Telegraful Român, 1921 (Anul 69, nr. 2-87)

1921-07-26 / nr. 55

2 succes, dacă vom aplica cu stăruinţă a­­celeaşi mijloace, şi anume dacă începând din casa părintească vom pune fondul principal în educaţiunea tinerimii, în des­­voltarea capacităţii de a judeca creşti­neşte, şi dacă în popor prin puterea am­vonului vom întări această judecată şi pu­tere de judecată astfel, ca duhului lumii de astăzi să răspundem cu duhul creşti­nismului şi al bisericii creştine. Intimpinăm mari duşmani în această direcţiune, dar avem credinţă puternică, că greutăţile nu sânt neînvingibile, şi‘cu o bună practicare a mijloacelor creştine le putem birui şi treptat vom trebui să a­­jungem ţinta dorită: un trai creştinesc. A­viz Ministerul cultelor a ordonanţat pe sama preoţimei din mitropolia noastră salarul pe lu­nile April-Iunie a. c. In următorul mod: a) Salarul de bază al preoţilor parohi cu pregătire teologică sistematică de cel puţin trei ani, indiferent de studiile pregătitoare, se va în­tregi din partea statului la 450 Lei lunar, iar a celor cu pregătire teologică extraordinară la 200 Lei lunar; b) Toţi preoţii parohi vor avea pe lângă salarul de bază şi gradaţii. Anume după cinci ani de serviciu vor avea o gradaţie de 25% din salarul de bază, după zece ani două gradaţii, după 15 ani trei gradaţii şi după 20 de ani pa­tru gradaţii. La stabilirea gradaţiilor se vor so­coti toţi anii de serviciu dela prima numire In vre-o funcţiune bisericească sau şcolară. c) Afară de salarul de bază şi gradaţii toţi preoţii vor beneficia şi de sporul de scumpete In suma ce o au funcţionarii de stat. Consistorul arhidiecezan a primit asemnata banilor pe suma preoţimei noastre. Oficiul de cassă compune chstanţele, cari se vor expeda peste câteva zile pe calea oficiilor protopopeşti. Prin aceasta se aduce la cunoştinţă Dn. preoţimi şi poporului credincios, că la sărbătoarea sf. Proroc Ilie 20 Iulie (2 August) a. c. se va face obişnuitul pele­rinaj cu celebrarea sf. liturghii şi altor slujbe Dumnezeeşti, la biserica de la «Iz­vorul Miron» din hotarul comunelor Ro­mâneşti-Curte. Făget, în 1114 iulie 1921. Sebastian Olariu, protopop FOIŞOARA Din vremea răsboiului Cuvânt la înmormântarea unei femei în Vidra-de-sus «Cu preţul vieţii ne câşti­găm pânea». (Plâng, Ieremia 5. 9) Neasămănat de jalnică întâmplare ne-a strâns astăzi la casa aceasta. Tatăl de ani de zile e dus în răsboi, departe la fronturi. Pe sărmana mama o duce azi moartea în pământ. Când tatăl, tăria cuibului, şi mama, căldura lui, s’au stâns, cuibul puişorilor orfani rămâne rece şi trist. Ce poate fi mai jalnic decât lucrul acesta? Pe dureroasă cale plecăm. Ducem la groapă o mamă, o soţie, — mai mult decât atâta: în­gropăm azi o eroină. Răsboiul cumplit a făcut fronturi şi în viaţa femeilor. Şi ele au fronturi, cu luptele, eroii, morţii şi răniţii lor. Astfel de eroină este şi răposata,mamă-soţie,Maria Cristea lui Nicolae. In ce fel de luptă ai căzut tu, soţie şi mamă iubitoare? Am auzit pe mai marii noştri de la admi­nistraţia comunală spunând că prin «nepricepe­rea» şi «negrija» ta ai murit. Era doar scris şi publicat că e strict oprită cumpărarea şi aducerea bucatelor. Tu însă n’ai înţeles. Copiii tăi strigau pâne, — şi pânea se gâ­tase în lada măsuţei voastre. Strigarea lor te-a pornit pe tine, femee gingaşă, peste munţi şi dealuri, să aduci pâne copilaşilor. Te-ai dus cătră Arad. Noaptea, pe furiş ai cumpărat bucate, ai umplut sacul tău ce trăgea