Telegraful Român, 1952 (Anul 100, nr. 1-8)
1952-01-01 / nr. 1-2
Ik. 1—2 Hotărirea Comitexului pentru decernarea Premiir Internaționale Stalin „Pentru întărirea păcii între popoare“ din 20 Decemvrie 1951 Premiile Internaționale Stalin „Pentru hitărirea păcii între popoare“ se decernează următorilor reprezentanți ai forțelor democratice din diferite țări, pentru contribuții deosebite la cauza menținerii și Mităririi păcii: 1. Go Moo, președintele Academiei de Științe a R. P. Chineze; 2. Pietro Nenni, deputat (Italia); 3. Ikuo Oyama, profesor, deputat (Japonia); 4. Monica Felton, fruntașă a vieții publice (Marea Britanie), (Germania); 5. Anna Seghers, scriitoare 6. Jorge Amado, scriitor (Brazilia). Președintele Comitet.: 1. V. Scobelț în Vicepreșed. Comitet.: L. Aragon (Franța) Membrii Comitetului: John Bernal (Marea Britanie), Pablo Neruda (Chili), Jan Demlowschi (R. Polonă), Mihail Sadoveanu (R P. Română), M. Andersen Nexö (Danemarca), A. A. Fadeev și I. G. Ehrenburg (URSS.) Autocefalia cehoslovacă Sămânța Ortodoxiei, aruncată înainte de un mileniu pe pământul cehoslovacilor de către sf. Apostoli Constantin și Metodie, a dat roade însoțite. Astfel ducând mai departe străduințele neobosite ale P. S. episcop mucenic Gorazd ( 1942), P. S. Exarh Elefterie a putut consolida •tratâta Biserica ortodoxă din Republica Cehoslovacă, încât Sanctitatea Sa Patriarhul Alexei al Moscovei s’a văzut în plăcuta situație de a putea aplica prevederile canonice ale can. 34 apostolic și 17 al sinodului IV ecumenic. în ziua de 1 Decemvrie 1951 el acordă exarhatului ortodox cehoslovac dreptul de autocefalie. La praznicul acesta, când „s’a născut a 14-a stea“ pe firmamentul ortodox, după cuvântul I. I. S. Mitropolit Nicolae din Krutița, au participat delegațiile chiriarhale ale Bsericii ortodoxe din Antiohia, Moscova, Georgia, România, Bulgaria, Polonia și Albania, aducând daruri și binecuvântări tinerei Biserici ortodoxe autocefale și primului ei Mitropolit, I. P. S. Mitropolit Elefterie, care a fost întronizat în mod solemn la 9 Decemvrie, în Catedrala sf. Ciril și Metodie din Praga, izvorînd din credința sinceră și bucurându-se de libertatea religioasă a unui regim de democrație populară, noua Biserică ortodoxă autocefală contribue din plin la străduința comună pentru pace între oameni și popoare. Prot. M. Șesan feles să-și slujească poporul gazeta „Telegraful Român“ — îndrumându-l spre cele mai înalte culmi ale culturii și civilizației fără a-și pierde specificul său național Desigur după 1918, „Telegraful Român“ a rămas foaie bisericească, iar acum este organul oficial al Arhiepiscopiei de Sibiu și Episcopiilor Cluj și Oradea (care în 1853 nu existau și ca jurisdicție aparțineau Sibiului). Totuși el continuă tradiția glorioasă începută în 3 ianuarie 1853, fiind alături de popor în lupta lui pentru o viață mai bună, pentru pace și progres. Și aceasta este cea mai potrivită aniversare: să contribui mai departe la progresul poporului român. Cu această hotărîre „Telegraful Român“ pășește în anul 100 al existenței sale, împlinindu-și funcția ce o are de a fi în slujba Bisericii și a progresului, în slujba lui Hristos și a păcii T. R. TELEGRAFUL ROMAN 3 IN SLUJBA CULTURII Nenumărate sunt dovezile și evidente mărturiile care grăiesc despre serviciile pe care le-a adus Biserica Ortodoxă Română fiilor săi și pe tărâmul culturii. Aportul ei întru promovarea culturii naționale este un fapt de necontestat. Uneori însă, sub aripile ei ocrotitoare, conștiința pentru propășirea unei culturi naționale — la care are drept fiecare popor — s’a deșteptat atât de viguros în sufletele unor fii duhovnicești, încât ecoul acestei deșteptări a stârnit adevărate „contracte“ și „legăminte“ de înfrățire, în jurul cărora s’au strâns mulțimi populare. Un asemenea „legământ“ generator de cultură s’a născut acum o sută de ani, când membrii comunităților bisericești „Sf. Nicolae“ și „Sf. Adormire“ din orașul Stalin și-au unit puterile pentru zidirea unui mic templu al culturii, un gimnaziu, în măsură să promoveze știința de carte în mijlocul poporului român. De fapt încă în 14/26 Sept. 1850 a survenit între reprezentanții celor două comunități bisericești un „contract“, având ca scop înființarea unui gimnaziu, pentru că ei recunosc „neapărată trebuință a unei educațiuni mai bune pentru tinerimea noastră și înaltul folos a unei lățiri mai ușoare a științelor“. Școala dorită s’a și deschis la 1 Octomvrie 1850, într’o casă cu chirie, cu întâia clasă gimnazială. La 1 Septemvrie 1851 între cele două comunități — adică parohii — se încheie însă un „legământ“, potrivit căruia ele „se îndatorează și se leagă între sine un solidum atât pentru vremea de acum cât și pentru tot viitorul din neam în neam, ca să zidească încăperi pentru școalele naționale române centrale de religie dreptcredincioasă răsăriteană din Brașov și totodată să îngrijească nu numai pentru ținerea lor în stare bună, ci și pentru necurmata adăugare și