Telegraful Român, 1961 (Anul 109, nr. 1-48)
1961-01-01 / nr. 1-2
ANUL 109 Sibiu, 1 ianuarie 1961 FOAIE RELIGIOASA EDITATĂ DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXA ROMINA DE ALBA IULIA ŞI SIBIU CREŢUL INSERŢIUNILOR: Ut. i:m* bO Dani pentru odata; dacă, se publica de mai multe ori se dă rabat corespunzător. Inserţiunile se adresează ADMINISTRAŢIEI Telegrafului Roman. Sibiu, strada 1 Mai nr. 35 ARTICOLELE ŞI CORESPONDENŢA mi adresează REDACŢIEI Telegrafului Romin, Sibiu, fax. 1 Mai 35. — Articolele nepublicate nu înapoiază. — Scrisorile nefrancate se refuză. ABONAMENTUL: Pe un an : 24 lei pe 1 luni: 12 lei Pe 3 luni: 6 lei 30 Decembrie La 30 Decembrie sărbătorim 13 ani de la proclamarea Republicii Populare Române, eveniment de seamă în viaţa poporului nostru. Republica Populară este statul oamenilor muncii, poporul muncitor fiind stăpîn pe soarta sa şi făurindu-şi prin muncă o viaţă îmbelşugată şi luminată. Privind peste marile progrese realizate în aceşti ani de stăpînire populară, oamenii muncii sînt mîndri de avîntul poporului şi ţării noastre, şi însufleţiţi de perspectivele măreţe ale sesenatului şi ale planului de perspectivă de 15 ani, ei muncesc cu mai mult spor şi entuziasm, că muncesc pentru fericirea lor şi a copiilor lor. Industria naţională a crescut într-un ritm accelerat. Producţia ei depăşeşte de cinci ori volumul producţiei industriale de dinainte de război, iar în anul 1965 producţia industriei noastre va fi de peste două ori mai mare ca în 1959, de circa zece ori mai mare ca în 1938. Au luat o mare dezvoltare industria siderurgică, industria constructoare de maşini, industria energetică, chimică şi a petrolului. Producem maşini-unelte felurite, tractoare, combine şi alte maşini agricole, mijloace de transport, utilaj electric, etc. Produsele noastre sînt apreciate şi pe piaţa internaţională, fiind căutate în toate ţările lumii. Agricultura, care s-a dezvoltat pe calea socialismului, a fost înzestrată cu peste 60.000 tractoare, iar pînă la sfîrşitul anului 1965 ea va fi complet mecanizată, dispunînd de circa 150.000 tractoare, precum şi de toate celelalte maşini necesare agriculturii moderne. Munca în comun pe tarlale întinse, cu mijloace mecanizate şi după metode agrotehnice avansate a adus schimbări mari în viaţa satelor şi a ţăranilor muncitori. Nivelul de trai, material şi cultural, s-a ridicat continuu şi satele devin orăşele. Ca urmare a dezvoltării economiei, venitul naţional este de 2,7 ori mai mare ca în 1938; pînă în anul 1965 va creşte de aproximativ patru ori şi jumătate în comparaţie cu 1938. Puterea de cumpărare a populaţiei s-a dublat, iar consumul a crescut de 2—3 ori faţă de anul 1938. S-a dezvoltat învăţămîntul elementar, mediu şi superior. Gratuitatea învăţămîntului (din anul acesta toţi elevii din cl. I—VII au primit toate cărţile gratuit), dezvoltarea reţelei şcolare, fac învăţămîntul de toate gradele accesibil tuturor copiilor şi tinerilor. Nivelul cultural al întregului popor s-a ridicat mereu. Cartea, arta, cinematograful.. .cultura pătrunde în toate colţurile ţării. A crescut prestigiul ţării noastre pe plan internaţional. Guvernul nostru, exprimînd voinţa de pace a poporului, duce o politică de pace, de colaborare cu celelalte ţări. La a 15-a sesiune a O.N.U., glasul poporului român a răsunat cu putere prin cuvîntul d. Gh. Gheorghiu-Dej, conducătorul iubit al poporului, susţinînd — alături de Uniunea Sovietică, de ţările socialiste şi de alte ţări iubitoare de pace — dezarmarea generală şi completă şi lichidarea ruşinosului regim colonial. La a 13-a aniversare a Republicii noastre, poporul nostru, cu ajutorul frăţesc şi multilateral al Uniunii Sovietice, în solidaritate cu toate popoarele socialiste, păşeşte înainte spre viitorul de pace, belşug şi fericire. Biserica noastră este alături de popor în munca lui pentru viaţa cea nouă şi în lupta lui pentru pace. Slujitorii Bisericii şi credincioşii îşi aduc contribuţia lor la viitorul luminos al poporului. T. r. 2M A Lev Nicolaevici - 1828 Ligio - Tolstoi, încă în