Telegraful Roman, 1939 (Anul 87, nr. 1-52)

1939-06-11 / nr. 24

2 nală şi de-a lucra pe linia ei. Aşa concepe M. Sa Regele Serviciul So­cial şi cuvântul Său de profundă în­ţelepciune să fie ordin pentru toţi. Iată acel cuvânt: «Programul nostru este bazat în primul rând pe o dragoste nesfârşită cătră aceia cărora se adresează şi în al doilea rând pe aceea că noi nu venim, cu buchea către ei, ci venim să învăţăm dela ei ceea ce ne trebue nouă­». (Din di­scursul dela Congresul Căminelor Culturale din 5 iunie a. c.). D. STANILOAE Cuvinte regale *Nu pot, — văzând aici, în faţa Mea întruniţi reprezentanţii Românilor dela Nistru pân’ la Tisa, din Hotin şi pâiii la Mare, din Boian la Vatra Dornei, din Sătmar pân'n Sacele şi dela turnu la Dorohoi, — sa nu mă gândesc cu ne­spusă evlavie la cei 800 de mii de morţi şi la acei luptători din Ardeal, Bucovina şi Basarabia, cari, prin sângele lor, au închegat pentru totdeauna unirea Naţiei în graniţele ei fireşti». (Din cuvântarea Majestătii Sale Regelui Carol II, ţinută In şedinţa Adunării Nationale dela 8 Iunie 1930). Conferinţele profesorului I. Lupaş in Germania. Dintre aprecierile, aduse dlui profesor Ion Lupaş în presa germană, remarcăm următoarele rânduri, apărute în Münchner Neueste Nachrichten, despre conferinţa „Octavian Goga“, ţinută in Ger­mania de numitul domn profesor: «Octavian Goga este un mare nume, care timp de 44 zile — cât a guvernat — era în preocupările politicii mondiale. A dispărut insă, ca o cometă, din discu­­ţiunile internaţionale cu aceeaşi rapidi­tate, cu care intrase în ele, fără să fi putut deveni reformatorul poporului său, pentru care simţea o chemare specială. Goga era prin naştere, în egală măsură luptător politic, ziarist şi poet. Ca fiu de preot din satul Răşinari, lângă Sibiu, întemeiat pe puternica realitate etnică a poporului român, a creiat astfel de opere care i-au făcut cu putinţă să-şi supra­vieţuiască tragicul sfârşit, continuându-şi acţiunea şi asupra generaţiilor viitoare. O primire, organizată de Comitetul Sud-est european al Academiei Germane din München, în onoarea profesorului Lupaş, — istoricul de la Universitatea din Cluj, cunoscut şi dincolo de graniţele României —a dat acestuia ocazie să fină o conferinţă despre viaţa şi opera lui O. Goga. Ţinută într’o suverană stăpânire a limbii germane, a fost ascultată cu plăcere conferinţa, care a înfăţişat pe Goga ca pe un pasionat cântăreţ al liber­tăţii, ca pe un om cu viziune profetică, anunţând prin versurile sale realizarea unirii politice româneşti de la 1918. Profesorul Dölger de la Universi­tatea din München, salutând pe dl prof. Lupaş, a schiţat tendinţele de colaborare culturală între Germania şi România; auditoriul a exprimat dorinţa să poată citi cât mai curând poeziile lui Octavian Goga în traducere germană­. Modificarea legii de pensiuni privitor la preoţi La ministerul cultelor şi artelor s-a întocmit un proect de decret-lege pen­tru modificarea legii generale de pen­siuni în sensul următor: „Preoţii şi diaconii cari ocupă func­ţiuni în administraţiile bisericeşti, vor fi scoşi din oficiu la pensie, pentru limită de vârstă, conform statutului funcţiona­rilor publici". Nu intră în prevederile de mai sus eforul­ cleric, consilierii referenţi clerici dela Consiliul central bisericesc şi dela eparhiile ortodoxe române, precum şi canonicii dela eparhiile unite. Parlamentul Intr'o