Telegraful Român, 1922 (Anul 71, nr. 1-101)

1922-12-08 / nr. 93

Amil LXX Nr. 93 Sibiu, 25 Noemvrie (8 Decemvrie) 1922^ ag^g^&g b a a B Bațffl^^ Abo­namental: Un an 100 Lei. — Șase luni 50 Lei. — Trei iuni 25 Lei. — Pentru străinătate un an 180 Lei. Ziarul apare Marțîa și Vinerea Organ național-bisericesc Corespondențele sS­ac siîsrtaese Redacției Telegramului Român», Strada Mitropoliei nv. 45.­­ Scrisori nefrancate se refuzi. —­­titicole nepublicate sa re înapoiază. Prețul inserțiunilor: un șir petit 2 lei pentru [odată dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit Abonamentele și inserțiunile să se adreseze Administrației ziarului «Telegraful Ro­mân», Sibiu, Strada Mitropoliei Nr. 45, Enne roade se așteaptă (x) S’au adunat preoții din mitropolia noastră a treia oară în congres cu scopul — cum am arătat — să-și câștige puteri nouă, entusiasm nou, și nouă plăcere de muncă în agrul cel viu al Domnului. Numai dacă sânt organizați în socie­tate și lucrând sistematic, preoții mitropo­liei ardelene vor putea să răsbească prin toate greutățile și p­edecile, — activitatea lor numai astfel va fi încoronată cu bune roade. Asociația clerului «Andrei Șaguna», pe lângă toate scăderile începutului, merge înainte pe drumul ce și l-a ales. Acesta este faptul ce reiese din toate discuțiile urmate în ultimul său congres. La acest prilej Asociația clerului și-a îndrepta­t atențiunea cu deosebire asupra învățământului religiunii în școalele noa­stre secundare și primare, unde acest în­vățământ sufere de neajunsuri, care cer să fie înlăturate cât mai neîntârziat. Recapitulăm problemele principale, ivite în cursul desbaterilor congresului numit catehetic: 1. Păstrarea școalelor confesionale s’a accentuat, în unanimitate, din partea mem­brilor, atât din punct de vedere cultural și național, cât și politic. 2. In comunele ortodoxe, sau cu ma­joritate ortodoxă, s­­ se numească numai învățători de această confesiune; 3. Introducerea bibliei ,în școală, ca mijloc ajutător în învățământul rel­giei, pe lângă sporirea orelor de religie la toate categoriile de școală; 4. Deprinderea în cantate creștinească a elevilor, sprijin orfanilor, ajutor celor bolnavi și­ celor neputincioși, îmbrăcarea săracilor ș. a. 5. Introducerea de congregații reli­gioase în clasele superioare ale liceului; 6. Mai strânse raporturi între școală și părinți; 7. Creșterea religioasă a adulților în legătură cu rostul «caselor culturale», cu repausul duminecal și închiderea cârciu­­melor în sărbători; 8. Ș­tători biblice, ținute după ve­cernia din Dumineci și sărbători; 9. Congresul declară învățământul religios ca o datorie a misiunii pastorale preoțești,­­ dar nu impune în mod absolut îndatorirea de* a poate fiKa preoțime, ci aș­teaptă deh învățători să predea și mai departe religiunea'­pretutindeni unde bi­serica nu se poate îngriji singură de acest lucru; 10 Să se ia măsuri pentru pregăti­rea specială a viitorului cler. 11. Convocarea unei anchete și în­truniri ale eateteților și profesorilor de religie pentru a stabi­i programa analitică și a îngriji de manuale. Toate chestiuni­e, arătate mai sus, s’au cercetat și discutat amănunțit, conform programei și rapoartelor ce am publicat. Timpurile, când sentimentul moralită­ții începe să scadă, cer neapărat o muncă intensivă și bine organizată. Asociația cle­rului voește să restabilească stările ace­lea morale, care au format în toată vre­mea tăria poporului nostru. Ori­care țară, cât timp" și-a sprijinit viața pe temeiuri religioase, a jucat rol însemnat în istoria Iernii. Împotrivă, acolo unde religia a căzut în dizgrație și s’a înlocuit cu «filosofi»», țara s’a sgu­­duit, puterile i-au săcătuit, pornirile ma­terialiste au cotropit sentimentele nobile, iar locul lor l-a ocupat disordinea și anarhia, aduse de oameni, pentru cari nu mai există sentimentul datoriei și al iu­birii creștinești. . . Condiția de căpetenie a progresului omenirii este astfel: creșterea religioasă a tinerimii. Pentru a­ dobândi caractere creștine care înțeleg misiunea omului în viața pă­mântească, biserica trebue să promoveze cultura prin școală. Ca să se știe. * Sinod episcopesc FOIȘOARA V P­redică, L-a