Telegraful Român, 1921 (Anul 69, nr. 2-87)
1921-04-08 / nr. 25
_____________________________________________ se aleg de adunarea eparhială, se aprobă de chiriarh, şi se propun M. S. Regelui spre confirmare. Chiriarhul numeşte pe judecătorii disciplinari (§ 100) pe protopop (§ 138 pe cinci ani) pe parohi, diaconi, cântăreţi şi dirijori de cor (§ 212). 111 Art. 11. din dispoziţiunile generale ale proectului declară: «Biserica ortodoxă română în înţelesul canoanelor şi al legii îşi reglementează, administrează şi conduce prin organele sale proprii afacerile sale bisericeşti, şcolare, fundaţionale şi epitropeşti, în întreaga sa activitate organică, cu observarea legilor statului». Dreptul de a se organiza nu-l aminteşte. Adevărat că acest drept nu este amintit nici în art. I. al statutului nostru organic, dar aici nici nu trebuia amintit, fiindcă eră prealabil recunoscut și garantat prin legea IX din 1868, iar statutul organic nu mai avea să treacă prin corpurile legiuitoare. Proectul amintit urmează să fie supus corpurilor legiuitoare ale statului și înscris în legile statului. Astfel orice modificări s’ar dovedi mai târziu necesare, ele trebue legiferate de stat, — deci statul este în drept să-l modifice, precum el află de bine. Fiind întreaga organizare a bisericii din vechiul regat reglementată prin legile statului, — în ce o privește pe aceasta, sigur este logic ca tot statul să vie și asigurându-i dreptul de a se administra și conduce independent, să-i fixeze anumite r»^rmo_no — i— —e : * eîr TJai a legifera prin stat organizarea bisericească până la cantori şi dirijori de cor, este sigur nepractic şi pentru biserică, şi pentru stat. Fiind unificarea bisericească şi un interes de stat şi statul fiind chemat să intervină cu autoritatea sa pentru a concilia divergenţele, cari în mod firesc resultă din deosebirea fundamentală a diferitelor organizaţiuni bisericeşti, sunt şi momente de oportunitate politică ca statul să prescrie anumite principii de organizare acolo unde o poate face fără violare de drept. Nu încape discuţie, că dreptul Mitropoliei noastre de a se organiza nu se poate atinge, câtă vreme congresul naţional bisericesc nu renunţă la el. Este sigur că nu o va face tocmai pentru deosebirile fundamentale între principiile cari se întemeiază organizarea mitropoliei noastre şi între principiile pe cari se întemeiază proectul. Dar nu ar putea renunţa nici findcă omenirea se devoaltă în direcţiunea libertăţii, şi acestui principiu i corăspunde dreptul de a se organiza independent şi de a se cârmui în cale constituţională. Singura soluţie pe care Mitropolia noastră o poate accepta este: legea unificării va cuprinde cu privire la ea singura dispoziţie limpede şi precisă, în care statul român recunoaşte şi garantează dreptul existent al ei de a se organiza, conduce, regulamenta şi administra independent. Legea unificării va cuprinde relativ la toate mitropoliile numai dispoziţii generale cari privesc raportul între stat şi biserică şi la organele ei conducătoare. Norme de organizare internă va preciza numai pentru mitropoliile cari de prezent nu au viaţă proprie independentă. Amănuntele însă este bine să se evite şi aci. De încheiere încă un cuvânt faţă de observarea ce mi s’ar putea face, că în felul acesta nu există unificare organică. Reproşul nu este întemeiat, însuşi proectul de unificare zice în § 32: «Mitropoliile fiind resultate ale evoluţiei istorice, se susţin împreună cu aşezămintele, cari se administrează după dispoziţiile în vigoare». Trecutul istoric şi resultatele lui nu se pot şterge cu buretele, iar unificarea nu înseamnă că imediat trebue să se desfiinţeze toate deosebirile. Unificarea nu pretinde altceva decât crearea unor organe care exprimă unitatea bisericească şi au menirea ca treptat să niveleze deosebirile şi să pregătească unificarea în toate amănuntele. Unitatea organică există în momentul când avem o singură autocefalie şi avem un sinod episcopesc central pentru chestiunile dogmatice, duhovniceşti şi rituale, îndatorat să veghieze asupra drepturilor bisericeşti şi asupra legalităţii în chestiunile cari privesc biserica şi a o apăra în contra oricăror încercări, ce vor ameninţa pacea şi sfinţenia ei. (Cf. Stat. org. § 174 p. 6.) Dacă pe lângă sinodul episcopesc se mai institue un congres general bisericesc, îndatorat să susţină şi apere toate interesele şi drepturile bisericii autocefale ortodoxe române, dar fără dreptul de a lua ingerinţă în afacerile interne ale singuraticilor mitropolii, — drept pe care proectul i-l dă în § 14 p. 2., — atuncea de fapt am făcut unificarea, nu aruncând germenele discordiei prin o nivelare forţată şi pripită, ci dând bisericii unitatea organică şi deschizând procesul lent şi sigur al unificării treptate. TELEGRAFUL ROMAN .Prinţul Sicolae în Sibiu Sosirea în Sibiu a A. S. R. prinţului NICOLAE fusese anunţată pentru 