Telegraful Roman, 1910 (Anul 58, nr. 1-141)

1910-01-28 / nr. 10

Anul Ly111. Sibiiu, Joi 28 Ianuarie (10 Februarie) 1910. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii. Pentru monarhie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Abonamentele și inserținnile sa se adreseze Administrației tipografiei arhid., Sibiiu, str. măcelarilor 45. INSERȚIUNILE: 3 Corespondențele să se adreseze Redacției „Telegrafului Român“, str. măcelarilor Nr. 45. Epistole nefrancate se refuză. Articoli nepublicați nu se înapoiază. Pentru odată 14 fii., — de două ori 24 fii., — de trei ori 30 fii. rândul cu litere garmand. FOISOARĂ. Protocolul consistorului diecesei gr. ort. rom. transilvane din anul 1804. Căutând după date pentru monografia parohiei din comuna mea natală Magoagea, protopresbiteratul Dej, redacția ziarului ,lel. Rom.1 a binevoit a-mi pune la disposiție protocolul consistorial din anul 1804, dar n’am aflat nimic în el, ce m’ar fi interesat în scopul amintit. Răsfoindu-I însă mi-am făcut câteva notițe veslete de interes mai general din el, de altă natură, și îndemnat de valorosul istoric Dr. I. Lupaș le dau publicității în cele următoare. Regret însă, că din causa lipsei de timp n’am apucat a-mi face notițe și din condusele ședințelor dela 20 Noemvrie pănă la finea anului. Protocolul e scris pe fractură cu litere cirile, foarte frumos și legibil, întreg pare de aceeași mână și formează un volum în folie mare, circa de 10 centr. de gros nepaginat. Actele se reproduc mai întregi. Marginile dela mai multe foi dela sfârșit sunt deteriorate de umezală, iar foile au condusele 511—519 și dela 1218 pănă în capăt lipsesc. Cu totul cuprinde în sine condusele 1—1218, luate în ședințele începute la 3 Ianuarie și terminate Nr. 10. împăcarea în biserica ortodoxă română din Regat. împăcarea e dată de Dumnezeu, căci zice-se: „Fericiți sunt cei făcători de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema“. Ne-am bucurat și trebue să se bucure tot Românul ortodox de pretutindenea, văzând că un conflict ivit între unul din membrii sfântului sinod și majoritatea ceealaltă s’a terminat prin o împăcare. Căci era ceva penibil să vezi, cum un arhiereu, poate de bună credință, vrea să-și salveze convingerea sa prin punerea sub anatemă a celorlalți membri ai sinodului. Acela care prin rangul său ierarhic nu era supremul în această corporație bisericească, credea că are dreptul de a pune sub anatemă un întreg sinod. Lasă că acest mijlc de presiune, în secolul civilisației nu mi se pare cel mai potrivit, dar a te pune și a anatemisa pe colegii tăi și chiar superiorii tăi e un fapt, cel puțin nu de bun gust. Să zicem, că avea dreptul să o facă, și totuși e mare întrebare, dacă se cădea să o facă acum și încă în forma îndeplinită. Căci nu era exclusă posibilitatea, ca majoritatea sinodului să se pună pe punctul de vedere, că unul, care nu nesocotește demni de a sta alături de el, nu are loc între noi. Și apoi am vrea noi să știm, dacă nu se găsea și un canon între cele mule, cu care prea ușor puteai să-l dai afară peste granițele bisericii, ale cărei interese se crede în drept a le apăra. Dar s’a adeverit și aici proverbul nemțesc: „Der Grescheichte giebt nach“. înțeleptul e cel dintâiu, care se dă la bună învoială, căci e greu să scoți peatra din lac, odată aruncată fiind de oarecine. Nu avem dreptul să ne amestecăm în dar averile fraților, pe cari ei mai bine le vor cunoaște și ei vor și ști să le aplaneze; dar avem datorința să urmărim cu bucurie desfășurarea în bine a lucrurilor lor, căci ele și spre folosul nostru vor fi. Ca unul, care peste un deceniu am propus dreptul canonic la seminarul „Andreian“, deși nu mă socot de specialist în materie, îmi iau voe a-mi spune și eu părerea, isvorâtă din convingere, ca astfel să se cunoască și glasul nostru, al celor ce ne bucurăm de o frumoasă constituție bisericească, moștenită de la marele Andreiu. Premii dela început, că sunt un adversar al tuturor tendențelor de a subjuga biserica statului. In contra acestor tendințe s’a luptat Șaguna, și în contra lor ne luptăm și noi, pe lângă toată apărarea ce ni-o dă legea votată și sancționată. Statutul organic. Amestecul statului în dar