sărbătorească atmosferă s'a deschis, Miercuri, în 7 Iunie 1939, în­tâia sesiune ordinară a Corpurilor le­giuitoare. La ora 11 s'a celebrat doxo­­logia la Sf. Patriarhie în prezenţa înal­ţilor demnitari ai ţării. La ora 11 juni, domnii senatori şi deputaţi, precum şi reprezentanţii înaltelor autorităţi, s-au întrunit în sala şedinţelor Adunării de­putaţilor. La ora 12 M. Sa Regele, în­soţit de Măria Sa Marele Voevod Mi­­hai, a intrat în sala de şedinţe şi, în­conjurat de miniştri, a cetit Mesajul re­gal de deschidere a sesiunii ordinare a Corpurilor legiuitoare, întreaga asistenţă aclamă şi ovaţionează pe Suveran şi pe Marele Voevod. S'a procedat apoi la muncă, domnii senatori trecând în localul senatului. Cu raport la sfânta noastră Biserică, Mesajul regal cuprinde următoarele: *In fine, — spune M. Sa Regele. — va trebui să se procedeze la completa­rea vacanţei ivite în fruntea bisericii or­todoxe române prin încetarea din viaţă a înalt Prea Sfinţiei Sale Patriarhului Miron. Pierderea încercată prin dispariţia acestui mare luptător ardelean, acestui distins bărbat de stat şi nobile figuri a bisericii noastre, a fost adânc simţită de noi. Ţara întreaga va păstra o amintire recunoscătoare primului Patriarh al Ro­mâniei şi preşedintelui de consiliu Care a prezidat la marile prefaceri ce stau la temelia aşezărilor publice de astăzi.» Nr. 6141/1939. Concurs La Şcoala normală „Andrei Şaguna“ din Sibiu sunt vacante, cu începerea anului şcolar 1939/40 următoarele catedre: A) Secţia de băeţi: 1. Catedra de limba franceză, 2. ştiinţe agricole, 3. muzică, 4. „ . pedagogie, nou înfiinţată. B) Secţia de fete: 1. Catedra de ştiinţe agricole, 2. „ , limba franceză şi latină, 3. „ „ ştiinţe pedagogice, I, 4. „ „ ştiinţe pedagogice, II. Candidaţii şi candidatele care doresc să ocupe una din aceste catedre, vor îna­inta Consiliului arhiepiscopesc ortodox ro­mân din Sibiu, până la 30 iunie 1939, ce­rere însoţită de actele de naştere, de bo­tez şi de studii. Vor fi preferaţi candidaţii aceia care au şi studii teologice. Sibiu, 1 Iunie 1939. Consiliul arhiepiscopesc TELEGRAFUL ROMAN Răspuns anonimului meu de la Craiova, preot unit Dr. Ioan Stanciu I. Jurisdicţia papilor asupra Illiricului (1) de Prof. Dr. IOAN STANCIU In forţa Unirii Nr. 9 a. c. au apărut unele observaţii cu referire la cărticica mea: Legea noastră strămoşească şi uni­rea, în lumina istoriei,­­ făcute de cucerni­­cul meu omonim de la Craiova. Netemei­nicia acestor observaţii am arătat-o în Nr. 14, 16 şi 17 ai Telegrafului Român. Văzând că iubitul meu prieten, cu Nr. 12 al Unirii, continuă a face aceiaşi critică neserioasă şi nebazata, am socotit ca să aştept până ce omul suferind de boala ti­parului şi de şovinismul papistaş îşi mai domoleşte nervii cu expunerea teoriilor fanta­­ziste cu cari face harcea-parcea pe domnii N. Iorga, Dr. I. Lupaş, Silviu Dragomir, precum şi pe marii istoriografi uniţi Dr. A. Bunea, N. Densuşeanu, Maior, Şincai, Băr­­nuţiu, Bariţiu etc. iar pe pedestalul rămas în felul acesta liber se ridică ilustrul meu coleg din mahalalele Craiovei şi — poate — o altă nulitate care în mănăstirea Bi­cazului răspunde la numele de Teodosie Bonteanu. Acest din urmă călugăr apostat, cu un trecut foarte dubios, necunoscător al canoanelor şi dogmelor statolite în sfintele Sinoade şi necunoscător al istoriei biseri­ceşti, vrea să scrie în aceste domenii unde uşor se pierde şi un cunoscător temeinic al chestiunilor — ne­cum hamal, sau chel­ner care habar n’are de astfel de terenuri spinoase. (Rev. Teol. nr. 2—3 a. c.) Cel dintâi, marele necunoscut de la Craiova, are şcoala iezuiţilor din Roma, dară se şi ştie folosi de toate apucăturile arhicunoscute ale acestui nefast ord călu­găresc. Iată un caz tipic. In nr. 12 al Unirii îmi reproduce o jumătate de propoziţie aşa: »Noi susţinem că mitropolitul din Te­­salonic a fost independent...