Telegraful Roman, 1913 (Anul 61, nr. 1-135)

1913-09-19 / nr. 97

Anul LXI. JVr. 97. Sibiiu, Joi 10 Septemvrie (2 Octomvrie) 1913. TELE­GRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Abonamentele și insersiunile Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fil. Pentru monarhie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. să se adreseze Administrației tipografiei arhid., Sibiiu, str. Măcelarilor 46. INBERȚIUNILEI Corespondențele Pentru odată 14 fii., — de două ori 24 fii., — de­­ trei ori ] 11 să se adreseze Redacției „Telegrafului Român“, str. Măcelarilor Nr. 45. Scrisori nefrancate se refuză. Articole nepublicați nu se Înapoiază, răndul cu litere garmene. Partidul constitutional — regnicolar. Sibiiu, 1 Oetomvrie n. Contele Andrássy Gyula, fost ministru de interne pe vremea coa­liției, prăzmuitorul celebrului proiect de lege electoral cu vot plural, a desvălit deci, după cum am arătat în numărul penultim, steagul, sub care-și chiamă aderenții și chiar că și țara la luptă în contra guvernului și a majorității actuale parlamentare. A înființat adecă un nou partid politic, pus sub a sa conducere, și numit partidul constituțional regni­­colar, probabil pentru a se deosebi de partidul în fruntea căruia se afla nobilul conte pe vremea coaliției, și care era numai partid constitu­țional, nu și regnicolar. I-a dat nu­mirea de partid constituțional din motivul, că scopul pe care-l urmă­rește e salvarea și întărirea consti­tuției patriei, deteriorată rău de ac­tualul guvern și de disciplinata și supusa sa majoritate parlamentară, și poate că și în speranța, că vechii săi credincioși de pe vremea coali­ției, cari astăzi stau în dietă pe băn­cile partidului guvernamental, vor trece iute și de grabă în tabăra sa. Dar în speranța aceasta, dacă a avut-o, s’a înșelat, pentru că nici unul dintre cei ce numai înainte cu patru­­cinci ani îi jurau credință până la moarte, pentru că la nouele alegeri aceeași credință să o jure altora, nu s’a înrolat sub steagul său, ci a ră­mas acolo unde se simte bine, în tabăra guvernului. Dar lucrul acesta nu impoartă. Nici un partid nu s’a născut tare și mare deodată, mai ales când e par­tid opozițional. In momentul însă în care partidul nou al contelui An­­drássy nu va mai fi partid de opo­ziție, ci partid guvernamental, se vor ivi aderenții în număr mai mare chiar decum va cere trebuința, și se vor îmbulzi pentru a fi primiți în partid și aceia, cari astăzi îl combat și-și bat joc de noua acțiune poli­tică a contelui Andrássy. Pentru că nobilul conte are firma intențiune sa pună mâna pe putere. A spus­­ aceasta destul de limpede în vorbirea rostită cu ocaziunea inau­gurării noului său partid, când a făcut următoarele declarațiuni: „Situația monarhiei, în urma prefacerilor în politica externă, e cu mult mai gravă decât până acuma. Și cu toate că, multe milioane de cetățeni nemaghiari țin cu credință la monarhie și la dinastie, totuși po­sibilitatea gravitării în afară există necontenit. Numai Maghiarul e isolat aicea, fără a putea căuta sprijin alt­undeva. Intre astfel de împrejurări acela, care vrea să asigure viitorul, care se numește bărbat de stat, tre­­bue să bage bine de seamă, ca să nu vatăme sensibilitatea tocmai a rasei maghiare. Din toate acestea eu am tras conclusiunea, că mi­ se impune datorința de prima ordine, față de care toate celelalte au să fie date la o parte, de a întări con­stituția, de a face tot posibilul, care servește spre sdrobirea acestui regim periculos. Din toate acestea am scos datorința ce mi­ se impune, de a nă­­zui să iau puterea. Cel ce crede, că e vorba de o ambiție josnică, e vred­nic de compătimit. Am avut oca­­ziune destule ori să ajung ministru­­prezident, dar n’am ajuns. Acum însă îmi țin de datorință, ca noi, par­tidul, care acum se înființează, să lucre din toate puterile, ca să ajungă la putere. Și anume, pentru aceea, pentru că constituția poate să fie în­tărită numai cu creări pozitive, deci avem să creăm instituț­unile, pe cari apoi poate să fie clădită constituția. Datorința aceasta m’a condus și la aceea, să pun la o parte și eu pre­­tensiunile, cari de altcum îmi sunt legate de inimă, să nu-mi leg onoarea politică de pretențiuni, cari, după experiențele de până acuma, duc la conflicte. După lungă meditare m’am­­ decis să aduc în privința aceasta cetit ceva de acest autor, vederile fi se lăr­gesc, înțelegi mai mult suferințele ce în­dură alții și ți-e mils, de durerile lor*. Voiu lăsa să urmeze aprecierea fiecărei povestiri în ordinea cum sunt puse în carte. 