Telegraful Roman, 1909 (Anul 57, nr. 1-142)

1909-11-26 / nr. 128

542 TELEGRAFUL ROMAN nostru arhidiecezan astfel de instrucțiuni legale, încât afacerea s’a finalizat spre mulțămirea deplină a clerului și a sta­tului. Rapoartele făcute în acest obiect că­­tră consistoriul arhidiecezan vor forma acte istorice pentru desvoltarea­ mai nouă a bisericei române din patrie. Superioritatea bisericească — recu­­noscându-i zelul și priceperea dovedită întru resolvirea acestei afaceri — s-a ex­­primat mulțămită specială prin cond­usul consistorului plenar Nr. 179—901, care începe astfel: .Plăcut atins de modul, cum ai esecutat P. O. D.­la ordinul con­­sistorului arhidiecezan dela 12 Februarie 1900 Nr. 1311 in calitate de referent al afacerii întregirii dotațiunii clerului nos­tru din visteria statului, convingându-se mai departe consistorul despre interesul și priceperea, cu care ai promovat acea­stă afacere, ei operând pe seama mai mul­tor parohii înființate în diferite centre cul­­turale — dotațiune corăspunzătoare, cari parohii fără această dotațiune ar fi rămas neocupate ....... și în urmă mai având în vedere și acurateța și promptitudinea, cu care ai dus la bun sfârșit cauza aceasta a întregirii dotațiunilor față cu înaltul gu­vern al țării: — consistoriul arhidiecezan se simte îndemnat a-ți exprima pentru activi­tatea desvoltată mulțămită la .....“ Recunoștința, ce i-a arătat-o preoți­­mea ardeleană pentru uriașa muncă des­voltată în favorul ei și pentru bunele ser­­vicii ce i le-a făcut, au stârnit în sufletul unor dușmani ai săi, invidia, care — în fața celor­ ce judecă nepreocupați — înalță pe cel invidiat și micșorează pe cel ce przmuește. Dela 1 Ianuarie 1898 pănă la 31 De­cemvrie 1900, adecă 3 ani, a fost redac­tor răspunzător al fonl clorului ardelean ,Telegraful Roman“, dând o deosebită a­­tențiune afacerilor bisericești și culturale. Articolii săi, se caracterisează prin o deose­bită claritate în expunere și o forță de argumente convingătoare. Cetitorii i-au gustat cu multă plăcere. Preste tot dl Dr. Cristea a fost din timpul studiilor sale academice pănă­ azi un bun colaborator și sprijinitor nu numai al „Telegrafului Ro­mân” ci și al altor ziare în cari a scris ar­­ticole de cuprins cultural, social, forțe, ra­poarte, corespondențe, studii și diserta­­țiuni, cari ooleotate fiind ar fi de mai multe tomuri. Din toate transpiră un patrio­tism cumpănit, o dorință ferbinte de-a îna­inta interesele bisericei, care l-a crescut și a promova binele poporului, din sânul căruia a ieșit, lucrând astfel și în folosul patriei, din care poporul român formează o parte însemnată. De la așezarea sa în Sibiiu a luat și ia parte activă la toate mișcările ce țintesc întărirea, înaintarea și înălțarea poporului și a credincioșilor bisericei, nă­­zuindu-se a isprăvi spre binele obștesc partea de muncă, ce i s’a încredințat, și oferind sprijinul său moral și material tu­turor instituțiunilor și societăților cultu­rale și sociale. Este membru pe viață și bărbat de încredere al „Societății pentru crearea u­­nui fond de teatru“ al „Reuniunii femei­lor române din Sibiiu“, al „Asociațiunii pentru literatura română și cultura popo­rului român, și dela 1901 membru su­­plent în comitetul central al acestei so­cietăți, și membru ordinar al tuturor ce­lorlalte Reuniuni românești. De prezent este și directorul despărțământului Si­biiu al „Asociațiunii etc.”, conducând cu zel afacerile, ce aparțin aici. Sub condu­cerea lui s’a ridicat numărul membrilor Asociațiunii, încât despărțământul a ajuns în fruntea tuturor, s’au vizitat mai multe