Telegraful Roman, 1909 (Anul 57, nr. 1-142)
1909-11-26 / nr. 128
542 TELEGRAFUL ROMAN nostru arhidiecezan astfel de instrucțiuni legale, încât afacerea s’a finalizat spre mulțămirea deplină a clerului și a statului. Rapoartele făcute în acest obiect cătră consistoriul arhidiecezan vor forma acte istorice pentru desvoltarea mai nouă a bisericei române din patrie. Superioritatea bisericească — recunoscându-i zelul și priceperea dovedită întru resolvirea acestei afaceri — s-a exprimat mulțămită specială prin condusul consistorului plenar Nr. 179—901, care începe astfel: .Plăcut atins de modul, cum ai esecutat P. O. D.la ordinul consistorului arhidiecezan dela 12 Februarie 1900 Nr. 1311 in calitate de referent al afacerii întregirii dotațiunii clerului nostru din visteria statului, convingându-se mai departe consistorul despre interesul și priceperea, cu care ai promovat această afacere, ei operând pe seama mai multor parohii înființate în diferite centre culturale — dotațiune corăspunzătoare, cari parohii fără această dotațiune ar fi rămas neocupate ....... și în urmă mai având în vedere și acurateța și promptitudinea, cu care ai dus la bun sfârșit cauza aceasta a întregirii dotațiunilor față cu înaltul guvern al țării: — consistoriul arhidiecezan se simte îndemnat a-ți exprima pentru activitatea desvoltată mulțămită la .....“ Recunoștința, ce i-a arătat-o preoțimea ardeleană pentru uriașa muncă desvoltată în favorul ei și pentru bunele servicii ce i le-a făcut, au stârnit în sufletul unor dușmani ai săi, invidia, care — în fața celor ce judecă nepreocupați — înalță pe cel invidiat și micșorează pe cel ce przmuește. Dela 1 Ianuarie 1898 pănă la 31 Decemvrie 1900, adecă 3 ani, a fost redactor răspunzător al fonl clorului ardelean ,Telegraful Roman“, dând o deosebită atențiune afacerilor bisericești și culturale. Articolii săi, se caracterisează prin o deosebită claritate în expunere și o forță de argumente convingătoare. Cetitorii i-au gustat cu multă plăcere. Preste tot dl Dr. Cristea a fost din timpul studiilor sale academice pănă azi un bun colaborator și sprijinitor nu numai al „Telegrafului Român” ci și al altor ziare în cari a scris articole de cuprins cultural, social, forțe, rapoarte, corespondențe, studii și disertațiuni, cari ooleotate fiind ar fi de mai multe tomuri. Din toate transpiră un patriotism cumpănit, o dorință ferbinte de-a înainta interesele bisericei, care l-a crescut și a promova binele poporului, din sânul căruia a ieșit, lucrând astfel și în folosul patriei, din care poporul român formează o parte însemnată. De la așezarea sa în Sibiiu a luat și ia parte activă la toate mișcările ce țintesc întărirea, înaintarea și înălțarea poporului și a credincioșilor bisericei, năzuindu-se a isprăvi spre binele obștesc partea de muncă, ce i s’a încredințat, și oferind sprijinul său moral și material tuturor instituțiunilor și societăților culturale și sociale. Este membru pe viață și bărbat de încredere al „Societății pentru crearea unui fond de teatru“ al „Reuniunii femeilor române din Sibiiu“, al „Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român, și dela 1901 membru suplent în comitetul central al acestei societăți, și membru ordinar al tuturor celorlalte Reuniuni românești. De prezent este și directorul despărțământului Sibiiu al „Asociațiunii etc.”, conducând cu zel afacerile, ce aparțin aici. Sub conducerea lui s’a ridicat numărul membrilor Asociațiunii, încât despărțământul a ajuns în fruntea tuturor, s’au vizitat mai multe