Telegraful Român, 1923 (Anul 72, nr. 1-104)

1923-06-08 / nr. 43

Anul LXXI Sibiu, 26 Mai (8 Iunie) 1923 Nr. 43 Telegraful Român Organ național-bisericesc Abonamentul. Un an 150 Lei. — Șase luni 75 Lei. — Trei luni 40 Lei. — Pentru străinătate un an 250 Lei. Ziarul apare Marția și Vinerea — Corespondențele să se adreseze Redacției .Telegraful Român­, Strada­­ Mitropoliei Nr. 45. — Scrisori nefrancate se refuză — Articole nepublicate nu se Înapoiază. = Prețul inserțiunilor: un șir petit 3 Lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit. 1 Abonamentele și inserțiunile să se adreseze Administrației ziarului .Telegraful Ro­­­­­­mân“, Sibiu, Strada Mitropoliei Nr. 45. ■ Nr. 4469/923 Ep. (81) 1­ 2 CONCURS Pentru întregirea postului de func­ționar la elactoratul consistorial împreu­nat cu referat la fondului de pensiuni preo­țesc se publică concurs. Retributiunile împreunate cu acest post sânt: 1050 lei salar de bază, plus indemnizația chirie și adausele statorite pentru funcționarii publici. Doritorii de a reflecta la acest post să-și înainteze cererile concursuale Con­­sistorului arhidiecezan în Sibiu până la 23 Iunie (6 iulie) a. c., însoțite de actele de clalificație și certificate de serviciu. Sibiu, din ședința senatului epitro­­pesc ținută la 20 Mai 1923. Consistorul arhidiecezan Amvonul (=) Cuvântarea în bisericile ortodoxe a luat, de câțiva ani, în părțile noastre ardelenești, o desvoltare vrednică de a fi luată în seamă și îndrumată în bună di­recție. Se scriu și se rostesc predici cu o râvnă puțin obișnuită, cum am constatat și deosebi cu prilejul întrunirilor cercurilor religioase ale Asociației clerului nostru. Aceasta nu însemnează, cum e și na­tural, că de aici încolo va fi de prisos a mai discuta asupra mijloacelor necesare la desăvârșirea vorbirilor bisericești ale preo­­țimii ardelene, ci, dimpotrivă, în preface­rile soci­ale și politice de acum, trebue mai ales să ne preocupăm de puterea ce izvorește din înălțimea adevăratului amvon. Se aud plângeri de mai pretutindeni, atât la cei de confesiunea ortodoxă, cât și la cei de alte confesiuni creștine, care susțin că predicile din timpurile mai nouă prea sunt departe de a produce înrâurire dăinuitoare și binefăcătoare în sufletele credincioșilor. Chiar și scriitori bisericești, străini și români, au desvăluit în anii din urmă, înainte și după răsboi, multe neajunsuri și greșeli omiletice. Unii din acești scriitori voesc să do­vedească și mai mult, și anume că am­vonul modern se caracterizează la toate confesiunile prin un pronunțat regres față de amvonul trecutului. Literatura omiletică, ni se se prezintă astăzi foarte săracă, spune, înșiși protestanții, la care predica este par­tea de căpetenie a serviciului divin, nu se arată mulțumiți. Omileticianii lor constatând, în pre­dicile moderne, lipsa ideilor originale și a efectului dorit de preoțimea prote­stantă, fac în acelaș timp și propuneri pentru refacerea cuvântărilor bisericești. Din părerile acestor scriitori se pot alege părțile acelea, care sânt bune și po­trivite și pentru stările noastre actuale.— Cauzele, pentru care cuvântul biseri­cesc n’aduce totdeauna rodul așteptat, sânt multe și felurite; ele se rapoartă atât la auditorii din bisericile de astăzi, cât și la predicatorii lor. Se întâmplă, că nu numai cuvântăto­rul n’are pregătire de ajuns pentru amvon, dar nici inim­le auditorului, refractare pen­tru cultura religioasă, nu sânt pregătite pentru primirea adevărurilor rostite din amvon. Viața morală și religioasă, în timpu­rile modernismului ce ne copleșește, lasă mult de dorit. In societăți, cu moravuri decăzute, predicatorul va trebui să-și des­fășoare iscusința cuvântului, pentru a da ascultătorilor direcție sănătoasă, în locul celei rătăcite. Pornind de la adevărurile cuprinse în Sfânta Scriptură, al