Telegraful Roman, 1913 (Anul 61, nr. 1-135)
1913-11-26 / nr. 122
494 vedesc listele oficiale din arhiva comitetului. Dacă mai amintesc*, că .politică de putere“ nu e .Gewalt*,ci „Macht-politk" și că articolul cu pricina nu cuprinde nici o amenințare, cel puțin pentru cetitorul nepreocupat nu, — nu mai poate fi îndoelnic, care din cele două articole cuprinde neadevăruri. TELEGRAFUL ROMAN Om proto presbiterate. Conferența preoțească a trad. Hunedoara. Hunedoara, Noemvrie 1913. Multe zile grele se ivesc în viața unui om, dar se arată, din când în când și zile frumoase, pline de plăceri și înviorare sufletească. Sunt momente cari îndeamnă pe om să se desbrace de frământările zilnice și cercetându-și sufletul să se apropie de preocupări mai ideale, preocupări bazate pe sentiment de convingere creștinească, care trebue să fie călăuza în toate acțiunile noastre. Și astfel sufletul adăpat din izvorul răcoros și tămăduitor al credinții dă putere de muncă și ne îndreaptă privirea aspirațiilor și nădejdilor noastre ca neam. O înviorare sufletească mi-a fost dat să simt și cu prilejul conferenței preoțești din tractul nostru, ținută la 13 Noemvrie v. c. Aci am întâlnit preoți mai înaintați în vârstă cu experiențe culese din viața practică, preoți tineri cu idei și probleme nouă. Și am văzut și constatat cu toată certitudinea, că astfel de preoți sunt cu adevărat depositarii credinței și legii noastre strămoșești. Conferința preoțească a Hunedorenilor a întrecut în acest an cu succes toate conferențele de până acum. Din întreg protopopiatul n’au lipsit decât 3 preoți bătrâni, scuzați cu neputința și morbul lor. Promițând acestea să încep raportul meu asupra conferenții. Prea Ov. Domn Avram P. Păcurariu, a descris conferența prin o cuvântare foarte nimerită, dând îndrumări practice celor cari sunt chemați să muncească în via Domnului, îndrumări părintești rupte din lupta de toate zilele. Vorbirea Veneratului protopop a fost primită cu multă însuflețire, ca un preludiu la cele ce vor urma. S’au constatat pretenții, iar după aceasta a urmat constituirea biroului alegându-se hotar părintele Constantin Dăncilă, (Mânereu) și bărbați de încredere preoții Petru Sinea (Batiz) și George Baiu (Nădăștie). Intrăm în rostul ordinei de zi. Părintele Constantin Dăncilă face o recensiune asupra predicilor intrate la conferența din anul trecut. Le-a clasat bine. Tema „Influința purtării preotului asupra moralității poporului“ o rezoalvă preotul Victor Păcurariu (Ghelari) care prin o lucrare temeinică și-a câștigat titlul de laudă, iar păr. Gheorghe Hernia (Lelese) tratează într’o lucrare mai vastă — credința din punct de vedere mai înalt. Părintele George Baiu face un raport amănunțit asupra muncii desvoltate de grupurile preoțești și scoate la iveală, că între aceste grupuri singur al 4 lea și-a făcut datorința pe deplin, iar celelalte grupuri și-au făcut după ce-i arăta respectivul paragraf din statutul organic al Românilor sacționat de Majestatea Sa, exclamă: săracul Eötvös: el avea înaintea ochilor lor instituțiuni americane, — și nici In America nu e așa! — Sârbii nici până astăzi — cu toate sforțările lor, încă n’au putut deveni la o ordine cu biserica lor. Ce câștigă Românii, când se întovărășesc cu străinii? Românii, de câte ori au făcut vre-o tovărășie cu străinii, mai totdeauna au dat de patcă cu ei. Cu cei dela putere nu e mirare mare, pentru că dreptul succumbe puterea— dar ți-e ciudă când ~■ în loc de o fiertură grasă — te arde o ramă slabă de fasole. Dacă vrând să scăpăm de propaganda catolică și de cea reformată, ne-am aruncat în brațele coreligionarilor Sârbi, apoi am umblat cu calul, care — neincuipând să pască la un loc cu cerbul — a cerut ajutorul omului, și l-a căpătat cu prețul încălecării pe el, dar in fine cu Sârbii totuși ne-am împăcat, despărțindu-ne de ei cu o asiguptă parte din averea câștigată laolaltă. Insă din tovărășia cu Grecii n’am putut eși la cale, ci am pățit cu ei — după cum ne spune potrivita anecdotă, că Românul