mai mult decât jumătate de metru, I ai ridicat pe umerii tăi slăbiţi şi l-ai pus la tren. Dar tu nu ştiai că acolo sânt băgători de seamă, jan­darmii unguri, cari nu lasă să se poarte bucate. La două gări a trebuit să fugi cu sacul tău, să-l târăşti prin frunze şi iarbă, să-l ascunzi de con­­fiscare. Trecând controlul, iarăşi l-ai ridicat cu braţele obosite să-l porneşti spre casă. La ultima gară, sacul şi grâul tău era mân­tuit, — cu preţul vieţii tale.... Azi e săptămâna de când m’ai chemat, să te împărtăşeşti cu sf. taine. Graiul tău ostenit şi stâns vorbea atunci cu însufleţire de isprava săvârşită şi în ochii tăi ceteam mulţumirea omu­lui care a izbândit. Te-am întrebat: ce te doare, şi îmi spu­neai că ţi-i bine, numai acolo în peptul tău, la stânga, în partea din sus, ziceai că simţeşti cum s’a rupt ceva, — şi năframa ta, stropită cu sânge întărea spusul tău. Sâmbătă seara: Vecernia cea mare. Glas 5. Stichirile pe 10. Ale învierii 3, ale lui Anatolie 1 şi ale sfinţilor Părinţi 6. Glas 6. Mărire din Mineiu «Pe trimbiţile Duhului». Şi acum a Născătoarei, gr. 5. «In marea roşie». Prochimenul zilei şi Parimiile sf. Părinţi. 1. Dela Facere: «Murind Avraam». 2. Dela a doua Lege: «Zis-a Moise». 3. Dela a doua Lege: «Zis-a Moise». Ectenia: Se zicem toţi, Invredniceşte-ne Doamne, Se plinim rugăciunile noastre. Litia din Mineiu. Stichoavna din Octoich. Mărire din Mineiu gr. 3 «Aşezământurile apostoleşti». Şi acum, Bogorodicina tot de acolo «Fără de să­mânţă». Acum slobozeşte etc. Troparul învierii: «Pe cuvântul», Mărire al Părinţilor: «Prea mărit eşti». Şi acum. Bogor. «Cela ce pentru noi». Otpust. Ţ’am adus atunci scrisoare de la soţul tău. Intre altele era scris în ea: «grijeşte dragă de copii», «sărmanul Nicolae — ai zis atunci — şi el e îngrijat de copii, şi eu Doamne cât mă trudesc pentru ei». Scrisoarea adusă o văd şi acum în mâna ta. Moartea şi iubirea ţi-a încleştat mâna aşa de tare în ea, încât cei ce te-au aşezat în sicriu n’au mai smuls-o de acolo: scrisoarea iubitului tău soţ. Şi o văd stropită cu ceva. Nu-i nici apă, nici picături de lumină, ci sânt lacrimile tale. Poate simţeai că te duci în pământ şi ai plâns, gândindu te că nu va mai fi cine să împlinea­scă cele scrise de soţul tău. Duci scrisoarea cu tine, în altă lume, o duci ca pe o mărturie grăitoare că ai ascultat scrisul soţului tău. Cu preţul vieţii ţi-ai îngrijit copiii. Ajungând tu, fică iubită, înaintea Tatălui ceresc îţi vei da seamă de jertfa ta şi grija co­piilor tăi. După ce vei isprăvi cu spusul dure­rilor tale, te rugăm, spune şi povesteşte despre suferinţele noastre. Spune Tatălui ceresc că la­crimile de p£ scrisoarea ta nu sânt numai la­crimile tale, ci sânt lacrimile noastre, lacrimile unui neam care astăzi plânge. Ridică apoi în sus năframa roşită de sân­gele peptului tău şi spune că e sânge din ra­­nele unui popor năpăstuit. TELEGRAFUL ROMAN Pentru Ardeal Cu ocazia discuţiilor din senatul francez, cu privire la tratatul de la Trianon, senatorii De Lamarzelle şi De Monzie au rostit discursuri binevoitoare faţă de unguri. Primul-ministru Briand a răspuns printr’un călduros discurs zicând: «Nu sânt dintre aceia cari păstrează în contra Ungariei gânduri de represalii, şi sânt de acord în aceasta cu dnii D’Monzie şi D’La­­marzelle. Am făcut pacea, şi când plâng unii pe limitele vechii Ungarii, trebue să se gân­dească şi la popoarele oprimate timp de vea­curi. La transilvăneni, cari s’au luptat Împreună