Telegraful Roman, 1910 (Anul 58, nr. 1-141)

1910-07-24 / nr. 78

322 TELEGRAFUL ROMAÍV Discursul deputatului Dr. Stefan C. Pop, rostit în ședința camerei din 16 Iulie. (Urmare). Iată domnilor, ce fel de concesiuni voim să ne facă bărbații aceia cărora nu le dă prin gând ca să ne îndestulească, dându-ne oase de râs. Prin urmare este foarte firesc, ca pretențiunile cari s’au născut pe urma acestora, să fie satisfăcute înaintare în cultură și în cele economice ne trebue nouă. Cum vă puteți închipui, că aceasta este cu putință fără de organizație, căci dacă facem abstracție de politica externă, toate partidele politice ungurești au acelaș scop: cultura, independența și întărirea economică. Deci pentru ce să nu ne fie îngăduit să ne constituim în partid în interesul acestui scop mare? Pentru că dacă admit, că toți au dreptul să lupte pentru cultură și libertate, că trebue patronate interesele economice ale națiunii, atunci trebue să întrebuințezi toate mijloacele ce se găsesc într’o organizație economică. Noi naționaliștii suntem organizați în partid, și vom rămânea astfel pănă la sfârșitul lumii, pănă când nu va mai fi un singur Român pe pământul acesta. Noi vrem să rămânem în țara aceasta și vrem să ne câștigăm drepturile cu mijloace legale — și nu dela unguri, ci dela domnia de clasă, dela stăpânirea feudală, din care sunt escluse toate popoarele, pe ei voim noi să-i învingem și, slavă Domnului, pot constata că ne-a succes să ne apropiem de unguri și fără sprijinul dvoastră. Am ajuns, ca ungurului să nu-i mai fie rușine a vota pe deputat naționalist și avem voturi date de unguri curați din ținuturi, pe unde n’am ezitat nici odată. (Contrazicem, sgomot, prezidentul sună). In felul cum presentă contele Tisza problema, noi nu voim să primim. Da, pe baza egalității de drept, frățește, noi vom fi totdeauna unde trebue, dar la drepturile pe cari le am câștigat odată, chiar dacă au fost pe urmă suspendate, nu vom renunța niciodată, pentru că ne-am convins că ele formează condițiile minimale ale esistenței noastre. Cred domnilor, că deși poate cu cu*vinte modeste („adevărat, așa-i* — în stânga) am răspuns contelui Tisza, și acum dați-voi voe să mă opresc asupra abuzurilor electorale. (Strigăte în dreapta . Le am auzit. Să auzim). Abuzurile electorale au silit odată pe contele Apponyi în 1896 să țipe de durere. Faptul acesta e foarte actual, fiindcă în cuvântarea aceasta a lui el spune că este un lucru ciudat, aproape fără păreche, că pe când în alte state se caută sanarea abuzurilor electorale, la noi în privința aceasta nu se fac dispoziții, ceea ce este aproape unic în țările care și ceru constituția. Eu vomu aminti foarte adesea abuzurile acestea electorale într’o interpelare și cu alte ocaziuni, fiindcă voesc să ne ocupăm odată serios de ele. Contele Appolyi ar fi trebuit să stăruiască asupra acestei chestii și atunci nu s’ar fi mai repetat stările acestea rușinoase, încât îți închipuiai că pe timpul campaniei electorale legile sunt scoase din vigoare. G. Ugron Adevărat. („Așa-i* în stânga). Dr. Șt. C. Pop. Atunci ar fi trebuit să insiste asupra acestei chestiuni contele Appornyi, atunci ar fi trebuit să fie rezolvită sau cel puțin ar fi trebuit să se aducă o astfel de hotărâre prin care să se înfiereze în publicitate, acei cari au făptuit atâtea nelegiuiri. Dacă s’ar fi făcut aceasta, n'am fi fost martori la alegerile păcătoase de acum. (Adevărat, așa-i