Telegraful Roman, 1909 (Anul 57, nr. 1-142)

1909-01-15 / nr. 5

2(5 ■——Bași­­~ I ■imiin'i­l ''r.'T"""7 ~~...a 'TELEGRAFUL ROMAN Biserica gr.-ort. română din pa­trie încă a avut în vechime moșii însemnate, dară intoleranța religio­­nară a vremurilor trecute i­ le-a con­fiscat. Dieta de la Cluj d. e. de la 1658 c­alifică averile bisericești de averi ale statului, le secularizează și con­fiscă. (Cipariu Arhiv. pag. 795) A­­verea metropoliei de la Alba-Iulia s’a perdut la 1700, după ce metropolitul Atanasie s’a unit cu Roma, iară a­­verile mănăstirilor din Ungaria pro­priu zisă au trecut toate în manile Sârbilor, cari le dețin pănă azi.*) Iu asemenea împrejurări nu-i mirare, că biserica gr. ort. română din pa­trie e săracă, și azi n’are și ea fon­duri pentru salarizarea din al său a clerului. Vina însă nu-i a bisericei, ci a celor ce s-au făcut în cursul vremurilor nedreptate. De aci însă nu urmează, că asemenea biserici trebuiesc restrinse în libertatea des­­voltării lor, că dreptul autonomie al lor recunoscut în lege nu trebuie respectat în așa măsură, ca al unei biserici mai bogate, ci în interesul statului tocmai bisericile mai lipsite trebuiesc ajutorate în măsură și mai mare, ca să se poată ridica tot mai sus pe sine și credincioșii lor în cele culturale și morale. O asemenea tractare e și în contra spiritului art. de lege XX din 1848, care în §. 2 dispune: „E ha­zában törvényesen bevett minden vallás-felekezetekre nézve — különb­ség nélkül — tökéletes egyenlőség és visszonyósság állapittatik meg“. •i* Norma din §. 3, care leagă în­dreptățirea la o întregire până la 1600 cor. de cunoașterea limbei ma­ghiare și încă pe baza unei legi vechi (art. de lege VI. din 1840 §. 8), care pentru Ardeal n’a avut și n’are valoare, este o ingerință în creș­terea clerului, care nu se poate ținea decât exclusiv de competința confe­­siunei respective. Această dispoziție este direct îndreptată în contra cle­rului bisericilor române și îndeosebi a bisericei gr.-ort. române și tre­buie să nemulțămească această bi­serică cu atât mai mult, cu cât față de ea se aplică numai dispozițiile restrictive din legile învechite, pe când d. e. cuprinsul art. de lege XX din 1848 își extinde beneficiile sale în măsură bogată asupra tuturor confesiunilor din patrie, chiar și a­­supra celor destul de avute, cari se pot susținea și numai din averea lor proprie, și numai pentru biserica noa­stră săracă nu ajunge aproape nici un ban, ca să și poată susținea institu­­țiunile culturale existente și ca să mai poată crea și altele nouă. Alte legi analoage, privitoare la alți func­ționari publici, nu cuprind asemenea dispoziții restrictive. Așa d­­e. art. de lege XLIV. din 1868 cuprinde in §r­ii 6, 7, 8, 21 etc. o mulțime de dispozițiuni, din cari reiasă, că ofi­cialii administrativi, fie comunali, fie comitatenzi, precum și cei de la ju­­ stiție, trebuie să cunoască limba popo­­rațiunei în mijlocul căreia trăiesc; iară §. 