cantacuzino a avut rezultate fatale, atât pentru imperiul bizantin, cât și pentru Europa, căci el a deschis Musulmanilor calea în Orientul Europei. Alexandru s-a văzut constrâns deocamdată să facă pace. După aceea însă el aru necontenit resbel cu Cantacuzino și cu Turcii, pănă la moartea sa (1353). Lui Alexandru urmează la tronul imperiului româno-bulgar fiul său Șișman. El se căsătorește cu fiica sultanului Amurat, Andronic Paleologu, următorul lui Cantacuzino la tronul Constantinopolului ia și el de soție pe ceealaltă fată a lui Amurat. Din cauza acestor legături de familie, Șișman a fost în amiciție, atât cu Grecii, cât și cu Turcii. Șișman a avut o domnie foarte lungă, dar foarte săracă în fapte mari. Din slăbiciune, sau din nepăsare, imperatul bizantin lasă pe Amuraz de ocupă Adrianopolul și-l preface în reședință a sa (1461). Intre acestea, Turcii, pe de o parte ajutați de moliciunea în care zăcea imperiul bizantin, iar pe de alta încurajați detar, se dotează fondurile de rezervă cu 15%) Și celelalte 5% se împart în părți egale acționarilor ca supradividendă și arhidiecezei ca dotațiune culturală. YII. Terminul de subscriere se încheie cu 31 Decemvrie 1908. VIII. Membrii fondatori își susțin dreptul de a alege ei prima direcțiune pe primul period de 3 ani. IX. Taxele de fondare și ratele de 10% respective de 30% din capital sunt a se trimite după încasare în Sibiiu la Dl Pantaleon Lucuța cassar consist. X. Membrii direcțiunii și ai comitetului de supraveghiare nu pot fi înrudiți între sine în gradele statorite în statute. Dat în Nagyszeben-Sibiiu, 24 Septemvrie 1908. Fondatorii : Dr. Ilarion Puscariu Dr. E. M. Cristea archimandrite, vicariu arhiepiscopesc în Sibiiu. Emanuil Ungurean advocat în Timișoara. Vasile Goldiș secretar episcopesc, deputat dietal Arad. Nicolae Ivan asesor cons. Sibiiu. Nicolae Borzea p pop Făgăraș. Dumitru Comșa prof. sem. în Sibiiu. Pantaleon Lucuța asesor cons. în Sibiiu. Pavel Munteanu colonel în retr. Sibiiu, protosincel, asesor consistorial în Sibiiu. Vasile Damian protopop, deputat dietal, Brad. Ioan Preda advocat în Sibiiu. Nicolae Garoiu advocat în Zernești. Vasile Almasan advocat în Cluj. Galacteon Șagău pop în Reghin. Dr. Eugen Mețianu adv. în Brașov. Dr. Vasile Pahone adv. în Bistrița. După discursul magistral al Maiestății Sale Reginei Elisabeta, acoperit cu sgomotoase aplauze, a vorbit dl M. Blank, în calitate de censor al „Vetrei Luminoase“, următoarele: „Maiestate! Cuvintele calde și pline de înțelepciune, pe cari Maiestatea Voastră le-a rostit la această neuitată solemnitate, iubirea nesfârșită în măreața operă cu care Maiestatea Voastră a înzestrat din nou țara, și încrederea neclintită în viitorul ei, ne-a mișcat adânc pe toți. Nesfârșite și varii sunt binefacerile, ce Maiestatea Voastră a revărsat asupra țărei în decursul fericitei perioade de aproape o jumătate de veac, de când Maiestatea Voastră a descins pe solul românesc. O constelațiune de numeroase societăți de ajutor și binefaceri se învârtesc în jurul Maiestății Voastre, cari toate primesc lumina lor dela Maiestatea Voastră, fără ca una să aducă umbră celeilalte. Trebuia însă un luceafăr mai strălucitor, cu toate aceste constelațiuni splendide, și pe acesta Maiestatea Voastră l-a creat în „Vatra Luminoasă“. I de rivalitatea prinților de la Dunăre, progresează necontenit. In