Telegraful Român, 1933 (Anul 81, nr. 1-79)
1933-01-01 / nr. 1-2
Anul LXXXI Sibiu: 1 Ianuar 1933 1 ii I im ii ii ■»■MnTnBnriMnpnmiMgriiaMriMttnMaMMMTnwOTMBMMWMiiMiiifMmMMMiritti ibi t.imîi iubm iiirnu» iiar ■■■ Nr. 1—2 Abonamentul i Un an 500 Lei. — Șase luni 250 Lei. — Trei mnni 120 Lei — Pentru străinătate un an Lei. — Pentru America 4 Dolari. Ziarul apare Marția și Vineria. Corespondențele să se adreseze Redacției Telegraful Român Strada Mitropoliei Nr. 45. — Scrisori nefrancate se refuză. Articole nepublicate nu se înapoiază. Prețul inserțiunilor: un șir petit 6 Lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit. Abonamentele și Inserțiunile să se adreseze Administrației ziarului Telegraful Român, Sibiu, Str. Mitropoliei Nr. 45 £ 53. Biblioteca Meteana ASTRA Nr. 1932 Preș. Nicolae, din Indurarea lui Dumnezeu arhiepiscop al arhiepiscopiei ortodoxe române de Alba-Iulia și Sibiu și mitropolit al românilor ortodocși din Ardeal, Bănat, Crișana și Maramurăș. Iubitului cler și popor: dar și milăilela Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Hristos "Oile mele glasul meu ascultă și eu le cunosc pe ele și vin după mine; și eu le dau lor viață veșnică și nu vor pieri un veac și nimeni nu le va răpi pe ele din mâna mea. Tatăl meu, care le-a dat mie, mai mare decât toți este, și nimeni nu poate să le răpească pe ele din mâna Tatălui mem. Ioan 10, 21—29: ’ La praznicul Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, peste care am trecut înainte cu câteva zile și a cărui lumină plină de duhovnicească bucurie strălucește și acum în inimile noastre. V’am trimis cuvântul meu de învățătură — și astăzi, în ziua care este începutul unui An Nou în viața lumii, vin iarăși la Voi, iubiții mei fii sufletești, cu urările mele și cu povețele pe cari dragostea mea părintească mă îndeamnă să Vi merinde le împărtășesc ca o sufletească pentru anul în care am intrat. Din toată inima mea Vă urez ca anul nou, peste pragul căruia am pășit cu ziua de astăzi, să Vă fie tuturora un an bun și aducător de bucurii pentru sufletele Voastre, aducător de mulțumire și îndestulare în casele și familiile Voastre, de roade îmbelșugate pe urma muncii Voastre, și împreună cu mine să Vă rugați Tatălui celui ceresc, să trimită din noianul bunătăților sale cât mai multă dragoste și bună înțelegere între toți fiii bisericii și neamului nostru, liniște și întru toate bună sporire peste țara noastră, bunăvoire între popoare și pace pentru toată lumea. Dar gândul meu, cu care mă apropiu de Voi în această zi a Anului Nou, se ridică mai presus de acestea și se oprește la dorința pe care V’o arăt și la chemarea pe care V’o fac: să ascultați întru toate de voința cea sfântă a lui Dumnezeu și pe ea să o luați ca lege a vieții Voastre. Nu cunosc eu un mai cuprinzător program de viață pe care să Vi-l pun la inimă în această zi a Anului Nou, când oamenii au obiceiul să-și facă planuri de viitor și să-și croiască programe pentru munca lor, ca acesta unul: să vrei și tu creștine ce vrea Dumnezeu, să-ți legi voința ta slabă și clătinitoare de voința cea sfântă și neschimbăcioasă a Părintelui tău din rprurî Pe ea să o faci stăpână peste cugetele și simțămintele tale, peste vorbele și faptele tale, peste toată viețuirea ta pe acest pământ. Numai ascultând de voia lui Dumnezeu se poate introduce rânduială bună în viața statelor și popoarelor, în societate și în familii, în sufletele oamenilor și în traiul lor de fiecare zi. Și dacă mai întreba, de unde putem cunoaște voia lui Dumnezeu, ți-aș răspunde, înainte de toate din inima ta, din conștiința ta, căci scris este: „Foarte aproape de tine este cuvântul, în gura ta și în inima ta și în mânile tale este, ca să-l faci“ [V Moisi 30, 14]; dar în tot cuprinsul și în toată măreția ei și-a descoperit Dumnezeu voința sa prin glasul Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. El, Unul născut Fiu a lui Dumnezeu, s’a pogorât din slava Tatălui în peștera din Vifleem, a venit pe pământ între oameni și le-a vestit voia