întâmpinat pe El oare­care om care avea draci de mulți ani și nu se îmbrăca in haină, nici nu locuia in casă, ci in morminte. Luca VIII—27 Iubiți creștini, — Evanghelia de azi ne po­vestește o mare minune a Mântuitorului făcută în Gadara. A vindecat pe un desconcentrat su­fletește, neprivind la interesele materiale ale lo­cuitorilor. Pentru Isus sufletul omului reprezintă totul. El aleargă în cele mai ascunse morminte, peșteri sau vizuini, dacă știe că poate mântui un suflet nefericit. Aruncă în valurile spume­­gânde ale lacului Genesaret 2000 porci, numai să poată scoate din torturile cumplite un suflet chinuit. Cine nu vede aici prețul cel mare, ce pune Isus pentru sufletul omului? lub­it creștinii Văd o parte întunecoasă a vieții pământești în evanghelia de azi. Ni se prezintă un îndrăcit, un desconcentrat sufletește, care e spaima societății. Atacă oamenii pașnici, își rupe veștmintele, își sdrobește trupul cu pietri, face spume și, legat fiind, lanțurile le sfărâmă. Câtă oboseală trupească, câtă muncă zadarnică nu desvoltă acest nefericit. Sufletul îi este întunecat. E întunecat sau de împrejurările vieții, sau de păcatele săvârșite. Indiferent. Dar ne este nespus de dureros, a ne cugeta la astfel de stare sufletească. Și mai dureros ne este chiar a o vedea. Un astfel de om ne arată cât sân­­tem de mici și de neputincioși în fața atotpu­terniciei lui Dumnezeu, care este stăpân și ocâr­­muitor al sufletelor noastre. Și nu nu alergăm cu toții să alinăm, după puterile noastre, durerile și suferințele cumplite fie unei astfel de ființe? Folosim medicamente, ridicăm spitale, alergăm în stânga și în dreapta, să putem produce măcar o cât de mică lumină în întunerecul cumplit ce apasă sufletul despre a­pelui nostru. Să nu alerge deci Hristos, care a suferit moarte pentru mântuirea sufletelor noastre ? Bată-L peste valurile turbate ale mării Geneza­­retului în Gadara. Acolo unde este pierdut un suflet, acolo unde societatea este tulburată de acest suflet. Acolo unde trăește o viață neagră, întunecată în chinuri, un suflet nemuritor. Doar Fiul omului a venit să mântuiască pe cel pier­dut. «Ce vi se pare? de va avea un om 100 oi și se va rătăci una dintre visele, nu nu lasă pe cele 99 în munți și mergând caută pe cea rătă­cită, și de se va întâmpla să o găsească pe ea, amin­tic vouă, se va bucura de dânsa mai mult decât de cele 99 ce nu s’au rătăcit» (Mat. XVIII-11). Prea Sfinț­tul sinod episcopesc din mitro­polia Ardealului a ținut în Sibiu o ședință în 12/25 Noemvrie 1922, sub președinția I. P. S. Sale părintelui arhiepi­cop și mitropolit Nicolae, de față fiind PP. SS. L­. Episcopii Ioan dela Arad Roman dela Oradea Mare, și Nicolae dela Cluj, iar ca secretar referent păr. protoiereu Lazar Triteanu, secretar mitropolitan. Isus aleargă în Gadara, căci a pierdut o oaie, a pierdut un suflet din împărăția cerurilor. Nimic nu este mai scump pentru El decât aceasta comoară. De câte ori doctorul suf­etelor și al trupurilor vindecă boale grele trupești ca: lepri, orbi, șchiopi, surzi, muți sau chi­ar in viază morții, totdeauna le face din milă și ca să-și arate dumnezeirea. Dar, de câte ori pășește ca doctor al sufletelor, de câte ori vindecă câte un alienat, câte un suflet tulburat, fie că a ajuns la această stare tristă din vina altora, fie că din păcatele proprii, purcede mai mu­t pentru scă­parea sufletului din legăturile grele în care a ajuns. Sufletul este totul. «Acolo unde este su­fletul tău, acolo este și comoara ta». Cele ma­teriale? avuții, bogății, aur, argint, laude, glorie, frumsețe sânt trecătoare. «Nebunule, au nu știi că în această noapte ți se va lua sufletul, iar cele ce ai gătit, cui vor fi?» (Luca XII—20). Iată Hristos mereu iți șoptește calea adevărului. Puțin credincioșilor, pentru ce stați la îndoială? Au sufletul nu este mai mult decât toată ma­teria lumii? «Nu vă strângeți comori pe pă­mânt, și nu vă îngrijiți, gândindu vă ce veți mânca sau ce veți bea, nici de trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca, —­au nu sufletul este mai mult decât h­ana» (Mat. VI—19). «Căutați mai întâi împărăția cerurilor și toate» celelalte vi se vor adauge vouă» (Ioan XII—23).

Next