deșert Mircea, domnul României, aliat cu Lazar, despotul Serbiei, cu domnul Albaniei și cu regele Bosniei, se luptă să oprească și să sfarâme formidabila armată a lui Amurat. In memorabila bătălie din câmpul Merlei, (15 iunie 1389), armele aliate ale creștinilor sunt pe un moment triumfătoare. Amurat cade ucis chiar sub cortul său de mâna curagiosului și devotatului sârb Miloș Cobilovici. Victoria creștinilor pare un moment asigurată. Dar curagiul și bravura puternicului Baiazid, care ia îndată comanda și tronul tatălui său Amurat, răstoarnă și preface totul. Lupta reîncepe, șansele victoriei devin defavorabile armelor creștinilor. Baiazed este învingător. Peste câtva timp după victoria din câmpul Merlei, Baiazed omoară pe Șișman imperatorul Româno-Bulgarilor și declară Bulgaria sangiac turcesc (1392). Puțin încă, și Constantinopolul, măreața cetate a Orientului, căde și ea sub potestatea musulmană (1453). Cu căderea ei se stinge cu desăvârșire și imperiul roman de răsărit. Cu moartea lui Șișman s-a pus capăt gloriosului imperiu româno-bulgar. Bulgarii au fost eliberați apoi de sub domnia turcească, în urma răsboiului rusoromâno-turc, la 1877/78, deci iarăși cu ajutoriul Românilor. Din România. „Vatra Luminoasă Regina Elisaveta“. (Fine). Este ușor pentru omul bogat să facă pomană, greu este însă să faci binele acolo, unde trebue și când trebue. Acesta este marele merit al instituțiunilor de binefacere, la crearea cărora prezidează și dă impulsul Maiestatea Voastră, acesta este darul cel sfânt, cu care creatorul a înzestrat pe iubita noastră suverană. Opera la a cărei temelie ne ajută pronia cerească să asistăm astăzi, dacă este cea mai măreață, a fost însă și cea mai grea de realizat, fiind date imensele sacrificii ce reclama. Pe lângă o muncă încordată, susținută de o voință de oțel, vine bunătatea nesfârșită și iubirea fără margini de care Maiestatea Voastră se bucură în țară și peste hotare, — și toate aceste neprețuite elemente Maiestatea Voastră le-a închinat sfântului scop ce urmărea. Reușita este deplină și nici nu putea să fie altfel. Intr’adevăr „Vatra Luminoasă Regina Elisabeta“ a fost fondată la 1 August 1906 și s’a început cu 8 orbi, învățând într’un singur atelier împletitura de scaune. Pănă azi, adecă în decursul a 2 ani și 2 luni, au găsit adăpost în total: cinci profesori și măeștri orbi; 94 bărbați orbi; 36 femei și fete oarbe; 16 membri ai familiilor orbilor, adecă un total de 151 orbi cu familiile lor, cari au lucrat în 12 ateliere. In primul an de existență, cu 71 de orbi, s’au lucrat mărfuri în valoare aproximativă de 13 000 lei. In al doilea an, cu 130 de orbi, s’au lucrat mărfuri în valoare aproximativă de 110 000 lei. Subscripțiunile în întâiul an s’au ridicat la o sumă totală de aproximativ 500 000 lei, pe când în al doilea an ele au atins suma de 110 000 lei și o sumă de 40 000 lei aproximativ provenită din ooulațiunile tuturor societăților regionale „Vatra Luminoasă“ pe primele 6 luni de la fondarea lor. Cheltuelile în primul an au fost de 60 000 lei și în al doilea an de 100 000 lei (una sută mii). Averea totală a fundațiunii a fost la 1 August 1907 lei 450000 și azi este de aproximativ lei 530000. Din aceștia în număr și depuși la bancă lei 200000 în imobile și învestițiuni 280000, în produsuri fabricate lei 50000. Terenul pentru colonie a devenit