comune, ținânduse pretutindenea prelegeri instructive pentru popor, în cari se combat patimi lățite, s’au dat povețe culturale, economice și de tot soiul, uneori însoțite de ilustrații. S’a înmulțit și averea. S’au întemeiat biblioteci poporale și agenturi. Mai mulți ani a stat în fruntea Reuniunii române de muzică din Sibiiu“, ca prezident. Sub conducerea lui a trăit această Reuniune cele mai mărețe zile ale vieții sale. Frumoasele succese și din anii 1906 și 1908 ale acestei Reuniuni din incidentul prăznuirii compozitorului Ciprian Porumbescu, i se atribue în mare parte faptului și ostenelelor părintelui Dr. Cristea puse și pe acest teren. Averea acestei instituțiuni încă a sporit. Nu spre a căuta un traiu comod și trândav, nu spre a nu face nimic pe nici un teren, pretextând tact și precauțiune înțeleaptă, ci condus de dorul de a-și pune toate puterile în serviciul neamului și al bisericei, — a îmbrățișat cariera spinoasă a călugăriei. Și anume în toamna anului 1897 a fost hirotesit ceteț de cătră arhiepiscopul Miron Romanul, cu ocasiunea sfințirii bisericei din Drăguș. La 1900 ipodiacon de cătră actualul arhiepiscop loan Mețianu, iară de ierodiacon a fost hirotonit Duminecă în ziua Sfinților 3 ierarhi 1900. La 1901, în ziua de Sfântă- Măria-mică, a fost promovat arhidiacon, iară Sâmbătă la 23 iuniu v. 1902, a fost tuns întru monah de cătră arhimandritul Augustin Ramzea în sfânta mănăstire ortodoxă română de la Hodoș-Bodrog. Pe baza unor bune servicii făcute estei mănăstiri românești din muntele Athos, a fost numele părintelui Dr. Cristea, inclus încă de la 1897 în șirul ctitorilor acelui schit phinovial, numit prodrom. La 17 Maiu 1901, representanța fundațiunii marelui mitropolit Andrei baron de Șaguna l-a ales secretar și referent al comismnei, care administrează afacerile acelei fundațiuni. In această funcțiune, pe care o are dl Dr. Cristea și azi, tinde a întări cu ajutoarele bănești, ce se votează, mai ales parohiile centrale și din orașe, unde suntem mai slabi. In sesiunea din 1902, s-a ales sinodul arhidiecezan asesor pe viață și salarizat în consistoriul arhidiecezei ortodoxe române a Transilvaniei, în locul repausatului asesor Nicolae Cristea. In această calitate rezoalvă afacerile bisericești și financiare ale rezortului său. Incorporațiunea de la cârma afacerilor bisericești dovedește oținută independentă, căutând a apăra binele obștesc de multe ori chiar cu expunerea persoanei sale, condus de principiul, că nu lingușirea slugarnică și vânarea după favoruri personale, ci purcederea calmă, isvorâtă din convingerea desinteresată și din dorul de-a sprijini totdeauna elementele mai bune și harnice, trebue să fie misiunea unui bărbat, care dorește a lucra la întărirea bisericei sale și care și-a pus de țintă, nu pânda după favoruri personale, ci promovarea binelui obștesc. Dela intrarea sa în serviciul bisericesc și pănă azi a fost deputat, atât în sinodul arhidiecezan, cât și în congresul național bisericesc. Călăuzit de intenția de a contribui la înmulțirea meseriașilor, a crescut din al său 2 tineri săraci din comuna sa natală, susținându-i și la școale superioare de meserii din Viena etc. Aceștia ajungând a fi calfe cuvenite frumoase au stârnit în poporul din satul natal Toplița o vie mișcare spre îmbrățișarea meseriilor, așa încât cu ajutoriul măcelariului Ioan Mazăre, a așezat preste 20 băieți din Toplița-română pe la diferite meserii în Sibiiu, Săliște și Avrig, de cari s’a îngrijit câștigându-le stipendii, ajutoare și ejatorându-i însuși atât cu bani cât și cu sfaturi și povețe. Astăzi sunt toți așezați și cu pâne. In 1907, a înființat cu mai mulți premni institutul de credit .Vatra din Cluj. La sfințirea de școale și biserici mari la Românii din Transilvania sunt adevărate festivități pentru un ținut întreg, precum și în escursiunile culturale, ce se face în numele .Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român“, ca director al despărțământului Sibiu, a știut totdeauna să arunce sămânța celor mai alese învățături și povețe patriotice, prin disertațiunile și cuvântările sale, știind să însuflețească ca puțini alții poporul, care totdeauna îl ascultă cu drag. Pe unde a umblat a lăsat totdeauna cele mai bune impresii, poporul a rămas întărit pe decenii în dragostea de lege, iară organele administrative au rămas totdeauna plăcut atinse de străduințele, pe și le-a dat atât el cât și însoțitorii lui. La conducerea pregătirilor și a lucrărilor pentru zidirea catedralei din Sibiiu a luat parte foarte activă. In deosebi și-a câștigat mari merite la colecta făcută în scopul adunării banilor de lipsă, care a dat un rezultat de circa 400.000 Cor. Asesorul Dr. Cristea, ca mandatar al metropolitului, a alergat în diferite centre, ca Sighișoara, Orăștie, Cluj, Bistrița etc., îndemnând în cuvinte calde preoțimea și pe fruntași la aducerea de jertfe în favorul bisericei. Având a conduce, ca referent conzistorial, facerea tuturor întocmirilor interne din biserică, a fost trimis de conzistoriu in o călătorie de studiu. Rezultatul studiilor sale a fost opus apărut în 1905 sub titlul „Iconografia și întocmirile din internul bisericei răsăritene“. 318 pag. Sibiiu. Tipogr. archidiecezană. Această carte a contribuit mult la reînvierea vechilor tradiții în ce privește zidirea și întocmire bisericilor, ceea ce era o mare trebuință. In cursul timpurilor mitropolia ortodoxă română a părăsit cu totul forma răsăriteană a bisericilor, iară internul a devenit o corcitură rușinoasă. Cartea dr lui Cristea a produs un curent de îndreptare. Pe lângă aceasta a mai scris multe broșuri. 1. „Eminesou élete és müvei*. 1895. Tipografia Todoran. Gherla. 2,Alexandru Roman*. 1825-1897. Material pentru biografia și activitatea lui. Sibiiu. Tipografia arhidiecezană. 1897. 31. pag. 3. O colecție de „proverbe, maxime, asemănături și idiotisme“. Sibiiu Tipografia arhidiecezană, 1901. 279. pag. 4. Vr’o 30 „cuvântări și predici ocazionale*. Iară în zilele acestea a apărut în colaborare cu vicariul arhiepiscop Dr. Ilarion Pușcariu și cu asesorul Mateiu Voileanu .Istoricul catedralei de la Sibiiu*. Din 10 coase, cât cuprinde opul, Dr. Criste a scris 7, deci partea cel mai mare. In sinodul arhidiecezan de la Sibiiu, ținut anul 1908, a făcut propunerea primită unanim și cu însuflețire pentru înființarea unei mari ,bănci culturale“, ai cărei acționari să se mulțămească cu un dividend mic, iară profitul să se deie pentru scopuri bisericești și culturale. Cei mai de valoare fruntași români au promis sprijinul întru realizarea acestei idei. Banca s-a și întemeiat cu un capital societar de 600.000 Cor. și în Mai 1909 și-a început activitatea. Dr. Cristea a devenit președintele direcțiunii și împreună cu ceialalți membri a muncit și muncește și vor munci mai mulți ani fără nici o remunerațiune, înființarea băncii culturale i-au atras atacurile multor fruntași ai vieții noastre publice, viitoriul va dovedi că temerile ivite n’au fost îndreptățite. In ziua de Rusalii 1908 metropolitul la chirotesit protosinoel arhiepisoopeso. Fiind Dr. Cristea