Telegraful Roman, 1913 (Anul 61, nr. 1-135)

1913-11-26 / nr. 122

494 vedesc listele oficiale din arhiva comite­­tului. Dacă mai amintesc*, că .politică de putere“ nu e .Gewalt*,­ci „Macht-polit­k" și că articolul cu pricina nu cuprinde nici o amenințare, cel puțin pentru cetitorul nepreocupat nu, — nu mai poate fi îndo­­elnic, care din cele două articole cuprinde neadevăruri. TELEGRAFUL ROMAN Om proto presbiterate. Conferența preoțească a trad­. Hunedoara. Hunedoara, Noemvrie 1913. Multe zile grele se ivesc în viața unui om, dar se arată, din când în când și zile frumoase, pline de plăceri și înviorare su­fletească. Sunt momente cari îndeamnă pe om să se desbrace de frământările zilnice și cercetându-și sufletul să se apropie de pre­ocupări mai ideale, preocupări bazate pe sentiment de convingere creștinească, care trebue să fie călăuza în toate acțiunile noastre. Și astfel sufletul adăpat din izvorul răcoros și tămăduitor al credinții dă pu­tere de muncă și ne îndreaptă privirea as­pirațiilor și nădejdilor noastre ca neam. O înviorare sufletească mi-a fost dat să simt și cu prilejul conferenței preo­țești din tractul nostru, ținută la 13 No­emvrie v. c. Aci am întâlnit preoți mai înaintați în vârstă cu experiențe culese din viața prac­tică, preoți tineri cu idei și probleme nouă. Și am văzut și constatat cu toată cer­titudinea, că astfel de preoți sunt cu ade­vărat depositarii credinței și legii noastre strămoșești. Conferința preoțească a Hunedoreni­­lor a întrecut în acest an cu succes toate conferențele de până acum. Din întreg protopopiatul n’au lipsit decât 3 preoți bătrâni, scuzați cu nepu­tința și morbul lor. Promițând acestea să încep raportul meu asupra conferenții. Prea Ov. Domn Avram P. Păcurariu, a descri­s conferența prin o cuvântare foarte nimerită, dând îndrumări practice celor cari sunt chemați să muncească în via Dom­nului, îndrumări părintești rupte din lupta de toate zilele. Vorbirea Veneratului protopop a fost primită cu multă însuflețire, ca un prelu­diu la cele ce vor urma. S’au constatat pretenții, iar după a­­ceasta a urmat constituirea biroului ale­­gându-se h­otar părintele Constantin D­ăn­­cilă, (Mânereu) și bărbați de încredere preoții Petru Sinea (Batiz) și George Baiu (Nădăștie). Intrăm în rostul ordinei de zi. Pă­rintele Constantin Dăncilă face o recensi­­une asupra predicilor intrate la conferența din anul trecut. Le-a clasat bine. Tema „Influința purtării preotului a­­supra moralității poporului“ o rezoalvă pre­otul Victor Păcurariu (Ghelari) care prin o lucrare temeinică și-a câștigat titlul de la­udă, iar păr. Gheorghe Hernia (Lelese) tra­tează într’o lucrare mai vastă — credința din punct de vedere mai înalt. Părintele George Baiu face un raport amănunțit a­­supra muncii desvoltate de grupurile preo­țești și scoate la iveală, că între aceste grupuri singur al 4 lea și-a făcut datorința pe deplin, iar celelalte grupuri și-au făcut după ce-i arăta respectivul paragraf din sta­tutul organic al Românilor sacționat de Majestatea Sa, exclamă: săracul Eötvös: el avea înaintea ochilor lor instituțiuni a­­mericane, — și nici In America nu e așa! — Sârbii nici până astăzi — cu toate sfor­țările lor, încă n’au putut deveni la o or­dine cu biserica lor. Ce câștigă Românii, când se întovărășesc cu străinii? Românii, de câte ori au făcut vre-o tovărășie cu străinii, mai totdeauna au dat de patcă cu ei. Cu cei dela putere nu e mirare mare, pentru că dreptul succumbe puterea­­— dar ți-e ciudă când ~■ în loc de o fiertură grasă — te arde o ramă slabă de fasole. Dacă vrând să scăpăm de propaganda catolică și de cea reformată, ne-am aruncat în brațele coreligionarilor Sârbi, apoi am umblat cu calul, care — neincuipând să pască la un loc cu cerbul — a cerut ajutorul omului, și l-a căpătat cu prețul încălecării pe el, dar in fine cu Sârbii totuși ne-am împăcat, despărțindu-ne de ei cu o asiguptă parte din averea câștigată la­olaltă. Insă din tovărășia cu Grecii n’am putut eși la cale, ci am pățit cu ei — du­­pă cum ne spune potrivita anecdotă, că Ro­mânul