comune, ținându­se pretutindenea prele­geri instructive pentru popor, în cari se combat patimi lățite, s’au dat povețe cul­turale, economice și de tot soiul, uneori însoțite de ilustrații. S’a înmulțit și ave­rea. S’au întemeiat biblioteci poporale și agenturi. Mai mulți ani a stat în fruntea­­ Reu­niunii române de muzică din Sibiiu“, ca prezident. Sub conducerea lui a trăit a­­ceastă Reuniune cele mai mărețe zile ale vieții sale. Frumoasele succese și din anii 1906 și 1908 ale acestei Reuniuni din in­cidentul prăznuirii compozitorului Ciprian Porumbescu, i se atribue în mare parte faptului și ostenelelor părintelui Dr. Cris­tea puse și pe acest teren. Averea aces­­tei instituțiuni încă a sporit. Nu spre a căuta un traiu comod și trândav, nu spre a nu face nimic pe nici un teren, pretextând tact și precauțiune înțeleaptă, ci condus de dorul de a-și pune toate puterile în serviciul neamului și al bisericei, — a îmbrățișat cariera spinoasă a călugăriei. Și anume în toamna anului 1897 a fost h­irotesit ceteț de cătră arhie­piscopul Miron Romanul, cu ocasiunea sfințirii bisericei din Drăguș. La 1900 i­­podiacon de cătră actualul arhiepiscop loan Mețianu, iară de ierodiacon a fost h­i­rotonit Duminecă în ziua Sfinților 3 ie­rarhi 1900. La 1901, în ziua de Sfântă- Măria-mică, a fost promovat arhidiacon, iară Sâmbătă la 23 iuniu­ v. 1902, a fost tuns întru monah de cătră arhimandri­tul Augustin Ramzea în sfânta mănăs­tire ortodoxă română de la Hodoș-Bodrog. Pe baza unor bune servicii făcute estei mănăstiri românești din muntele A­­thos, a fost numele părintelui Dr. Cristea, inclus încă de la 1897 în șirul ctitorilor a­­celui schit phinovial, numit prodrom. La 17 Maiu 1901, representanța fun­­dațiunii marelui mitropolit Andrei baron de Șaguna l-a ales secretar și referent al comismnei, care administrează afacerile acelei fundațiuni. In această funcțiune, pe care o are dl Dr. Cristea și azi, tinde a întări cu ajutoarele bănești, ce se vo­tează, mai ales parohiile centrale și din orașe, unde suntem mai slabi. In sesiunea din 1902, s-a ales sinodul arhidiecezan asesor pe viață și salarizat în consistoriul arhidiecezei ortodoxe ro­mâne a Transilvaniei, în locul repausatului asesor Nicolae Cristea. In această calitate rezoalvă afacerile bisericești și financiare ale rezortului său. In­corporațiunea de la cârma afacerilor bisericești dovedește o­­ținută independentă, căutând a apăra bi­nele obștesc de multe ori chiar cu expu­­nerea persoanei sale, condus de princi­piul, că nu lingușirea slugarnică și vâna­­rea după favoruri personale, ci purcede­­rea calmă, isvorâtă din convingerea de­­sinteresată și din dorul de-a sprijini tot­deauna elementele mai bune și harnice, trebue să fie misiunea unui bărbat, care dorește a lucra la întărirea bisericei sale și care și-a pus de țintă, nu pânda după favoruri personale, ci promovarea binelui obștesc. Dela intrarea sa în serviciul bi­sericesc și pănă azi a fost deputat, atât în sinodul arhidiecezan, cât și în congresul național bisericesc. Călăuzit de intenția de­ a contribui la înmulțirea meseriașilor, a cres­cut din al său 2 tineri săraci din comuna sa na­tală, susținându-i și la școale superioare de meserii din Viena etc. Aceștia ajun­gând a fi calfe cu­venite frumoase au stârnit în poporul din satul natal Toplița o vie mișcare spre îmbrățișarea meseriilor, așa încât cu ajutoriul măcelariului Ioan Mazăre, a așezat preste 20 băieți din To­­plița-română pe la diferite meserii în Si­biiu, Săliște și Avrig, de cari s’a îngrijit câștigându-le stipendii, ajutoare și ejato­­rându-i