Telegraful Român, 1976 (Anul 124, nr. 1-48)

1976-01-15 / nr. 3-4

ANUL 124 Sibiu, 15 ianuarie 1976 Nr. 3—4 Telegraful Român FOAIE RELIGIOASĂ EDITATA DE ARHIEPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNA DE ALBA IULIA ŞI SIBIU PREŢUL INSERŢIUNILOR: Un cm2 60 bani pentru o dată; dacă se publică de mai multe ori se dă rabat corespunzător. ARTICOLELE ŞI CORESPONDENŢA se adresează REDACȚIEI Telegrafului Român, Sibiu, str. 1 Mai nr. 35.­­ Articolele nepublicate nu se înapoiază. ABONAMENTUL: Pe un an: 25 lei Cont nr. 45.10.4.09.2 Unirea Principatelor Române (1859) Jubileul unei vechi vetre de cultură românească O salutare României*) Te salutez, sîntă României te salutez, o, ţară! o, pămînte! ce porţi comori de virtute şi de ade­văr! Românie! Scumpă Românie! mărit a fost numele tău între popoare şi între naţiunile lumii, şi mărit­are să fie. Frumoasă ai fost şi frumoasă eşti, scumpă Românie, şi strălucită vei fi. Soarele tău nu va apune, zilele tale nu se vor pleca şi tu, mai tînără decît aurora, vei sta la orizontul lumei, ca să desfătezi, ca să luminezi şi ca să susţii pe fraţii tăi (...). Frumoasă ai fost şi frumoasă eşti şi acum. Atmosfera ta cea curată, este amestecată cu mii de felurimi de balsamuri mirositoare, ce transportă inimile în simţăminte de o fericire divină. Frumoasă, sîntă şi scumpă Românie! Acuma însă vei fi şi mai strălucită, mai mult decît aurul şi argintul (. . .) căci soarele tău a răsărit, mirele tău a venit. Salutez mîntuirea ta care a venit, căci, de acum, cred că întunericul şi viţiul din ori­zontul tău vor fugi, fantasmele şi nălucirile înspăi­­mîntătoare vor peri, şi fiii tăi, încîntaţi de fericire, vor face să salte de bucurie chiar munţii tăi cei înalţi, chiar codrii cei pururi verzi, dumbrăvile tale cele umbroase şi silvele tale cele strămutate. Vor face să răsune luncile, să răsune văile şi adîncurile, de buciumele lor cele răsfăţătoare. Vor face să vuiască rîurile tale, vuiete de plăcere şi de desfătare (...). Strălucită vei fi, scumpă Româ­nie, căci în sinul tău bate astăzi numai o singură inimă. Toate inimile fiilor tăi nu sînt decît una şi aceeaşi inimă; soarele ce o încălzeşte şi cel aşteptat, a venit (...). De cîte ori fiii tăi cei frumoşi s-au sacrificat pentru apărarea ta, de cîte ori ei au riscat totul pentru întregirea ta, pentru paza ta, pentru onoarea ta şi pentru drepturile tale, de atîtea ori aceşti bravi fii ai tăi, demni de tine, au încununat fruntea ta cea senină şi tîmplele tale cele înălbite. Onoare dar lor şi onoare ţie, scumpă Românie (...). Cînd, în 1857, aleşii tăi fii au cerut unirea ta, fiinţa ta, dreptul tău, res­pectul tău şi repausul tău, atunci iarăşi nu au făcut decit o cunună de onoare pentru tine şi onoarea ta este onoarea lor. A perit ca fumul toată întristarea, s-au topit vrăşmaşii ca ceara în faţa luminei tale, i-a mistuit focul luminii tale. Grosul întunericului şi ruşinoasa noapte de frică au fugit. Negurile cele dese şi norii cei posomoriţi, cutremuraţi s-au împrăştiat căci ora ta bate, ziua ta a sosit, soarele tău a răsărit şi mirele tău a venit. Cît îţi şade de bine cununa de onoare ce ţi-a împletit-o patriotismul fiilor tăi (...). Scumpă Românie îmbracă-ţi vestmintele domneşti ale părinţilor tăi, chiamă, adună pe fiii tăi din toate laturile pămîntului, încununează-ţi feţele tale cu flori vii de ale Carpaţilor şi să se desfete cu toţi de fericirea ta şi de mirele tău (...). Poporule, joacă hora Unirei­ Române, şi cu toţi strigaţi în transportul răsfăţului vostru: Vivat România una şi autonomă!