averile bisericești e inadmisibil și e chiar în detrimentul statului, căci biserica prin opera, ce o îndeplinește, aduce servicii incalculabile statului. E cert pentru orice cunoscător al organisației bisericii ortodoxe române din Transilvania și Ungaria, că toată alcătuirea ei e de așa, încât tinde să apere interesele bisericii și ale neamului românesc din această patrie, contra ingerențelor statului, și dacă cu toate acestea nu e de tot scutită, vina nu e a legislatorului, ci aiurea trebue căutată. S’a zis și se zice mereu din parte străină, ba chiar și de cătră unii de ai noștri, că legea „statutul organic“ ar fi o imitație după a Sașilor. Adevăr în această afirmație numai atâta poate fi, că principiul sinodalității pe care-l avem noi, îl au și Sașii, altcum e diferență mare. Adevăratul adevăr însă se resumă în următoarele: Toată constituția noastră bisericească e bazată pe cuvintele Mântuitorului: „Unde sunt doi sau trei adunați întru numele meu, acolo sunt și eu“; apoi: „Dacă greșește ție fratele tău, îndreaptă-1 la 31 Decemvrie. Escepțiune ședințele în cari s’au luat condusele cari lipsesc, sunt cunoscute din el 92 ședințe. Din aceste ședințe au fost presidiate de vicarul loan Popovici, protopop în Hondo!, 35, de Ilie Popovici, protopop în Sibiiu 55 și de loan Popovici, protopop în Corbi 2. Notar a fost Aaron Budai la 77, cancelistul loan Rusla 9 și un nenumit la 6 ședințe. Asesori consistoriali au fost: numitul Ilie Popovici, protopop în Sibiiu, care pe lângă ședințele la cari a presidiat a mai luat parte la 30 ședințe; numitul Ioan Popovici, protopop în Corbi, care pe lângă ședințele la cari a presidat a mai luat parte la 5 ședințe, apoi Nicolae Huțovici, protopopul Hunedoarei, care a luat parte la 1 ședință; Bucur Babeș, paroh în Maierii Sibiiului (Josefstadt), care a luat parte la 83 ședințe; Ioan Popovici, paroh în Rășinari, care a luat parte la 68 ședințe și Ștefan Maro, paroh în Săliște, care a luat parte la 42 ședințe. Singuraticele protocoale ori cele de pe o lună întreagă poartă titlul, d. e. Protocolumul Sesii consistorialicești dela 3 Ianuarie anul 1804 ținute, ori Protocolumul Sesiilor prin consistoriumul neunit din Mare Principatul Ardealului sub curgerea Mensis Februarie 1804 ținute, și sunt subscrise numai la finea lunilor, de vinaîntre tine și între ei; și dacă nu te va asculta, ia cu tine încă pe unul sau pe doi, și așa îndreaptă-1 pe el; și dacă nu va asculta nici de aceștia, atunci spune bisericii“. (Mateiu Cap XVIII, v. 15). Un alt razim sunt faptele apostolilor, din practica cărora se vede, că erau totdeauna laolaltă, când făceau alegeri sau decideau lucruri importante. Așa înlocuirea vânzătorului Iuda, cum și alegerea celor șapte diaconi, nu o au săvârșit apostolii singuri, „ci cu întrevenirea bătrânilor, ca să nu va teme acea legătură, care este între ei și popor“. (Dreptul canonic de Șaguna p. 88) Apostolii, cari petrecuseră cu Mântuitorul Cristos, de bună seamă că au lucrat în spiritul învățăturii lui, pe care erau în măsură mai deplină să o cunoască, decât următorii Apostolilor. O dovadă foarte frumoasă ne dă Apostolul Pavel, când zice: „Trupul nu este un mădular, ci mai multe; că de ar zice piciorul, că nu sunt mână și nu sunt din trup, au coară pentru aceasta nu este din trup? Și de ar zice urechia, că nu sunt ochiu și nu sunt din trup, au doară pentru aceasta nu este din trup? Că de ar fi tot trupul ochiu, unde ar fi auzul? Și de ar fi tot trupul auz, unde ar fi mirosul? Insă Dumnezeu au pus mădulările in trup, așa după cum au vrut, că de ar fi toate un mădular, unde ar fi trupul? Iar acum cu adevărat sunt multe mădulare, însă un trup, și ochiul nu poate zice mâner: n’am lipsă de tine, sau capul picioarelor; n’am lipsă de ochi, ci cu mult mai vârtos mădulările trupului care se socotesc a fi mai slabe, sunt mai de lipsă ... ca să nu fie desbinate în trup, ci să se grijească mădulările între sine, unul de altul; iar voi sunteți trupul lui Cristos și mădulări fiecare după partea sa“. In aceste cuvinte e exprimat cât se poate de clar principiul comul loan Popovici, respective de prezidentul ad hoc protopopul Ilie Popovici și de notarul Aaron Budai. Protocoalele de pe o lună se