în floarea vrâstei biserica, poporul și patria mai poate aștepta dela el bune servicii. Dela conferențele învățătorești. Tractul Lupșa. Conferența învățătorească din tractul Lupșei ținută în Ofenbaia la 1 și 2 Noembrie a decurs după cum urmează: Duminecă dimineața a fost serviciu divin cu invocarea duhului sfânt în biserica din loc, oficiat prin P. C. D. protopresbiter Vasile Gan, la care învățătorii au participat în corpore. Se întrunesc apoi în școala confesională din loc, unde protopresbiterul tractual ca comisar consistorial, îi bineventează prin următoarea cuvântare : „Onorată conferență! Domnilor învățători! Nu demult am prăznuit pe marele Andreiu, plăsmuitorul legii noastre bisericești Statutul Organic. Inn. 130 al Stat. Org. astfel se legiuește: Senatul școlar (id. Consistorul) va ordina în tot anul pe timpul seriilor conferențe învățătorești. Disposiția legală denoată prevedere adânc simțită pentru trebuințele corpului didactic, pentru că dacă e adevăr, că zor în lume poate face numai cel ce posede mașinile și uneltele cele mai perfecționate, adevăr trebue să ne și în faptul, că în școală numai învățătorii deplin stăpâni preste materia de propus și în proprietatea metoadelor celor mai bune, pot arăta spor. Experințele de toate zilele ne arată asta, învățătorul staționar dă din mâni și picioare, se chinue ca un Tantal și tot nu iese la nimic; cel ce are iscusința de lipsă în arta învățământului — din contră — cât ce întră în școală, parcă nou duh s’a transplantat cu el, parcă alții sunt și școlarii și alte răspunsurile ce le dau. Și chiar în faptul acesta există prevederea și simțul adânc al marelui organizator bisericesc. Voit-a dânsul ca învățătorii să nu rămână staționari, voita a-i sili cumva, ea înșiși să afle căile (metoadele) cele mai bune, cari asigură progresul în școală. Din acest punct de vedere conferențele sunt un fel de uzine, din cari ies mașinile cele mai perfecte ce ajută cauza învățământului. Dela plăsmuitorul conferențelor învățătorești și pănă în timpul de față, ohestia conferențelor la noi, a trecut prin diferite stadii. La început s’a făcut încercare cu așa numitele reuniuni învățătorești, cari mai bine corespondeau spiritului timpului și împrumutau membrilor un fel de duh viciu la activitate de sine stătătoare. In urma inițiativei proprii, aceste reuniuni au arătat pe unele locuri îmbucurătoare resultate. Cum însă temeiul lor era afară de Stat. Org.“, au trebuit sistate reuniunile și înlocuite cu „conferențele”. Timpul de experiență de vre-o 7—8 ani cu conferențele au dovedit apoi, ca oficialitatea lor prea mare este în detrimentul activității proprii. Lipsind învățătorii de autonomie proprie organismelor, devin mașini și nici se pot însufleți pentru cauzele didactice, ca fiind lăsați înșiși a-și accentua aptitudinile. Astfel am ajuns, domnilor, la formațiunea actuală a conferențelor, în care întrăm cu ziua de azi. E sistem mixt acesta. Deoparte autoritatea superioară exercită controlul prin protopopi, ca comisari, de alta D Voastră Vă puteți organiza și lucra după plac. Nimeni prin nimic nu e împedecat a scoate la iveală aptitudinile pedagogice ce le are și a se impune prin ele. Doresc, domnilor, ca noua periodă, pe cu ședința prezentă o inaugurăm, să fie perioda însuflețirei, perioda de aur în rezultatele muncei școlare și o conferență o declar de deschisă”. La invitarea comisariului consistorial conferența să constitue, alegând de președinte pe Diomid Bedelean, de notari pe Lazar Chirilă și Gavriil Raneeș, iar bărbați de