27 direct spune, că: „az állam­­kormány gondoskodni fog, hogy az országos birói és közigazgatási hi­vatalokra s különösen a főispánsá­­gokra, a külömböző nemzetiségekből a szükséges nyelvekben tökéletesen jártas . . . személyek..........a lehető­ségig alkalmaztassanak“. Cu toate acestea însă la adu­cerea art de lege privitor la notarii comunali și cercuali, nicăiri nu se cuprinde nici o normă, în sensul căreia cel ce nu cunoaște limba po­­porațiunii respective — nu poate primi plată deplină. De ce deci numai față de cle­rul naționalităților se aplică aseme­nea norme, mai ales, că clerul n’are întrutâta chemare administrativă de a regula și aplana cele mai variate dar averi ale poporațiunii din ținut, ci misiunea clerului culminează mai ales întru a înfluința sufletul și inima credincioșilor săi și a-i pre­dispune pentru învățăturile morale, ce duc la mântuirea sufletului; și este adevăr netăgăduibil, că în a­­ceastă privință numai cunoașterea perfectă a limbi materne a credincio­­■­șilor poate duce la scop. Asemenea nu s’au făcut restric­țiuni analoage nici în legile, cari statoresc plata oficialilor de la jude­cătorie, etc. Pretinderea cunoașterei limbei maghiare de la preoții cu cualifica­­țiune superioară este de altcum și superfluă, căci aceștia chiar și când au absolvit școale medii confesio­nale cu limba de propunere nema­ghiară — având VIII clase medii gimnaziale ori reale — trebue să cunoască în mod satisfăcător acea limbă în conformitate cu cuprinsul §. 7. art. de lege XXX, din 1883, privitor la școalele medii. Acest­a­ sună așa: „A hitfelekezetek.......... ....... kötelcsek.............. a magyar nyelv és irodalmának történelme, mint rendes tantárgy tanításáról is gondoskodni és pedig­ály óraszám­ban, mely annak kellő elsajátítását lehetővé tegye“ stb. Același §. 3 al proiectului pre­zent însă dă ministrului de culte dreptul, ca în cazuri speciale de e­­chitate (méltányossági) — să deie ajutor deosebit de stat pănă la suma maximală (de 1600 cor.) și acelor preoți, cari de altcum având c­alificațiune superioară formală — încă nu posed bine limba maghiară, dată să silesc a și o însuși. Această dispoziție este foarte vătămătoare și desavantajoasă pen­tru biserică și interesele ei, căci va avea de urmare abaterea clerului dela misiunea sa apostolică, de la împlinirea datorințelor sale pasto­rale, și-l va ispiti a căuta căi și mi­­joace pentru a se insinua organe­lor administrative, spre a-și câștiga recomandații bune în scopul dobân­dirii ajutorului pus în vedere. Prin aceasta însăși legea pune pedeci bi­sericei în realizarea scopurilor, pen­tru cari există, și contribue în mă­sură însemnată la slăbirea disciplinei, fără de care nici o corporațiune nu poate lucra cu succes. O lovitură și mai aspră aplică bisericei noastre alineatul din urmă din §. 8 care — dela 1 ianuarie 1908 încoace — nu mai dă întregire pănă la 1600 cor. nici preoților cu cuali­­ficație superioară în acele parohii, cari au avut pănă atunci paroh cu cualificațiune inferioară, decât nu­mai în cazul când: a) parohia are cel puțin 800 su­flete și bi dă și ea 1/2 din plusul de 800 cor, adecă 400 cor. Această inovație atacă un drept asigurat abia cu 10 ani mai nainte Pe baza acelei legi biserica noa­stră a schimbat „Regulamentul seminarial“ și Regulamentul pen­tru parohii“, cerându-se deoparte dela elevii din teologie cu ali fi nați­une pregătitoare mai mare ca mai nainte, iară de la candidați la pa­rohii mai bune asemenea. Prospec­tele la un venit mai mărișor au atras la teologie elemente mai bune. Aceștia — întrucât nu sunt aplicați, sau au ocupat locurile în cursul anului 1908, — se văd acuma în­șelați în speranțele lor, ceea­ ce e o mare lovitură, care îi poate deprima și zdrobi sufletește pentru întreagă viața lor, căci — știind așa ceva înainte — și-ar fi ales altă carieră, care să le asigure un traiu mai cinstit. Motivarea generală accentuează în pasagiul său