fiind în tovărășie cu Grecul, a găsit o pungă cu galbini, pe care grecul a cerut-o, numai în parte datorința impusă prin con­­cluzele anterioare. Părintele G. Rain mai are și o pro­punere în legătură cu darea de cult. Spune că Intr’o comună din grupul 4 a ținut pre­dică intenționând să însuflețească creștinii pentru jertfă în scopul acesta. A observat însă că poporul nu-i des­tul de lămurit asupra acestei chestii. Iși exprimă dorința ca în astfel de comune să se aboneze câteva gazete de ale noastre, cari să ocupă cu îndatoririle creștinilor ca astfel ei să fie lămuriți pe deplin asupra acestui lucru. Propunerea se primește și se va în­cerca realizarea ei. Părintele Victor Ungur face o para­lelă între diferitele credințe și prin un stu­diu aprofundat arată temelia legii noastre strămoșești. La toți acești preoții si s’a votat mul­­țămita protocolară pentru lucrările lor suc­cese. In urmă preotul Constantin Dăncilă face unele propuneri foarte practice refe­ritoare la „Biblie“. Se transpune Ven. Con­­sistor spre apreciere. După ce ordinea de zi s’a sfârșit, pă­rintele protopop mulțumește celor prezenți pentru viul interes arătat cu această oca­­ziune și dorește ca temele tratate, transpuse în viața practică, să aducă roadele cuvenite. Părintele Petru Sinea mulțumește In nu­mele tuturor pentru deosebitul tact cu care dl protopop a condus această conferență, și-i dorește multe zile pline de sănătate. Cei de față aclamă pa dl protopop. * A urmat apoi partea socială la os­­pitala masă a Ven. protopop, unde satisfă­cuți de succesul conferenței am schimbat idei pentru realizarea celor spuse și con­template la masa verde. Șirul toastelor l­a început dl protopop aducându-și aminte de șeful suprem al bi­sericii noastre de înalt Prea­sfințitul mi­tropolit loan. Salută totodată și oaspeț­i bu­­curându-se că-i vede un număr aga de mare. Părintele Gheorghe Henția vorbește pentru dl protopop, iar scriitorul acestor șire, pen­tru preoțimea noastră care acuma a do­vedit cu prisosință, că tractul nostru având astfel de preoți e menit să trăiască. Pre­otul Victor Ungur a ținut să scoată un re­lief modesta mea activitate. Ii mulțămesc și le doresc tuturor mulțumirea ce-am sim­­țit-o eu văzând emularea în muncă seri­oasă, pentru binele și înaintarea neamului nostru. M.a. * Conferența preoțească din tractul Deș. Ies înaintea acelui stăpân al cărui slujitor este, deschide conferența la 10 ore a. m. Urmând constituirea conferenței se aleg bărbați de încredere T. Cotuțiu și V. Cupșa, iar notar subscrisul. Se constată că dintre preoții tractuali In conferență sunt prezenți 20. Absentează 8 preoți, 6 scuzați, iar 2 cari se pedepsesc cu câte 20 cor., fără nici o scuză. Deschhizându-se discuția asupra săvâr­­șirei serviciului divin conferența constată că a decurs cu demnitate. Predică nu s’a ținut din cauza absentărei scuzate a paro­hului I. Cotuțiu din Dobricel, însărcinat cu ținerea ei. Se cetesc apoi câteva rezoluțiuni con­sistoriale importante și de interes pentru preoțime. Se iau la cunoștință spre exe­cutare. Preoții Sigismund Lengyel din Selișca și Ioan Andreiu din Coruieni își cetesc e­­laboratele asupra temei: „Modalitățile pur­tării oficiului parohial“. Urmează raportul general despre ac­tivitatea preoților în anul 1912 întocmit pe baza rapoartelor singuraticilor parohi de Z. Manu din Olpret. Se constată cu bucu­rie că de astădată toți preoții au înaintat raport. Atât din raportul general, cât și din cele prezentate de conducătorii grupurilor religioase se observă, că preoții desvoaltă o activitate rodnică, și că comunele biseri­­­­cești sânt pa calea progresului. Stăruință și muncă sistematică trebue numai și roa­dele vădite nu vor zăbovi. După acestea bibliotecarul-cassier, S. Lengye­, cetește raportul despre starea bi­bliotecii la finea a. 1912 și budgetul ei pe a. 1913. Din raport reiese, că biblioteca constă din 108 oipuri în 119 volume în va­loare de cor. 426­43 Cassa prezintă în nu­­măral cor. 353-46. Renunțând fostul bibliote­­car-cassier, se alege G. Ciupe. Urmând stabilirea temei pentru con­­ferența viitoare, se fixează ca temă: .Mo­dalitățile ameliorării stării materiale a preo­țimii noastre și Incassarea tacșelor stelare­. Cu elaborarea ei se încredințează T. Cotuțiu și V. Cupșa. Cu adunarea atestatelor despre mărtu­risirea preoților ordinea de zi s’a exh­um­at. Conferența se încheie la 3gt p. p. m. pri un cuvânt scurt, dar pătrunzător, al protopresbiterului tractual, în care laudă atențiunea și zelul dovedit de preoți la la dezbaterea chestiilor dela ordinea zilei. Georgiu Ciupe preot, not­ ar conf.