încredere pe Nicolau Fodorean și Iuliu Tăuțan. Se ia act la protocol cu aceea, că acest birou să încredințează și cu verificarea protocoalelor, apoi se întră în ordinea de zi. Se cetește instrucțiunea consistoriului în causa conferențelor învățătorești. Spre știință. La apelul nominal răspund următorii: Iosif Panța, Buno, Leonte Ganja, Vidolm, Aurelia Bedelean, Lunca, Octavian German, Poșaga de jos, Antoniu Constantin, Oești, Vasile Butura, Sălciva de jos, Ioan Hașu, Sălciva de Sus, Gavriil Rancea, Brăzești, Vasile Pleșa, Sartăș, Nicolau Fodorean, Ofenbaia, Lazar Chirila, Muncei, Ana Crăciun, Valea Lupșa, Iuliu Tăuțan, Lupșa, Diomid Bedelean, Lupșa-Hădărău, Nicolae Giurgiu, Șasa, Teodor Nicoară, Mogoș-Mămăligani, loan Bucur, Mogoș- Valea-barnii, Sofron Mitreș, Valea Geogelului și Iosif Herdea, Ponor. Sunt absenți: Ioan Popuța, Bedeleu, Silvestru Morușca, Cacova-Ierii, Maria Ioanoviciu - Samuilă, Ocolișul mic, Nicolae Faur, Ocolișul mare și Macaveiu Cutesii, Mogoș-Miclești. Dintre absenți și-a înaintat scuza Maria Ioanoviciu din cauză de morb. Se ia act, cu aceea, că absența Măriei Ioanoviciu se scuză, din motivul produs, absența lui Silv. Morușca asemenea se scuză cu absența din post, iar față de Ioan Popuța, Nicolae Faur și Macaveiu Cutean se va purcede conform instrucțiunei. Se preseată curențiile următoare: 1. a) Raportul presidiului conferenței preoțești din traotul Lupșei din 2 Iunie a. o. Nr. 343. b) Raportul protopopului din 1 Nov. a. o. în cauza manualelor. c) Circulariul consistorial din 15 Octomvrie a. o Nr. 12031 Șool. Se vor preda comisiunilor alegânde. La ordine, anunțarea propunerilor de sine stătătoare. 2. a) Diomid Bedelean anunță patru propuneri referitoare la coruri, reducerea claselor elevilor, înființarea institutului de ajutorare a orfanilor de învățători ș. a. b) Lazar Chirilă are o propunere relativă la conservarea protocoalelor conferențelor și analele temelor pertractate în conferențe. Se vor preda comisiunilor. Urmează alegerea comisiunilor pentru pertractarea estbitelor și propunerilor. La propunerea membrului Nicolau Fodorean, conferența alege 3 comisiuni din câte 3 membri și anume: a) Actele a) b) c) din poz. 1. se predau comisiunei constătătoare din membrii Lazar Chirilă, Iosif Panța și Iosif Herdea, propunerile de sub 2 a) comisiunei constătătoare din membrii Nicolae Fodorean, Gavriil Rancea și Leonte Canta, iar propunerea de sub 2 b) comisiunei constătătoare din membrii Iuliu Tăuțan, Ioan Hașu și Vasile Butură. Toate 3 comisiunile vor forma comisiunea, care va statori programul conferenței viitoare. Ședința se ridică, anunțându-se proxima pe 2 ore p. m. Ședința a 11-a, ținută la 1 Noemvrie 2 ore p. m. La ordinea zilei operatul: „Folosul și rolul botanicei în școala poporală*. Lazar Chirilă își cetește operatul. Leonte Canta luând cuvântul declară operatul de bine lucrat pe baza unui studiu amănunțit și afară de unii termini prea înalți bine reușit. Teodor Nicoară escepționează stilul, altfel se alătură la părerile antevorbitorului. Autorul scuză unele neajunse din perat, prin puținul timp fizic ce i-a stat disposițiv. 1 Comisariul consistorial laudă operatul. Criticilor le spune, că nu prea fac studii și cetesc puțin, de aceea nu pot urmări bine ideile autorului. Conferența declară operatul deplin reușit și-l adude la protocol. La ordine operatul: „Atențiunea și susținerea ei în școală“. Diomid Bedelean își cetește acest operat, la care Lazar Chirilă luând cuvântul, scoate la iveală părțile bune și-l declară deplin reușit,