* — iar con­tinuarea propoziţiei o omite, pentru faptul că aceasta ar explica sensul adevărat al ideei întregi. Propoziţia întreagă sună aşa: »Noi susţinem că mitropolitul din Tesalo­­nic a fost independent, ca şi cel din Car­­tagina, sau Aquilea şi nu a depins de papa*. Mai înainte cu o propoziţie vorbi­sem respicat că aci e vorba de primele veacuri ale creştinismului şi nu de veacul al X-lea, când desigur nu se mai poate vorbi de independenţa Cartaginei, nici a Mediolanului, nici a Acvileei sau a altor biserici cari cu vremea şi-au pierdut inde­pendenţa, dar cari în primele veacuri, ca şi Illiricul, au fost independente şi se con­siderau cel puţin egale cu biserica Romei. Ca aceste afirmaţii să mi te pot spri­jini, m’am provocat la autori istoriografi papistaşi cum e Rauchen, Duchene, dar ilustrul meu coleg de la Craiova îi trece cu vederea şi îi desconsideră. Dar pentru care motiv vorbesc eu de primele veacuri ale creştinismului? Pen­­tru că papistăşiţii noştri susţin că episco­pul Romei a fost totdeauna şi este şi azi singurul cap al Bisericei creştine, capul creştinătăţii, pontifex suprem şi suveran, iar noi ortodocşii susţinem că episcopul Romei, nici în trecut, nici în prezent n’a fost şi nu este capul creştinismului. Pre­zentul n’ar fi nevoie să-l mai dovedim, iar dacă miopii nu-l văd, nu e vina noastră. In primele patru veacuri, după cum ne relatează istoriograful roman Rufini, epis­copul Romei avea sub jurisdicţia sa :su­­burbicarium eccleziarum“, adică teritoriul din Italia de mijloc şi de miazăzi cu insu­lele Sicilia şi Corsica. In acest timp Italia de nord, Africa, Galia şi Illiricul erau in­dependente bisericeşte. „In contra acestor afirmări şi susţi­neri, îndresneţe până la inconştienţă....“ ale mele, bineînţeles, confratele ne chiamă să cercetăm istoria. Dar curios lucru că la el Danii Domneşti Istoria poporului nostru este între­ţesută cu larga bunătate a l­oevozilor şi Domnilor noştri. Dela migala lucrului de mână al domniţelor, cu care se împodobeau ico­nostasele şi sfintele altare, dela jertfirea avutului propriu pentru prosperarea ţării şi până la proşia ce făcea pe Domni să ridice locaşuri de închinare drept mul­ţumită lui Dumnezeu pentru biruinţele date, toată această istorie nu e decât un poem de eroism, de iubire de fără şi de puternică credinţă, un cântec al legăturii cu pământul un imn de preamărire a puterii Celui de sus. A fost o binecuvântare cerească toată această dăruire de conducători şi capete încoronate menită să ne schimbe viaţa şi să ne dea drepturi pe care, cine ştie de le-am fi putut câştiga, de nu­­i-am fi avut pe ei. Prin dărnicia lor, ni­ au venit multe din realizările care ne ţin în pas cu vremea şi care fac azi fala neamului întreg. Domnii au iniţiat cei dintâi existenţa socială în această ţară. Din larga lor bunătate ni­ au rămas atâtea aşezări de cultură şi mai cu seamă atâtea aşeză­minte spitaliceşti de folos