însuși atât cu bani cât și cu sfaturi și povețe. Astăzi sunt toți așezați și cu pâne. In 1907, a înființat cu mai mulți prem­ni institutul de credit .Vatra­ din Cluj. La sfințirea de școale și biserici mari la Românii din Transilvania sunt adevărate festivități pentru un ținut întreg, precum și în escursiunile culturale, ce se face în numele .Asociațiunii pentru literatura ro­mână și cultura poporului român“, ca di­rector al despărțământului Sibi­u, a știut totdeauna să arunce sămânța celor mai alese învățături și povețe patriotice, prin disertațiunile și cuvântările sale, știind să însuflețească ca puțini alții poporul, care totdeauna îl ascultă cu drag. Pe unde a umblat a lăsat totdeauna cele mai bune impresii, poporul a rămas întărit pe de­cenii în dragostea de lege, iară organele administrative au rămas totdeauna plăcut atinse de străduințele, pe și le-a dat atât el cât și însoțitorii lui. La conducerea pregătirilor și a lu­crărilor pentru zidirea catedralei din Si­biiu a luat parte foarte activă. In deo­sebi și-a câștigat mari merite la colecta făcută în scopul adunării banilor de lipsă, care a dat un rezultat de circa 400.000 Cor. Asesorul Dr. Cristea, ca mandatar al metropolitului, a alergat în diferite cen­tre, ca Sighișoara, Orăștie, Cluj, Bistrița etc., îndemnând în cuvinte calde preoți­­mea și pe fruntași la aducerea de jertfe în favorul bisericei. Având a conduce, ca referent con­­zistorial, facerea tuturor întocmirilor in­terne din biserică, a fost trimis de con­­zistoriu in o călătorie de studiu. Rezulta­tul studiilor sale a fost opus apărut în 1905 sub titlul „Iconografia și întocmirile din internul bisericei răsăritene“. 318 pag. Sibiiu. Tipogr. archidiecezană. Această carte a contribuit mult la reînvierea ve­chilor tradiții în ce privește zidirea și întocmire bisericilor, ceea ce era o mare trebuință. In cursul timpurilor mitropolia ortodoxă română a părăsit cu totul forma răsăriteană a bisericilor, iară internul a devenit o corcitură rușinoasă. Cartea dr lui Cristea a produs un curent de în­dreptare. Pe lângă aceasta a mai scris multe broșuri. 1. „Eminesou élete és müvei*. 1895. Tipografia Todoran. Gherla. 2,­­Alexandru Roman*. 1825-1897. Material pentru biografia și activitatea lui. Sibiiu. Tipografia arhidiecezană. 1897. 31. pag. 3. O colecție de „proverbe, maxime, asemănături și idiotisme“. Sibiiu Tipogra­fia arhidiecezană, 1901. 279. pag. 4. Vr’o 30 „cuvântări și predici oca­zionale*. Iară în zilele acestea a apărut în co­laborare cu vicariul arhiepiscop Dr. Ila­­rion Pușcariu și cu asesorul Mateiu Voi­­leanu .Istoricul catedralei de la Sibiiu*. Din 10 coase, cât cuprinde opul, Dr. Cri­ste a scris 7, deci partea cel mai mare. In sinodul arhidiecezan de la Sibiiu, ținut anul 1908, a făcut propunerea primită unanim și cu însuflețire pentru înființarea unei mari ,bănci culturale“, ai cărei acțio­­nari să se mulțămească cu un dividend mic, iară profitul să se deie pentru sco­puri bisericești și culturale. Cei mai de valoare fruntași români au promis spri­jinul întru realizarea acestei idei. Banca s-a și întemeiat cu un capital societar de 600.000 Cor. și în Mai 1909 și-a început activitatea. Dr. Cristea a de­venit președintele direcțiunii și împreună cu ceialalți membri a muncit și muncește și vor munci mai mulți ani fără nici o remunerațiune, înființarea băncii culturale i-au atras atacurile multor fruntași ai vieții noastre publice, viitoriul va dovedi că temerile ivite n’au fost îndreptățite. In ziua de Rusalii 1908 metropolitul la chirotesit protosinoel arhiepisoopeso. Fiind Dr. Cristea