Telegraful Roman, 1912 (Anul 60, nr. 1-137)

1912-01-24 / nr. 9

Anul LX. ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C, 3 luni 3 C. 50 fii. Pentru monarhie pe an 16 C., 6 luni 8 C , 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Sibiiu, Marți 24 ianuurie 16 f­ebruarie­ 1912 Nr. 1­. ELEGRAEUL ROMÂN, Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Abonamentele și inserțiunile să se adreseze Administrației tipografiei arhid., Sibiiu, str. Măcelarilor 45. Corespondențele să se adreseze Redacției „Telegrafului Român“, str. Măcelarilor Nr. 45. Scrisori nefrancate se refuză. Articoli nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 14 fii., — de două ori 24 fii., — de trei ori 30 fii, rândul cu litere garmandi­ tul. Pentru că noi, cei ce dorim lu­crul acesta, nu putem înțelege, de ce numai țăranul cu 11 jugăre de pământ să fie în stare să-și dee votul la alegeri, iar cel cu 9, 7, 5, ori 2, — nu, când în cele culturale și so­ciale toți stau pe aceeași treaptă ? O eră nouă în Derd­ania. Sibiiu. 5 Februarie n. Pe 7 Februarie nou e convocat la Berlin reichsrattul eșit din ale­gerile sevârșite în luna trecută. Ale­gerile acestea au pregătit o mare surprindere pe seama lumii politice, din Germania și din alte țări, pen­­tru că în resultatul lor final ele au resturnat o stare de lucruri, pentru a creia alta nouă, au deschis calea pe seama unei ere noi politice în Germania. Majoritatea parlamentară o for­mau adecă mai nainte partidele din dreapta în reichsrattul german, pe­­când partidele din stânga aparțineau opoziției. Acum și-au schimbat ro­lurile: stânga are majoritatea în reichsrath, iar majoritatea de mai nainte formează minoritatea. Ade­vărat, că minoritatea nu cu multe voturi are mai puțin decât majori­tatea, — numai cu 7, — dar totuși e minoritate față de trecut, când ea era stăpâna situației. Mai surprinzător e apoi faptul, că din alegeri mai puternic a eșit par­tidul social-democrat, cel atât de netolerat, aproape persecutat în Ger­mania, căci numărul deputaților so­­cial-democrați s’a urcat de la 5% din trecut la HO! Nici un partid din reiehrate nu are atâța deputați! Ei deci, social-democrații, îm­preună cu liberalii și cu unele par­tide mai mărunte, cu cari la­olaltă au luptat în opoziție, vor avea de aci înainte să poarte cârma sta­tului, — dacă factorii mai mari vor da curs liber manifestării voinței po­porului și nu vor recurge cumva la dizolvarea reichsrattului! Conducătorii partidului social­­democrat au dat asigurarea în mai multe rânduri, că ei se vor feri cu îngrijire de orice conflict cu puterea de stat, și că nu vor face nici un pas, care se justifice necesitatea di­­solvării reichsrathului. Iar aceasta înseamnă, că social­­democrații din Germania sunt gata a lua conducerea și a face lucrare positivă parlamentară, cu un guvern eșit din actuala majoritate și cu un program, în care să fie trecut mi­nimul pretensiunilor lor. Iar dacă nu se va ținea cumva cont de fap­tul, că ei formează cel mai mare partid în reichsrattul german, vor duce mai departe lupta de restur­­nare și de regenerare. Iată cum s’a exprimat șeful partidului social de­mocrat, domnul Bassermann, într’o vorbire rostită după alegerea sa în balotaj în Saarbrücken: „Cine nu înțelege astăzi, că Ger­mania trebue cârmuită în spirit li­beral și social, este orb în chestiile politice. Blocul negru-albastru (cei din dreapta) nu mai trebue să gu­verneze, dacă voim să nu sufere țara daune primejdioase. Dau aci din nou asigurarea, că voiu duce lupta neo­bosită și statornică în­potriva reac­­țiunei și regresului, lucrând mereu pentru progres și libertate sănătoasă, și, înainte de toate, pentru școala bună de stat. Am fost totdeauna de părere, că este neapărat nevoie a avea în­credere în poporul german, că nu trebue să-l încătușem prin legi es­­cepționale, ci prin legi de libertate să-i dăm putința de a-și desvolta cu de­săvârșire puterile sale atât de mari­... întrebarea e­ acum, că împăra­tul Wilhelm al Germaniei, care avea în trecut o aversiune destul de pro­nunțată în contra social-democrației, se va putea împăca cu ideea, ca în viitor sfetnicii săi se fie luați dintre social-democrați, dintre cei ce sunt pentru progres și libertate și vreau o conducere de stat făcută în spirit liberal și social? .. Credem că da, pentru că o even­tuală disolvare a reichsrathului ar avea de urmare numai o întărire, nu slăbire a