1. Predica unchiului Gottlieb. Autorul ne arată cum trebue consolat un nenorocit și zice:* „Atunci trebue, ca mai înainte de toate și mai presus de orice să înalți ini­mile, să-l faci să nu șovăiască, să cugete la lucruri înalte, căci acelea te duc în o lume mai bună”. Gottlieb mâzgăia nu direct, ci indirect prin povestirea unei legende cu conținut asemenea întâmplării celui nenorocit. Așa pentru o mamă, ce-i murise copila ei dragă, povestește o legendă despre o mamă, care avusese o nenorocire asemenea ei. O fe­meie roagă pe Dumnezeu să-i trimită (să nască) un înger. Dumnezeu o ascultă și la timpul său îi împrumută un înger. Mama sin­gură îl cunoaște că-i înger, se bucură, dar cu atât mai mult se întristează, când în­gerul merge în cer (fata moare). Mângâiată de îngerul ei, ea așteaptă momentul reve­derii, fără să mai plângă. Predica lui Gott­lieb e pentru mamă un mijloc de recule­gere, de speranță, de liniștire. Istorioara e frumoasă, instructivă, no­­bilizează inima, fiind de conținut religios. Limba ei fiiind aproape știențifică, grea de înțeles, e potrivita pentru biblioteci parohiale dela oraș. A orice jertfă, necesară pentru ajun­gerea scopului“... Știm așadară din declarațiunile acestea, că contele Andrássy are un scop bine stabilit pe care-l urmă­rește: ajungerea sa și a noului par­tid la putere, după răsturnarea ac­tualului regim periculos, care nimi­cește constituția, deci după căderea contelui Tisza, în contra căruia va duce în viitor lupta cea mai necru­țătoare. Și știm, că pentru a-și putea ajunge scopul, nobilul conte aduce jertfe, mari jertfe, abandonează pre­­tensiunile cari îi sunt legate de inimă, dar cari duc la conflicte, adecă pre­­tensiunile militare, pe cari le cerea mai nainte și contele Andrássy de la Coroană cu aceeași stăruință, cu care se cereau independiștii. In sus deci contele Andrássy și-a netezit bine calea, ca la mo­mentul dat să poată fi numit mini­­­stru-prezident al țării, demnitate, la care putea să ajungă și în trecut, dacă nu ținea atât de mult la pre­­tensiunile, pe cari acum le pune la o parte, fiind convins, că sunt nerea­­lizabile. Dar contele Andrássy știe foarte bine, că nu numai în sus, ci și în jos trebue netezită calcaj pentru a putea fi ajuns scopul pe care-l ur­mărește, și de aceea a compus și un program amănunțit, pe temeiul căruia și-a înființat noul partid, pen­­tru ca prin promisiunile și angaja­mentele cuprinse în program, se a­­tragă și țara, alegătorii, cetățenii, pe partea sa. Căci știut este, că pu­terea o dă numai Coroana, dar asi­gurarea și trăinicia ei depinde de la celalalt factor constituțional, de la țară. Programul de acțiune al noului partid politic l am schițat pe scurt în numărul penultim al ziarului no­stru. Cetitorii noștri î­l cunosc deci și-și vor fi făcut singuri judecata asupra lui. E frumos alcătuit, nu-i vorbă, programul contelui Andrássy, dar are o singură scădere, aceea, că nu e sincer. Vorba Românului: lupul 2. Cu o rândunică nu se face primă­vară. Autorul spune, cum o rândunică în dorul ei pentru patrie sosește prea curând, — cum privitorul o teme, că va peri de frig, — ș­­i zice : cu o rândunică nu se face primăvară. La aces­tea rândunica ii replică, că e adevărat ce zice, dar să-și însemne, că ea, dacă nu e fericirea deplin, e speranța zilei de mâne, să fie dar mângâiat. Atât ca fond cât și ca formă e reușită; din cauza stilului înalt e potrivită numai pen­tru școala de repetiție și adulți de ambele sexe. Iubirea de patrie, de care rândunica e pătrunsă și pentru care-și jertfește sănă­tatea, numai să-și revadă patria, e un exemplu educativ foarte frumos. 