viaţă,Land, a fost recunoscut ca scriitor de importanţă mondială. La 7 noiembrie 1910 murea, în mica şi îndepărtata gară Astapovo, Lev Nicolaevici Tolstoi, unul din cei mai mari scriitori ruşi, acela care a scris Război şi Pace, Ana Karenina, Cazacii, etc. Aceasta este vestea care, cu iuţeala fulgerului, s-a răspîndit în toate părţile globului pămîntesc. Renumele lui a crescut măreţ şi după moarte. Opera marelui scriitor rus Lev N. Tolstoi este cunoscuta şi iubită de întreaga omenire iubitoare de arta şi frumos. Impresia pe care a produs-o in epoca sa, precum şi răsunetul de care s-a bucurat opera lui, l-au situat încă din timpul vieţii pe cele mai înalte culmi ale literaturii mondiale. Gorki scria: „El ne-a povestit despre viaţa rusească aproape tot atît cu întreaga noastră literatură de pînă la el”. La vreo 200 km Sud de Moscova, în apropierea orașului Tuia se află un vechi conac boieresc nu prea mare, al cărui nume e cunoscut de oamenii de cultură din toată lumea. Este conacul din Iasnaia Poliana, unde s-a născut, a trăit și a creat unul dintre marile genii ale omenirii — Lev N. Tolstoi. Tolstoi s-a născut la 28 august 1828. El se trage dintr-o familie de nobili de viță veche. Tatăl său, contele Nicolai Ilici Tolstoi care luase parte la războiul din 1812 s-a căsătorit în anul 1822 cu prințesa Maria Nicolaevna Volconscaia, o femeie bogată. Printre domeniile aduse de Volconscaia ca zestre soţului ei, se numără şi Iasnaia Poliana. Conacul de pe moşie fusese construit încă la sfîrşitul veacului al XVlII-lea de bunicul dinspre mamă al scriitorului prinţul Nicolai Volconschi. Moşia avea o poziţie frumoasă, mărginindu-se cu o pădure deasă. Aici a fost ridicat şi conacul într-o poiană în pantă uşoară care în zilele însorite se desprindea ca o pată luminoasă pe verdele întunecat al codrului (de aici şi denumirea: Iasnaia Poliana, în traducere: poiana luminoasă). Cele două turnuri albe de piatră aşezate la intrarea proprietăţii, aleile şi tufişurile dese ale bătrinului parc, serele, eleşteele şi casa mare boierească, cu două aripi — iată aspectul general al acestui „cuib de nobilit’ pe vremea citul s-a născut Tolstoi. Dincolo de poarta parcului, drept în faţa conacului, începea satul cu izbele ţărăneşti, acoperite cu paie, apoi ogoare, crînguri şi din nou alte sate. Era Rusia ţărănească de atunci, revărsîndu-se pe nemăsuratele ei întinderi. Lev Nicolaevici a fost cel de-al patrulea fiu al familiei Tolstoi. Mama lui Lev era o femeie talentată, avea un dezvoltat gust artistic şi cunoştea patru limbi străine. A murit cînd fiul ei, Lev, împlinise abia un an şi jumătate. In urmă educaţia copiilor a trecut în sarcina unei rude a familiei Tolstoi, T. A. Ergolscaia, o femeie simţitoare şi blîndă, şi o admirabilă educatoare. Lev era convins că T. A. Ergolscaia a fost aceea care l-a învăţat să simtă „desfătarea spirituală a iubirii“ şi care, cu întreaga ei fiinţă i-a sădit în suflet dragostea de oameni. Tolstoi a căpătat în copilărie educaţia tipică a familiilor de nobili bogaţi — educaţie din care erau nelipsiţi dascălii străini. Dar, micuţ Hova şi cei trei fraţi ai săipetreceau mult timp în mijlocul naturii, în pădurea şi parcul din jurul conacului, aceşti părtaşi muţi ai jocurilor lor pasionate şi martori ai mîhnirilor şi bucuriilor lor copilăreşti. In zilele acestei copilării senine şi gingaşe, pline de poezie, de dragoste şi mister, frăţiorii hoinăreau prin aleile umbroase ale parcului, în căutarea făcătorului de minuni „beţişor verde”, care trebuia să dezvăluie taina fericirii tuturor oamenilor. Crescind într-o atît de strînsă legătură cu natura, Tolstoi s-a obişnuit de copil să desluşească cu multă sensibilitate toate culorile ei şi schimbările la care era supusă, a învăţat să înţeleagă graiul frunzelor şi să simtă iarba încolţind. El a îndrăgit profund natura rusă şi simţămîntul acesta nu l-a părăsit tot restul vieţii. Traiul la ţară i-a dat lui Lev Nicolaevici prilejul sa cunoască îndeaproape şi ţărănimea. In mintea copilului, înzestrat cu un viu spirit de om(Continuare în pag. 2) Nr. 1—2