Telegraful Român, 1974 (Anul 122, nr. 1-48)

1974-01-15 / nr. 3-4

ANUL 122 s:. PREŢUL INSERŢIUNILOR: Un cm2 60 bani pentru o dată; dacă se publică de mai multe ori se dă rabat corespunzător. BIBLIOTECA „ASTa î SIBIU jjj Sibiu, AN I­ 15 ianuarie 1974 Nr. 3—4 FOAIE RELIGIOASĂ EDITATĂ DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXA ROMÂNĂ DE ALBA-IULIA ŞI SIBIU ARTICOLELE ŞI CORESPONDENŢA se adresează REDACŢIEI Telegrafului Român, Sibiu, str. 1 Mai nr. 35.­­ Articolele nepublicate nu se înapoiază. ABONAMENTUL: Pe un an : 25 lei Cont nr. 49.8.01 Liturghia este viaţa cu Hristos Viaţa şi activitatea Mîntuitorului este o minune. Fără această însuşire nimeni nu poate înţelege chipul şi lucrarea lui Hristos. Minune a fost naşterea Sa în peştera Betlee­­mului, minune propovăduirea Sa, minune faptele Sale, minune zămislită din iubire de oameni pa­tima Sa cea de bună voie, minune a minunilor învierea Sa cea de a treia zi din mormînt. Cît timp a trăit în lume Domnul nostru Iisus Hristos a împlinit trei misiuni pentru mîntuirea neamului omenesc: misiunea învăţătorească sau profetică, misiunea împărătească şi misiunea ar­hierească. Ca profet şi învăţător El ne-a lăsat învăţătura Sa, Evanghelia iubirii de Dumnezeu şi a iubirii de oameni. Ca împărat, Domnul nostru Iisus Hristos s-a arătat biruitor asupra păcatului şi asupra morţii şi a întemeiat împărăţia lui Dumnezeu, care este, după cuvintele Ap. Pavel: „dreptate şi pace în Duhul Sfînt“. Ca arhiereu, Mîntuitorul a înlocuit legămîntul şi jertfa de animale a celor vechi, cu un legămînt nou, întemeiat pe jertfa Sa proprie. Prin jertfa de bună voie de pe cruce Iisus şi-a arătat nu nu­mai iubirea Sa dumnezeiască faţă de cei ce erau în robia păcatului, ci şi solidaritatea Sa cu ei în cea mai grea încercare a vieţii. Proorocul Isaia prevesteşte că Iisus „va îndrepta pe mulţi şi fărădelegile lor le va lua asupra­ şi... şi pentru cei păcătoşi şi-a dat viaţa" (Is. 53, 11—12)­ El a murit în locul nostru, aceasta este marea minune care s-a petrecut pe Golgota, în Vinerea Mare. Prin Sf. Liturghie, Iisus continuă, mai ales, mi­siunea Sa arhierească. Drept aceea vom încerca să arătăm în cele ce urmează: Ce este liturghia ? Care este minu­nea şi taina ei? Ce lucrare duhovnicească se să­vârşeşte în cuprinsul ei? Negreşit răspunsul la această întrebare l-au dat înainte de noi, mulţimea de credincioşi, care de la începutul creştinismului iau parte, cu evlavie de­osebită, la săvârşirea acestei dumnezeieşti slujbe. Ei mărturisesc prin prezenţa lor că Liturghia este o arteră principală prin care se comunică vieţii însuşi Hristos. Ea este lucrarea de obşte — aşa după cum arată numirea ei — în care pe aripile rugăciunii se înalţă sufletele spre Dum­nezeu şi în care Hristos se jertfeşte în mod tainic şi ni se împărtăşeşte prin Sf. Cuminecătură. Ea este slujba de laudă, de mulţumită şi de ce­rere pe care o aduce Biserica lui Dumnezeu. Unii credincioşi, obişnuiţi să judece lucrurile numai după înfăţişarea lor exterioară, socotesc Li­turghia numai ca suma unor rugăciuni, rostite sau cîntate, însoţite de acţiuni şi gesturi puţin înţe­lese. Pentru asemenea credincioşi Liturghia e o clădire în care fiecare umblă sau stă după voie. Participarea la Sf. Liturghie poate fi pentru ei obositoare, sau chiar supărătoare. Dar Liturghia nu are numai o parte văzută. Cântările, rugăciunile şi acţiunile văzute sînt nu­mai veşmîntul ei, numai trupul ei, în afară de acestea şi mai presus de ele, Liturghia are o parte nevăzută, pe care nu o vede