la stânga). Mie mi-ar plăcea foarte mult să nu vorbesc, mi-ar plăcea dacă n’aș avea motive să vorbesc, și dacă n’ar apăsa asupra mea marea greutate a răspunderii care mă silește să iau cuvântul: „Infandum regina jubes renovare dolorem“. Constituția a fost nesocotită la alegerile acestea, ca nicicând altă dată. (Strigăte sgomotoase în stânga: Adevărat, așa-i!) Nici nu știam la cine să ne adresăm. Baronul 1. Madarassy Beck: Ei, ei! (Sgomot în stânga). G. Ugron: Așa !! Are dreptate. Și d-ta ți-ai cumpărat mandatul cu bani. (Sgomot). A. Förster: Nici nu l-au cunoscut înainte de alegeri. Jr. St. C. Pop: Camera aceasta s’a născut în duhoare de vin. (Zgomot continuu). A. Förster: Dacă n’ar fi trimis alegătorilor fotografie, nu l-ar fi votat. (Ilaritate în stânga, prezidentul sună). Dr. St. C. Pop. Domnilor, neam adresat și dlui ministru prezident. Am fost și eu pe la dânsul și mi a făgăduit să intervină, dar se vede că ia stat în cale Jessensky. Vai, în Ungaria sunt atâția Jessensky (Ilaritate). Cum spun, ni s’a făgăduit intervenția și plecând acasă am căutat pe prefect. Dar pe dl prefect tocmai în toiul campaniei electorale nu-1 puteai găsi nicăirea. Am căutat pe subprefecți și nici ei nu erau acasă. (Strigăte în stânga: Erau la corteștt). N’aveam la cine merge. In sfârșit am găsit pe dl protonotar. I am spus, că dnul ministru prezident ni-a promis intervenția pentru a se sista abuzurile și dl protonotar a dat subprefectului plânsoarea, ca să ia el dispozițiile. Dl subprefect a promis și el, că va lucra strict după poruncile legii. (Strigăte în dreapta: Atâta nu ajunge!) O, asta-i foarte bine, dar așa interpretare a legilor încă n’a mai fost niciodată în Ungaria. (Adevărat! Așa-i! — în stânga). Cine s’a ocupat de relațiile de la alegeri în statele culte, mă va înțelege când întreb că nu este cel mai constituțional drept al candidaților, acela de a ținea adunări poporale tinde să-și desfășure punctele programului lor. (Așa-i! Adevărat! — în stânga). Relativ la aceasta noi avem disposiții positive în lege, cari însă au fost eludate într’un mod atât de ingenios la alegerile din urmă, încât uimesc pe om și cine. Ici îți ziceau că în comuna cutare nu se poate ținea adunare, pentrucă în comuna vecină ține partidul contrar. Colo, că nici aici nu se poate ținea, fiindcă bântue anghina. (Ilaritate). Și" când un poștaș de al nostru a mers la doctor și-a vrut să-l ducă în comuna cu pricina și neaflându-l acasă, a adus alt doctor și a spus subprefectului: Domnule, iată un medic care iubește pe aproapele și care auzind că aici bântue o boală contagioasă, vrea să o cureze, subprefectul a răspuns: „Ei Doamne, o fi vreun manipur, că aici bântue disenteria, dar de difterie nici vorbă“. (Ilaritate mare). Prin urmare era un pretext ca să facă cu neputință ținerea adunării. 1. Molnár: Rușine! C. Huszár: De două ori rușine! Dr. Șt. C. Pop. D voastră cunoașteți mișcările moderne, știți că la alegerile acestea, în Ungaria, imoralitatea a făcut adevărate orgii. Știți, că chiar pe timpul campaniei electorale, mergeau femei în deputațiune, că chiar în timpuliunoii celei mai harnice, bărbații și copii lor băteau cârcimele și hoinăriau fără de lucru. In congregația comitatului Arad am atras atenția factorilor competenți asupra acestui fapt și am spus, că am văzut cu ochii mei oameni beți, tăvălindu-se cu zilele dearândul în vreme de lucru. Mi s’a răspuns: vom ținea legea și