Telegraful Roman, 1945 (Anul 93, nr. 1-52)

1945-10-14 / nr. 40-41

-vVi.­, • > • -V Abonamentul: pentru parohii cl. I Lei 7000.— cl. H Lei 5000.-­­cl. ill Lei 3000. - Particulari Lei 7000.— Autoritati și străInul ale Lei 15.000."— De sprijin Lei 20­000. ~ AmaaBaaaaasmgmmtemaBuaaass Articole ți corespondențe se adresează REDACȚIEI Telegraful Român Sibiu strada Mitropoliei Nr. 45. — Articole nepublicate nu se înapoiază. — Scrisori nefrancate se refuză. fe­ MSkS3K­WaB*a8 SBBBa BBSSZBBSE&BS5&SEn­ XffaUiaBm Prețul­­ aserțiunilor un cm.8­20 Lei pentru odată, dacă să publică de mai multe ori se da rabat corespunzător Abonamentele și înserțiuniU se adresează ADMINISTRAȚIEI foii Titi­­graful Român, Sibiu, strada Mitropoliei Nr. 45 m­an . wSrt3Pasc* p*ntru "««»tura Str. Ș.guna V popoTM"“" r °">á0 litván nafional-bisericese« — întemeiat In 1853 de 5 KHropt»u«m«.__ saEäÄÄdfe'^£.«aa^SK^S5»SK*^í&'SeZ5 V Orraira orfanilor Preocupat necontenit — ca un adevărat părinte — de grija față de popor și mai ales de alinarea sufe­­rințelor celor năpăstuiți de necazurile războiului, înalt Prea Sfințitul nostru Mitropolit Nicolae a trimis de curând — către toate oficiile protopopești și parohiale din Arhiepiscopia ortodoxă română de Alba Iulia și Sibiu — cir­culara întitulată: „Colectă pentru orfe­linatul din Sibiu 11. Primirea și citirea acestei circulare ne aduce spontan aminte de minunata pastorală — tri­misă în preajma sf. Paști ale anului acestuia­­­ a înaltului ierarh, în care sublinia datoria de a ocroti pe orfani și arăta căile pe care putem face acest lucru. Vorbind despre orfanii de războiu, I. P. S. Sa spunea atunci: *Ei strigă după ajutorul nostru și noi suntem datori să­­ scăpăm din bra­țele suferinței și să le împărtășim o astfel de creștere care să-i facă destoinici de a te ajuta ei înșiși în viață și să fie folo­sitori in sânul neamului nostru. Ei sunt ai noștri ai tuturor, prin urmare toți suntem dator si ne îngrijim de ei și de buna lor creștere­». Atunci se cerea conspectul tu­turor orfanilor și a celor ăsta să le stea într’ajutor în unul din modurile preconizate în pastorală. Acum pro­blema ocrotirii orfanilor face un pas înainte, trecând la colectarea celor necesare deschiderii orfelinatului din Sibiu, care până nu demult a ocrotit atâția orfani din primul războiu mondial. Deși ajutorarea celor năpăstuiți — în cazul când strictul necesar pentru sus­ținerea vieții lipsește — nu e condițio­nată de vinovăția sau nevinovăția lipsei în care se sbat, totuși trebue să subli­niem faptul că îndreptățirea morală a orfanilor de războiu la sprijinul obștesc, este mai mare decât a celorlalți orfani și a altor categorii de nenorociți. Căci părinții lor n’au murit din vina unor păcate personale și nici pentru inte­rese personale ci pentru patrie, prin urmare pentru noi toți. Drept aceea, copiii rămași de pe urma lor sunt copiii noștri și obștea credincioasă e chemată să le fie tată adevărat, ne­precupețind nimic pentru creșterea și desvoltarea lor cât mai bună. Cea ce facem noi pentru ei, nu este decât răsplătirea minimă a jertfei părinților lor, cari și au dat pentru patrie ceea ce au avut mai scump: viața. Adevărul acestei afirmați se evi­dențiază deplin la lumina poziției ce o are ocrotirea orfanilor de războiu, în ansamblul milei creștine. Multe și variate sunt aspectele mizeriei umane precum și acelea ale milei creștine, dar situația orfanilor de războiu și im­perativul ocrotirii lor, sunt de o preg­nanță deosebită. Căzuți pradă mizeriei fără vina lor și victime inerente ale unui jertfe supreme pe sitarul