Telegraful Român, 1921 (Anul 69, nr. 2-87)

1921-04-08 / nr. 25

_____________________________________________ se aleg de adunarea eparhială, se aprobă de chiriarh, şi se propun M. S. Regelui spre confirmare. Chiriarhul numeşte pe judecătorii dis­ciplinari (§ 100) pe protopop (§ 138 pe cinci ani) pe parohi, diaconi, cântăreţi şi dirijori de cor (§ 212). 111 Art. 11. din dispoziţiunile generale ale proectului declară: «Biserica ortodoxă română în înţelesul canoanelor şi al legii îşi reglementează, administrează şi conduce prin organele sale proprii afacerile sale bisericeşti, şco­lare, fundaţionale şi epitropeşti, în întreaga sa activitate organică, cu observarea le­gilor statului». Dreptul de a se organiza nu-l amin­teşte. Adevărat că acest drept nu este amintit nici în art. I. al statutului nostru orga­nic, dar aici nici nu trebuia amintit, fiind­că eră prealabil recunoscut și garantat prin legea IX din 1868, iar statutul organic nu mai avea să treacă prin corpurile legiui­toare. Proectul amintit urmează să fie supus corpurilor legiuitoare ale statului și înscris în legile statului. Astfel orice modificări s’ar dovedi mai târziu necesare, ele trebue legiferate de stat, — deci statul este în drept să-l modifice, precum el află de bine. Fiind întreaga organizare a bisericii din vechiul regat reglementată prin legile statului, — în ce o privește pe aceasta, sigur este logic ca tot statul să vie și asigurându-i dreptul de a se administra și conduce independent, să-i fixeze anumite r»^rmo_no — i— —e : * eîr TJai a legifera prin stat organizarea bisericească până la cantori şi dirijori de cor, este sigur nepractic şi pentru biserică, şi pentru stat. Fiind unificarea bisericească şi un in­teres de stat şi statul fiind chemat să in­tervină cu autoritatea sa pentru a concilia divergenţele, cari în mod firesc resultă din deosebirea fundamentală a diferitelor or­­ganizaţiuni bisericeşti, sunt şi momente de oportunitate politică ca statul să pre­scrie anumite principii de organizare acolo unde o poate face fără violare de drept. Nu încape discuţie, că dreptul Mitropoliei noastre de a se organiza nu se poate atinge, câtă vreme congresul naţional bi­sericesc nu renunţă la el. Este sigur că nu o va face tocmai pentru deosebirile fundamentale între principiile cari se în­temeiază organizarea mitropoliei noastre şi între principiile pe cari se întemeiază proectul. Dar nu ar putea renunţa nici findcă omenirea se devoaltă în direcţiunea libertăţii, şi acestui principiu i corăspunde dreptul de a se organiza independent şi de a se cârmui în cale constituţională. Singura soluţie pe care Mitropolia noastră o poate accepta este: legea uni­ficării va cuprinde cu privire la ea singura dispoziţie limpede şi precisă, în care statul român recunoaşte şi garantează dreptul existent al ei de a se organiza, conduce, regulamenta şi administra independent. Legea unificării va cuprinde relativ la toate mitropoliile numai dispoziţii generale cari privesc raportul între stat şi biserică şi la organele ei conducătoare. Norme de or­ganizare internă va preciza numai pentru mitropoliile cari de prezent nu au viaţă proprie independentă. Amănuntele însă este bine să se evite şi aci. De încheiere încă un cuvânt faţă de observarea ce mi s’ar putea face, că în felul acesta nu există unificare organică. Reproşul nu este întemeiat, însuşi proectul de unificare zice în § 32: «Mitropoliile fiind resultate ale evo­luţiei istorice, se susţin împreună cu aşe­­zămintele, cari se administrează după dis­poziţiile în vigoare». Trecutul istoric şi resultatele lui nu se pot şterge cu bure­tele, iar unificarea nu înseamnă că imediat trebue să se desfiinţeze toate deosebirile. Unificarea nu pretinde altceva decât cre­area unor organe care exprimă unitatea bisericească şi au menirea ca treptat să niveleze deosebirile şi să pregătească uni­ficarea în toate amănuntele. Unitatea or­ganică există în momentul când avem o singură autocefalie şi avem un sinod epis­­copesc central pentru chestiunile dogma­tice, duhovniceşti şi rituale, îndatorat să veghieze asupra drepturilor bisericeşti şi asupra legalităţii în chestiunile cari privesc biserica şi a o apăra în contra orică­ror încercări, ce vor ameninţa pacea şi sfinţenia ei. (Cf. Stat. org. § 174 p. 6.) Dacă pe lângă sinodul episcopesc se mai institue un congres general bisericesc, îndatorat să susţină şi apere toate inte­resele şi drepturile bisericii autocefale or­todoxe române, dar fără dreptul de a lua ingerinţă în afacerile interne ale singura­ticilor mitropolii, — drept pe care pro­ectul i-l dă în § 14 p. 2., — atuncea de fapt am făcut unificarea, nu aruncând ger­­menele discordiei prin o nivelare forţată şi pripită, ci dând bisericii unitatea orga­nică şi deschizând procesul lent şi sigur al unificării treptate. TELEGRAFUL ROMAN .Prinţul S­icolae în Sibiu Sosirea în Sibiu a A. S. R. prinţului NICOLAE fusese anunţată pentru 6­­. c. la