față de d voastră, ceea ce însemna, că orice acțiune din partea noastră va fi făcută imposibilă. Nu voi stărui mai pe larg de astădată asupra porumperilor prin bani. Mă voi mărgini să vă atrag atenția asupra unui rău, contra căruia trebue să se ia măsuri numai decât și acest rău este amestecul prea mare al jandarmeriei la alegeri. Acest amestec mai ales în măsura în care se practică la noi este fără păreche în lumea întreagă, și dacă nu i se va pune capăt va degenera cu totul și va înjosi această instituție făcând o dușmană poporului. (Vii aprobăm pe băncile din stânga). După lege instituția aceasta ar trebui să servească numai ordinei publice și siguranței; nu se poate admite însă, ca jandarmeria să coopereze la politica de partide. Voi da cu altă ocazie amănunte și probe despre felul cum s’a practicat de data asta respectarea legilor. Voi să amintesc numai declarațiile publice cari aprobă felul cum au procedat față de agitatori. Domnilor, eu am fost ales în comitatul Aradului. (Strigăte din dreapta: Regretăm). Și nu pot trece la ordinea zilei peste abuzurile cari s’au întâmplat. Eram deputat ales, nu am agitat și cu toate că nici nu susțineau că ași fi făcut vreo faptă contra legii, mi au violat libertatea personală, ziând: „sic volo, sic judeo”. (Zgomot în stânga). C. Szmrecsányi: In felul acesta nu se poate resolvi chestia naționalităților! Dr. Șt. C. Pop: Ce caută jandarmul cu notarul noaptea pe la casele alegătorilor? Au voe să facă aceasta? Pentru ce se tem de controlă, dacă merg lucrurile neted și curat, pentru ce nu mi-a fost îngăduit mie deputat dietal să mă duc la o alegere, câtă vreme slugile și diregătorii respectivilor candidați aveau intrare liberă chiar și în alte comitate. Nici unui om de încredere de ai noștri nu i s’a eliberat legitimație. Am spus acestea dlui ministru-prezident, care a zis asta-i ilegalitate. Legitimație trebue să i se dea. G. Szmrécsányi: Dar n’a luat disposiție. Dr. St. G. Pop: Badai 1. Justic: După alegeri. Dr. St. C. Pop: Noi ne-am adresat , apoi vicecomitelui, ca să ia măsurile necesare, dânsul însă ne-a spus că legitimațiile ni le eliberează prim pretorese. Dar acesta spunea, că asta nu scrie la cartea legii. Ei, domnilor, în Ungaria este libertate, poți umbla în cotro voești. De ce să se mai dea legitimație. Și când intram în vre-o comună, veniau jandarmii și ne arestau. Bărbați cu mare rol în viața publică au fost escortați ca făcători de rele. Așa a fost cu Vasile Goldiș, care înainte de alegere stătea în curtea fratelui său, așa a fost cu Ion Suciu și cu alții, cu sute de inși. Așa a tratat cu toții, ca să nu aibă cine-i controla. Sunt aceste stări sănătoase? Alegerile sunt, pentru ca ceea ce clădește cu mare greutate școala în patru cinci ani, cea dintâi corporație a țării să strice? (Așa-i în stânga). Asta-i menirea noastră, ca să fim trimbițați lumii ca stricătorii poporului? (Sgomot și întreruperi în dreapta). I. Justic: Nu era ertat. Nu-i spusă că au fost ei. Al. Nagy: Ia-i sub scutul d tale. (Sgomot. Prezidentul sună): partid. G. Szmrecsányi: Asta nu-i chestie de Acestea sunt lucruri îngrozitoare. O să vă spun eu Luni, că așa am pățit-o și noi. Prezidentul: Rog pe domnul deputat Szmrecsányi să nu întrerupă pe orator. I. Justic: Pretutindeni au făcut așa. (Sgomot). (Va urma.) Lămuriri. Primim următoarele: On. Redacțiune! Corespondențele publicate în ziarul „Lupta“ după alegerea de deputat în