partidelor din cari e for­mată acum majoritatea, și mai ales o întărire a social democraților, cari chiar și din alegerile de acuma pu­­t­­eau să iasă și mai tari, dacă nu se făceau unele greșeli din partea par­tidelor coaliate, cari pe unele lo­curi s’au luptat între olaltă, pentru a face cu putință învingerea contra­riului comun. Iar social-democrații au ținut mai mult la aceea, ca să arate, că opinia publică e cu ei, și de aceea au pus candidați și în cercurile, în cari aveau foarte puțini aderenți și nu aveau deloc prospecte de învin­gere, numai pentru a putea constata, că în total câte voturi au fost date pentru candidații lor? Dar prin a­­ceasta forțele lor au fost împărțite, și energiile lor au fost cheltuite și pe acolo, unde nu era necesar! Acest resultat al alegerilor din Germania a surprins mult și lumea politică dela noi, din Ungaria, și a­­nume, în mod cam plăcut, pentru că i s’a dat prilej a putea agita de nou în contra introducerii votului uni­versal la alegeri, provocându-se la înaintarea aceasta colosală a social­­democraților din Germania, care este a se atribui numai votului univer­sal. Ergo, așa se va întâmpla și la noi, dacă se va introduce sufragiul universal la alegeri, vor forma majo­ritatea parlamentară socialiștii și na­ționalitățile ! Deci jos cu votul uni­versal ! Părerea însă­și asemănarea e foarte greșită. La noi socialismul niciodată nu va ajunge la puterea la care a ajuns (și va mai ajunge) în Germania. Statul nostru nu e stat comercial și industrial, ca Germania, ci e stat agricol. La noi mulțimile nu se formează muncitorimea de prin fabrici și ateliere, ci cei dela coar­nele plugului,­­ Maghiari și Nema­ghiari. Dela aceștia să încansează dările, din cari se acopăr trebuințele statului, și copiii acestora formează armata și dau statului darea sân­gelui. Se cuvine deci, ca dacă au datorințe față de stat, pe cari și le împlinesc cu promptitudine, se aibă țăranii noștri și dreptul de a con­tribui cu voturile lor la conducerea de stat în mod egal, unul ca și al­Alegerea de la Ighiu. Curta a pus termin de pertractare în chestia alegerii de deputat în ceroul Ighiului pe 27 Febru­arie n. o. Alegerea e atacată prin protest din partea Românilor. Visita Arhiducelui Francisc Ferdinand la Berlin. După înapoierea sa acasă, la Viena, Moștenitoriul nostru de tron, Arhiducele Francisc Ferdinand, s-a pre­zentat în audiență la Maiestatea Sa, împă­ratul și regele Francisc Iosif I, spre a-i ra­porta despre importantele conferențe de cari le-a avut în Berlin, cu împăratul Wil­helm, cu cancelarul german Bethmann- Hollweg și cu secretarul de stat Kither­­­en Wächter. După cum să svonește din Berlin, subiectul interesantelor tratative a fost în prima linie o acțiune, pe care ar vrea să o întreprindă Germania și Austro- Ungaria pentru restabilirea păcii între Ita­lia și Turcia. Afară de aceasta s’a mai dis­cutat apoi și asupra unor importante che­stiuni, referitoare la tripla alianță. Cum să vede deci, mergerea Moștenitorului nos­tru de tron la Berlin nu a avut de scop numai participarea Alteței Sale la botezul celui de al patrulea fiu al moștenitorului de tron german, ci Alteța Sa a avut și o mare și însemnată misiune politică la Berlin ! S­ued­ia și Norvegia se aliază. In Suedia și Norvegia, cari s’au separat la 1905, s’a început acum o mișcare în ve­derea încheierei unei alianțe, al cărei scop e asigurarea independenței celor două state scandinave, in cazul unui război ce ar iz­­bucni ia nord. In situațiunea lor actuală, nici Suedii nici Norvegia n’ar putea ră­mânea neutrală în cazul unui război ger­­­mano-englez, de­oarece politica Suediei gravitează spre Germania, pe când Norve­gia este de partea Angliei. Politicianii ce­lor două state s-au convins în cele din urmă, că această contradicție trebue să în­ceteze. Mișcarea pentru indheerea unei a­­lianțe a fost începută de ministrul de ex­terne norvegian, S­turt Ibsen, fiul marelui scriitor. Politicianii ambelor state s’au de­clarat pentru el anț^. Așa fac politică să­nătoasă oamenii cu minții.. FOIȘOARA. Predică despre sârguință de G. FI. Prejmereanu. (Fine). Și tocmai întru a ști și cunoaște mij­loacele, prin cari și pe lângă mai puțină osteneală, dar cu mai multă judecată, să ne putem sgonisi cele de lipsă traiului, și astfel pentru a ne putea asigura o bună­stare materială, trebue să stăm noi toți alipiți de școală și biserică. Durere însă, că