ora 4 d. a. Din cauza unui defect al automobilului, Alteţa Sa Regală a sosit în oraş noaptea la ora 71/2. A descins la reşedinţa I. P. S. Sale Mitropolitului Ni­colae, şi la ora 2 a luat parte la supeul de la Cercul militar. A doua zi, Miercuri, la ora 10 a. m. a asistat la serviciul divin în catedrală oficiat din partea I. P. S. D. Mitropolitul nostru Nicolae asistat de părintele arhi­mandrit Dr. Eusebiu R. Roşea, prof. sem. Dr. A. Crăciunescu şi diaconul S. Morar. S-a celebrat ceremonialul rugăciunii de mulţămită cu rugăciunea în genunchi pentru îndelunga viaţă şi sănătate a Ma­iestăţii Sale Regelui nostru Ferdinand I. Răspunsurile corale le a dat corul se­­minarial, care la finea serviciului a cân­tat imnul regal «Trăiască regele». A vizitat apoi şcoala militară unde a primit defilarea elevilor şi a asistat la exer­ciţiile făcute de ei pe lunca Poplăcii. După aceea a vizitat muzeul Asociaţiei şi al lui Brukenthal, însoţit de I. P. S. D. Mitropo­litul Nicolae şi domnii generali comandanţi şi şefii de serviciu. La ora 12 s-a ţinut recepţia de la A­­sociaţie. A fost salutat în numele celor presenţi din partea dlui Dr. O. Preda. Alteţa Sa a mulţumit şi a dat mâna cu cei prezenţi. A urmat apoi, la ora 1, banchetul de la şcoala militară de infanterie. La ora 4 o companie de onoare a e­­levilor şcoalei militare, cu drapel şi muzică a dat onorurile la plecare în faţa reşe­dinţa mitropolitane. A. S. R. îşi luă rămas bun, după­ ce mulţumeşte pentru buna primire, şi-a con­tinuat călătoria cu automobilul spre Orăş­­tie unde a poposit peste noapte, iar joi dimineaţa a plecat la Arad. In tot timpul petrecerii sale în oraşul nostru pe toate edificiile publice şi parti­culare au fost arborate stindardele statu­lui, iar publicul sibian i-a făcut pe unde trecea o caldă manifestaţie de simpatie prin strigăte de «Să trăiască». Prinţul Nicolae peste câteva luni va împlini 18 ani. Este născut în castelul Peleş în 5 August 1903. Blond, svelt, cu ochi albaştrii, are o înfăţişare foarte sim­patică:­­ întruniri de protestare. Partidele din opoziţie au ţinut în săptămâni aceasta mari în­truniri publice, în Braşov, Cluj şi alte oraşe ardeleneşti, pentru a-şi manifesta nemulţumirea faţă de politica internă a guvernului actual, şi în special faţă de felul în care se face admi­nistrarea Ardealului. S’au votat moţiuni în acest înţeles şi s’au trimis telegrame M. Sale Regelui şi Parlamentului. S’a sfârşit. Adunarea naţională din Buda­pesta s’a rostit împotriva lui Carol şi a Habs­­burgilor votând o moţiune în care spune ur­mătoarele: Adunarea naţională a declarat în art. I. al legii din 1920 că exercitarea puterii regale a încetat în 13 Noemvrie 1918, şi a încredinţat guvernarea ţării — până la regularea problemei formei de stat — lui Nicolae Horthy. Adunarea somează guvernul să suprime energic orce în­cercare de a răsturna această stare de lucruri. Exregele s’a napolat în Elveția. Frământările din Ungaria Privitor la evenimentele, petrecute acum în Ungaria, fostul prim-ministru, dl Al. Vaida- Voevod, a făcut ziarului Dimineaţa următoarele declaraţii: Conducătorii maghiari au ţinut cele mai strânse relaţiuni cu cercurile regaliste romano­­catolice şi ale marii finanţe internaţionale. Con­tele Andrássy, care se afla la Berna, căuta să influenţeze cercurile conservatoare engleze, în vreme ce principele Windischgraetz, care se afla tot la Berna, întreţinea prin iesuiţi legă­turile cu cercurile romano-catolice din Roma. Acestora se adăuga acţiunea lui Garbay printre francmasoni şi a lui Szemrecsanyi din Oratz, care punea la cale răscoalele ţărăniste în­­ Croaţia. In acest timp Baila alerga de la Seghedin, la Belgrad spre a convinge atât pe represen­­tanţii Franţei, cât şi pe cei ai Sârbiei că Un­garia este gata să renunţe la Banat în favoarea Iugoslavia­, dar Varjassy presinta, potrivit gus­tului frances, mirajul unei republici bănăţene subt suveranitatea Franţei. Iuliu Miya (?) alerga la Sibiu pentru a oferi coroana Ungariei regelui României, în acelaşi timp în care la Budapesta, patronaţi de colone­lul frances Vix, se pregătiau armetele ungare pentru atac împotriva României. Toate aceste acţiuni erau duse in mod si­multan de diverşi agenţi ai Ungariei. După iscălirea păcii dela Saint-Germain, propaganda maghiară s’a făcut şi se face din America până în Germania pe scara cea mai întinsă, având la dispoziţie toate mijloacele ne­cesare. Această propagandă est­e îndreptată pe deo parte în contra noastră a statelor întregite de pe urma Ungariei vechi, căutându-se astfel a ne discredita, iar pe de altă parte ea tinde să dovedească că numai o Ungarie reîntregită în graniţele ei milenare este viabilă şi singură în stare de a susţinea echilibrul în Europa cen­trală şi orientală. Ungurii încearcă să convingă cercurile ho­tărâtoare şi opinia publică din apus, că Ungaria ciuntită de azi este şi va rămânea un focar de pericol perpetuu pentru pacea lumii...

Next