Telegraful Roman, 1910 (Anul 58, nr. 1-141)

1910-12-04 / nr. 132

Anul LV 111. Sibil­u, Sâmbătă 4/17 Decemvrie 1910. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fil. Pentru monarhie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Abonamentele și inserținnile să se adreseze Administrației tipografiei arhid.­ Sibiiu, str. măcelarilor 45. INSERȚIUNILE: Corespondențele să se adreseze Redacției „Telegrafului Român“, str. măcelarilor Nr. 45. Epistole nefrancate se refuză. A­rticoli nepublicați nu se înapoiază. Nr. 13. Pentru odată 14 fil., — de două ori 24 fil., — de trei ori 80 file rândul cu litere garmond. Vechimea cursurilor de analfabeți. Cei mai mulți cetitori — cu excepția celor cari cunosc mai a­­mănunțit trecutul nostru bisericesc din epoca lui Șaguna, — vor fi desigur ispitiți să creadă, că frumoasa miș­care inițiată de „Asociația“ culturală în 1908 pentru instruirea analfabe­ților, e cu desăvârșire nouă în cu­prinsul ei. Pe când dimpotrivă, ei i se poate găsi un trecut mult mai vechiu, care merge pănă aproape la înce­puturile noastre de viață culturală mai intensivă. Intre nenumăratele probleme de cultură cari au preocupat pe mi­tropolitul Șaguna, și cărora prin u­­riașa sa putere de muncă neobosită a cercat să le dea o rezolvare no­rocoasă, a fost și aceea a înființării școlilor de adulți, chemate să scoată din împărăția întunerecului elemen­tele vârstnice, dar fără știință de carte, ale neamului nostru. Știind să prețuiască foloasele extraordinare ce aveau să rezulte pentru biserica și cultura noastră din această miș­care, n’a pregetat să stăruiască cu vreme și fără vreme pentru reali­zarea ei, îndemnând pe cărturarii noștri de pe vremi, să se pună în slujba acestei acțiuni culturale, atât de folositoare și neprețuită în ur­mările ei. Astfel la anul 1870 a emis o circulară cu Nr. 225 Școli cătră pro­topopii din arhidieceză, în care pen­tru prima dată vorbind despre șco­lile de adulți și importanța lor ca­pitală, îi poftește ca în deplină în­țelegere cu preoții și învățătorii fie­cărei comune, să înființeze pretu­tindeni astfel de școli, menite să tre­zească la viață conștientă massele largi și inerte ale poporului nostru. Aceste cursuri de iarnă s’au și înființat, și unde au fost oameni de inimă ele au și dat rezultate destul d­e mulțămitoare, după cum con­stată rapoartele oficiale. Probabil însă că circulara lu­minatului Arhiereu n’a găsit pretu­tindeni râvna și însuflețirea din care ea a răsărit, căci în anul următor Șaguna se vede silit să îndemne din nou prin circulara cu Nr. 515 Școl. la continuarea acestei întreprinderi de mare și însemnat folos cultural pentru țărănimea noastră neînvățată. Ba Șaguna în cunoscuta lui e­­nergie și intransigență a socotit po­trivit să dea o meritată lecție pre­oților, cari s’au făcut vinovați de in­dolență în înființarea acestor școli de adulți, aplicând mai multora câte un canon de a fl. drept îndemn edi­­ficativ pe viitor. După anul 1871 nu se mai face pomenire în actele oficiale de aceste cursuri. Ele cu siguranță au fost părăsite, spre nespusa pagubă a bi­­ricii și neamului nostru. Cauzele se pot stabili cu ușu­rință. întâi interesul și îngrijirea mi­tropolitului Șaguna pentru ele au fost curmate aproape cu desăvârșire prin boala care-l chinuia acum la 1872 în măsură urcată, și care în anul următor i-a rupt firul vieții sale atât de laborioase. Al doilea motiv a fost fără în­doială insuficiența culturală a pre­­oțimii și dăscălimii noastre de atunci, în lipsa căreia nu puteau cumpăni cu destulă înțelegere și competență, rostul și roadele minunate ale unei astfel de mișcări importante. Motivele­ politice efemere, cari au fost invocate atunci pentru jus­tificarea acestui mijloc de propa­gandă culturală, încă vor fi accele­rat apunerea lui prea grabnică. O altă cauză se poate găsi și în stăruința prea puțin întețită a protopopilor, ceri erau însărcinați în prima linie cu executarea ordi­nelor arhierești, de multe ori conce­pute la o înălțime, de care nu se prea puteau apropia cu înțelegerea tru viitor, și deci s’a arătat trebuința a sa înființa și școala pentru oameni crescuți (adulți), ca să învețe cel puțin a ceti și a scrie după cum se cere astăzi dela fiecare om. Vă aduc dară aminte de o lege die­­tală, ce s’a făcut numai de curând, în aceea se zice, că dreptul de