Tatălui, a suferit chinuri și batjocuri, s’a jertfit pe lemnul crucii, în groapă a stat, dar a înviat a treia zi și înălțându-se la ceruri de pe Tronul măririi sale de-a dreapta Tatălui ne repetă asigurarea: „Iată eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârșitul veacului“ [Matei 23, 28]. El este Păstorul cel bun și colasul lui cheamă toată suflarea omenească la o viață nouă, la viața cea trăită după voia lui Dumnezeu. El vede sbuciumul neputincios în care se sbat oamenii de astăzi, alergând adeseori după învățături greșite și căutând drumuri primejdioase în traiul lor — și cu glasul lui plin de iubire le zice: „Ceea ce nu adună cu mine, risipește“ [Luca 11,23]. El vede truda de toate zilele a statelor și guvernelor lor pentru a ieși din încurcăturile și greutățile care s-au abătut asupra lumii — și cu glas apăsat le zice: „Fără de mine nu puteți face nimic“ [loan 15, 5]. Și mei, încrezător în lucrul său îl caută și stau să asculte glasul lui, le zice: „Oile mele glasul meu ascultă și eu le cunosc pe ele și vin după mine; și eu le dau lor viață veșnică“. Glasul acesta e blând și dulce, cald și luminos, plin de iubire și de înțelepciune cerească. O, ar putea să amuțească toate celelalte glasuri cari răsună astăzi în urechile oamenilor și umplu lumea cu zgomotul lor, dar ar trebui să ne copleșească desnădejdea în mijlocul încurcăturilor vieții zilelor noastre, dacă acest singur glas al Păstorului celui bun ar înceta să-și cheme oile sale. Dar El le cheamă cu stăruință la pășunea duhovnicească a vieții celei bune. Vă îndemn, deci, să ascultați cuvintele lui, căci ele ne vorbesc de o iubire fără margini, care cunoaște oile toate, și de o mână a Părintelui, din care nimenea nu poate să le răpească pe ele. Și dacă ai pierdute dintre cei scumpi ai Voștri Vă umplu inimile cu îngrijorare și durere, ascultați glasul care Vă vorbește de Păstorul cel bun, care lasă pe cele nouăzeci și nouă de oi, care nu s’au rătăcit, și aleargă după cea de-a suta, care s’a pierdut, și aflându-o a pune pe umerii săi, bucurându-se. Iubiții mei fii sufletești! In legătura aceasta a vorbei vreau să Vă spun că tocmai acum se împlinesc zece ani de când, de aici de lângă scaunul Nostru de păstorire, a pornit, cu binecuvântarea Noastră, o mișcare de trezire a sufletelor la o mai vie credință și la o mai însuflețită viețuire creștinească, printre fiii bisericii noastre. Era la scurtă vreme după răsboiul cel mare, care ne-a dat unirea neamului românesc sub acoperemântul statului nostru național. Vedeam cu jale pustiirea ce o produsese în sufletele creștinilor noștri și n viața lor crâncenul răsboi, și în acelaș timp simțeam nevoia mare de a clădi viața cea nouă în statul nostru de curând închiegat pe neclintitele temelii ale evangheliei Domnului Hristos. Căci numai așa îi puteam da chezășie de trainică dăinuire în viitor, vrednică de jertfele scumpe care ni l-au dat. Și atunci, între alte multe măsuri pe cari le-am luat pentru ajungerea acestei ținte mărețe, a fost și aceasta una: am chemat aici lângă Noica împreună lucrător al Nostru pe un cucernic preot din Munții Apuseni, pe părintele Iosif Trifa, și i-am încredințat misiunea de a frânge pânza cea pentru suflete și de-a împrăștia în casele credincioșilor noștri lumina lui Hristos prin mijlocul tiparului. Așa a pornit cu începutul anului 1922 gazeta creștinească pentru popor «Lumina Satelor». La scurt timp după aceea, prin râvna iubitului Nostru împreună-lucrător către lucrul Domnului și către mântuirea sufletelor a pus la cale o tovărășie numită «Oastea Domnului», ai cărei membrii sau hotărât să asculte cu mai multă luare aminte glasul Domnului, să-l primească în inimi și să-și potrivească după el toată viața lor. La început s’au găsit împreună numai o mână de oameni, dar binecuvântarea Domnului a fost cu ei, și numărul lor a sporit zi de zi și an după an, astfel încât astăzi „Oastea Domnului" numără aproape 70.000 de membri. Nici nu știm să se găsească la noi o altă societate având un număr atât *253P*f