proprietatea „Vetrei Luminoase“, în următoarele condițiuni: Prețul de cumpărare este de lei 260.000 pentru 260.000 m. p., a un leu m. p. S’a achitat o parte din sumă prin vânzarea casei din bulev. Carol 31, cu prețul de 160 mii lei. A rămas ipotecă la Creditul Urban 85 mii lei. Total 245.000 lei. Restul până la 260 mii lei s’a achitat în numerar, adecă valoarea terenului este achitată, fără vre-o altă sarcină în afară de ipoteca de 85.000 lei. Primele clădiri sunt proectate pentru 300 orbi cu familiile lor și costul lor total va fi de aproximativ lei 500.000 — 550.000 lei, după terminarea atelierelor, dependințelor etc. „Vatra Luminoasă“ nu dă de pomană, ea nu înjosește pe cel care recurge la dânsa, din contră, îl înalță, îl instruește și îl face să devină folositor societăței pentru care mai înainte era o adevărată povară. Membrii „Vetrei Luminoase“ nu vor trăi ca în atâtea alte societăți, din mila celor avuți, sau din subvențiuni de la diferite autorități, ei vor trăi din rodul manei lor și vor fi mândri să contribue la desvoltarea tot mai mare a instituțiunei. Și peste puțini ani, precum sperăm cu toții, când opera va fi desăvârșită, toate gândurile se vor îndrepta spre ziua bine-făcătoare, care cu toiagul ei magic a făcut să se înalțe această măreață înstituțiune ca în poveste și o vor binecuvânta. Icoana vecinică va rămânea întipărită în inima acelora, cari nu se vor mai considera de aci înainte ca nenorociți. Va fi aceea a iubitei lor Regine. Mamele vor învăța pe copiii lor să nu uite niciodată în rugăciunea lor pe iubita „Mama Regina” iar trecătorul se va opri în fața acestei mărețe opere și va resimți fără să-și dea seama un sentiment de reculegere, respect și admirație. Majestatea Voastră a spus: „Opera e începută, trebue însă terminată“, și socotesc, că sunt interpretul tuturor, asigurând pe Maiestatea Voastră, că nici munca destoinică de care directorul acestei instituțiuni a dat până acum dovadă, nici devotamentul neclintit al comitetului de censori, nici bunăvoința societăților regionale, nici recunoștința întregei țâri nu vor lipsi pentru desăvârșirea operei marinimoase, a cărei temelie Majestatea Voastră o pune astăzi. Cu toții îndreptăm câtră a tot puternicul calda noastră rugă, cerându-i să dăruiască Majestăței Voastre zile lungi în deplină sănătate pentru a putea realiza și celelalte visuri duioase pe cari Majestatea Voastră le hrănește spre binele neamului, și să strigăm într’un glas: Trăiască prea iubita noastră suverană, Regina Elisabeta“. După aceste cuvântări s’a început slujba religioasă, oficiată de P. S. S. Episcopul Dionisie al Buzăului, P. S. S. Arhiereul Nifon și numeroși preoți. Răspunsurile erau date de corul orbilor. După terminarea slujbei, M. S. Regina a luat un ciocan de aur și a bătut peste piatra fundamentală. In urmă a iscălit actul comemorativ, care a fost semnat și de toate persoanele prezente. Terminându-se această solemnitate, M. S. a procedat la împărțirea medaliilor membrilor de onoare. La orele 12 din zi, după ce corul a mai cântat „Prea puternic creator”, solemnitatea a luat sfârșit. M. S. Regina a plecat la palatul regal. Profes. Delbrück despre crisa orientală. In fața unui corespondent al ziariului „Neue Freie Preise“, profesorul Delbrück din Berlin, om politic binecunoscut și director al revistei „Preussische Jahrbücher a făcut, cu