Telegraful Roman, 1913 (Anul 61, nr. 1-135)
1913-09-19 / nr. 97
Anul LXI. JVr. 97. Sibiiu, Joi 10 Septemvrie (2 Octomvrie) 1913. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Abonamentele și insersiunile Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fil. Pentru monarhie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. să se adreseze Administrației tipografiei arhid., Sibiiu, str. Măcelarilor 46. INBERȚIUNILEI Corespondențele Pentru odată 14 fii., — de două ori 24 fii., — de trei ori ] 11 să se adreseze Redacției „Telegrafului Român“, str. Măcelarilor Nr. 45. Scrisori nefrancate se refuză. Articole nepublicați nu se Înapoiază, răndul cu litere garmene. Partidul constitutional — regnicolar. Sibiiu, 1 Oetomvrie n. Contele Andrássy Gyula, fost ministru de interne pe vremea coaliției, prăzmuitorul celebrului proiect de lege electoral cu vot plural, a desvălit deci, după cum am arătat în numărul penultim, steagul, sub care-și chiamă aderenții și chiar că și țara la luptă în contra guvernului și a majorității actuale parlamentare. A înființat adecă un nou partid politic, pus sub a sa conducere, și numit partidul constituțional regnicolar, probabil pentru a se deosebi de partidul în fruntea căruia se afla nobilul conte pe vremea coaliției, și care era numai partid constituțional, nu și regnicolar. I-a dat numirea de partid constituțional din motivul, că scopul pe care-l urmărește e salvarea și întărirea constituției patriei, deteriorată rău de actualul guvern și de disciplinata și supusa sa majoritate parlamentară, și poate că și în speranța, că vechii săi credincioși de pe vremea coaliției, cari astăzi stau în dietă pe băncile partidului guvernamental, vor trece iute și de grabă în tabăra sa. Dar în speranța aceasta, dacă a avut-o, s’a înșelat, pentru că nici unul dintre cei ce numai înainte cu patrucinci ani îi jurau credință până la moarte, pentru că la nouele alegeri aceeași credință să o jure altora, nu s’a înrolat sub steagul său, ci a rămas acolo unde se simte bine, în tabăra guvernului. Dar lucrul acesta nu impoartă. Nici un partid nu s’a născut tare și mare deodată, mai ales când e partid opozițional. In momentul însă în care partidul nou al contelui Andrássy nu va mai fi partid de opoziție, ci partid guvernamental, se vor ivi aderenții în număr mai mare chiar decum va cere trebuința, și se vor îmbulzi pentru a fi primiți în partid și aceia, cari astăzi îl combat și-și bat joc de noua acțiune politică a contelui Andrássy. Pentru că nobilul conte are firma intențiune sa pună mâna pe putere. A spus aceasta destul de limpede în vorbirea rostită cu ocaziunea inaugurării noului său partid, când a făcut următoarele declarațiuni: „Situația monarhiei, în urma prefacerilor în politica externă, e cu mult mai gravă decât până acuma. Și cu toate că, multe milioane de cetățeni nemaghiari țin cu credință la monarhie și la dinastie, totuși posibilitatea gravitării în afară există necontenit. Numai Maghiarul e isolat aicea, fără a putea căuta sprijin altundeva. Intre astfel de împrejurări acela, care vrea să asigure viitorul, care se numește bărbat de stat, trebue să bage bine de seamă, ca să nu vatăme sensibilitatea tocmai a rasei maghiare. Din toate acestea eu am tras conclusiunea, că mi se impune datorința de prima ordine, față de care toate celelalte au să fie date la o parte, de a întări constituția, de a face tot posibilul, care servește spre sdrobirea acestui regim periculos. Din toate acestea am scos datorința ce mi se impune, de a năzui să iau puterea. Cel ce crede, că e vorba de o ambiție josnică, e vrednic de compătimit. Am avut ocaziune destule ori să ajung ministruprezident, dar n’am ajuns. Acum însă îmi țin de datorință, ca noi, partidul, care acum se înființează, să lucre din toate puterile, ca să ajungă la putere. Și anume, pentru aceea, pentru că constituția poate să fie întărită numai cu creări pozitive, deci avem să creăm instituțunile, pe cari apoi poate să fie clădită constituția. Datorința aceasta m’a condus și la aceea, să pun la o parte și eu pretensiunile, cari de altcum îmi sunt legate de inimă, să nu-mi leg onoarea politică de pretențiuni, cari, după experiențele de până acuma, duc la conflicte. După lungă meditare m’am decis să aduc în privința aceasta cetit ceva de acest autor, vederile fi se lărgesc, înțelegi mai mult suferințele ce îndură alții și ți-e mils, de durerile lor*. Voiu lăsa să urmeze aprecierea fiecărei povestiri în ordinea cum sunt puse în carte. 