fiind în tovărășie cu Grecul, a găsit o pungă cu galbini, pe care grecul a cerut-o, numai în parte datorința impusă prin concluzele anterioare. Părintele G. Rain mai are și o propunere în legătură cu darea de cult. Spune că Intr’o comună din grupul 4 a ținut predică intenționând să însuflețească creștinii pentru jertfă în scopul acesta. A observat însă că poporul nu-i destul de lămurit asupra acestei chestii. Iși exprimă dorința ca în astfel de comune să se aboneze câteva gazete de ale noastre, cari să ocupă cu îndatoririle creștinilor ca astfel ei să fie lămuriți pe deplin asupra acestui lucru. Propunerea se primește și se va încerca realizarea ei. Părintele Victor Ungur face o paralelă între diferitele credințe și prin un studiu aprofundat arată temelia legii noastre strămoșești. La toți acești preoții si s’a votat mulțămita protocolară pentru lucrările lor succese. In urmă preotul Constantin Dăncilă face unele propuneri foarte practice referitoare la „Biblie“. Se transpune Ven. Consistor spre apreciere. După ce ordinea de zi s’a sfârșit, părintele protopop mulțumește celor prezenți pentru viul interes arătat cu această ocaziune și dorește ca temele tratate, transpuse în viața practică, să aducă roadele cuvenite. Părintele Petru Sinea mulțumește In numele tuturor pentru deosebitul tact cu care dl protopop a condus această conferență, și-i dorește multe zile pline de sănătate. Cei de față aclamă pa dl protopop. * A urmat apoi partea socială la ospitala masă a Ven. protopop, unde satisfăcuți de succesul conferenței am schimbat idei pentru realizarea celor spuse și contemplate la masa verde. Șirul toastelor la început dl protopop aducându-și aminte de șeful suprem al bisericii noastre de înalt Preasfințitul mitropolit loan. Salută totodată și oaspeți bucurându-se că-i vede un număr aga de mare. Părintele Gheorghe Henția vorbește pentru dl protopop, iar scriitorul acestor șire, pentru preoțimea noastră care acuma a dovedit cu prisosință, că tractul nostru având astfel de preoți e menit să trăiască. Preotul Victor Ungur a ținut să scoată un relief modesta mea activitate. Ii mulțămesc și le doresc tuturor mulțumirea ce-am simțit-o eu văzând emularea în muncă serioasă, pentru binele și înaintarea neamului nostru. M.a. * Conferența preoțească din tractul Deș. Ies înaintea acelui stăpân al cărui slujitor este, deschide conferența la 10 ore a. m. Urmând constituirea conferenței se aleg bărbați de încredere T. Cotuțiu și V. Cupșa, iar notar subscrisul. Se constată că dintre preoții tractuali In conferență sunt prezenți 20. Absentează 8 preoți, 6 scuzați, iar 2 cari se pedepsesc cu câte 20 cor., fără nici o scuză. Deschhizându-se discuția asupra săvârșirei serviciului divin conferența constată că a decurs cu demnitate. Predică nu s’a ținut din cauza absentărei scuzate a parohului I. Cotuțiu din Dobricel, însărcinat cu ținerea ei. Se cetesc apoi câteva rezoluțiuni consistoriale importante și de interes pentru preoțime. Se iau la cunoștință spre executare. Preoții Sigismund Lengyel din Selișca și Ioan Andreiu din Coruieni își cetesc elaboratele asupra temei: „Modalitățile purtării oficiului parohial“. Urmează raportul general despre activitatea preoților în anul 1912 întocmit pe baza rapoartelor singuraticilor parohi de Z. Manu din Olpret. Se constată cu bucurie că de astădată toți preoții au înaintat raport. Atât din raportul general, cât și din cele prezentate de conducătorii grupurilor religioase se observă, că preoții desvoaltă o activitate rodnică, și că comunele bisericești sânt pa calea progresului. Stăruință și muncă sistematică trebue numai și roadele vădite nu vor zăbovi. După acestea bibliotecarul-cassier, S. Lengye, cetește raportul despre starea bibliotecii la finea a. 1912 și budgetul ei pe a. 1913. Din raport reiese, că biblioteca constă din 108 oipuri în 119 volume în valoare de cor. 42643 Cassa prezintă în număral cor. 353-46. Renunțând fostul bibliotecar-cassier, se alege G. Ciupe. Urmând stabilirea temei pentru conferența viitoare, se fixează ca temă: .Modalitățile ameliorării stării materiale a preoțimii noastre și Incassarea tacșelor stelare. Cu elaborarea ei se încredințează T. Cotuțiu și V. Cupșa. Cu adunarea atestatelor despre mărturisirea preoților ordinea de zi s’a exhumat. Conferența se încheie la 3gt p. p. m. pri un cuvânt scurt, dar pătrunzător, al protopresbiterului tractual, în care laudă atențiunea și zelul dovedit de preoți la la dezbaterea chestiilor dela ordinea zilei. Georgiu Ciupe preot, not ar conf.