Telegraful Român, 1922 (Anul 71, nr. 1-101)

1922-05-16 / nr. 35

Nr. 35 Anul LXX Abonamentul: Un an 100 Lei. — Șase luni 50 Lei. — Trei luni 25 Lei. — Pentru străinătate un an 180 Lei. Ziarul apare Mariia și Vinerea Sibiu, 3/16 Mai Mai 1922 \ aWBgHM'lHHWÜIBBMMMJamMLya—BMBHf IHH U IMI I IWHill'i—ilMB—— Organ național-bisericesc - Corespondențele sa se adreseze Redacției «Telegrafului Român», Strada Mitropoliei Nr. 45. — Scrisori nefrancate se refuză. — Articole republicate nu se Înapoiază. Prețul­­ aserțiunilor: un șir petit 2 lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit Abonamentele și inserțiunile să se adreseze Administrației ziarului «Telegraful Ro­mân», Sibiu, Strada Mitropoliei Nr. 45. Ceea ce recunosc străinii Libertatea confesională in România «In contrast îmbucurător cu nenumă­ratele plângeri ce le auzim despre soartea comunităților evanghelice din statele mo­ștenitoare ale Austriei, bisericii evanghe­lice germane din Bucovina îi merge bine». Cu această semnificativă constatare începe un articol din numărul din urmă al revistei «Die Wartburg» din Lipsca. Regimul românesc nu s-a mărginit să ia o atitudine de toleranță teoretică față de biserica evanghelică din Bucovina, ci i-a acordat pe anul trecut un ajutor efectiv de două sute mii de Lei. In Austria, unde protestanții au fost totdeauna niște fii vi­tregi, nime­n’ar fi îndrăsnit să s’aștepte măcar la un astfel de ajutor. (O spune tot articolul citat.) Salariile preoților, ale învățătorilor și profesorilor deja școalele confesionale germane au fost echivalate cu cele ale slujbașilor de stat de aceeaș categorie. Astfel, germanilor din Bucovina li se dă posibilitatea să între în matca unei libere și fericite evoluții culturale. Acest tratament mai mult decât bine­voitor, de care se bucură biserica evanghe­lică din Bucovina­ este pe de-o parte re­zultatul firesc al atitudinei loiale dovedite de credincioșii ei față de noua situație politică. Pe de altă parte este știut că ger­manii evanghelici din Bucovina au trăit totdeauna în relații de bună prietenie cu concetățenii lor ortodocși. Ba mai mult, aceste raporturi nu s’au înăsprit nici chiar atunci, când cu prilejul revoluției din 1918 te-ai fi așteptat ca un firesc val de națio­nalism românesc exagerat să tulbure ar­monia.­­ Articolul închee cu măgulitoarea con­statare, că biserica evanghelică a germa­nilor din Bucovina prin noua sa aparti­­nență politică a ajuns în posibilitatea unei evoluții înfloritoare, pe care în fosta mo­narhie habsburgică nici­odată n’a avut-o. * îmi vin în minte vorbele cucernicului Simeon din Scriptură: Acum slobozește pe robul tău, Stăpâne... In sfârșit au ajuns să se convingă și străinii că libertatea con­fesională în România nu este vorbă de paradă introdusă în constituția țării numai de... frica domnilor de la Genova ori Wa­shington, ci e o realitate izvorâtă din sen­timentul de toleranță umană și de dragoste frățească ce stă la temelia sufletului ro­mânesc. E realizarea practică a unui con­stituționalism care-și are rădăcinile nu atât în pravilă, cât în însăși inima bună și în­țelegătoare a românului. Intr’adevăr nu cred să existe popor, care să fi suferit de-a lungul veacurilor pentru credința sa mai multă prigoană, decât poporul românesc. Și cu toate ace­stea el uită și eartă,­­ oricât de bizare ar părea aceste cuvinte. Dar tocmai în această paradoxală inconsecvență consistă frumusețea morală, cu adevărat creștinească a sufletului românesc. In sfârșit recunoaște și străinătatea, că la noi nu se... ard oamenii pe rug pentru credința lor, nici nu se confiscă ave­rile bisericilor străine, pentru a fi date ce­lei românești. Dimpotrivă, la noi se’ntâmplă cu totul altceva. Statul continuă a-și face contabilitatea lui simplistă, împărțind tu­turor bisericilor ajutoare — la fel. Că doar d’aic-i libertate și egalitate confesio­nală în România­ mare! N’avem nimic de zis împotriva acestui principiu constituțional. Numai cât trebue aplicat cu minte de om înțelept, nu cu ochii închiși și cu urechea toacă. Nu vrem câtuși de puțin să scurtăm vr’o biserică din drepturile sale, — și mai ales nu ne gândim la biserica evanghelică din Buco­vina, — dar și mai puțin sântem pentru menținerea privilegiilor. Egalitatea e o măsură care nu se aplică cu dreptate decât la necesități și temelii egale. Ori acestea lipsesc, căci