• Convocare. Prin aceasta convoc conferența preo­țească pe Joi în 28 Noemvrie a. c., In localul școalei din Abrud, cu următoarea Ordine de zi: 1. La orele 9 a. m. serviciu divin, ce­lebrat de parohii George Felea. Predica o va ținea Traian Tomuș. 2. Deschiderea conferenței, constatarea celor prezenți și constituirea biroului. 3. Discuție asupra serviciului divin și a predicii. 4. Comunicarea re­zoluțiilor consistoriale. 5. Tema dată de ven. Cons­istor „Ches­tiunea învățăturilor sectare”, o vor lucra preoții: Emanuil Beșa și Pompiliu Piso. 6. Rapoartele preoților despre activi­tatea lor se vor înainta acestui oficiu până la 20 Noemvrie a. c. 7. Raportul grupurilor religioase. 8. Alegerea unei comisiuni pentru sta­­tolirea programei conferențelor viitoare. 9. Propuneri: Abrud, 5 Noemvrie 1913. Petru Popovici protopop. In 14/27 Oct. a. c. s’a ținut în Deș conferența anuală a preoțimii din tractul Deșului. Dimineața la orele obicinuite se ofi­ciază serviciul divin și parastasul pentru fe­riciții arhierei Andreiu Baron de Șaguna și Miron Romanul și pentru binefăcătorii bi­sericii E. Gozsdiu și D. Andronic, de preoții V. Cupșa, Gr. Sidor și T. Purdean, iar la sfârșit protopresbiterul tractual, Teodor Her­mann, face Invocarea Duhului sfânt. După serviciul Dzeesc ne-am întrunit în sala școalei, unde șeful tractului, prin o vorbire frumoasă în care pune la inima preoțimii îndatorirea de a lucra tot mai mult și mai intensiv pentru binele celor păstoriți își arată marea răspundere ce o are preotul înaintea oamenilor, dar mai a­ca­să o împartă frățește cu Românul, — ceea ce și făcu după algebra grecească In două părți numărând: ăș­a mi-1 iau eu, ăsta mi-1 dai tu, ăsta mi-1 iau eu, ăsta mi-1 dai tu, — pânâ ce ne mai fiind în pungă. Grecul încheiă cu aceea, că băgând amândouă gră­mezile de galbini tn buzunarul său, zise Ro­mânului: „Așadara tu-mi mai rămâi cu un galbin dator“! Din vorbă’n vorbă năs­­cându-se ceartă, Grecul scoase pistolul, dinaintea căruia Românul fugind, de la o depărtare afară de periclu. Întoarse pumnul câtră Grec zicâdu-i: „Vei vedea tu de la mine galbin, la a doua ved­re* ! Dintre bisericile înființate de Români In tovărășia cu Grecii, două sunt mai ce­lebre și instructive, atât In privința exer­­diului cât și a ex­tului celui tragic pentru Români. Acestea sunt: Biserica greco-ro­­mâ­nă din Brașov, și cea greco-valahă din Budapesta. ____ Vorbe înțelepte. Prietenii, cari caută numai folosul lor, sunt la fel cu cănii, cari iubesc mai mult oasele, decât pe cei ce le aruncă.­­ Mai bine e să faci binele și să grăească oamenii rău de tine, decât să faci răul și să grăească bine de tine. Din despărț. „Asociațiunii“. Convocare. Membrii despărțământului Panciova al­­ Asociațiunii* se invită prin aceasta la adunarea cercuală ordinară, ce se va ținea la 21 Decemvrie 1913 la 21/1 ore p. m. în Satul-nou în sala reprezentanței comunale. Ordinea zilei: 1. Deschiderea și constituirea adu­nării. 2. Raportul comitetului. 3. Revizuirea socotelilor și înscrierea de membri noi. 4. Disertațiuni. 5. Eventuale propuneri. Alegerea directorului și a comitetului. 