6. c. la ora 4 d. a. Din cauza unui defect al automobilului, Alteţa Sa Regală a sosit în oraş noaptea la ora 71/2. A descins la reşedinţa I. P. S. Sale Mitropolitului Nicolae, şi la ora 2 a luat parte la supeul de la Cercul militar. A doua zi, Miercuri, la ora 10 a. m. a asistat la serviciul divin în catedrală oficiat din partea I. P. S. D. Mitropolitul nostru Nicolae asistat de părintele arhimandrit Dr. Eusebiu R. Roşea, prof. sem. Dr. A. Crăciunescu şi diaconul S. Morar. S-a celebrat ceremonialul rugăciunii de mulţămită cu rugăciunea în genunchi pentru îndelunga viaţă şi sănătate a Maiestăţii Sale Regelui nostru Ferdinand I. Răspunsurile corale le a dat corul seminarial, care la finea serviciului a cântat imnul regal «Trăiască regele». A vizitat apoi şcoala militară unde a primit defilarea elevilor şi a asistat la exerciţiile făcute de ei pe lunca Poplăcii. După aceea a vizitat muzeul Asociaţiei şi al lui Brukenthal, însoţit de I. P. S. D. Mitropolitul Nicolae şi domnii generali comandanţi şi şefii de serviciu. La ora 12 s-a ţinut recepţia de la Asociaţie. A fost salutat în numele celor presenţi din partea dlui Dr. O. Preda. Alteţa Sa a mulţumit şi a dat mâna cu cei prezenţi. A urmat apoi, la ora 1, banchetul de la şcoala militară de infanterie. La ora 4 o companie de onoare a elevilor şcoalei militare, cu drapel şi muzică a dat onorurile la plecare în faţa reşedinţa mitropolitane. A. S. R. îşi luă rămas bun, după ce mulţumeşte pentru buna primire, şi-a continuat călătoria cu automobilul spre Orăştie unde a poposit peste noapte, iar joi dimineaţa a plecat la Arad. In tot timpul petrecerii sale în oraşul nostru pe toate edificiile publice şi particulare au fost arborate stindardele statului, iar publicul sibian i-a făcut pe unde trecea o caldă manifestaţie de simpatie prin strigăte de «Să trăiască». Prinţul Nicolae peste câteva luni va împlini 18 ani. Este născut în castelul Peleş în 5 August 1903. Blond, svelt, cu ochi albaştrii, are o înfăţişare foarte simpatică: întruniri de protestare. Partidele din opoziţie au ţinut în săptămâni aceasta mari întruniri publice, în Braşov, Cluj şi alte oraşe ardeleneşti, pentru a-şi manifesta nemulţumirea faţă de politica internă a guvernului actual, şi în special faţă de felul în care se face administrarea Ardealului. S’au votat moţiuni în acest înţeles şi s’au trimis telegrame M. Sale Regelui şi Parlamentului. S’a sfârşit. Adunarea naţională din Budapesta s’a rostit împotriva lui Carol şi a Habsburgilor votând o moţiune în care spune următoarele: Adunarea naţională a declarat în art. I. al legii din 1920 că exercitarea puterii regale a încetat în 13 Noemvrie 1918, şi a încredinţat guvernarea ţării — până la regularea problemei formei de stat — lui Nicolae Horthy. Adunarea somează guvernul să suprime energic orce încercare de a răsturna această stare de lucruri. Exregele s’a napolat în Elveția. Frământările din Ungaria Privitor la evenimentele, petrecute acum în Ungaria, fostul prim-ministru, dl Al. Vaida- Voevod, a făcut ziarului Dimineaţa următoarele declaraţii: Conducătorii maghiari au ţinut cele mai strânse relaţiuni cu cercurile regaliste romanocatolice şi ale marii finanţe internaţionale. Contele Andrássy, care se afla la Berna, căuta să influenţeze cercurile conservatoare engleze, în vreme ce principele Windischgraetz, care se afla tot la Berna, întreţinea prin iesuiţi legăturile cu cercurile romano-catolice din Roma. Acestora se adăuga acţiunea lui Garbay printre francmasoni şi a lui Szemrecsanyi din Oratz, care punea la cale răscoalele ţărăniste în Croaţia. In acest timp Baila alerga de la Seghedin, la Belgrad spre a convinge atât pe representanţii Franţei, cât şi pe cei ai Sârbiei că Ungaria este gata să renunţe la Banat în favoarea Iugoslavia, dar Varjassy presinta, potrivit gustului frances, mirajul unei republici bănăţene subt suveranitatea Franţei. Iuliu Miya (?) alerga la Sibiu pentru a oferi coroana Ungariei regelui României, în acelaşi timp în care la Budapesta, patronaţi de colonelul frances Vix, se pregătiau armetele ungare pentru atac împotriva României. Toate aceste acţiuni erau duse in mod simultan de diverşi agenţi ai Ungariei. După iscălirea păcii dela Saint-Germain, propaganda maghiară s’a făcut şi se face din America până în Germania pe scara cea mai întinsă, având la dispoziţie toate mijloacele necesare. Această propagandă este îndreptată pe deo parte în contra noastră a statelor întregite de pe urma Ungariei vechi, căutându-se astfel a ne discredita, iar pe de altă parte ea tinde să dovedească că numai o Ungarie reîntregită în graniţele ei milenare este viabilă şi singură în stare de a susţinea echilibrul în Europa centrală şi orientală. Ungurii încearcă să convingă cercurile hotărâtoare şi opinia publică din apus, că Ungaria ciuntită de azi este şi va rămânea un focar de pericol perpetuu pentru pacea lumii...