Telegraful Român, 1922 (Anul 71, nr. 1-101)

1922-06-23 / nr. 45

Anul LXX Abo­namentul: Un ant 100 Lei. — Șase luni 50 Lei. — Trei luni 25 Lei. — Pentru străinătate un an 180 Lei. Ziarul apare Marția și Vinerea să se adreseze Redacției «Telegrafului Român», Strada Mitropoliei Nr. 45. — Scrisori nefrancate se refuză. — Articole nepublicate nu se înapoiază. Abonamentele și inserțiunile să se adreseze Administrației ziarului «Telegraful Ro­mân», Sibiu, Strada Mitropoliei Nr. 45. Organ național-bisericesc Corespondențele Prețul inserțiunilor: un șir petit 2 lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit Unirea bisericilor (=) Ziarele catolicești ale apusului s’au rostit în vremea din urmă, despre o apropiere care ar fi să ducă mai curând sau mai târziu la unire, între biserica ro­­mano-catolică și între bisericile ortodoxe de pretutindeni. Oamenii Vaticanului de astăzi nu sânt străini de mișcarea aceasta,­­ dar, în con­formitate cu vederile cunoscute ale papi­­smului, voiesc să-și păstreze nealterată su­premația și nu admit nici un fel de com­promisuri. Avem astfel, de o parte pornirile iz­­vorite din biserica unei aristocrații, care începe a se bucura de trecere tot mai pu­țină. De altă parte vedem cum răsar nă­zuințele spre democratizare ale b­sericii ortodoxe, care se vor fi potrivind de­si­gur mai bine secolului nostru democratic decât veleități de a­tot-stăpânitor scutit de greșeli. Biserica Romei cere contopire totală a bisericilor, cu care voește să se unească­ o condiție, care împedecă din capul locu­lui opera de unire între deosebitele con­fesiuni. Pentru ce caută, cu toate acestea, biserica aristocrată a Romei apropierea de ortodoxi și de protestanți? De biserica rusească se interesează pentru că o vede prigonită de republica sovietelor și o crede cu desăvârșire slă­bită, tocmai bună pentru a fi cucerită pe seama romano-catolicismului. — ziarele Romei catolice încep a se lăuda că s’a găsit «un patriarh» al rușilor gali de a se uni fără condiții cu Roma papală. Soco­teala însă este total greșită, din motivul ușor de înțeles că nu patriarhul acela, de problematică existență, va hotărâ soartea bisericii rusești, ci massele credincioșilor săi: aceștia n’au fost niciodată mai evla­­vioși, ca astăzi, în situația de jale a țării ortodoxe de la nord. Se mai știe, afară de această, că poporul rus ar trebui să-și piardă întâi naționalitatea, ca să înceteze de a mai fi ortodox. De protestanți se interesează roma­­no-catolicii, din cauză că­­ se cam tem de dânșii. Protestanții adecă au declarat adeseori că sunt dispuși să se unească cu ortodoxii, dar nu cu romano catolicii îm­­­potriți în idei absolutiste. Greutatea unirii este, după părerea protestanților, mai ales ambițiunea condu­cătorilor din Vatican cari își închipuesc că dacă ar renunța la unele principii, fap­tul ar însem­na înfrângere totală pentru biserica lor. Neapărat, ar fi un fel de «înfrângere» și de o parte, și de alta, — fără de care însă unirea bisericească cu greu s’ar pu­tea înfăptui vreodată. In sfârșit, cercurile romano catolice stărnesc pentru unire și din cauză că credincioșii lor nu sporesc ca ai celor­lalte confesiuni. Numeroasele secte re­ligioase își recrutează aderenții în deosebi din mijlocul bisericii romano-catolice, în care valoarea elementului mirean a fost și este redusă la zero, și prin aceasta vi­ S’au pornit studiile limbii evreești și a celor orientale și s’a încercat reconstruirea textului autentic. O interpretare literală a bibliei s’a dove­dit nerațională și absurdă. Nici interpretarea după înțeles a textului biblic n’a fost scutită de obiecți­­unile criticii neîmblânzite. Infalibilitatea Scripturii s’a restrâns la pasagin­e, care precisează adevă­rurile eterne ale lui Dumnezeu descoperite succesiv. Mai bine de o jumătate de secol o nouă școală exegetică cu teologi progresiști din toate bisericile creștine a stabilit o nouă concepție despre originea, natura și alcătuirea Bibliei, ai cărei aderenți sânt elementele de elită intelec­tuală din întreagă creștinătatea. Părerile ei sunt: 1. Testamentul vechi e o colecție inspi­rată de memorii care conțin principii eterne de care s’a condus neamul evreesc. Ele se potri­vesc tuturor vremurilor și tuturor neamurilor. 