alegere au nu­mai aceia, cari pe lângă anumit cens și a ceti și scrie. Noi și pănă acum am avut puțini alegători, din causa censului, dară acum în urma acestei legi câți ne vor ră­mânea? Intre popoarele conlocuitoare sunt mai puțini indivizi ca între Românii cari nu știu ceti și scrie, și totuși in toate păr­țile Ungariei și Transilvaniei se fac întru­niri de oameni învățați, spre a învăța carte pe cei ce nu știu, fie chiar și bătrâni. Bxcelența Sa părintele nostru mitro­polit ne sfătuește să ne punem în înțele­gere preoții cu învățătorii și cu toți căr­turarii din mijlocul poporului și să înte­meiem școale de adulți (școala pentru oa­meni mari), în cari să se învețe scrierea, cetirea și computul. Să ne apucăm de lucru dar! Să as­cultăm de îndemnul arhiereului nostru! Să luăm exemplu de la conlocuitorii Sași și Unguri, cari s’au hotărât a nu mai lăsa între ei pe nime care să nu știe cât de puțin Carte, și în sfârșit să fim cu luare aminte la ceea ce zice înaltul minister, că a însărcinat pe organele sale de a îngriji pentru înființarea de școli pentru oameni înaintați în vârstă! De nu ne vom mișca noi de noi și de nu vom face școlile oari cuvenită, și astfel erau sorocite să rămână strivite în filele aspre ale bătrânelor protocoale roase de molii. Au fost însă câțiva între ei, cam­ în urma culturii temeinice cu care erau înzestrați, s’au știut ridica la o interpretare înțeleaptă a ace­stei cestiuni, dându-i toată atenția și tot sprijinul de nevoie și stăruind cu deosebită căldură, ca ea să­ fie activată și să dea rezultatele cari se puteau aștepta de la ea pe urma unei serioase preocupări a celor che­mați să se pună în slujba ei. Cel mai ales și mai însuflețit dintre aceștia a fost protopopul Si­­biiului, eminentul pedagog de feri­cită pomenire din acele vremi, Ioan Popescu, care a îmbrățișat cu un extraordinar interes problema șco­lilor de adulți. Ca bărbat de școală a știut prețul valoarea imensă a ace­stor cursuri pentru țărănimea noa­stră neluminată, și el și-a pus toate silințele ca ele să nu lipsească din nici o comună aparținătoare trac­­tului său. Dacă s’ar fi arătat pretutindeni aceeaș solicitudine și căldură largă pentru această problemă culturală, n’ar fi ajuns fără îndoială la astfel de rezultate, cari ar fi făcut de pri­sos stăruințele noastre de astăzi pentru răspândirea învățăturii în po­por cu ajutorul cursurilor de anal­fabeți. Ne gândim în ce situație cul­turală înfloritoare ne am găsi astăzi, dacă aceste cursuri s’ar fi ținut fără întrerupere în curs de 40 de ani, începând cu anul 1870. Am fost plăcut surprins când în zilele trecute răsfoind câteva pro­tocoale vechi, în „Protocolul comisi­­unilor pentru cercul al II-lea al Si­­biiului“, care pornește cu anul 1857, am dat — între alte lucruri intere­sante, și peste trei circulare fru­moase, scrise de regretatul Ioan Po­pescu, tocmai în chestiunea cursuri­lor de analfabeți și trimise preoți­­mei păstorite de el, le cere dela noi timpul de astăzi, inspecț­ie­ri ministeriali ne vor face ei școli, poate precum n’am dori, tot cu sudoarea noastră și cu banii noștri. Astăzi cetirea și scrierea nu se mai învață ca mai de mult, ca bieții Români să zică că n’au cap de a învăța. După metodul de astăzi mult în 2 luni se poate învăța ori­cine a ceti și scrie. Sper, că învățătorii cărora sunt în­credințate astăzi școalele noastre confe­sionale din tract, vor arăta poporului no­stru In fapte cât e de ușor a ceti și a scrie, și în lucrul acesta vor fi sprijiniți învățătorii noștri de­sigur de toți preoții și bărbații noștri inteligenți. Eu vom­ fi cu toată atențiunea la lu­crul acesta, sunt și pentru a înlesni, dacă mi se va cere din vre­o parte, voiu da și eu instrucțiuni pentru a arăta cum să se învețe oamenii crescuți a ceti și a scrie. In fine pentru a putea vorăspunde înaltei ordinațiuni consistoriale, care cere ca să fac raport despre resultatul acestui cir­cular, sunteți poftiți a-mi arăta pănă la sfârșitul anului, ce s’a făcut în fiecare co­mună bisericească, pentru învățarea oa­menilor crescuți ? Voiu fi fericit, dacă voiu putea arăta Excelenței Sale pe câți mai mulți, că s’au distins prin zelul de a îna­inta cultura poporului nostru, de care e legat și viitorul nostru. Cred că e de interes, și din punct de vedere istoric, să reproduc aceste circulare, eșite din peana