cercul Dobrei, mă fac să părăsesc rezerva de pănă aoi, și să vă rog, ca să dați loc în ziarul D Voastre următoarelor lămuriri: Cele publicate nu sunt cu știrea și consimțământul meu publicate, și cum văd eu să degenereze în o ceartă urâtă și condamnabilă, pentru că amândouă părțile, se vede, nu au obiectivitatea recerută în judecarea chestiunei. La căderea noastră, după părerea mea modestă, nu e nimene de vină altul decât eu, care mi-am susținut candidatura pănă la sfârșit, deși mă convinsesem, că conducătorii sunt învrăjbiți și cu absolută neîncredere unii în alții. Și vina mea e și mai mare, că nu m’am retras atunci, când unii preoți au ținut de bine să se adune la sfat în casa Unui coleg al lor — birtaș, ca să mă roage să mă retrag și să le deschid drumul spre a-și face de cap. Am pus însă cinstea steagului mai presus de ambiția mea personală, am ținut la disciplina de partid, și cu desconsiderarea intereselor mele morale și materiale am ținut lupta pănă la urmă. Resultatul e știut, — am obținut 150 voturi și mai aveam — zice-se — în rezervă 80—40 voturi, învățători, birtași și alți alegători pe cari, din anumite considerații ale lor, nu era bine să-i bagi în foc. Aceștia, cu cei 120 români cari s’au vândut lui Hanteș și cu cei 17 cari asemenea s’au vândut lui Moskovits erau prea de ajuns, ca să avem majoritatea absolută. Că oamenii s’au vândut, e fapt—căci de dragul evreului nu i-a dat nimenea votul. A mai fost și presiunea, organelor administrative asupra celor slabi de înger și asupra birnelor, vitoarelor birne, asupra celor cu licenții și asupra celor ce au legături cu oamenii stăpânirei, dar aceasta nu a putut face ravagiile, cari le-au făcut puterea banului, căci bineînțeles, mandatul s’a cumpărat cu bani grei și mulți. Deci în fața acestor acte de corupțiune, În zădar vom învinui când pre unii când pre alții, trebuie să ne învinuim pre noi înș ne, că nu știm și nu vrem ori nu putem disciplina poporul, — și ne lipsește organizația, fără care lupta dela început e pierdută, și să ne învinuim, că tolerăm în mjlocul nostru gheșeftari și m șei caii demoralisează toate rândurile noastre, și în temeiul licenței de cârcimărit țin prietenii întinse și legături ascunse cu dușmanii noștri, ca sa-și umple pungile lor. Cine are urechi de auzit, poate auzi. M’a mâhnit mult, că corespondentul din Nr. 120 al „Luptei“ a adus alegerea de la Dobra în legătură cu alegerea de asesor consistorial a dlui Lazar Triteanu. Dl Triteanu a fost candidatul tuturor factorilor consistoriali, el ar fi fost ales și după picarea mea la Dobra, ca și înainte de picaie, și eu n’aș fi stat un moment la gând să i dau votul meu, după ce el între candidați a fost cel mai competent de a fi promovat de la asesor onorar la asesor pe viață. Și dacă eu nu aș fi votat cu dânsul — probabil, că ar fi avut numai un vot mai puțin, pentru că în sinodul arhidiecezan mulțămită Domnului, sunt destui bărbați, cari știu aprecia servițiile unui om, care a muncit deja 9 ani, — și avea tot dreptul la înaintare. Aș ruga pe domnii corespondenți, ca după aceste lămuriri obiective, să pună la o parte micile divergențe, și să caute puncte de apropiere și de împăcare, și să se organiseze altcum, ca să nu mai pățească rușinea și paguba ce o am pățit acum cu toții. Poate că în viitor, cu o altă persoană, să fie mai norocoși, pentru că eu, îi asigur, că în vieața mea nu voiu mai apela la votul lor. Văroere, în 30 iuliu 1910. Nicolau Ivan asesor cons. Dela Academia Română. Concursuri pentru premii. 