Telegraful Roman, 1910 (Anul 58, nr. 1-141)
1910-12-04 / nr. 132
Anul LV 111. Sibilu, Sâmbătă 4/17 Decemvrie 1910. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fil. Pentru monarhie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Abonamentele și inserținnile să se adreseze Administrației tipografiei arhid. Sibiiu, str. măcelarilor 45. INSERȚIUNILE: Corespondențele să se adreseze Redacției „Telegrafului Român“, str. măcelarilor Nr. 45. Epistole nefrancate se refuză. Articoli nepublicați nu se înapoiază. Nr. 13. Pentru odată 14 fil., — de două ori 24 fil., — de trei ori 80 file rândul cu litere garmond. Vechimea cursurilor de analfabeți. Cei mai mulți cetitori — cu excepția celor cari cunosc mai amănunțit trecutul nostru bisericesc din epoca lui Șaguna, — vor fi desigur ispitiți să creadă, că frumoasa mișcare inițiată de „Asociația“ culturală în 1908 pentru instruirea analfabeților, e cu desăvârșire nouă în cuprinsul ei. Pe când dimpotrivă, ei i se poate găsi un trecut mult mai vechiu, care merge pănă aproape la începuturile noastre de viață culturală mai intensivă. Intre nenumăratele probleme de cultură cari au preocupat pe mitropolitul Șaguna, și cărora prin uriașa sa putere de muncă neobosită a cercat să le dea o rezolvare norocoasă, a fost și aceea a înființării școlilor de adulți, chemate să scoată din împărăția întunerecului elementele vârstnice, dar fără știință de carte, ale neamului nostru. Știind să prețuiască foloasele extraordinare ce aveau să rezulte pentru biserica și cultura noastră din această mișcare, n’a pregetat să stăruiască cu vreme și fără vreme pentru realizarea ei, îndemnând pe cărturarii noștri de pe vremi, să se pună în slujba acestei acțiuni culturale, atât de folositoare și neprețuită în urmările ei. Astfel la anul 1870 a emis o circulară cu Nr. 225 Școli cătră protopopii din arhidieceză, în care pentru prima dată vorbind despre școlile de adulți și importanța lor capitală, îi poftește ca în deplină înțelegere cu preoții și învățătorii fiecărei comune, să înființeze pretutindeni astfel de școli, menite să trezească la viață conștientă massele largi și inerte ale poporului nostru. Aceste cursuri de iarnă s’au și înființat, și unde au fost oameni de inimă ele au și dat rezultate destul de mulțămitoare, după cum constată rapoartele oficiale. Probabil însă că circulara luminatului Arhiereu n’a găsit pretutindeni râvna și însuflețirea din care ea a răsărit, căci în anul următor Șaguna se vede silit să îndemne din nou prin circulara cu Nr. 515 Școl. la continuarea acestei întreprinderi de mare și însemnat folos cultural pentru țărănimea noastră neînvățată. Ba Șaguna în cunoscuta lui energie și intransigență a socotit potrivit să dea o meritată lecție preoților, cari s’au făcut vinovați de indolență în înființarea acestor școli de adulți, aplicând mai multora câte un canon de a fl. drept îndemn edificativ pe viitor. După anul 1871 nu se mai face pomenire în actele oficiale de aceste cursuri. Ele cu siguranță au fost părăsite, spre nespusa pagubă a biricii și neamului nostru. Cauzele se pot stabili cu ușurință. întâi interesul și îngrijirea mitropolitului Șaguna pentru ele au fost curmate aproape cu desăvârșire prin boala care-l chinuia acum la 1872 în măsură urcată, și care în anul următor i-a rupt firul vieții sale atât de laborioase. Al doilea motiv a fost fără îndoială insuficiența culturală a preoțimii și dăscălimii noastre de atunci, în lipsa căreia nu puteau cumpăni cu destulă înțelegere și competență, rostul și roadele minunate ale unei astfel de mișcări importante. Motivele politice efemere, cari au fost invocate atunci pentru justificarea acestui mijloc de propagandă culturală, încă vor fi accelerat apunerea lui prea grabnică. O altă cauză se poate găsi și în stăruința prea puțin întețită a protopopilor, ceri erau însărcinați în prima linie cu executarea ordinelor arhierești, de multe ori concepute la o înălțime, de care nu se prea puteau apropia cu înțelegerea tru viitor, și deci s’a arătat trebuința a sa înființa și școala pentru oameni crescuți (adulți), ca să învețe cel puțin a ceti și a scrie după cum se cere astăzi dela fiecare om. Vă aduc dară aminte de o lege dietală, ce s’a făcut numai de curând, în aceea se zice, că dreptul de