Telegraful Român, 1922 (Anul 71, nr. 1-101)

1922-10-20 / nr. 78-79

2 TELEGRAFUL ROMAN încălzește inima Lui de dragostea cătră țară și popor și sădește în ea milă față de cei în suferințe. Fă-I parte de sfetnici luminați și fără de prihană, și întărește credința supușilor Săi, ca — uniți în cugete și simțiri — să ducă moștenirea Ta aceasta — țara ro­mână — în pace și liniște la fericire și glorie. Intărește-L întru credința cea către sine și biserica Ta cea sfântă, carea a fost în trecut nu numai mântuitoarea su­fletelor părinților noștrii și farul conducă­tor și călăuza probată a neamului pe căi pline de primejdii, ci va fi și în viitor cea mai sigură garanție a țării noastre. Arată­ L apărător al dreptmăritoarei credințe stră­moșești și al așezămintelor ei, ca să reîn­­vieze vechea lor strălucire, și să judece poporul Său întru dragoste și pe cei gre­șiți întru bunătate. Ca prin aceasta să se învrednicească, precum de iubirea țării Sale,­­ așa și de vecinica sa împărăție, înmulțește, Doamne, zilele vieții Lui, ale iubitei noastre Regine și ale întregei Sale auguste familii, întru sănătate înde­lungată Revarsă și asupra țării noastre în toată vremea mila Ta, dăruindu-i bună liniștea văzduhurilor, îmbelșugarea roadelor pă­mântului și toate cele ce sunt spre trebuința cea vremelnică și vecinică a poporului ei. Să nu întorci fața Ta de cătră popo­rul nostru pentru păcatele sale, ci — în negrăita Ta bunătate — miluiește-l, ca să simtă zilnic mâna Ta ocrotitoare, și prin toate lucrările și faptele sale — spre binele Lui și al țării — să-Ți slujească Ție, a Căruia este împărăția și puterea și slava, acum și pururea și în vecii vecilor. După aceea Mitropolitul primat esc­amă : « Vrednic estet* corul cântă: « Vrednic este» de trei ori. Mitropolitul primat zice: *­Doamne, Dumne­zeul nostru cu glorie și cu cinste încoronează s­pre dânșii». Corul. Amin. Momentul este din cele mai solemne. Urmează Polihroanele, Primul diacon, Majestății Sale, Prea înăl­țatului și Mult stăpănitorului nostru Domn Ferdinand I, din mila lui Dumnezeu Rege, al României — și desrobitor al mănoasei Basara­bii, al dulcei Bucovine al falnicului Ardeal, al mândrului Banat, al fericitei Crișane, al Săt­mărului și al Sălajului. — Celuia ce a reînviat țara lui Negru Vodă de la Olt și istoricul Ma­ramureș al lui Dragoș Vodă: — dă ! Doamne, zile bune și îndelungate, pace, sănătate mântuire și biruință asupra dușmanilor și­­ păzește în­tru mulți și fericiți ani! " Corul: Mulți ani trăiască: Al doilea diacon: Majestății Sale măritei noastre Doamne și Regine Maria, — ajută­­toarea celor săraci și în strâmtorare, — mângăi­­toarea celor bolnavi și in suferințe, — urm­ătoa­rea de dureri a celor răniți și pe patul de moarte, — ocrotitoarea văduvelor și a celor orfani, — oblăduitoarea artelor, a științelor și a tuturor mișcărilor nobile pentru propășirea țării. Celeia ce, în cele mai grele și mai primejdioase zile ale neamului, a revărsat pretutindenea din comoara sufletului Ei — ca dintr'un izvor bogat — încredere și însuflețire, dă­­ Doamne, mulțu­mire și sănătate și o păzește pe Ea întru mulți și fericiți ani. Corul. Mulți ani trăiască ! Corul cântă: Imnul de încoronare, textul Întocmit de I P. S. Mitropolit Primat Miron Cristea, după imnul de încoronare a împăraților din B zanț. Muzica de D. D. Kiriac, care a făcut adâncă impresie asupra celor presanți. Se formează apoi cortegiul pentru ieșirea din biserică, care era astfel format: Casa m­litară a MM. N­. Regelui și Reginei; M. S. Regele; M. S. R­o­na, președintele Senatului dl Ferechide care purta coroana M. S. Regelui, președintele camerei dl Orleans care­ purta coroana M. S. Reginei; urmau apoi Mitropoliții, episcopii, membrii familiei regale, capii misiunilor străine și toți invitații, în total 300 de persoane.­ Baldachinul era instalat pe un piedestal, drept în fața clopotniței. La dreapta baldachini­­i au luat foc membrii misiunilor străine: Franța, mareșalul Foch, generalul Berthelot, generalul Waygand, locot.-colonel de Vassvigny, căpitanul Bugnat,­­ apoi Germania reprezentată de mini­strul ambasador Freitag, precum și reprezentanții următoarelor state: Belgia, Bulgaria, Danemarca, Spania, Statele Unite americane, Finlanda, An­glia, Italia, Japonia, Grecia, Letonia, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Suedia, Elveția, Iugoslavia și Cehoslovacia. Delegațiile sătenilor au luat foc și ele In apropierea baldachinului, spatele tribunelor era ocupat de public. Drapelele tuturor regimentelor erau rân­duite în fața baldachinului regal și trupele erau înșiruite pe ambele părți ale arenei. Cerul era acoperit de nori. O ploaie măruntă și caldă. In tot timpul ceremoniei încoronării publicul a stat descoperit. Sosit sub baldachin, MM. L­ Regele și R­gina au fost salutați de poporul adunat și de invitați în entusiaste strigăte de ura. M. S Regina era îmbrăcată în­­ mantie roșie, M. S. Reg­le s’a îmbrăcat în