aceste 2 odoare nu le știm prețul după cum se cuvine! Mai întâi trebue să ne lăsăm odată de nepăsătoarea noastră ținută, că ori de câte ori e vorba să învățăm, să prindem ceva nou de a ne spori cuno­ștințele, cu altele nouă și mai luminate, pe cari ni le cere duhul vremurilor schimbate de azi: întoarcem spatele acelora, cari ne voesc binele, fie acela preotu', fie învăță­torul. Vremea merge înainte, deci nici noi nu putem sta locului, căci altcum suntem to­ âț', loviți, împinși de alț­i,mai dornici de însințire. Nu ni se poate erta încăpăținares, cu care ținem morțiș la câte unele datini învechite, oari tzi nu mai au nici un rost? Pe cât de bine făcătoare, e însușirea noastră de a ne ținea strâns de limba și portul cel frumos, care nu-și află păreche pe pământ, pe cât de vrednică de laudă e alipirea pe lângă maica noastră biserică, sub ocrotitoarele aripi ale căreia atât de bine ne- a adăpostit în trecutul plin de pri­mejdii, pe atât de păgubitoare poate fi în­­datinarea de a ne închide în fața or­cărei înrâuri­re a duhului de înaintare de azi. Cu vorbe ca acelea, că cum a trăit tata și moșul, voi trăi și eu, precum și cu disprețul ce arătăm altor isvoare de venit decât cele cunoscute moșilor noștri, cum sunt feluritele meserii și negoțul, pe care așa de bine și cu folos le știu învârti stră­inii, nu o să dăm înainte. A ne căuta niște îndeletniciri, prin oari, pe lângă că mai scurtăm din vreme, ne agonisim și ceva venituri, se simte lipsă cu atât mai mult că o bună parte din an țăranul nostru o petrece în nelucrare. Di-l întreb’, de ce încurcă vremea, sau de ce se ține de petreceri, apoi îți răspunde: „apoi, de, mi se cuvine, căci am asudat din greu o vară da iu­ra”. Știți bine câte zile din an petrece țăranul nostru fără vreo îndeletnicire, câtă vreme îi îngădue felul lui de îndeletnicire pentru a se putea recurega după o vară de muncă istovitoare! Ș măcar de i-ar ști folosi acel timp la împodobirea minții sale cu învățături de folos, răsfoind vreo gazstă, de cari avem acum din destul! Câți din noi își petrec vremea cetind vreo carte de folos! Cartea, deși nu ne vorbește cu grai viu, rostul ei îl înțelege ori­cine vrea și dorește a-și pleca urechea la sfătuirile ei. Astfel ni se fac acolo cunoscute nouă mijloace de câștig chiar și între hotarele îndeletnicirilor noastre zilnice, cum este economia de pământ și de vite — pe cari mijloace, dacă le întrebuințăm recolta, în­tocmai ca și soiul de vite, se îmbunătă­țește răsplătindu-ne întreit și împătrit jertfa adusă. Durere, cei mai mulți se dau în tim­pul iernei la o viața leneșe. Din aceasta apoi se trag tot felul de rele, ca planuri de ucideri, de răsbunare, la d­asari de trândăvie, dacă trupul poate sta leneș, mintea nu o putem ținea încătușată, ci ea tâlcuește fel de fel de planuri drăcești, pe cari omul, necăutân­­du-și o altă îndeletnicire se și apucă a le îndeplini. Cu dreptul învață sf. Script­, că „Trândăvia a învățat o mare răutate”. Vedem dară că prin viața trândavă nu numai că ne lipsim de o samă de is­voare de venit, propădindu-ne chiar și stăricioa rămasă de la bătrâni, dară ne ago­nisim și o mare de năcazuri și nenorociri. A lucra apoi o vară pe spetite, pen­tru a avea din ce ne desfăta și lenevi o iarnă întreagă, înseamnă a lucra din dra­goste de muncă? Nu, da bună samă nu! E­, dar o muncă de nevoe nu e plă­cută lui Dzeu. Au doară a munci o vară întreagă și a mânca și petrece o iarnă, nu e tot atât, ca ducă cineva s’ar așterne lucrului două zile, iar a treia ar petrece-o în plă­ceri, pentru ca iară să se apuce de lucru căci nu mai are din ce trăi. Atâta desprih­nire numai, că în rân­dul dintâiu vremea de lucru și de petre­cere ține mai mult, adecă se lucră o vară și se trândăvește o iarnă întreagă. Nu voesc prin aceasta să zic, că omul n’are să contenească din lucru. O întrerupere a vremii de lucru e de lipsă firește, pentru că de o parte prin odihnă ne culegem puteri nouă, pe de alta, pentru că trebue să ne rupem ceva vreme și pentru a servi lui Dzeu, dându-i tri­butul de recunoștință și mulțămire și înăl­­țând în căldura rugăciunii sufletul la Dzeu, însuși Dzau în înțelepciunea sa a rânduit după 6 zile de muncă o zi de o­­dihnă pentru trupurile noastre ostenite, dar tot deodată și pentru întărirea sufle­tului. Să nu amestecăm însă odihna cu lenea, Odihna e de lipsă fiind și un așezământ d­ ascesc, pe când lenea nu-și găsește loc (

Next