Habsburgii au avut grija să creieze pentru bisericile din cuprinsul monarhiei lor o situație inegală. Să nu se ierte deci dacă credem că ar fi vremea să se țină samă de acest lucru. Altfel excesul de dărnicie egalitară nu însemnează în fond decât menținerea unei situații care lovește tot în năpăstuiții de ieri. Și asta nu mai este dreptate, ci cu totul altceva. Neculce. Vizitațiunea canonică In Doboli Duminecă, 7 Mai 1922. Conform programului stabilit și publicat in ziarul nostru, I. P. S. La Duminecă dimineața Împreună cu suita sa. Însoțit de prefectul jude­țului Eugen Popescu și administratorul proto­­popesc George Negoescu, cari însoțesc pe înal­tul prelat în tot turneul său,­­ apoi dnii: de­putatul Alexandru Iteanu, subprefectul Dr. Păl­­tineanu și mai mulți onorațiori din Sf. George, pleacă spre Doboli, pe o ploaie călduță de pri­măvară, pe care populațiunea de aici o privește ca un semn bun, semn aducător de mană ce­rească. Deja la locuința sa din palatul prefec­turii este Întâmpinat de un frumos grup de că­lăreți din Doboli in costume naționale, cari pe cai sprinteni merg înainte, și incunjură automo­bilul I. P. S. Sale. Trecând prin comuna Ileni, unde noi nu avem credincioși, in mijlocul co­munei I. P. S. Sa e intimpinat prin o frumoasă alocuțiune de preotul gr.-cat. si răspunde I. P. S. Sa. La marginea comunei Dobolii-de-jos I. P. S. Sa a fost intimpinat de reprezentanța comu­nală în frunte cu dl secretar comunal I. Creangă. La sosire e primit cu strigăte de «Să tră­iască !» iar­el secretar îi adresează următoarele: «Excelența Voastră I­­. P. S. Domnule Ar­hiepiscop și Mitropolit 1 inima noastră e plină de bucurie, căci azi locuitorii din comuna noastră au țara și fericita ocaziune de a primi in mijlocul lor pe iubitul lor arhiepiscop și Unsul Domnului. E plină de bucurie inima noastră, căci Exc. Voastră veniți la noi ca propoveduitorul acelor principii cre­știnești, pentru cari Mântuitorul nostru a suferit chinuri, răstignire pe cruce și moarte. Aceste principii au fost, sânt și vor fi fundamentul tare al oricărei societăți omenești. Exc. Voastră re­prezentați morala, Exc. Voastră reprezentați credința, dragostea și nădejdea. Comuna politică Dobolii de­ jos încă nu­mai așa va putea exista, numai așa va putea pro­gresa și înflori, dacă la conducerea ei va avea ca bază aceste principii creștinești. Pentru în­tărirea acestor principii veniți Exc. Voastră in mijlocul nostru. Veniți în mijlocul acelor fii su­fletești ai Exc. Voastre, cari au avut de indurat cele mai grele suferințe, până la Înfăptuirea idealului nostru național. Dați-mi voie Exc. V. ca în numele comunei politice și administrative Dobolii de jos să Vă aduc omagiile noastre de fiască supunere, dați-mi voie a Vă ruga să ne împărtășiți binecuvânta­rea arhipăstorească și să Vă zic «Bine ați veniți Să trăiți întru mulți ani, stăpâne». — La a doua poartă de triumf I. P. S. Sa a fost întâmpinat de întreg poporul românesc și de elevii școalei în frunte cu dl director școlar Gheorghe Lincu cu strigăte de hura, și să tră­­­­iască, iar dl director școlar, Gh. Lincu i-a adre­sat următoarele: «I. P. S. Ta, Die Arhiepiscop și Mitropolit! Prea îndurate părinte ! O bucurie nedescrisă a cuprins inimile cre­dincioșilor rom. gr. or. ai comunei noastre, când ni s’a adus la cunoștință plăcuta știre, că cu ocaziunea sfințirii bisericii ortodoxe rom. din orașul Sftul Gheorghe 1. P. S. Sa va cerceta și comuna noastră. Nu există comună românească în tot cu­prinsul Mitropoliei noastre, care să fi dorit, sau să fi așteptat mai mult sosirea I. P. S. Voastre, in mijlocul ei, ca populația românească a acestei comune, care populație a avut de suferit cele mai grele suferințe până la Împlinirea visului secular. Iubirea noastră nestrămutată și fără mar­gini, ce o avem față de­­ P. S. Voastră, ne-a călăuzit astăzi aici cu mic, cu mare, cu tineri și bătrâni, să vă salutăm sărbătorește. Din inimă curată și smerită, din dragoste adevărată în numele poporului român și a școa­lei române vin a Vă saluta cu un «Bine ați ve­nit», rugând pe bunul Dumnezeu ca să vă țină la mulți ani fericiți spre a putea conduce naia bisericii și așezămintele sfinte la limanul dorit. Să trăiții Vă rugăm să ne împărtășiți binecuvân­tarea arhierească». Aici s’a prezentat și o delegație a bise­ricii reformate in frunte cu preotul Șt. Bene.

Next