mantia regală. Dl Ferechi de președintele Senatului i a predat coroana, pe care M. S. Regele a pus-o pe cap. Era ceasul 10­40. In acest moment solemn toate muzi­ile militare au intonat imnul regal: clopotele tuturor bisericilor au început să sunt, pre­lung, bateriile din reg. 35 de obaterie au tras salve. Momentul cel mai mișcător a fost al încoronării M. S. Reginei. Suverana sta în picioare, impunătoare, frumoasă, vădit emo­ționată. Când regatul ei soț a luat în mâni coroana Reg­nei, S­uverana a îngenunchiat în fața Lui. Atunci Regele ia așezat co­roana pe cap. In acest moment solemn au isbucnit puternic și repetate urale. După aceea M. S. Regina s’a ridicat și Suveranii, co­pleșiți de emoțiune s’au sărutat iarăș toate muz­eele militare au intra­t imnul regal, clopotele au sunat prelung și întreaga asi­stență, cuprinsă de un entui­asm delirant, a str­iat de repetate ori: Urât Trăiască Regele tuturor românilor / Trăiască Regina tuturor românilor/ Trăiască România în­tregită, unită și mare/ Țăranii, din toate ținuturile alipite, au strigat: «Să ne trăiască iubitul și marele nostru rege»­­ Dl Ferechide, președintele senatului, a ținut sub baldachin discursul de încoronare. D sa a spus: Anii cari au trecut de la suirea Ma­­jestății Voastre pe Tronul neu­torului Rege Carol, au mărit strălucirea și gloria co­roanei făurite din oțelul unui tun de la Plevna,­­ coroana primului Rege al Ro­mâniei independente. Coroana pe care aleșii țării o pre­zintă astăzi M. Voastre este coroana pri­mului Rege al României întregite, cu ho­tarele de la Tisa la Nistru și la Marea Neagră. Realizarea idealului visat de genera­țiile trecute, dobândi­tă de M. V. cu aju­torul marilor Aliați și grație sacrificiului generos a sute de mii de copii ai țării, este azi un fapt împlinit și încoronarea . V. consacră faptul istoric și-l așează în plină lumină. Coroana de oțel va aminti pururea românilor, exemplele de iubire de țară, de devotament absolut, de energie neclintită, date de Regele lor, atât de inimos, se­condat de M. S. Regina; va aminti lo­cuitorilor de la țară intrarea lor în viața publică și dobândirea proprietăților pămân­tului pe care îl muncesc. «Nu este un bun român, Slie, care să nu aducă azi M V. tributul său de iu­bire și de credință; într’un cuvânt, într’un cuget, toți urează călduros, să trăiți ani mulți fericiți și glorioși, asigurând tot mai cu temei prosperitatea și propășirea nea­mului». Adresându-se M. S. Reginei, dl M. Orleanu a spus: Majestate! Cu mândrie românii Vă în­coronează și câte urări nu se fac azi în cele mai depărtate unghiuri ale țării pen­tru fericirea Voastră și a Familiei Voastre, căci întruniți toate virtuțile, pe care Doam­nele din epoca eroică a trecutului nostru le aveau. Comoara de bunătate ce sufletul Vostru posedă, o răspândiți ca o rouă binefăcătoare asupra nenorociților. Dar, acolo unde rolul Vostru, Maje­state, a atins culmi sufletești, a fost atunci când furtuna se abătuse cu atâta violență asupra țării noastre, încât unii credeau că totul s’a sfârșit, și atunci M. V. a fost între acei cari n’au pierdut nici o clipă măcar credința în succesul final și Aui dat tuturora exemplul de bărbăție și nădejde, așa că’n vremurile viitoare Veți fi pildă de aceea ce trebue să fie o Regină. Se va spune pe atunci în basmele poporului nostru, că a fost odată ca nici odată, că dacă nu ar fi fost nu s’ar fi povestit, o țară mare și frumoasă, cu­ câmpii și plaiuri, munți și ape, cum nu­mai ea avea în li­ne, și în acea țară o împărăteasă și bună, și frumoasă, și înțe­leaptă, a împăr­ățit alături de viteazul Ei Soț peste un popor cuminte ce-i adorau. Și-au avut Ei copii multi, băeti niște feți-frumoși, fete adevărate Ilene Cosân­­zene, dar așa de frumoase, încât la soare te puteai uita, dar la ele ba. Și-au venit de peste nouă mări și țări crai vestiți ca să le pețească, căci aiurea nu găseau cră­ese așa mândre și mai cuminte. Și basmul se va înșira me­reu, povestind de mărețele fapte ale ace­stor împărați. Terminând, fac o urare, ce împ­eună cu mine o face tot poporul: Să dea Dum­nezeu ca la vatra țării românești norocul să-și aleagă pentru totdeauna lăcașul, ear Vouă, Sire și Doamnă, Vă urez ca dru­mul Vostru tot înainte să vă fie semănat cu flori. M S. Regele a răspuns: «Cu adâncă emoțiune primesc, în chip solemn, această coroană, moștenită dela neuitatul meu unchiu ca un simbol al vite­jiei românești și al unirii între Domn și Țară, plină de strălucire s’a așezat, acum 41 de ani, pe capul întâiului rege al Ro­mâniei, după răsboiul independenței și pro­clamarea regatului. Atotputernicul ne-a învrednicit s’o ve­dem azi mai strălucitoare, azi când în urma grelelor lupte purtate de întreaga suflare românească ea simbolizează îndeplinirea acelui mare și sfânt dar secular. Unirea tuturor țărilor locuite de români. Dea Domnul, ca această coroană, îm­preună cu aceea a scumpei Mele Soții și vrednica tovarășă de muncă și suferințe

Next