• Convocare. Prin aceasta convoc conferența preoțească pe Joi în 28 Noemvrie a. c., In localul școalei din Abrud, cu următoarea Ordine de zi: 1. La orele 9 a. m. serviciu divin, celebrat de parohii George Felea. Predica o va ținea Traian Tomuș. 2. Deschiderea conferenței, constatarea celor prezenți și constituirea biroului. 3. Discuție asupra serviciului divin și a predicii. 4. Comunicarea rezoluțiilor consistoriale. 5. Tema dată de ven. Consistor „Chestiunea învățăturilor sectare”, o vor lucra preoții: Emanuil Beșa și Pompiliu Piso. 6. Rapoartele preoților despre activitatea lor se vor înainta acestui oficiu până la 20 Noemvrie a. c. 7. Raportul grupurilor religioase. 8. Alegerea unei comisiuni pentru statolirea programei conferențelor viitoare. 9. Propuneri: Abrud, 5 Noemvrie 1913. Petru Popovici protopop. In 14/27 Oct. a. c. s’a ținut în Deș conferența anuală a preoțimii din tractul Deșului. Dimineața la orele obicinuite se oficiază serviciul divin și parastasul pentru fericiții arhierei Andreiu Baron de Șaguna și Miron Romanul și pentru binefăcătorii bisericii E. Gozsdiu și D. Andronic, de preoții V. Cupșa, Gr. Sidor și T. Purdean, iar la sfârșit protopresbiterul tractual, Teodor Hermann, face Invocarea Duhului sfânt. După serviciul Dzeesc ne-am întrunit în sala școalei, unde șeful tractului, prin o vorbire frumoasă în care pune la inima preoțimii îndatorirea de a lucra tot mai mult și mai intensiv pentru binele celor păstoriți își arată marea răspundere ce o are preotul înaintea oamenilor, dar mai acasă o împartă frățește cu Românul, — ceea ce și făcu după algebra grecească In două părți numărând: ășa mi-1 iau eu, ăsta mi-1 dai tu, ăsta mi-1 iau eu, ăsta mi-1 dai tu, — pânâ ce ne mai fiind în pungă. Grecul încheiă cu aceea, că băgând amândouă grămezile de galbini tn buzunarul său, zise Românului: „Așadara tu-mi mai rămâi cu un galbin dator“! Din vorbă’n vorbă născându-se ceartă, Grecul scoase pistolul, dinaintea căruia Românul fugind, de la o depărtare afară de periclu. Întoarse pumnul câtră Grec zicâdu-i: „Vei vedea tu de la mine galbin, la a doua vedre* ! Dintre bisericile înființate de Români In tovărășia cu Grecii, două sunt mai celebre și instructive, atât In privința exerdiului cât și a extului celui tragic pentru Români. Acestea sunt: Biserica greco-română din Brașov, și cea greco-valahă din Budapesta. ____ Vorbe înțelepte. Prietenii, cari caută numai folosul lor, sunt la fel cu cănii, cari iubesc mai mult oasele, decât pe cei ce le aruncă. Mai bine e să faci binele și să grăească oamenii rău de tine, decât să faci răul și să grăească bine de tine. Din despărț. „Asociațiunii“. Convocare. Membrii despărțământului Panciova al Asociațiunii* se invită prin aceasta la adunarea cercuală ordinară, ce se va ținea la 21 Decemvrie 1913 la 21/1 ore p. m. în Satul-nou în sala reprezentanței comunale. Ordinea zilei: 1. Deschiderea și constituirea adunării. 2. Raportul comitetului. 3. Revizuirea socotelilor și înscrierea de membri noi. 4. Disertațiuni. 5. Eventuale propuneri. Alegerea directorului și a comitetului. 