presentau în luna următoare a guvernului spre inctimare. In ședința dela 10 ianuarie vicarul Ioan Popovici, protopopul Hondolului face cunoscut consistorului, că fiindu-i protopopiatul departe de la Sibiiu, pentru ca să poată conduce afacerile consistorului cu învoirea preoților din tract a pus de viceprotopop, pe Mihail Crainic din Balșa. Avea însă și capelan pe Ioan Părăian. Iar în ședința dela 16 Octomvrie cere să i se dea „provicareș” cu salar de 400 fl. din taxa sidoxială. Ce salar a avut el însă, nu este arătat, tot așa nu este cunoscut nici salarul notarului. Notarul însă va fi avut mult de lucru, căci a avut și ajutor pe lângă sine. Astfel de ajutor a avut pe diepți George Bobeș, care pentru serviciul acesta drept recunoștință a fost făcut capelan lângă tată-său, și pe Nie. Olariu, care însă s’a retras, căci n’a avut nădejde de vre-o recunoștință. Astfel de ajutor s’a îmbiat apoi pe sine Nie. Popovici, feciorul protopopului Corbilor și ginerele protopopului Hunedoarei, care se roagă a fi primit ca „honorarius v. notares*, dar i s’a răspuns, că fiind el ,legat lângă cancelaria înălțatului tesan armat“ să se declare stituțional al bisericii, cum l-au înțeles Șaguna și cel mai aproape de el. Așadară organizația bisericii primitive creștine a fost constituțională, mai târziu adevărat găsim, că era când constituțională, când absolută, mai ales în timpuri de neliniște, provocată prin răsmirița vremilor. La atari prilejuri nu era cu putință adunarea în soboare și luarea de hotărâri prin cooperația mulțimei, ci iute și de grabă se luau de cei mai mari disposibiile crezute de bune și folositoare. Nici nu era nimeni, căruia să-i fi dat prin gând a face vre-o excepție contra unei astfel de abateri dela constituirea sinodală. Cel ce cetește, dar mai vârtos studiază dreptul canonic al lui Șaguna, cum și alte scrieri ale sale, cari taie în materia de față, va vedea străduința ce și-o pune a dovedi, cum că biserica primă creștină a avut o organizație constituțională, și nu absolutistică. Din întreagă scrierea și lucrarea sa transpiră duhul progresului. El tinde să așeze biserica sa pe temelii sigure, ca să poată suporta lupta pentru existență în concurența cu alte biserici, și mai ales în conformitate cu spiritul timpului. Și a și reușit pe deplin cu intențiile sale, căci a creat o biserică în spirit modern, fără însă de a altera câtuși de puțin bazele genuine ale bisericii primordiale. Răposatul profesor I. Popescu, fost titularul dreptului canonic de pe timpul lui Șaguna și pănă la moarte, a accentuat totdeauna, că organizația noastră e canonică și emanată din spiritul bisericii, în conformitate cu intențiile M. Cristos, întemeietorul bisericii creștine, și în conglesuire cu practica Apostolilor, deci e constituțională, căci sinodală era și alcătuirea bisericii primitive. Cei ce altfel afirmă, sunt induși în eroare, sau prin neștiință, sau din rea credință, câte ore ar putea fi la zi în cancelaria consistorială. Se vede însă, că n’a fost primit, căci mai târziu se primește de practicant în cancelaria consistorială Teodor Blajovici, căruia notarul i-a plătit pănă acum câte 3 ore de coală pentru scrierea protocoalelor. Despre vreun salar al asesorilor consistoriali însă nu se face amintire. Iar pentru espectarea scrisorilor prin poștă și spese de cancelarie guvernul asemnează pe an 100 fi. din fondul sidoxiei, având consistorul a da seamă despre întrebuințarea lor. Prin condusul 166 consistorul provoacă pe directorul școalelor R. Tempea să plătească datoria de 166 fi. 2 or. pentru spesele ce le-a făcut „la masa repausatului episcop Adamovici“. Mai târziu Radu Tempea raportează consistorului, că mergând în vnsitația școalelor a lăsat în locul său pentru direcția școalei candidaților de preoție pe frate-său Nic. Tempea dascălul normalicesc din Josefstadt (coud. 1002). După direcția școalelor se vede că a umblat și admin. protopr. din Brașov, George Hameș, căci cere să fie numit în locul lui Radu Tempea, cu care se ceartă. Sunt apoi număroase condusele referitoare la instituirea de preoți, din cari se vede a fi fost proga următoare. cel ce voia să se facă preot mai întâiu trebuia să-și câștige atestat dela directorul șooa-