final, că legea „nu atin­ge dreptul deja câștigat la cei ce au fost aplicați pănă la 1 ianu­arie 1908 dar, apoi, unii s’au căsă­torit și s’au făcut preoți în cursul anului 1908 și s’au apl­cat în pa­rohii în speranța unei întregiri pănă la 1600 cor. A nu se da acum acea­stă întregire ar fi o lovitură, la care nu s’au așteptat. De sine se înțelege, că biserica de la un asemenea cler sufleteste de­primat nu poate lua mare folos. Deci iarăși legea contribue la slă­birea misiunei sublime a bisericii. Legislatorul trebue să fie cu considerare specială și la referințele topografice ale parohiilor bisericei noastre, așezate în mare parte pe văi înguste și întinse, sau la locuri de joase și de multe ori pe un teri­­tor foarte estins. Parohia Borgo-Bi­­strița d. ex. să extinde pe 12 klm ., Toplița­ română pe 22 klm., Albacul pe 30 klm. etc. etc. In asemenea împrejurări preo­tul, care administrează o parohie și mai mică de 800 suflete, îndepli­nește o muncă cu mult mai grea, decât preoții altor confesiuni cu parohii mari, dar la sate sau orașe cu viață concentrată. Afară de aceea ritul oriental reclamă de la preoți înzecit mai multe alergări la casele credincioșilor, decât ritul altor bi­serici, și deci preotul ortodox merită pe deplin o remunerație egală cu preoții altor confesiuni, cari numai la cazuri rare și ocazionale cerce­tează pe credincioși la locuințele lor.­­ Deci numărul de 800 suflete ce se cere în calcul mediu pentru o parohie, care reflectează la o în­­tregire maximală, este dapă refe­­referințele speciale ale bisericei gr. ort. române, a căror credincioși lo­cuiesc tocmai părțile mărginașe, muntoase ale țării, prea mare. Ar­­hdieceza are 1002 parohii și numai 432 cu 800 suflete sau peste. Le altă parte, ca să deie și parohiile cu peste 800 suflete un adaus de încă 400 cor. la plata preotului, încă va fi cu r­eputință în cele mai multe cazuri, considerând sărăcia generală a parohiilor noastre și a credincioșilor lor, căci de soartea lor economică aproape nimenea nu se interesează. Astfel venitele pa­rohiale din biserica noastră nu vor mai atinge elemente mai bune și biserica va fi silită a reduce cu ali­­n­­­ația preoților săi și a susținea un cler, care nu va putea fi la înălți­mea misiunei sale morale și cultu­rale, ceea­ ce e o mare scădere pen­tru viitorul bisericei și a credincio­șilor ei, ca și pentru stat, înaltul ministeriu poate și aci face abatere de la aceste condițiuni „în cazuri escepționale, vrednice de luat în considerare“ , dară, cunoscând spi­ritul bolnăvicios, ce se manifestă azi în întreagă viața publică a patriei noastre, și care a cuprins și o mare parte din organele politice ale țării, chide, că aplicarea unor asem­ măsuri excepționale se va face cu considerare la interesele ac­rate ale bisericei, ci poate cu siderare la ținuta politică de - a preoților respectivi și la a­­cum vor înțelege preoții a fi dincioși fideli ai ideei de stat magi ceea c­e o cere și motivarea gen în alineatul 17 (p. 7). Deci ajutorarea clerului­­ ușor degenera într’un mijloc de ieșire electorală, sau de perfec a preoțimei noastre, căci m­ulț clali de stat se vor găsi, cari înțelege, că a fi, „credincios ideei de stat maghiar“ Insemn pentru nemaghiari a se despiră< individualitatea lor etnică, de­­­și obiceiurile strămoșești, pe preoții bisericei vor tinde să­răi ei și credincioșii lor cu firea însușirile lor înnăscute , cetățeni ai Ungariei în viitor, precum a și în­ trecut. In această privință este e­teristic, că și pănă acuma au p pe câte un timp întregirea de la ori o parte din ea, mulți , tocmai din acele ținuturi, ane fost lupte electorale mai pronu . Cea mai aspră și mai vii­toare dintre toate dispozițiile unui proiect este fără îndoia­ din §. 