unui reputat bărbat de școală, pentru ca să se vadă cum știa să îndrume și să stăruiască un om cu adâncă în­țelegere pentru toate problemele noastre de cultură, cu câtă iubire caldă știa să-și împlinească datoriile sale de protopop, cum puțini pot și înțeleg s-o facă, și în urmă ce interpretare a dat în părțile ei esen­țiale acestei probleme, care ne pre­ocupă astăzi și pe noi în măsură potențată. Circularele se publică la alt loc în numărul de față al ace­stei foi. Am socotit folositor să dau aceste circulare și pentru motivul, că ne aflăm tocmai în timpul când ar urma să se țină cursurile de anal­fabeți în toate satele noastre, și astfel din însuflețirea curată a îna­intașilor să culegem și noi îndem­nurile muncii folositoare, care i-a călăuzit pe ei. E dureros de trist, că mișcarea pornită cu atâta căldură de „Aso­ciație“ a amuțit astăzi aproape cu desăvârșire, spre enorma pagubă a neamului și culturii noastre româ­nești. E limpede că pricinile acestei hiperrepentine agonii sunt în parte aceleași, cari au făcut să moară și încercarea de la 1870. Considerații politice au determinat și mișcarea de la 1908. Proiectul contelui An­­drássy despre votul plural a avut darul să trezească în inimile noa­stre o uriașă însuflețire pentru lu­minarea țărănimii prin carte, cu scop de a paraliza intențiile ministru­lui și tovarășilor săi de egbemonie feudală. Contele însă s’a prăbușit, și deodată cu el s’a dus și insolentul său proiect. Atunci am lăsat-o și noi mai domol cu însuflețirea, și așa am adus-o de bine, încât ea astăzi nu mai există, decăt poate în su­fletele unor visători entuziaști. Ade­vărat, că pentru țărănimea noastră motivul politic a fost și este un po­ F0ISOARA. » Instruirea adulților. ■> In prim-articolul din numărul de față e vorba de inaugurarea școalelor de adulți, făcută din partea marelui nostru Arhiepiscop și Mitropolit Șaguna, înainte cu patruzeci de ani, și de înțeleptele cir­culare date în privința aceasta din partea profeso­rului și protopresbiterului Ioan Popescu. Publicăm circularele din întrebare la locul acesta, după cum ur­mează : I. Onorabililor parohi! Prin aceasta se împarte pentru fiecare comună bisericească câte un circular consistorial, purtând nu­mărul școlastic 225 din anul acesta. Causa despre care se vorbește in acest circular este o causă pricepută de toți. De câte ori nu s’a vorbit de învă­țătura și cultivarea poporului nostru? Și cine nu știe astza, că fără a ne ocupa de pausa aceasta serios, fără de a pune toate puterile noastre spre a înainta cultura po­­porului, vom fi călcați iar în picioare, vom fi iar dați îndărătul altora? Ceea ce va părea poate unora lucru străin ce i în cir­cular, că cere a se învăța oamen­i mari carte. Aceasta provine de acolo, că îm­prejurările timp­u ui trecut n’au fost păr­tinitoare pentru învățătura poporului, iar timpul de astăzi cere cu intețire, ca fie­care om să știe carte. Ce era de făcut? Școalele destinate pentru copii lucră pen­Sibilu, 9 Noemvrie 1870. Ion Popescu, n­. — Nr. 187/1871. Preavenerabilul Consistor arhidiece­­zan ne îndatorește din nou sub nr. cons. 815 din 9 Noemvrie a. o. să stăruim din toate puterile, ca oamenii­­ crescuți fără învățătură să se adune în timpul de iarnă spre a învăța a ceti, a scrie, a face socor­teala și a asculta și alte învățături folo­sitoare. In anul trecut am fost arătat (d­ro. din 9/XI. 1870) și ca graiul și în scris, cum s’au pornit lucrurile în dieta țării, ca pe viitor numai bărbații cari știu veti și scrie să fie alegători. Acum incep și munici­piile (scaunele și comitatele) a hotărâ, ca numai acei bărbați să poată fi aleși ca representanți și în diregătorie, cari știu oezi și sorie. Deci nu mai lipsește decât să vedem, cum oameni de ai noștri de frunte se dau îndărăt, ca să nu poată fi nici în representanțele municipale, nici în diregătoriile comunale, pentru că nu știu oeti și scrie ! Timpurile s’au schimbat, și noi tre­­bue să ne schimbăm. Oamenii bătrâni tre­­bue să învețe carte și pot învăța foarte ușor, numai să voiască, într’o lună mult în două. Trebue să se facă o eroare, și vor vedea oamenii cât de ușor e astăzi a învăța petirea și scrierea. Călătoriile astăzi cu ce iuțeală și ușu­rință se fac! Tot așa iute și ușor se poate învăța astăzi parte. Numai să fie oameni in fiecare comună, pari să stăruiască oa

Next