căror cunoscător te­meinic are să fie orce predicator, va căuta să le îmbine cu trebuințele vieții ascultă­torilor. Fără aceste actualități, aduse ca exemple pentru lămurirea învățăturilor morale și religioase, predica nu va sa­tisface nevoile sufletești ale credincioșilor cătră care se adresează. Dacă nu putem cere ca predicile să fie totdeauna creațiuni originale, și dacă cineva se servește de predici tipărite gata din cărți, va trebui totuși să se introducă și adausuri sau modificări, făcute din ini­țiativă proprie și cu toată îngrijirea ne­cesară unei cuvântări bune bisericești. Greșeli, mai adeseori observate, ar fi următoarele: Citatele multe, uneori foarte lungi și nemotivate de ajuns. Ele singure nu pot ridica valoarea predicei nici ca idee, nici ca formă de predare. Lipsa de varietate. Când toate pre­dicile, ținute într-un pericol mai lung sau mai scurt, n’au cuprins altceva decât în­demnuri și povățueli de viață morală, ele dela o vreme își pierd efectul și nimeni nu mai ascultă cu luare aminte morali­zarea exagerată... Urmează clar că predicarea nici­odată prea lungă, să se facă după plan statorit cu socoteală și executat conștiențios. Activitatea omiletică trebue împreu­nată, ca orce fel de activitate culturală, cu studiu serios și cu deprindere multă. Preoțimea din mitropolia ardeleană a ținut, în ultimii doi ani, un congres cu caracter biblic și altul cu caracter en­­tihetic. Acum, pentru perfecționarea metode­lor de păstorire sufletească, va fi, credem, binevenit un congres, sau chiar mai multe congrese, de natură omiletică. Păstrând duhul Domnului nostru Isus Hristos, și activi fiind în toate împre­jurările, pe calea aceasta vom întări ar­mele de apărare și luptă ale bisericii orto­doxe, ca ea să fie mereu ocrotitoarea su­fletelor în năzuința d’a se înălța d’asupra deșertăciunilor vieții, înscăunarea primului episcop al Con­stanței. Duminecă s’a ținut la Constanța cu mult fast instalarea noului episcop al eparhiei, l­arie Teodorescu. Guvernul a fost reprezentat prin dl minis­tru C. Banu, iar mitropolitul primat prin Pr. Cala Galaction. Un impozant cortegiu a condus pe înaltul prelat până la catedrala orașului, unde s-a făcut solemnitatea instalării. După oficierea slujbei divine, dl Banu a citit decretul regal de întărire în scaun și Pr. Calaction actul de întărire al mitropolitului pri­mat. La cuvântările d­lui ministru Banu și a Pr. Calaction, a răspuns noul episcop, care a ținut o înălțătoare predică. Solemnitatea s-a terminat cu o recepție la palatul comunal. Centenar. In anul școlar 1922—1923 s’au Împlinit o sută de ani de la intemeerea Institu­tului teologic din Arad, care la înființare s’a nu­mit Școală clericală. Avea, în 1822, doi profesori, pe episcopul de mai târziu, Gavril Gherasim Raț, și Gavril Ciulani; 68 de elevi ascultau cursu­rile acestei școale clericale, care a izbutit să în­zestreze pe ascultătorii săi cu o educație națio­nală și religioasă în cele mai grele împrejurări. Centenarul se va serba in ziua de 11/24 Iunie 1923. Nedreptățire. Comisiunea agrară județeană din Arad a­ discutat zilele acestea asupra se­siunii parohiale din Hălmaj, pe care o reclamau credincioșii noștri din acel oraș. Istoria acestei sesiuni începe din anul 1754 de pe vremea Măriei Terezia, când o parte din­tre uniți din aceea comună a revenit la biserica ortodoxă, dar pământurile au rămas și pe mai departe în folosința noii biserici unite. Repre­zentanții bisericii ortodoxe au cerut să li se dea lor pământul, fiindcă comunitatea gr. catolică are mult mai puțini credincioși, pe când biserica ortodoxă are peste 1000 suflete, și nu posedă nici un teren. Comisiunea agrară, a lăsat totuși in folo­sință bisericii unite și pe mai departe pământu­rile,­­ așa că biserica ortodoxă este de nou păgubită și nedreptățită.

Next