alegere au numai aceia, cari pe lângă anumit cens și a ceti și scrie. Noi și pănă acum am avut puțini alegători, din causa censului, dară acum în urma acestei legi câți ne vor rămânea? Intre popoarele conlocuitoare sunt mai puțini indivizi ca între Românii cari nu știu ceti și scrie, și totuși in toate părțile Ungariei și Transilvaniei se fac întruniri de oameni învățați, spre a învăța carte pe cei ce nu știu, fie chiar și bătrâni. Bxcelența Sa părintele nostru mitropolit ne sfătuește să ne punem în înțelegere preoții cu învățătorii și cu toți cărturarii din mijlocul poporului și să întemeiem școale de adulți (școala pentru oameni mari), în cari să se învețe scrierea, cetirea și computul. Să ne apucăm de lucru dar! Să ascultăm de îndemnul arhiereului nostru! Să luăm exemplu de la conlocuitorii Sași și Unguri, cari s’au hotărât a nu mai lăsa între ei pe nime care să nu știe cât de puțin Carte, și în sfârșit să fim cu luare aminte la ceea ce zice înaltul minister, că a însărcinat pe organele sale de a îngriji pentru înființarea de școli pentru oameni înaintați în vârstă! De nu ne vom mișca noi de noi și de nu vom face școlile oari cuvenită, și astfel erau sorocite să rămână strivite în filele aspre ale bătrânelor protocoale roase de molii. Au fost însă câțiva între ei, cam în urma culturii temeinice cu care erau înzestrați, s’au știut ridica la o interpretare înțeleaptă a acestei cestiuni, dându-i toată atenția și tot sprijinul de nevoie și stăruind cu deosebită căldură, ca ea să fie activată și să dea rezultatele cari se puteau aștepta de la ea pe urma unei serioase preocupări a celor chemați să se pună în slujba ei. Cel mai ales și mai însuflețit dintre aceștia a fost protopopul Sibiiului, eminentul pedagog de fericită pomenire din acele vremi, Ioan Popescu, care a îmbrățișat cu un extraordinar interes problema școlilor de adulți. Ca bărbat de școală a știut prețul valoarea imensă a acestor cursuri pentru țărănimea noastră neluminată, și el și-a pus toate silințele ca ele să nu lipsească din nici o comună aparținătoare tractului său. Dacă s’ar fi arătat pretutindeni aceeaș solicitudine și căldură largă pentru această problemă culturală, n’ar fi ajuns fără îndoială la astfel de rezultate, cari ar fi făcut de prisos stăruințele noastre de astăzi pentru răspândirea învățăturii în popor cu ajutorul cursurilor de analfabeți. Ne gândim în ce situație culturală înfloritoare ne am găsi astăzi, dacă aceste cursuri s’ar fi ținut fără întrerupere în curs de 40 de ani, începând cu anul 1870. Am fost plăcut surprins când în zilele trecute răsfoind câteva protocoale vechi, în „Protocolul comisiunilor pentru cercul al II-lea al Sibiiului“, care pornește cu anul 1857, am dat — între alte lucruri interesante, și peste trei circulare frumoase, scrise de regretatul Ioan Popescu, tocmai în chestiunea cursurilor de analfabeți și trimise preoțimei păstorite de el, le cere dela noi timpul de astăzi, inspecțieri ministeriali ne vor face ei școli, poate precum n’am dori, tot cu sudoarea noastră și cu banii noștri. Astăzi cetirea și scrierea nu se mai învață ca mai de mult, ca bieții Români să zică că n’au cap de a învăța. După metodul de astăzi mult în 2 luni se poate învăța oricine a ceti și scrie. Sper, că învățătorii cărora sunt încredințate astăzi școalele noastre confesionale din tract, vor arăta poporului nostru In fapte cât e de ușor a ceti și a scrie, și în lucrul acesta vor fi sprijiniți învățătorii noștri desigur de toți preoții și bărbații noștri inteligenți. Eu vom fi cu toată atențiunea la lucrul acesta, sunt și pentru a înlesni, dacă mi se va cere din vreo parte, voiu da și eu instrucțiuni pentru a arăta cum să se învețe oamenii crescuți a ceti și a scrie. In fine pentru a putea vorăspunde înaltei ordinațiuni consistoriale, care cere ca să fac raport despre resultatul acestui circular, sunteți poftiți a-mi arăta pănă la sfârșitul anului, ce s’a făcut în fiecare comună bisericească, pentru învățarea oamenilor crescuți ? Voiu fi fericit, dacă voiu putea arăta Excelenței Sale pe câți mai mulți, că s’au distins prin zelul de a înainta cultura poporului nostru, de care e legat și viitorul nostru. Cred că e de interes, și din punct de vedere istoric, să reproduc aceste circulare, eșite din peana unui