în floarea vrâstei biserica, poporul și patria mai poate aștepta dela el bune servicii. Dela conferențele învățătorești. Tractul Lupșa. Conferența învățătorească din tractul Lupșei ținută în Ofenbaia la 1 și 2 No­em­brie a decurs după cum urmează: Duminecă dimineața a fost serviciu divin cu invocarea duhului sfânt în bise­rica din loc, oficiat prin P. C. D. proto­­presbiter Vasile Gan, la care învățătorii au participat în corpore. Se întrunesc apoi în școala confesională din loc, unde pro­­topresbiterul tractual ca comisar consisto­rial, îi bineventează prin următoarea cu­­vântare : „Onorată conferență! Domnilor învă­țători! Nu demult am prăznuit pe marele Andreiu, plăsmuitorul legii noastre bise­ricești Statutul Organic. In­n. 130 al Stat. Org. astfel se legiuește: Senatul școlar (id. Consistorul) va ordina în tot anul pe timpul seriilor conferențe învățătorești. Disposiția legală denoată prevedere adânc simțită pentru trebuințele corpu­lui didactic, pentru că dacă e adevăr, că zor în lume poate face numai cel ce posede mașinile și uneltele cele mai perfecționate, adevăr trebue să ne și în faptul, că în școală numai învățătorii deplin stăpâni preste materia de propus și în proprietatea metoadelor celor mai bune, pot arăta spor. Experințele de toate zilele ne arată asta, învățătorul staționar dă din mâni și pi­­cioare, se chinue ca un Tantal și tot nu iese la nimic; cel ce are iscusința de lipsă în arta învățământului — din con­­tră — cât ce întră în școală, par­că nou duh s’a transplantat cu el, par­că alții sunt și școlarii și alte răspunsurile ce le dau. Și chiar în faptul acesta există pre­­­­vederea și simțul adânc al marelui orga­nizator bisericesc. Voit-a dânsul ca învă­țătorii să nu rămână staționari, voit­a a-i sili cumva, ea înșiși să afle căile (metoa­­dele) cele mai bune, cari asigură progresul în școală. Din acest punct de vedere con­­ferențele sunt un fel de uzine, din cari ies mașinile cele mai perfecte ce ajută cauza învățământului. Dela plăsmuitorul conferențelor în­­vățătorești și pănă în timpul de față, ohe­­stia conferențelor la noi, a trecut prin di­ferite stadii. La început s’a făcut încer­­care cu așa numitele reuniuni învățătorești, cari mai bine corespondeau spiritului tim­pului și împrumutau membrilor un fel de duh viciu la activitate de sine stă­tătoare. In urma inițiativei proprii, aceste reuniuni au arătat pe unele locuri îmbu­curătoare resultate. Cum însă temeiul lor era­­ afară de Stat. Org.“, au trebuit sistate reuniunile și înlocuite cu „conferențele”.­­ Timpul de experiență de vre-o 7—8 ani cu conferen­țele au dovedit apoi, ca oficialitatea lor prea mare este în detrimentul activității proprii. Lipsind învățătorii de autonomie proprie organismelor, devin mașini și nici se pot însufleți pentru cauzele didactice, ca fiind lăsați înșiși a-și accentua aptitu­dinile. Astfel am ajuns, domnilor, la for­mațiunea actuală a conferențelor, în care întrăm cu ziua de azi. E sistem mixt ace­sta. Deoparte autoritatea superioară exer­cită controlul prin protopopi, ca comisari, de alta D Voastră Vă puteți organiza și lucra după plac. Nime­ni prin nimic nu e împedecat a scoate la iveală aptitudinile pedagogice ce le are și a se impune prin ele. Doresc, domnilor, ca noua periodă, pe cu ședința prezentă o inaugurăm, să fie perioda însuflețirei, perioda de aur în rezultatele muncei școlare și o conferență o declar de deschisă”. La invitarea comisariului consistorial conferența să constitue, alegând de preșe­dinte pe Diomid Bedelean, de notari pe Lazar Chirilă și Gavriil Raneeș, iar băr­bați