1. Predica unchiului Gottlieb. Autorul ne arată cum trebue consolat un nenorocit și zice:* „Atunci trebue, ca mai înainte de toate și mai presus de orice să înalți inimile, să-l faci să nu șovăiască, să cugete la lucruri înalte, căci acelea te duc în o lume mai bună”. Gottlieb mâzgăia nu direct, ci indirect prin povestirea unei legende cu conținut asemenea întâmplării celui nenorocit. Așa pentru o mamă, ce-i murise copila ei dragă, povestește o legendă despre o mamă, care avusese o nenorocire asemenea ei. O femeie roagă pe Dumnezeu să-i trimită (să nască) un înger. Dumnezeu o ascultă și la timpul său îi împrumută un înger. Mama singură îl cunoaște că-i înger, se bucură, dar cu atât mai mult se întristează, când îngerul merge în cer (fata moare). Mângâiată de îngerul ei, ea așteaptă momentul revederii, fără să mai plângă. Predica lui Gottlieb e pentru mamă un mijloc de reculegere, de speranță, de liniștire. Istorioara e frumoasă, instructivă, nobilizează inima, fiind de conținut religios. Limba ei fiiind aproape știențifică, grea de înțeles, e potrivita pentru biblioteci parohiale dela oraș. A orice jertfă, necesară pentru ajungerea scopului“... Știm așadară din declarațiunile acestea, că contele Andrássy are un scop bine stabilit pe care-l urmărește: ajungerea sa și a noului partid la putere, după răsturnarea actualului regim periculos, care nimicește constituția, deci după căderea contelui Tisza, în contra căruia va duce în viitor lupta cea mai necruțătoare. Și știm, că pentru a-și putea ajunge scopul, nobilul conte aduce jertfe, mari jertfe, abandonează pretensiunile cari îi sunt legate de inimă, dar cari duc la conflicte, adecă pretensiunile militare, pe cari le cerea mai nainte și contele Andrássy de la Coroană cu aceeași stăruință, cu care se cereau independiștii. In sus deci contele Andrássy și-a netezit bine calea, ca la momentul dat să poată fi numit ministru-prezident al țării, demnitate, la care putea să ajungă și în trecut, dacă nu ținea atât de mult la pretensiunile, pe cari acum le pune la o parte, fiind convins, că sunt nerealizabile. Dar contele Andrássy știe foarte bine, că nu numai în sus, ci și în jos trebue netezită calcaj pentru a putea fi ajuns scopul pe care-l urmărește, și de aceea a compus și un program amănunțit, pe temeiul căruia și-a înființat noul partid, pentru ca prin promisiunile și angajamentele cuprinse în program, se atragă și țara, alegătorii, cetățenii, pe partea sa. Căci știut este, că puterea o dă numai Coroana, dar asigurarea și trăinicia ei depinde de la celalalt factor constituțional, de la țară. Programul de acțiune al noului partid politic l am schițat pe scurt în numărul penultim al ziarului nostru. Cetitorii noștri îl cunosc deci și-și vor fi făcut singuri judecata asupra lui. E frumos alcătuit, nu-i vorbă, programul contelui Andrássy, dar are o singură scădere, aceea, că nu e sincer. Vorba Românului: lupul 2. Cu o rândunică nu se face primăvară. Autorul spune, cum o rândunică în dorul ei pentru patrie sosește prea curând, — cum privitorul o teme, că va peri de frig, — și zice : cu o rândunică nu se face primăvară. La acestea rândunica ii replică, că e adevărat ce zice, dar să-și însemne, că ea, dacă nu e fericirea deplin, e speranța zilei de mâne, să fie dar mângâiat. Atât ca fond cât și ca formă e reușită; din cauza stilului înalt e potrivită numai pentru școala de repetiție și adulți de ambele sexe. Iubirea de patrie, de care rândunica e pătrunsă și pentru care-și jertfește sănătatea, numai să-și revadă patria, e un exemplu educativ foarte frumos. 