1. Premiul Năsturel, de 4 000 Lei se va da, în sesiunea generală din anul 1911, unei cărți scrise în limba română, cu conținut de orce natură, care se va judeca mai meritorie printre cele publicate dela 1 Ianuarie 1910 până la 31 Decembrie 1910. Terminul depunerii la cancelaria Academiei, în 15 exemplare, a cărților propuse la concursul acestui premiu este până la 31 Decemvrie 1910. 2. Premiul Asociațiunii Graiovene pentru desvoltarea învățământului public, de 1.500 Lei, se va da, în sesiunea generală din 1911, pentru cea mai bună carte didactică în limba română dintre cele tipărite dela 1 Noemvrie 1906 până la 31 Decemvrie 1910. Terminul depunerii la cancelaria Academiei, în 15 exemplare, a cărților propuse pentru concurs este până la 31 Decemvrie 1910. . 3. Marele Premiu Năsturel, de 12.000 Lei, se va da în sesiunea generală din 1913, unei cărți scrise în limba română, ci conținut de orce natură, care se va judeca mai meritorie printre cele publicate dela 1 Ianuarie 1909 pănă la 31 Decemvrie 1912. Terminul depunerii la cancelaria Academiei, în 15 exemplare, a cărților propuse pentru acest premiu, este pănă la 31 Decemvrie 1912. 4. Premiul Eliade-Rădulescu de 5.000 Lei se va da, în sesiunea generală din 1911 pentru o scriere de literatură sau de filologie, care se va judeca mai meritorie printre cele publicate dela 1 Nov. 1906 pănă la 31 Decemvrie 1910. Terminul depunerii la cancelaria Academiei, în 15 exmplare, a cărților propuse pentru concurs este până la 31 Decemvrie 1910. 5. Premiul Adamachi, de 5000 Lei, divizibil, se va da, în sesiunea generală din 1912, pentru scrieri de literatură sau de filologie, cu cuprins moral (în înțelesul că sunt excluse numai scrierile contrare moralei), cari se vor judeca mai meritorii printre cele publicate de la 1 Ianuarie 1909 pănă la 31 Decemvrie 1911. Terminul depunerii la cancelaria Academiei, în 15 exemplare, a cărților propuse pentru concurs este pănă la 31 Decemvrie 1911. 6. Premiul Eliade Rădulescu, de 5000 Lei, se va da, în sesiunea generală din 1915, pentru o scriere de literatură sau de filologie, care se va judeca mai meritorie printre cele publicate dela 1 Ianuarie 1911 pănă la 31 Decemvrie 1914. Terminul depunerii la cancelaria Academiei, în 15 exemplare, a cărților propuse pentru concurs este pănă la 31 Decemvrie 1914. 7. Premiul Adamach, de 6000 Lei, divizibil, se va da, în sesiunea generală din 1915, pentru scrieri de literatură sau de filologie, cu cuprinsul moral (în înțelesul că sunt excluse numai scrierile contrare moralei), cari se vor judeca mai meritorii printre cele publicate de la 1 Ianuarie 1912 pănă la 31 Decemvrie 1914. Terminul depunerii la cancelaria Academei, în 15 exemplare, a cărților propuse pentru concurs este pănă la 31 Decemvrie 1914. 8. Premiul Hagi- Vasile, de 5000 Lei, se va da, în sesiunea generală din 1912, pentru scrieri privitoare la comerțul român în trecut și în prezent și publicate în timpul dela 1 Noemvrie 1905 pănă la 31 Decemvrie 1911. Terminul depunerii la cancelaria Academiei, în 15 exemplare, a părților propuse pentru concurs este pănă la 31 Decemvrie 1911. 9. Premiul Adamachi, de 5000 Lei, divizibil, se va da, în sesiunea generală din 1913, pentru scrieri istorice, economice, juridice, filozofice, de cuprins moral,în înțelesul că sunt excluse numai scrierile non-