obştei. Sânt prea multe ca să le înşirăm pe toate, şi prea proaspete în amintirea unei istorii atât de apropiate, ca să se fi putut uita. Să mai amintim de evlaviosul Nea­­goe Basarab, de jertfa cea atât de mult grăitoare a Domnei Despina, ca să poată fi desăvârşită minunea de la Argeş ? Să evidenţiem opera cea mare a Regelui Carol I cel înțelept şi a Marei Regine Elisabeta Doamna, întemeetorii unei Dinastii atât de fericit înzestrată pentru binele acestui popor. Peste anii acelor vremi uitarea se aşterne din ce în ce mai tăcută. Rămâne, însă, neuitată, dăinuitoare peste veacuri, opera lor de bine. Faptele lor înscrise în Cartea Neamului rămân nemuritoare. Iată că pe linia generozităţii dom­neşti, care a fericit această naţie, vine şi se aşează, la vreme de nevoe­a ţării, gestul mare al M. S. Regelui Carol II-lea şi al fiului Său Voevodul Mihai de Alba- Iulia, cari, dau din avutul lor personal pentru cauza de seamă a înzestrării oştirii, sprijinind o operă atât de actuală. Şeful statului care a manifestat totdeauna cea mai sinceră dragoste neu­tru armata Sa, a dinamizat prin gestul său mare această pornire românească, patronând împreună cu fiul Său, prințul moştenitor, un entuziasm care înflăcă­rează chiar pe cei mai slabi şi care va fi pildă generaţiilor viitoare pentru gradul de jertfă pe care au ţinut să o facă atunci când ţara avea mai imperioasă nevoe. Darul M. S. Regelui şi al Măriei Sale Marelui Voevod de Alba Iulia se înscrie, astfel, printre dărniciile generoase ale Voevozilor și ale Domnilor făuritori de țără, rămânând istoriei să-l aprecieze cum se cuvine. Nr. 6627/1939. AVIZ Se aduce la cunoştinţă că sunt va­cante şi libere următoarele catedre şi ore de religie ortodoxă de la şcolile secundare ale statului din Arhiepiscopia ortodoxă ro­mână de Alba-Iulia şi Sibiu: A) Catedre: 1. Şcoala normă de învăţători din Cristur, 2. Şcolile secundare din Blaj, 3. Şcoala normală de fete din Tg.-Secuesc, 4. Gimnaziul de băeţi şi gimnaziul de fete din Sf. Gheorghe, 5. Şcolile secundare din Petroşani, 6. Gimnaziul mixt din Sebeş-Alba (com­binată cu muzică), 7. Gimnaziul de fete din Făgăraş (com­binată cu muzică), 8. Gimnaziul de băeţi din Miercurea Ciu­­cului (combinată cu muzică), 9. Gimnaziul mixt din Mediaş (combinată cu muzică), 10. Gimnaziul de fete din Orăştie (combi­nată cu muzică) 11. Şcolile secundare din Sălişte (combi­nată cu muzică) 12. Liceul „I. Meşotă“ din Braşov. B) Ore: 1. Braşov: Liceul comercial de băeţi 4 ore, Liceul comercial de fete 4 ore, Liceul industrial de băeţi 3 ore, Liceul industrial de fete 6 ore, Şcoala de me­naj 4 ore, 2. Sibiu: Liceul comercial de băeţi 6 ore, Liceul comercial de fete 6 ore, Gimna­ziul industrial de băeţi 2 ore şi Liceul industrial de fete 2 ore, 3. Haţeg: Liceul comerc. de băeţi 8 ore, 4. Hunedoara: Gimnaziul industrial de fete 4 ore, 5. Odorhei: Gimnaziul de fete 4 ore, Gimnaziul industrial de băeţi 2 ore, 6. Ig.­Secuesc: Gimnaziul mixt 8 ore, 7. Brad: Gimnaziul ind. de fete 3 ore, 8. Sighişoara: Gimnaziul de fete 8 ore, 9. Satulung: Gimnaziul vid de­ fete 4 ore, 10. Mediaş: Şcoala aeronautică 3 ore, 11. Diciosânmărtin: Gimnaziul mixt 6 ore. Doritorii de a ocupa una din cate­drele vacante sau ore libere îşi vor înainta cerere la Consiliul arhiepiscopesc ortodox român din Sibiu până cel mai târziu la 30 Iunie 1939, Sibiu, la 1 Iunie 1939. Consiliul arhiepiscopesc Nr. 24

Next