3. Intr’o cărticică. In iedera de pe păreții unei case, e un cuib cu pui. Un pui sburdalnic voind să sboare, cade în curte și se rănește, unde e silit să rămână, până ce poate sbura. Părinții iubitori îl îngrijesc, iar frățiorii și rudele se bucură, că fiul perdut era, și s’a aflat. Subiectul e luat din cercul copiilor, e reușit tratat, iar limba frumoasă, și simplă face, ca această pesă să fie cetită și de elevii cl. V. și VI, școala de repetiție și adulți. E instructivă, întrucât se cunoaște iubirea părinților față de copii, pedeapsa copilului sburdalnic, recunoașterea greșelii, necesitatea de a se exercita și încrede tot mai mult în puterile proprii, plus că de aici își schimbă părul, dar năravul nu. Contele Andrássy își schimbă vorbele, dar sentimentele nu. Ținem, că nu poate să urmărească o politică mai conciliantă față de naționalitățile nemaghiare din patrie acela, care pe vremea când se afla la putere spunea, că chiar și numai existența naționalităților nemaghiare în patria aceasta e o vătămare pentru națiunea maghiară, și că nu poate să dorească în mod sincer extinderea dreptului electoral acela, care ca ministru pusese dreptul de vot pe bazele pluralității. Apelând deci acum de nou la țara pe care a tras-o odată pe sfoară, putem să asigurăm pe nobilul conte, că cel puțin în ce privește naționalitățile nemaghiare, și mai ales pe Români, apelul său nu va afla in jos nici un resunet. Iar Maghiarii, dacă vreau să fie de nou păcăliți, deci ascultare!.. Contele Tisza și Romanii« In zilele din urmă a fost de nou vorba, în ziarele maghiare și in cele românești, despre intențiunile guvernului de a ajunge la înțelegere cu Românii,presentându-se lucrurile însă astfel, ca și cum împăcarea s’ar încerca de nou în urma unei presiuni venite de sus, în scopul, ca raporturile dintre monarhia noastră și regatul român să nu se înăsprească și mai tare. De la un politician de frunte, pus în posiția de a cunoaște bine intențiunile actualului guvern, primim însă informația, că nu e vorba de nici o presiune de la loc mai înalt asupra guvernului cu privire la împăcarea Românilor din statul ungar, ci dacă firul pertractărilor cu conducătorii Românilor va fi reluat, aceasta se va întâmpla, pentru că contele Tisza, actualul ministru-prezident, cam de douăzeci de ani se ocupă în mod permanent, cu toată seriozitatea și sinceritatea, cu chestia română din Ungaria, cu resolvarea ei pacinică, pe calea aplanării divergențelor și a se poate culege explicarea mai multor maxime și proverbe. 4. Închis. Un servitor la o teatralistă, ambulantă iubește fetița mică a acelei femei. Murind această fetiță, servitorul rămâne în acel oraș, ca să fie aproape de mormântul ei, pe care îl îngrijește, așa că toată agoniseala lui o jertfește pentru înfrumsețarea mormântului acelei ființe scumpe, pe care o iubește și dincolo de mormânt. Din causa conținutului e potrivită numai pentru adulți. 5. Dimineața și seara. O frumoasă piesă de cetire, atât ca fond cât și ca formă, poate face cinste unei cărți de cetire pentru anul V și VI. E un tablou foarte reușit al dimineții, când se începe munca economului și a școlarului, al sării atât de înviorătoare și mulțămitoare pentru omul, care fâcându-și datoria peste zi, se întoarce mulțămit la căminul său. E acomodată pentru elevii cl. V și VI, școala de repetiție și adulți. 6. Pasărea doctorului. Bătrânul doctor, stimat de tot orașul, rămâne văduv și singur; zilele ultime le petrece în societatea unei păsărele in colivie, căreia, simțind că lui și așa i se apropie sfârșitul, ii redă libertatea. Atât ca fond cât și ca formă e potrivită pentru cl. V și VI, școala de repetiție, civile, gimnazii străine și adulți. FOIȘOARA. Literatură pentru tinerime. (Urmare). In urma observărilor de mai sus cartea aceasta poate fi potrivită numai pentru biblioteci parohiale. Observ, că pentru biblioteci școlare și parohiale sunt cu mult mai potrivite cărți originale românești, iar traducerile să fie cât se poate mai libere, căci altfel numai cu greu se pot asimila gândirii noastre, când în loc de nume ca: Burcuș, Bălan, Cezac, Negru, Leu, apoi Ioan, George etc. cetești nume ca: Neptun, Hector, Trisk Harry etc. 11. Istorioare de D-na Colomb, traducere de I. Stancescu. Cartea aceasta cuprinde istorioare de conținut potrivit parte pentru copii de școala cotidiană (cl. V. și VI) și școala de repetiție, parte pentru adulți. Toate istorioarele, atât ca fond, cât și ca formă sunt foarte bine reușite. Valoarea educativă a scrierilor d-nei Columb în general, și și a acestor istorioare, Stăncescu o apreciază când zice, că în ele „se degajază o filosofie ușoară, pe care nu se poate să nu o înțelegi, o morală sănătoasă, cu care nu ți se urește, o bunătate de inimă, cu care nu se poate să nu te unești. Te simți mai bine după ce ai __________ (Va urma),