3. Intr’o cărticică. In iedera de pe pă­­reții unei case, e un cuib cu pui. Un pui sburdalnic voind să sboare, cade în curte și se rănește, unde e silit să rămână, până ce poate sbura. Părinții iubitori îl îngrijesc, iar frățiorii și rudele se bucură, că fiul perdut era, și s’a aflat. Subiectul e luat din cercul copiilor, e reușit tratat, iar limba frumoasă, și simplă face, ca această p­esă să fie cetită și de elevii cl. V. și VI, școala de repetiție și adulți. E instructivă, întrucât se cunoaște iubirea părinților față de copii, pedeapsa copilului sburdalnic, recunoașterea greșelii, necesitatea de a se exercita și încrede tot­­ mai mult în puterile proprii, plus că de aici își schimbă părul, dar năravul nu. Contele Andrássy își schimbă vor­bele, dar sentimentele nu. Ținem, că nu poate să urmărească o politică mai conciliantă față de naționalită­țile nemaghiare din patrie acela, care pe vremea când se afla la pu­tere spunea, că chiar și numai exis­tența naționalităților nemaghiare în patria aceasta e o vătămare pentru națiunea maghiară, și că nu poate să dorească în mod sincer extinderea dreptului electoral acela, care ca ministru pusese dreptul de vot pe bazele pluralității. Apelând deci a­­cum de nou la țara pe care a tras-o odată pe sfoară, putem să asigurăm pe nobilul conte, că cel puțin în ce privește naționalitățile nemaghiare, și mai ales pe Români, apelul său nu va afla in jos nici un resunet. Iar Maghiarii, dacă vreau să fie de nou păcăliți, dec­i ascultare!.. Contele Tisza și Romanii« In zilele din urmă a fost de nou vorba, în ziarele maghiare și in cele ro­mânești, despre intențiunile guver­nului de a ajunge la înțelegere cu Românii,presentându-se lucrurile însă astfel, ca și cum împăcarea s’ar în­cerca de nou în urma unei presiuni venite de sus, în scopul, ca raportu­rile dintre monarhia noastră și regatul român să nu se înăsprească și mai tare. De la un politician de frunte, pus în posiția de a cunoaște bine intențiunile actualului guvern, pri­mim însă informația, că nu e vorba de nici o presiune de la loc mai înalt asupra guvernului cu privire la împăcarea Românilor din sta­tul ungar, ci dacă firul pertractă­rilor cu conducătorii Românilor va fi reluat, aceasta se va întâmpla, pentru că contele Tisza, actualul ministru-prezident, cam de două­zeci de ani se ocupă în mod perma­nent, cu toată seriozitatea și since­ritatea, cu chestia română din Un­garia, cu resolvarea ei pacinică, pe calea aplanării divergențelor și a se poate culege explicarea mai multor maxime și proverbe. 4. Închis. Un servitor la o teatralistă, ambulantă iubește fetița mică a acelei fe­mei. Murind această fetiță, servitorul ră­mâne în acel oraș, ca să fie aproape de mormântul ei, pe care îl îngrijește, așa că toată agoniseala lui o jertfește pentru în­­frumsețarea mormântului acelei ființe scumpe, pe care o iubește și dincolo de mormânt. Din causa conținutului e potrivită numai pentru adulți. 5. Dimineața și seara. O frumoasă piesă de cetire, atât ca fond cât și ca formă, poate face cinste unei cărți de cetire pen­tru anul V și VI. E un tablou foarte reu­șit al dimineții, când se începe munca eco­nomului și a școlarului,­­ al sării atât de înviorătoare și mulțămitoare pentru omul, care fâcându-și datoria peste zi, se întoarce mulțămit la căminul său. E acomodată pentru elevii cl. V și VI, școala de repetiție și adulți. 6. Pasărea doctorului. Bătrânul doctor, stimat de tot orașul, rămâne văduv și sin­gur; zilele ultime le petrece în societatea unei păsărele in colivie, căreia, simțind că lui și așa i se apropie sfârșitul, ii redă li­bertatea. Atât ca fond cât și ca formă e potrivită pentru cl. V și VI, școala de re­petiție, civile, gimnazii străine și adulți. FOIȘOARA. Literatură pentru tinerime. (Urmare). In urma observărilor de mai sus car­tea aceasta poate fi potrivită numai pentru biblioteci parohiale. Observ, că pentru bi­blioteci școlare și parohiale sunt cu mult mai potrivite cărți originale românești, iar tra­ducerile să fie cât se poate mai libere, căci altfel numai cu greu se pot asimila gân­dirii noastre, când în loc de nume ca: Bur­­cuș, Bălan, Cezac, Negru, Leu,­­ apoi Ioan, George etc. cetești nume ca: Neptun, Hector, Trisk Harry etc.­ 11. Istorioare de D-na Colomb, traducere de I­. Stancescu. Cartea aceasta cuprinde istorioare de conținut potrivit parte pentru copii de școala cotidiană (cl. V. și VI) și școala de repeti­ție, parte pentru adulți. Toate istorioarele, atât ca fond, cât și ca formă sunt foarte bine reușite. Valoarea educativă a scrierilor d-nei Columb în general, și și a acestor is­torioare, Stăncescu o apreciază când zice, că în ele „se degajază o filosofie ușoară, pe care nu se poate să nu o înțelegi, o mo­rală sănătoasă, cu care nu ți se urește, o bunătate de inimă, cu care nu se poate să nu te unești. Te simți mai bine după ce ai __________ (Va urma),

Next