creștere a acelorași școale, atât în privința spirituală cât și materială. între cele 12 „condiții“ ale legământului care statornicesc organizarea și administrarea școalei, remarcăm „condiția“ a 3-a, întrucât învederează un spirit larg democratic și o concepție de generoasă umanitate. Iată ce spune acolo: „Școalele acestea naționale române centrale de religiune răsăriteană dreptcredincioasă din Brașov se zidesc, se înzestrează și se fondează din colecte și daruri, ce se adună dela binefăcătorii din sânul națiunii române, prin urmare ele au să fie deschise pentru toți fiii românilor, câți ar trage la dânsele; cu aceasta însă niciodată nu se socotesc închise pentru alte națiuni și confesiuni“. Minunata clădire în „minunata cetate“ sub poalele Tâmpei a fost terminată în anul 1854, prin dărnicia întregului popor, dar mai ales datorită jertfelniciei membrilor celor două comunități bisericești. Realizările ulterioare, constătătoare din înființarea tuturor claselor gimnaziale, sporirea cu școala reală și comercială, precum și lărgirea edificiului prin alte două aripi, au încununat opera săvârșită cu atâta zel de membrii celor două parohii. De bună seamă hotărîrea neclintită și capacitatea de jertfă a poporului dreptcredincios de la cele două biserici — Sf. Nicolae și Sf. Adormire — au fost pârga de aur a unei educații primite în sânul Bisericii, care s-a dovedit mereu alături de popor și a poporului. Conducătorii destinelor Bisericii ortodoxe ardelene din acele vremuri au fost și ei prezenți în mijlocul acestor eforturi de zidire a unui templu al culturii, susținând cu căldură până la identificare cu totul, măreața omintire obștească pentru înflorirea culturii naționale. Fapta lor îi înscrie între promotorii culturii naționale, iar solidaritatea celor două parohii constitue un exemplu minunat. S’a verificat încodată axioma care spune că unirea face puterea. Cu atât mai mult când la temelia unei uniri stă un PROGRAMA cu subiectele catehezelor și cântărilor religioase CICLUL I I. Tema. Despre mântuire.Setea generală de mântuire nu se poate potoli decât numai prin apropierea omului de Dumnezeu care este izvorul vieții, fericirii și dreptății. Numai creștinul are această apropiere de Dumnezeu. Cântarea: „Doamne mântuește pe cei binecredincioși...“. 2 Tema: Despre numele de creștin.Originea, înțelesul, cinstea cu care trebue purtat, dobândirea prin Botez). Cântarea: Mărire... Și acum... Antifonul 1 din Liturghier. 3. Tema: Despre Sfânta Cruce. (Ca mărturisire a dreptei credințe, ca semn al creștinului, ca mărturisire a lui Hristos și al Sf. Treimi. Semn al credinței în jertfa mântuitoare a lui Hristos). Cântarea: „Mântuiește Doamne poporul Tău*, glas 1. 4. Tema: Semnul Sfintei Cruci. (Cum se face închinarea, plecarea genunchilor și când trebue făcută. Foloasele însemnării cu Sf. Cruce. Cinstirea Sf. Cruci cu viața curată). Cântarea: „Crucii Tale ne închinăm Hristoase...“. 5 Tema: Despre izvoarele credinței: Sf. Scriptură și Sf. Tradiție în general. (în Biserică ele se află în Evanghelie, Apostol, cărțile de slujbă, Simbolul credinței și practicile religioase). Cântarea: „Cu adevărat mare este taina creștinătății...“. 6. Sf Scriptură a Vechiului Testament. (Scrisă de oameni insuflați de Dumnezeu, Cărțile și cuprinsul general, îndeosebi cărțile proorocilor și Psaltirea). Cântarea: „Cu adevărat mare este taina...“ (continuare). 7. Tema: Principalele descoperiri despre Dumnezeu, lume și om. (Crearea lumii, omului, căderea în păcat). Cântarea: „Cu noi este Dumnezeu...“. 8 Tema: Principalele descoperiri despre pregătirea mântuirii. (Făgăduința unui Mântuitor. Fac. III, 15. Patriarhii, proorocii). Cântarea: Antifonul II „Unul e născut...“. 9. Tema: Noul Testament. (Ce este, ce conține, izvorul principal pentru viața și minunile Domnului Iisus Hristos și ale Sf. Apostoli). Cântarea : „Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului...“ (Liturghier). 10. Tema: Sf. Tradiție. (Originea, păstrarea, cuprinsul, legătura cu Sf. Scriptură). Cântarea: „Sfinților mucenici care bine v’ați nevoit...“ (Podobie). II. Tema : Despre sfânta Biserică. (Așezământul întemeiat pentru păstrarea și propoveduirea dreptei învățături, pentru sfințirea oamenilor și conducerea lor la mântuire. Ierarhia bisericească și sinoadele). Cântarea: „Bine ești cuvântat Hristoase Dumnezeul nostru“ (prima parte). 12. Tema: Izvoarele Tradiției. (Defini(Continuare în pag. 4-a) gând bun și când pentru realizarea acestui gând există pe lângă voință, consecvență și spirit de jertfă. Atunci lucrurile merg pe calea înfăptuirilor bune și a progresului. Pentru aceste pricini cade se să ne amintim cu recunoștință de „legământul“ de unire de acum 100 de ani a celor două comunități bisericești, datorită căruia a fost posibilă durarea unei instituții școlare atât de necesară pentru poporul însetat după știință de carte și totodată înscrierea unei pagini luminoase în istoria culturii noastre naționale. Preot Dr. Iuliu Ișa