ochiul, ci o simte credinţa. „Liturghia e viaţă, acţiune, prin care trăieşte, luptă şi biruie în suflet Hristos, căpetenia întregului trup tainic al lui Hristos", în decursul săvârşirii ei „se petrece un neîncetat schimb de viaţă divin-umană, schimb mijlocit în chip tainic de Mîntuitorul. Liturghia reprezintă, deci, o viaţă ce trăieşte în veci, o jertfă neîncetat activă, legată nedespărţit de persoana Mântuito­rului“ (Pr. P. Vintilescu, Funcţiunea catehetică a Liturghiei, în „Studii Teologice" nr. 1—2, 1949). Ea aduce şi poartă peste vremi pe Hristos în inima credincioşilor şi ne îndreaptă privirea spre eternitate, faţă de care şi vremea noastră şi ori­care alta este un prezent. Sufletul Liturghiei este jertfa nesîngeroasă a Mîntuitorului pentru mîntuirea tuturor celor ce se împărtăşesc din darurile ei şi cu frică de Dumne­zeu, cu credinţă şi dragoste. Ea este prelungirea în timp şi spaţiu a jertfei de pe Golgota. Este „Crucea lui Hristos la dispoziţia sufletelor din toate ţările şi de-a lungul veacurilor", cum zice cineva, în copilăria noastră ardea în noi dorul să atin­gem cu palma cerul, care ni se părea că se îm­preună cu pământul la orizont. Pentru împlinirea acestei dorinţi alergam de pe un deal pe altul. Dar ajunşi acolo, cerul ni se părea mai departe şi orizontul mai mare. Ceea ce în chip fizic nu se putea împlini din dorinţa sufletului nostru după Dumnezeu se împlineşte în chip duhovnicesc şi tainic în Sfînta Liturghie. Ea este lucrarea în care îngerii şi cu credincioşii stau împreună şi se roagă, cele cereşti cu cele pământeşti împreună se bucură; omul se înalţă la Dumnezeu şi Dumnezeu vine la om, ca să-i sfinţească viaţa. Gîndind la această taină a creştinătăţii care s-a arătat mai întîi în peştera Betleemului, după aceea pe cruce şi se continuă neîncetat în Sf. Liturghie, Sf. Ap. Pavel a exclamat: „O­e adîn­­cul înţelepciunii lui Dumnezeu." Mare a fost iubirea lui Dumnezeu cînd a trimis pe Unul născut Fiul Său în lume şi a primit trup asemenea nouă, afară de păcat; covârşitoare a fost ea cînd s-a arătat „Fiul Omului" răstignit pe cruce; dar neajunsă şi negrăită este această iubire cînd din ea s-a zămislit jertfa continuă şi tainică a Fiului lui Dumnezeu în Sfînta Litur­ghie-După învăţătura noastră ortodoxă, Biserica este în chip tainic Trupul lui Hristos, prelungit peste veacuri, iar Liturghia este prelungirea jertfei de pe Golgota. între jertfa văzută şi sîngeroasă de pe Golgota şi între cea tainică din Sf. Liturghie nu este o deosebire esenţială. Unul şi acelaşi Hristos se jertfeşte în amîndouă, numai că în una în chip văzut, în alta nevăzut, în una în chip dureros în alta fără durere. Şi una şi alta este „o ardere de tot", pe care o aduce Fiul lui Dumnezeu pen­tru mîntuirea lumii. Aşa precum dintr-un foc viu şi văzut se continuă o ardere nevăzută, lentă, precum dintr-un izvor porneşte în albia rîului stropi din aceeaşi apă şi se duc în lungul şi latul lumii, tot astfel din jertfa de pe Golgota a pornit rîul cel mare şi binefăcător al jertfei euharistice şi din­­ stropii ei de har se împărtăşesc toţi credin­cioşii. Astfel Liturghia asigură credincioşilor din toate timpurile şi locurile comunicarea cu Dumnezeu. „în Iisus Hristos nu e nimic mai măreţ decît jertfa de pe Golgota", iar din aceasta, am putea adăuga noi, Liturghia este forma cea mai desă­vârşită de prezenţă a lui Hristos în lume. De bună seamă că sufletul se poate întâlni cu Hristos pe multe căi, Hristos e prezent în univers. Dar prezenţa Sa cea mai desăvârşită şi reală este în Sf. Liturghie, în care El se jertfeşte din nesfârşită iubire pentru oameni şi li se dă ca „pîine cerească" (Continuare in pag. 2) „In duhul înfrăţirii şi al dragostei” In 6 iunie 1973 s-au împlinit douăzeci şi cinci de ani de la întronizarea Prea Fericitului Părinte Patriarh Justinian ca hit îistătător al Bisericii Ortodoxe Române. Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă a pus, cu acest prilej, la îndemîna cititorilor un nou volum din ciclul „Apostolat Social", al unsprezecelea, în semn de omagiu adus întîistătătorului Bisericii Ortodoxe Române. Intitulat „în duhul înfrăţirii şi al dragostei", volumul înmănunchiază cuvîntări, articole, pasto­rale şi scrisori ironice, rostite sau scrise de Prea Fericitul Părinte Patriarh Justinian în intervalul de la sărbătorirea împlinirii vîrstei de 70 de ani (22 februarie 1971) şi pînă în preajma aniversării unui sfert de veac de la întronizarea ca Patriarh (6 iunie 1973). Volumul conţine 302 pagini şi înmănunchiază 79 de titluri. în acest volum se dă mărturie despre contri­buţia Bisericii Ortodoxe Române la lucrarea de întărire a unităţii inter­ortodoxe, la opera de cola­borare cu toate cultele religioase din ţară, la con­solidarea unităţii noastre religioase, se fixează poziţia Bisericii Ortodoxe Române în promovarea acţiunilor şi a colaborării între oamenii din în­treaga lume, pentru statornicirea unui climat de pace, înfrăţire şi progres social etc. Readucînd în actualitate principiile de viaţă ale învăţăturii creştine, Injustătătorul Bisericii noas­tre îşi deschide larg sufletul pentru idealurile credincioşilor, pentru ca aceştia să se dăruiască cît mai deplin vieţii noi din Patria noastră şi pro­movării şi propăşirii materiale şi spirituale a tu­turor oamenilor. Nu există acţiune a credinciosului, nu există aspect al vieţii pe care să nu le stimuleze Prea Fericitul Patriarh Justinian. Pentru sprijinirea ma­rilor năzuinţe ale poporului, nostru şi ale lumii întregi, Prea Fericitul rosteşte cuvîntări, scrie, îndrumă, face chemări la colaborare. Pentru un ecumenism larg, şi rodnic îşi deschide sufletul spre contacte cu toate Bisericile. Propovăduieşte cu statornicie dreapta credinţă şi o duce mai de­parte, cu nădejdi sporite. Bun cetăţean al Patriei şi în fruntea bunilor fii ai Bisericii, a fost şi este unit dintru început în aceeaşi credinţă întreagă şi curată ortodoxă şi devine izvor de bucurie şi de dragoste pentru pacea, munca, binele şi iubirea de Patrie. Volumul al XI-lea din „Apostolatul social“ constituie un adevărat eveniment pentru slujitorii idealurilor umane şi un smerit şi respectuos oma­giu cu prilejul aniversării unui sfert de veac de la întronizarea ca Patriarh. Volumul nu este numai o carte de pilde pentru cler, ci poate servi şi ca îndrumător pentru cre­dincioşi. Chemarea făcută credincioşilor, în timpul vizitei la Oradea, în 1971, precum şi în Pasto­ralele trimise credincioşilor din Arhiepiscopia Bucureştilor, cu prilejul diferitelor praznice, sau articolul „Lingă inima ţării“ (p. 139), sunt o do­vadă evidentă în privinţa aceasta. Cele mai importante momente din activitatea Prea Fericitului Patriarh sunt documentate prin ilustraţii. Astfel este vizita făcută în Etiopia şi în Grecia, vizita făcută la Moscova, cu prilejul alegerii noului patriarh al Moscovei şi a toată Rusia, Pimen, vizita făcută la Sofia la întroni­zarea Prea Fericitului Patriarh Maxim, la sfinţirea bisericii din Rozavlea, Eparhia Clujului, la Curtea de Argeş, la Episcopia din R. Vîlcea. (Continuare în pag. 2)

Next