7. In­­­­cluderea adunării. Panciova, In 2 Decemvrie 1913, Damian Popescu P. Stoica director, notar. Dela sate. Sfințire de biserică în Surduc-Sopalnic. Duminecă In 3/16 Noemvrie c. s’a sfințit cu ceremoniile îndatinate frumoasa bi­serică nouă gr. or. română din Surduc-Copal­­nic, prin protopopul Cetăț­i-de-peattă, An­drei Ludu, ca mandatar arhiepiscopesc, asis­tat de 8 preoți. Sfaturile preaînțelepte din arhierească binecuvântare, întrețăsute în firul predicei mandatarului, au stârnit vii senti­mente și manifestații de alipire și iubire față de strămoșeasca biserică și al ei prea­­înalt cap. Ridicarea acestei biserici, care tronează atât de maiest03 pe legendara movilă a celui mai frumos loc din sat, alăturea de școn­a confesională de aceeași frumseți, zi­­dite ambele din picurul hărniciei și al jert­fei exclusive a credincioș­lor, constitue o faptă, nu numai de demnitate, ci dea drep­­tul de încoronare a activității strădalnicu­­­lui tânăr paroh Ștefan Miclea. Sunt abia 3 ani de când această comună — cu ab­ a 100 familii gr. ort. și tot cam cu atâtea unite — avea o înfățișare posomorâta, iar azi, prin bise­rica și școala nouă, ce se îmbină alăturea la o armonie și frumseță deplină, transformă în farmec întreg istoricul ținut al Cetății­­de­ peatră. Iată încă un preot, deplin conștient al vremilor de azi, alăturea de contimporanul său de școală și coleg de preoție Nicolae Gherman din Roh­a, care numai cu câțiva ani mai înainte își desăvârșise vrednicia cu chiar aceleași fapte. a. * Sfințirea bisericii din Sărăcsău. Duminecă la 23 Noemvrie d. 1913 s’a săvârșit actul sfințirei bisericii gr.-ort. ro­mâne din comuna Sărăcsău, comitatul Alba­­de­ Jos. Deja dela gura Jibotului ne apare Îna­intea ochilor falnic și mândru noul Sion, edificat în stil foarte frumos, de măestrul român loan Cormoș din Alba-Iulia, și așe­zat la o poziție înaltă, pe coastele dealului, lângă școala tot atât de frumoasă, care ar face față unui oraș, și de unde biserica do­­minează la o cetate a creștinismului Întreg șesul bătrânului Mureș. Cu mulțumire sufletească privim a­­cestea două edi­ficii ale credinței creștinești și ale culturei naționale, cari dau semn de cea mai mare vrednicie a unui păstor vrednic și a unei turme tot atât de vrednice. Vrednicia lor e cu atât mai mare, cu cât abia sunt 80 familii gr.-ort. române, și cu cât au edificat sfânta biserică tocmai a­­cum, tn acest timp neprielnic financiar, și după ce toată recolta acestei comune in cei doi ani din urmă a fost nimicită total de undele Mureșului extindat. In iarna trecută îmi spunea părintele Vasile Henția, că voiește a edifica biserica. L-am Întrebat, cum și cu ce? „Suntem pu­țini și săraci, — îmi spunea dânsul, — dar ne vom da toată sdința și sperăm că vom reuși“. Cât de mare mi-a fost bucuria, când am văzut rodul muncei vrednice și am pu­tut participa și eu la actul sfințirei noului Sion! Vrednicul preot local s’a pus pe lucru, a făcut colecte, rugări, etc. a adunat cât și de unde a putut. Poporul sub conducerea dânsului personală a dat tot concursul ma­terial, cât și munca brațelor și cu carul Am văzut acest popor in o zi la edificat. Umbra care in dreapta, care în stânga, ca un roiu de albine, ca niște harnice furnici. Actul sfințirei 1 a săvârș­t P. D. Domn Ioan Teculescu prot. din Alba-Iulia, ca delegat trimis din partea I. P. S. Sale Mitropolitului loan Mediam, cu asistența ailor preoți: David Ch­irla din Câmp, Nicolae Maniu din Bă­­căinți, Iosif Boca din Ceru-Băcăinți, loan Radu din Tărtăria și preotul local Vasilie Henția. Respunsurile la sfânta liturg­h­ie a dat corul bisericii gr.-ort. române din Alba-Iulia (Maieri), sub conducerea dnului­lie Mihai, învățător. In decursul actului sfințirei P. C. domn protopop loan Teculescu cu cunoscuta sa vervă a rostit o predică poporului adunat din mai multe comune, în care a lăudat strădalnicul popor și pe păstorul lor, în­demnând și pe alții la asemenea fapte și spunând, că e mai bine să ai numai un pas de loc, dar roditor, decât un hotar intreg, plin de mlăștină, care nu rodește nimica. După sfințire a fost prânz comun în casele ospitale și Încăpătoare ale preotului local, cari au fost pe vremuri castelul fa­miliei domnitoare a Ardealului, Barcsay, și cari au ajuns acum cu moșie cu tot pro­prietatea preotului și a poporenilor săi, tot prin sirguința preotului. Intre oaspeții dela banchet am­­ obser­­vat și pe dinii advocați Dr. Ioan Pop din Alba-Iulia și Dr. Ioan Dorea din Mediaș.

Next