patriei, orfanii de războiu trebue să constituiască obiectul principal al milei creștine. Așa în­­ât, grija față de ei este totodată și un criteriu deosebit pentru verificarea și aprecierea vredniciei noastre de creștini adevărați. Dacă practicarea milei creștine cuprinde în sine — prin însăși esența și semnificația ei auten­tică — expresia concretă a trăirii su­premului principiu al creștinismului: iubirea, atunci satisfacerea celui mai înalt comandament al milei creștine, ocrotirea orfanilor de războiu, ne așează pe piedestalul celei mai înalte vrednicii creștine. Faptul acesta vine la expresie și în satisfacția morală deosebită, pe care o coboară în suflet ocrotirea unui orfan de războiu. Punctul de vedere mai sus înfă­țișat își întărește poziția și la lumina considerentului că cele mai elemen­tare principii ale practicării milei cre­știne, spun: 1. Să se țină cont de cauza lipsii în care se e­ste respec­tiva persoană; 2. nenorocitul de răz­boiu să fie așezat pe o treaptă supe­­perioară celui scăpătat din vină pro­prie; 3. ajutorul să se dea în timp, pentru a evita prăbușirea totală în mizerie a respectivului năpăstuit. Că aceste principii pledează pentru o cât mai grabnică și mai deplină ocrotire a orfanilor de războiu, este mai presus de orice îndoială. Calea de răzbatere la o așa îm­plinire a datoriei ce avem față de or­fanii de războiu, este iubirea creștină. Iubirea creștină inspiră și viază po­runca milei creștine. Ea lărgește inima, ca în dimensiunile ei cât întreagă omenirea și în flacăra grijii ei, să în­capă tot omul. Iubirea produce soli­darizarea și ajutorarea reciprocă la necaz și suferință. Ca orice faptă a milei creștine, ocrotirea orfanilor tre­bue să pornească din iubire, care ne duce la identit­atea cu necazul lor, la compătimire sinceră, din care țâș­nește viguros hotărîrea de a le sta într’ajutor. Numai cine a reuș­t să se transpună — pe undele iubirii — în situația lor, acela a realizat condiția esențială a împlinirii datoriei de a-i ocroti. Cea mai serioasă obiecție ce s’ar putea aduce împotriva îndatoririi de a ocroti pe orfanii de războiu, este lipsa materială în care ne sbatem cu toții. Pri­vită însă prin prisma autentic creștină, această situație nu ne scoate de loc de sub imperativul poruncii milei cre­știne. Pentru că a da din prisosul tău, nu-i adevărată milă creștină, ci-i cel mult generozitate; iar adevărata milă creștină este să dai rupând din stric­tul tău necesar, să jertfești cu ade­vărat. Așa încât, capacitatea noastră în această privință nu atârnă în primul rând de situația materială ci de pu­terea noastră de jertfă. Deci, și nici spiritul este hotârîtor și nu materia. Aparține vredniciei omului cali­­tatea în virtutea căreia trebue și poate să jertfească. Iar împlinirea poruncii milei creștine față de orfani aparține la vrednicia creștină a omului. Căci împlinirea și n­mplinirea acestei po­runci constitue unica condițiune a fericirii sau a osândei de veci la ju­decata obștească. Milostenia este pu­nerea în practică a tuturor faptelor bune, împlinirea tuturor poruncilor și datoriilor creștine, iar lipsa de îndu­rare — împietrirea inimii — este re­zumarea tuturor păcatelor. Să nu ne lăsăm seduși de nă­­l­dejdea deșartă că strădaniile actuale­­ ale omenirii de a promova o justă ordine socială a bunurilor, vor reuși să înlăture teza­ mizeria din lume și să asigure cond­ițuzii optime pentru ocrotirea orfanilor. Pentru că în ciuda tuturor eforturilor titanice ale organi­­zatorismului actual, mizeria va fi me­reu prezentă în lume, Mizeria și răz­boaiele — și cu ele necesitatea milei creștine — va exista până va fi răul în lume. Nici să nu zicem: Face Statul fon­d pentru ocrotirea orfanilor! Pen­­tru că aparatul Statului trebue să cal­culeze, să cruțe și să trieze ajutoarele sale după ceea ce e mai presant. Rolul preotului în acțiunea de ocrotire a orfanilor de războiu, este hotărîtor. La îndeplinirea conștiin­cioasă a respectivei îndatoriri, îl obligi în special: a) Chemarea lui de păstor de su­flete, de conducător al păstoriților săi spre mântuire și fericire. Ori, dându ne seama de rostul suprem al milei cre­știne: salvarea semenului, întinderea unei mâni de ajutor spre a nu cădea «între tâhari», adecă spre a nu se poticni în drumul care duce la ceruri, ci să-l străbată până la Dumnezeu, observăm că împlinirea respectivei în­datoriri echivalează cu împlinirea mi­siunii sale sacerdotale și îl așează în plină desfășurare a acestei misiuni. h) Calitatea lui de «părinte» al tuturor celor încredințați lui spre pă­­storire. Ocrotirea orfanilor de războiu este cel mai bun prilej pentru preot de a arăta că este cu adevărat «pă­storul cel bun, care «sufletul și-l pune pentru oile sale». Pentru a corespunde întru totul acestei îndatoriri, preotul trebue să păstreze mereu trează conștiința che­mării sale și să se identifice cu su­­fletul poporului, cu necazurile și cu Hașurile lui, în cazul acesta cu starea orfanilor. Atunci condiția esențială a luptei în această direcție, e dobândită și succesul ei este asigurat. CORNELII­ SÂRBU Comunicatul Ministerului Cultelor pentru Congresul preoțesc din 16 și 17 Octomvrie 1945 Aducem­ la cunoștința celor in­­­­teresați, că în vederea ținerii Con­­gresului General al Preoților și al tu­turor slujitorilor altarelor din întreaga Țară, în zilele de 16 și 17 Octomvrie a. c., s’au pus la dispoziție următoa­rele mijloace de transport: 1. Un vagon C. F. R. care pleacă din Timișoara, Duminecă, 14 Oct. c. orele 8‘£ 0 dimineața, mergând pe via Lugoj, Caransebeș, T. Severin, Cra­iova, Pitești, București. 2. Un vagon C F. R. care pleacă din Galați, Duminecă, 14 Oct. c. orele 21­40 direct București. 3. Un­ camion acoperit, care pleacă din Arad, Duminecă.. 14 Oct. c. orele 8 dimineața, pe via Radna, I­ia, Deva, Orăștie .... București. 4. Un camion acoperit, care pleacă din Cluj, Duminecă, 14 Oct. c. orele 12 din zi, pe via Turda, Aiud, Alba-Iulia, Sebeș .... București. 5. Un camion acoperit, care pleacă din Sibiu, Luni, 15. Oct. c. orele 8 dimineața, pe via Avrg, Fă­găraș, Șercaia .... București. 6. Un camion acoperit, care pleacă din Brașov, Luni, 15 Oct. c. orele 12 din zi, pe via Predeal, Si­naia .... București. 7. Un camion acoperit, care pleacă din Pitești, Luni, 15 Oct. c. orele 9 12 din zi, direct București. 8. Un camion­ acoperit, care pleacă din Craiova, Luni, 15 Oct. c. orele 9 dimineața, direct București. 9. Un camion acoperit, care pleacă din Iași, Dumineci, 14 Oct. c. orele 8 dimineața, direct București. 10. Un camion acoperit, care pleacă din Târgoviște, Luni, 15 Oct. c., orele 12 din zi, direct București. 11. Un camion acoperit, care pleacă din Ploești, Luni, 15 Oct. c., orele 14 din zi, direct București. Camioanele vor pleca de la pre­fecturile de județ. Cei cari n’ar putea folosi aceste mijloace de transport, vor găsi posi­bilități de venire cu trenul sau alt­ceva, prezentând biletele de cost la biroul congresului în București pentru a le fi returnate. PROGRAM: Deschiderea congresului se va face Marți, 16 Oct. — prima zi — în Parlament. Ora 9—9 30 Tedeum. Ora 10—13 deschiderea festivă a congresului.

Next