4, în sensul căreia împă sțimei, ce compete tuturor om din o eparhie, se poate lua mâna respectivelor Consistorii părțindu-se la fiecare preot se și direct. Acest­a din proiect adau­decă pe lângă cele două cauz­e, 9 a legii fundamentale, p cari preotului i se poate detra tregirea venitelor (ținuta di­n casă statului și delict de i­i­tate) încă un motiv nou, ar „dacă preotul cu întregirea de nu îndeplinește, obligămintele impun legile statului , nile legale ale guvern ii. é în cursul pertractării se că fapta sau intrelăsat se întemeiază pe o o superiorității sale biser ministrul cultelor proo tiva superioritate, ca și dinul; și dacă în curs d satisface, — poate dispu­ne se dă preoților din­treagă — să se împartă la­­ preot separat și direct“. A se supune legilor exi; este în un stat de drept­­ un tot atât de natural și de sine Iel, ca și datorința guvernele aplica și executa legile exil încât nu i lipsă de dispoziți clale în această privință. Cil se supune legilor, va fi pede! Deși clerul înalt al biseril­or­ române din patrie adeși avut dureroasa ocaziune a­cum proiectele de legi, ce si zvntă legislațiunii țării, cuprin­de vătămăto­are pentru auto și pentru interesele bisericei, după ce acele proiecte au d legi sancționate, clerul ei și or, ei totdeuna s’au purtat față cu supunerea celor mai reali țeni. Deci dispoziția nouă e sus, cât privește nesupunere de legi, este o rectă pro pentru realitatea azului bi greco-ort. române­i ales vernului îi stau pozit stule alte mijloac­eura respectul leg sunt de ajuns, c călcarea legilor s De altă parte vitoare la neîmpl­­inațiuni minister la număroase co­n­geri păgubitoare JL _ JL —2 T_ 1 a folosit venitele marei bogății pentru corteșiri și co­rupții. (Horváth: Huszonöt ér Magyarország történe­téből (Pesta 1868) t. 11. p. 282 și urm.) Biserica cat. are pământ 1.696.769 jug. cat., fondul religionar și de instrucțiune 290.644 jugare cat. Aproape 6% din tot pământul țării e al acestei biserici. Ágoston Pé­ter prețuește pământul cu 1­­, miliarde cor. Fondul relig, mai are și în bani 58 mii. cor. Pământul bis­­cat, fără a mănăstirilor aduce 80 mii. cor. pe lângă cea mai rea administrație. Luând pe toți preoții, cu călugări cu tot, cade pe unul un venit de 8000 cor. anual. Statul mai ajută anual această bis. și din al său cu multe milioane. 18 episcopi cat. au 709.193 jug. cat. și 38 mii. cor. bani. Și la toate acestea nu­mai circa 8.000.000 locuitori. Pe un preot cad 782 suflete. La reformați 1040 suflete. E cea mai bo­gată biserică catolică din lume. Biserica Prusiei are numai 2­32 °/C din pă­mântul țării. Cea rusească 2­6 °/C (90 mii. ortod.) Averea întreagă a bisericei cat. din Austria face 813.700 000 milioane (la 23 mil. credin­cioși.) *) Petru Rareș, fiul natural a lui Ștefan cel mare, a dăruit egumeniei episcopale din Vad 2 do­menii mari din satele Bogați ung. și Bogata româ­nească (Oláh-Bogáth și Magyar-Bogáth­) aproape de Vad. Aceasta mănăstire mai avea de mai nainte tot din donațiuni de la Voivozi înca 2 moșii la Vad și Slatina,­­ azi „Tel. Rom.“ Ni­j 123—129,908. Moșii extinse a avut mănăstirea Per­ din Maramureș la

Next