reputat bărbat de școală, pentru ca să se vadă cum știa să îndrume și să stăruiască un om cu adâncă înțelegere pentru toate problemele noastre de cultură, cu câtă iubire caldă știa să-și împlinească datoriile sale de protopop, cum puțini pot și înțeleg s-o facă, și în urmă ce interpretare a dat în părțile ei esențiale acestei probleme, care ne preocupă astăzi și pe noi în măsură potențată. Circularele se publică la alt loc în numărul de față al acestei foi. Am socotit folositor să dau aceste circulare și pentru motivul, că ne aflăm tocmai în timpul când ar urma să se țină cursurile de analfabeți în toate satele noastre, și astfel din însuflețirea curată a înaintașilor să culegem și noi îndemnurile muncii folositoare, care i-a călăuzit pe ei. E dureros de trist, că mișcarea pornită cu atâta căldură de „Asociație“ a amuțit astăzi aproape cu desăvârșire, spre enorma pagubă a neamului și culturii noastre românești. E limpede că pricinile acestei hiperrepentine agonii sunt în parte aceleași, cari au făcut să moară și încercarea de la 1870. Considerații politice au determinat și mișcarea de la 1908. Proiectul contelui Andrássy despre votul plural a avut darul să trezească în inimile noastre o uriașă însuflețire pentru luminarea țărănimii prin carte, cu scop de a paraliza intențiile ministrului și tovarășilor săi de egbemonie feudală. Contele însă s’a prăbușit, și deodată cu el s’a dus și insolentul său proiect. Atunci am lăsat-o și noi mai domol cu însuflețirea, și așa am adus-o de bine, încât ea astăzi nu mai există, decăt poate în sufletele unor visători entuziaști. Adevărat, că pentru țărănimea noastră motivul politic a fost și este un po F0ISOARA. » Instruirea adulților. ■> In prim-articolul din numărul de față e vorba de inaugurarea școalelor de adulți, făcută din partea marelui nostru Arhiepiscop și Mitropolit Șaguna, înainte cu patruzeci de ani, și de înțeleptele circulare date în privința aceasta din partea profesorului și protopresbiterului Ioan Popescu. Publicăm circularele din întrebare la locul acesta, după cum urmează : I. Onorabililor parohi! Prin aceasta se împarte pentru fiecare comună bisericească câte un circular consistorial, purtând numărul școlastic 225 din anul acesta. Causa despre care se vorbește in acest circular este o causă pricepută de toți. De câte ori nu s’a vorbit de învățătura și cultivarea poporului nostru? Și cine nu știe astza, că fără a ne ocupa de pausa aceasta serios, fără de a pune toate puterile noastre spre a înainta cultura poporului, vom fi călcați iar în picioare, vom fi iar dați îndărătul altora? Ceea ce va părea poate unora lucru străin ce i în circular, că cere a se învăța oameni mari carte. Aceasta provine de acolo, că împrejurările timpu ui trecut n’au fost părtinitoare pentru învățătura poporului, iar timpul de astăzi cere cu intețire, ca fiecare om să știe carte. Ce era de făcut? Școalele destinate pentru copii lucră penSibilu, 9 Noemvrie 1870. Ion Popescu, n. — Nr. 187/1871. Preavenerabilul Consistor arhidiecezan ne îndatorește din nou sub nr. cons. 815 din 9 Noemvrie a. o. să stăruim din toate puterile, ca oamenii crescuți fără învățătură să se adune în timpul de iarnă spre a învăța a ceti, a scrie, a face socorteala și a asculta și alte învățături folositoare. In anul trecut am fost arătat (dro. din 9/XI. 1870) și ca graiul și în scris, cum s’au pornit lucrurile în dieta țării, ca pe viitor numai bărbații cari știu veti și scrie să fie alegători. Acum incep și municipiile (scaunele și comitatele) a hotărâ, ca numai acei bărbați să poată fi aleși ca representanți și în diregătorie, cari știu oezi și sorie. Deci nu mai lipsește decât să vedem, cum oameni de ai noștri de frunte se dau îndărăt, ca să nu poată fi nici în representanțele municipale, nici în diregătoriile comunale, pentru că nu știu oeti și scrie ! Timpurile s’au schimbat, și noi trebue să ne schimbăm. Oamenii bătrâni trebue să învețe carte și pot învăța foarte ușor, numai să voiască, într’o lună mult în două. Trebue să se facă o eroare, și vor vedea oamenii cât de ușor e astăzi a învăța petirea și scrierea. Călătoriile astăzi cu ce iuțeală și ușurință se fac! Tot așa iute și ușor se poate învăța astăzi parte. Numai să fie oameni in fiecare comună, pari să stăruiască oa