de încredere pe Nicolau Fodorean și Iuliu Tăuțan. Se ia act la protocol cu aceea, că a­­cest birou să încredințează și cu verifi­carea protocoalelor, apoi se întră în ordi­nea de zi. Se cetește instrucțiunea consistoriu­­lui în causa conferențelor învățătorești. Spre știință. La apelul nominal răspund următorii: Iosif Panța, Buno, Leonte Ganja, Vidolm, Aurelia Bedelean, Lunca, O­ctavian Ger­man, Poșaga de jos, Antoniu Constantin, O­­ești, Vasile Butura, Sălciva de jos, Ioan Hașu, Sălciva de Sus, Gavriil Rancea, Bră­­zești, Vasile Pleșa, Sartăș, Nicolau Fodo­rean, Ofenbaia, Lazar Chirila, Muncei, Ana Crăciun, Valea Lupșa, Iuliu Tăuțan, Lupșa, Diomid Bedelean, Lupșa-Hădărău, Nicolae Giurgiu, Șasa, Teodor Nicoară, Mogoș-Mămăligani, loan Bucur, Mogoș- Valea-barnii, Sofron Mitreș, Valea­ Geoge­­lului și Iosif Herdea, Ponor. Sunt absenți: Ioan Popuța, Bedeleu, Silvestru Morușca, Cacova-Ierii, Maria Ioanoviciu - Samuilă, Ocolișul mic, Nicolae Faur, Ocolișul mare și Macaveiu Cutesii, Mogoș-Miclești. Din­tre absenți și-a înaintat scuza Maria Ioa­noviciu din cauză de morb. Se ia act, cu aceea, că absența Mă­riei Ioanoviciu se scuză, din motivul pro­dus, absența lui Silv. Morușca asemenea se scuză cu absența din post, iar față de Ioan Popuța, Nicolae Faur și Macaveiu Cutean se va purcede conform instruc­­țiunei. Se preseată curențiile următoare: 1. a) Raportul presidiului conferenței preoțești din traotul Lupșei din 2 Iunie a. o. Nr. 343. b) Raportul protopopului din 1 Nov. a. o. în cauza manualelor. c) Circulariul consistorial din 15 Oc­­tomvrie a. o Nr. 12031 Șool. Se vor preda comisiunilor alegânde. La ordine, anunțarea propunerilor de sine stătătoare. 2. a) Diomid Bedelean anunță patru propuneri referitoare la coruri, reducerea claselor elevilor, înființarea institutului de ajutorare a orfanilor de învățători ș. a. b) Lazar Chirilă are o propunere re­lativă la conservarea protocoalelor confe­rențelor și analele temelor pertractate în conferențe. Se vor preda comisiunilor. Urmează alegerea comisiunilor pentru pertractarea estbitelor și propunerilor. La propunerea membrului Nicolau Fodorean, conferența alege 3 comisiuni din câte 3 membri și anume: a) Actele a) b) c) din poz. 1. se pre­dau comisiunei constătătoare din membrii Lazar Chirilă, Iosif Panța și Iosif Herdea, propunerile de sub 2 a) comisiunei con­­stătătoare din membrii Nicolae Fodorean, Gavriil Rancea și Leonte Canta, iar pro­punerea de sub 2 b) comisiunei constătă­­toare din membrii Iuliu Tăuțan, Ioan Hașu și Vasile Butură. Toate 3 comisiunile vor forma comi­­siunea, care va statori programul confe­­renței viitoare. Ședința se ridică, anunțân­­du-se proxima pe 2 ore p. m. Ședința a 11-a, ținută la 1 Noemvrie 2 ore p. m. La ordinea zilei operatul: „Folosul și rolul botanicei în școala poporală*. Lazar Chirilă își cetește operatul. Leonte Canta luând cuvântul declară operatul de bine lucrat pe baza unui stu­diu amănunțit și afară de unii termini prea înalți bine reușit. Teodor Nicoară escepționează stilul, altfel se alătură la părerile antevorbito­rului. Autorul scuză unele neajunse din perat, prin puținul timp fizic ce i-a stat disposițiv. 1 Comisariul consistorial laudă opera­tul. Criticilor le spune, că nu prea fac studii și cetesc puțin, de aceea nu pot ur­mări bine ideile autorului. Conferența de­clară operatul deplin reușit și-l ad­ude la protocol. La ordine operatul: „Atențiunea și susținerea ei în școală“. Diomid Bedelean își cetește acest operat, la care Lazar Chi­rilă luând cuvântul, scoate la iveală păr­țile bune și-l declară deplin reușit,

Next