7. Includerea adunării. Panciova, In 2 Decemvrie 1913, Damian Popescu P. Stoica director, notar. Dela sate. Sfințire de biserică în Surduc-Sopalnic. Duminecă In 3/16 Noemvrie c. s’a sfințit cu ceremoniile îndatinate frumoasa biserică nouă gr. or. română din Surduc-Copalnic, prin protopopul Cetăți-de-peattă, Andrei Ludu, ca mandatar arhiepiscopesc, asistat de 8 preoți. Sfaturile preaînțelepte din arhierească binecuvântare, întrețăsute în firul predicei mandatarului, au stârnit vii sentimente și manifestații de alipire și iubire față de strămoșeasca biserică și al ei preaînalt cap. Ridicarea acestei biserici, care tronează atât de maiest03 pe legendara movilă a celui mai frumos loc din sat, alăturea de școna confesională de aceeași frumseți, zidite ambele din picurul hărniciei și al jertfei exclusive a credincioșlor, constitue o faptă, nu numai de demnitate, ci dea dreptul de încoronare a activității strădalnicului tânăr paroh Ștefan Miclea. Sunt abia 3 ani de când această comună — cu ab a 100 familii gr. ort. și tot cam cu atâtea unite — avea o înfățișare posomorâta, iar azi, prin biserica și școala nouă, ce se îmbină alăturea la o armonie și frumseță deplină, transformă în farmec întreg istoricul ținut al Cetățiide peatră. Iată încă un preot, deplin conștient al vremilor de azi, alăturea de contimporanul său de școală și coleg de preoție Nicolae Gherman din Roha, care numai cu câțiva ani mai înainte își desăvârșise vrednicia cu chiar aceleași fapte. a. * Sfințirea bisericii din Sărăcsău. Duminecă la 23 Noemvrie d. 1913 s’a săvârșit actul sfințirei bisericii gr.-ort. române din comuna Sărăcsău, comitatul Albade Jos. Deja dela gura Jibotului ne apare Înaintea ochilor falnic și mândru noul Sion, edificat în stil foarte frumos, de măestrul român loan Cormoș din Alba-Iulia, și așezat la o poziție înaltă, pe coastele dealului, lângă școala tot atât de frumoasă, care ar face față unui oraș, și de unde biserica dominează la o cetate a creștinismului Întreg șesul bătrânului Mureș. Cu mulțumire sufletească privim acestea două edificii ale credinței creștinești și ale culturei naționale, cari dau semn de cea mai mare vrednicie a unui păstor vrednic și a unei turme tot atât de vrednice. Vrednicia lor e cu atât mai mare, cu cât abia sunt 80 familii gr.-ort. române, și cu cât au edificat sfânta biserică tocmai acum, tn acest timp neprielnic financiar, și după ce toată recolta acestei comune in cei doi ani din urmă a fost nimicită total de undele Mureșului extindat. In iarna trecută îmi spunea părintele Vasile Henția, că voiește a edifica biserica. L-am Întrebat, cum și cu ce? „Suntem puțini și săraci, — îmi spunea dânsul, — dar ne vom da toată sdința și sperăm că vom reuși“. Cât de mare mi-a fost bucuria, când am văzut rodul muncei vrednice și am putut participa și eu la actul sfințirei noului Sion! Vrednicul preot local s’a pus pe lucru, a făcut colecte, rugări, etc. a adunat cât și de unde a putut. Poporul sub conducerea dânsului personală a dat tot concursul material, cât și munca brațelor și cu carul Am văzut acest popor in o zi la edificat. Umbra care in dreapta, care în stânga, ca un roiu de albine, ca niște harnice furnici. Actul sfințirei 1 a săvârșt P. D. Domn Ioan Teculescu prot. din Alba-Iulia, ca delegat trimis din partea I. P. S. Sale Mitropolitului loan Mediam, cu asistența ailor preoți: David Chirla din Câmp, Nicolae Maniu din Băcăinți, Iosif Boca din Ceru-Băcăinți, loan Radu din Tărtăria și preotul local Vasilie Henția. Respunsurile la sfânta liturghie a dat corul bisericii gr.-ort. române din Alba-Iulia (Maieri), sub conducerea dnuluilie Mihai, învățător. In decursul actului sfințirei P. C. domn protopop loan Teculescu cu cunoscuta sa vervă a rostit o predică poporului adunat din mai multe comune, în care a lăudat strădalnicul popor și pe păstorul lor, îndemnând și pe alții la asemenea fapte și spunând, că e mai bine să ai numai un pas de loc, dar roditor, decât un hotar intreg, plin de mlăștină, care nu rodește nimica. După sfințire a fost prânz comun în casele ospitale și Încăpătoare ale preotului local, cari au fost pe vremuri castelul familiei domnitoare a Ardealului, Barcsay, și cari au ajuns acum cu moșie cu tot proprietatea preotului și a poporenilor săi, tot prin sirguința preotului. Intre oaspeții dela banchet am observat și pe dinii advocați Dr. Ioan Pop din Alba-Iulia și Dr. Ioan Dorea din Mediaș.