privire la evenimentele mari din urmă din politica internațională, următoarele interesante declarațiuni: „Prefăcânduse Turcia în stat constituțional, tratatul de Berlin a ajuns cu neputință de a mai sta în picioare. Nu poate deci fi vorba, că și-ar fi călcat făgăduința cei de la Viena. Tratatul putea lega pe puteri numai câtă vreme erau și împrejurările în cari s’a încheiat. Dacă nu s’ar fi făcut acuma desfacerea de Turcia a acestor țări, cari erau legate foarte slab cu ea, (adecă Bosnia și Herțegovina) s’ar fi făcut peste câteva luni, când s’ar fi întrunit parlamentul turcesc. Ministrul Rehrenthal, pe care de altfel îl socot bărbat de stat cu totul deosebit, s’a folosit de vremea cea mai potrivită spre a anexa Bosnia și Herțegovina, faptă cu desăvârșire genială. Căci era de temut, ca nu cumva partidul vechiu bosniac să se folosească de constituția din Turcia spre a pescui în apă turbure și a unelti împotriva guvernului austro-ungar, și ca nu cumva Bosniacii mahomedani să trimită deputați la Constantinopol. In Bulgaria stăteau iarăși lucrurile astfel: De mai mulți ani propăvădueau în Macedonia pentru un regat bulgar mare. Prin reforma constituțională, care se face acolo, văzură că li s-au nimicit planurile. Era deci primejdie mare, că Bulgarii nu se vor potoli, ci din pricina naționalismului lor jignit, să înceapă războiu cu Turcia, spre a răpi bucăți din Macedonia. Prin faptul, că Bulgarii și-au mulțămit acuma altfel ambiția, făcându-se neatârnați, s’a înlăturat primejdia de războiu. Prin neatârnare, Bulgarii și-au făcut însă lor înșile daună, iar Turciei foloase. Până acuma aveau adecă foarte mici taxele vamale pentru exportul lor în Turcia. Neapărat că, fiind stat neatârnat, le vor pierde. De asemenea vor plăti acuma, când puterile se amestecă, mai scump căile ferate din Rumelia, decât dacă ar fi stat de vorbă numai cu Turcia. Turcia însă, deși prefăcânduse în stat constituțional, a pierdut câteva ținuturi la graniță. Va avea și foloase, precum și o despăgubire, de care acest stat tânăr are așa de mare nevoie. In notele de protestare înpotriva A -Ungariei și Bulgariei Turcia a cerut mereu despăgubiri. Până acuma n’a spus anume ce fel. Dar e lămurit la ce are să se ajungă. Astăzi felurite state au paște în Turcia: Germania, R.Ungaria, Italia, Franția, Anglia. Neapărat însă va trebui să se lipsească de astfel de instituții poștale, căci Turcia va regula poșta cum se cuvine, în folosul său. De asemenea se vor lăpăda puterile de capitulații, cari sânt în nepotrivire ca suveranitatea de stat turcească. Dar cel mai însemnat folosea că va putea urma o politică cu totul liberă în privința comercială. Până acuma Europa nu lăsa pe Turci să pună taxi vamale mai mari decât 11 la sută ad valorem. Un stat constituțional nu poate primi astfel de știrbire de drepturi. Germania și A.Ungaria trebue să arate Turciei bună voință în aceste trei chestii și să le pună în programul conferinței. Baronul Aehrenhal a recunoscut în sandiacul Novibazir drepturile neștirbite ale Turciei nouă“... Apoi Delbmek s’a arătat cu totul de părerea, că bine a lucrat Germania și A.-Ungaria în chestia bulgărească. „Englezi, zice Delbidlek, s’au priceput a se avea foarte bine cu Turcia nouă. Dar în această bunăvoință e multă viclenie. E foarte îndoios, dacă vor ajuta-o din inimi pe Turcia în privința celor trei puiete