2. Testamentul nou prezintă viața și în­vățătura lui Isus ca ideal de perfecțiune a in­dividualității omenești. Școala nouă nu vede în scriptură o carte de teologie, ci o biologie a religiei. f­ața ei nu se întrețese nici astăzi cu viața poporului său. Acest element desconsiderat nu mai poate deja un timp să simțească multă fericire la finul ei. Biserica apusului, ză­­darnic își atribue numirea de «una, sfântă, catolică și apostolică», dacă ea nu este mamă iubitoare desinteresată a tuturor fiilor săi; acești fii, cum vedem, încep a se desface de dânsa, sau a deveni ne­destoinici de a se jertfi pentru ea și pen­tru doctrinele ei încremenite. Unirea bisericească este de dorit, căci doar s’a zis cu adânc înțeles: «Și va fi o turmă și un păstor»; dar, desființa­rea caracterului lor fie protestant, fie or­todox, bisericile conștiente de viața lor, în care cler și popor alcătuesc un întreg nedespărțit, nu o pot admite. FOISOARA Concepția Bibliei (Urmare) S’a început și studiul, comentarea și inter­pretarea adevărurilor și textului sacru.­­Vechea și tradiționala concepție a rabinilor jidovești despre originea, natura și alcătuirea Bibliei, cu care nu se puteau împăca nici teologii ortodocși întru toate, trebuia să sufere unele adaptări sau chiar radicale modificări. Știința profană evoluționa, și treptat și cea teologică. Biblia nu a mai putut fi considerată singurul cuvânt al lui Dumnezeu, când natura e o carte deschisă și istoria și cultura umană e marșul triumfal al­­ lui Dumnezeu în lume. Biblia a suferit mai mult pe urma acelora cari credeau că sunt apologeții săi decât din atacurile vrășmașilor. Când s’au descoperit inexactități în Biblie, apologeții răspundeau că greșelile derivă din alterarea textului original și a traducției greșite. Parlamentul. Cu prilejul deschiderii cor­purilor legiuitoare, s’a oficiat Luni la ora 11 și jum., serviciul religios la Mitropolie, slujind P. S. Sa. Episcopul Visarion Puiu al Argeșului. Au asistat membrii guvernului: II. PP. SS. II. Mitropoliții Miron, Pimen și Nicolae; PP. SS. II. Episcopii "loan al Aradului, Nicole al Clujului, Arhiereul Filaret Musta și alți numeroși parlamentari. După oficierea serviciului divin, parla­mentarii s-au întrunit în sala de ședințe a Ca­merei, unde la ora 12 președintele consiliului de miniștri, dl Ion I. C. Brătianu citește un scurt mesagiu regal, ascultat in picioare de întreaga asistență, și declară deschisă sesiunea extraordinară a corpurilor legiuitoare. Președintele camerei, dl M. E. Orleanu, anunță prima ședință pentru d. a. la ora 3. Vechea școală considera pe Dumnezeu de creator al lumii asemenea unui arhitect, sau unui inginer de creator al omenirii, dar tră­ind deosebit de ea și cărmuindu-o ca un rege pe supușii săi cu ajutorul subalternilor. Deci un Dumnezeu transcendental. Noua școală concepe pe Dumnezeu ca sălășluindu-se în materie și dirigând-o, cum sufletul cârmuește corpul în care se sălășluește; că Dumnezeu e în natură și face să trăiască precum sufletul conduce ființa omenească desvoltând personalitatea omului. Inspirația și revelația după concepția ima­nenței divine nu e un adaus extern la expe­riența omenească, ci transfuzia acesteia de că­­tre un spirit care e supraomenesc. Nu e cu putința a osebi în Biblie ce e omenesc de ce e divin, cum nu e cu putință a osebi în Isus Hristos natura omenească de cea divină. Bi­blia e compoziție divină și umană, cum­­ e compunerea hidrogenului și a oxigenului în aerul pe care-1 respirăm pentru ca să putem trăi. ___________ (Urmează) I

Next