cu noi, nu trebue să ne gândim ? Dar pe sârbi şi iugoslavi i-am uitat ? Nu ne mai aducem aminte de prietinii noştri? Ca săi liberăm pe aceştia, a trebuit să se taie in carne vie la inimicii noştri. Dacă in timpul răsboiului, am fi ţinut limbajul dlui De Monzie şi am fi zis: «Frontierele Austriei şi Ungariei vor ră­mâne aceleaşi când se va încheia pacea», cre­deţi că am fi avut lângă noi pe toţi aceia cari ne-au ajutat să câştigăm? Intre Ungaria şi Ro­mânia şi Iugoslavia, alegerea mea e făcută: prefer ca cea rănită să fie Ungaria. In momen­tul pericolului, dacă nu ne-am fi gândit la ace­ste rectificări de frontieră în folosul acelora cari nu se declaraseră încă pentru noi, oare am fi obţinut ajutoarele necesare victoriei ?» Catedre nouă la­­acuitatea de teologie din Capitală Primim din Bucureşti. Prin alipirea la vechiul regat a ţinuturilor româneşti, statul nostru adăposteşte pe teritorul său câteva milioane de suflete ce aparţin altor confesiuni şi mărturisesc alte credinţe decât re­ligia creştină ortodoxă de răsărit, din care face parte majoritatea poporului român. Aceste confesiuni sânt organizate şi îşi trăesc viaţa lor religioasă conform regulelor cu­prinse în statutele şi constituţiile lor speciale. In ultimul timp, autoritatea respectivă a constatat că s’au ivit, pe teritorul ţării noastre, diferite secte religioase, care prin doctrinele ce ce Ie răspândesc sânt cu totul contrare legilor fundamentale ale statului român. Pentru combaterea acestor secte, s’a găsit necesar să se impună pregătirea imediată a unui corp special de clerici misionari, ce se va forma prin infiinţarea unor nouă catedre, la facultatea de teologie din Bucureşti. Pentru aceasta inaltul cler a întocmit un proect de lege, prin care se înfiinţează la facul­tatea de teologie din Bucureşti, o catedră de drept bisericesc comparat cu dreptul ebraic, ro­mân, bizantin, civil şi dreptul bisericesc al con­fesiunilor creştine, precum şi o catedră de în­drumări misionare. Propaganda maghiară în şcolile din Banat­ ul Ionaşcu, magistrat, numit In comisiunea , de examinare a şcolilor ungureşti susţinute de statul nostru, s’a reîntors în Cluj. Dsa relatează că la Timişoara, punând ele­vilor din diferite clase întrebarea în ce ţară se găsesc, aceştia au răspuns că se află în Ungaria. Arătându-li-se tablourile suveranilor noștri, au răspuns că sânt simple tablouri ale unor per­soane particulare. Cele constatate au fost raportate ministe­rului de resort. Proect de reforma şcolară în franţa D-l de Montcault, deputat şi mai mulţi co­legi au depus pe biroul camerei franceze un proiect de lege având ca obiect împărţirea în­văţământului primar în învăţământ rural şi învă­ţământ urban. Iată dispoziţiunile esenţiale ale acestei pro­puneri: Din anul al doilea al şcolilor normale de ambele sexe, institutorii vor opta pentru secţia rurală sau urbană. Comunele cu mai puţin de 1000 locuitori vor avea clase rurale. Pentru comunele de 1000—2000 locuitori, consiliile municipale vor opta pentru clasa rurală sau urbană. Aceste de­riziuni vor fi supuse avizului consiliului gene­ral. Clasele cu mai mult de 2000 locuitori vor fi urbane. Programul va fi comun până la 10 ani, de când programul claselor rurale va fi modificat după cum urmează: partea literară va fi înlocuită prin agricultură, contabilitatea elementară, ar­­pentaj, noțiuni elementare de drept administrativ. Tipic Dumineca a 6-a după Rusalii a sfinţilor Părinţi 18 Iulie 1921

Next