“ S-au împlinit, în luna noiembrie 1975, 125 de ani „de cînd Andreiu Şaguna, unul din înflăcăraţii conducători ai luptei pentru eliberarea naţională de la cumpăna veacului al XIX-lea, care, alături de alţi patrioţi inimoşi, a pus“ bazele liceului din Braşov, „care multă vreme i-a purtat numele“, cum potrivit încrestează rev. Contemporanul, nr. 47, din 21 noiembrie 1975. Acest jubileu al acestei vechi vetre de cultură românească din Şcheii Braşovului ne oferă potrivit prilej de a arunca o scurtă privire asupra filelor sale de început, această ctitorie însemnînd nu numai un act de mare curaj, ci şi unul de dragoste fierbinte faţă de poporul oprimat de stăpînirile străine din acel timp. Se ştie că la punctul 13 de pe lista revendicări­lor românilor transilvăneni, adunaţi în 1848 pe Cîmpia Libertăţii din Blaj, se arăta că „naţiunea română cere înfiinţarea şcolilor române pe la toate satele şi oraşele,,problemă pe care, alături de multe altele care ţinteau ridicarea populaţiei româ­neşti din Transilvania, mitropolitul Andreiu Şaguna de pildă a urmărit-o cu tenacitate, fapt concretizat în cele peste 800 şcoli primare con­fesionale care fiinţau la sfîrşitul arhipăstoririi sale, dintre care peste jumătate înfiinţate de el, încă în primăvara anului 1850, marele mitro­polit de la Sibiu cerea pe seama românilor din Transilvania şi 6 gimnazii mari. într-un astfel de context istoric s-a născut „Liceul Andreiu Şaguna“ din Braşov. Problema deschiderii unui gimnaziu, „în care să se adune toţi tinerii români“, era pusă cu nădejde de inimosul protopop al Braşovului Ioan Popazu, în şedinţa consiliului parohial al bisericii Sf. Nicolae, ţinută în 19 aprilie 1850, motivînd-o în cuvinte ca acestea: „Singura garanţie a tuturor drepturilor naţionale sunt şi vor fi bărbaţii naţiunii române, credincioşi, desăvîrşiţi prin şcoli şi înzes­traţi cu ştiinţe sociale, care numai în şcoli se pot forma după lipsele ei.“ Răspunzînd, cu nr. 796/1850, actelor întocmite de organele celor două parohii braşovene: Sf. Nicolae şi Braşov-cetate, susţinătoarele viitorului gimnaziu, între reprezentanţii acestora întîlnind pe arhid. I. Barac, Gh. Bariţiu, Iacob Mureşeanu ş. a., mitropolitul Andreiu Şaguna scria: „Cu mîn­­gîiere am văzut din hîrtiile mie aşternute prin dl prof. Ioan Popazu propusul cel nobil al Dom­niilor voastre de a ridica din fondurile bisericilor, ai căror reprezentanţi sînteţi Dvs., şi din ajutoarele unor bărbaţi insuflaţi de un zel fierbinte pentru binele şi înaintarea tinerimei noastre, un gimnaziu român. Deci eu, împărtăşind arhiereasca-mi bine­­cuvîntare acestei întreprinderi mari, care dea Dum­nezeu să fie încoronată de cel mai bun sfîrşit, vă promit şi din parte-mi tot ajutorul şi sprijineala, cît îmi va fi cu putinţă.“ în toamna anului 1850 noul gimnaziu românesc din Braşov îşi începea cursurile în „aripa dreaptă a caselor Băcanului“, avînd la conducere pe prof. Gavril Munteanu, care funcţionase la seminariile teologice din Buzău şi Rîmnic, iar între primii elevi pe Ioan Meşotă, Titu Maiorescu ş. a. Cei ce i-au dat viaţă au ţinut să-i sublinieze caracterul de „gimnaziu naţional românesc pravo­slavnic (ortodox)“, întrucît „tăria în credinţa reli­gioasă a braşovenilor este cunoscută şi vestită din veacuri, pe care nici cele mai înfricoşate ispite nu au putut-o clăti“. Această „întreprindere mare", cum pe drept a numit Şaguna acţiunea românilor braşoveni, avea să dea un examen strălucit în 17 septembrie 1851, cînd s-a pus, de către mitropolitul de la Sibiu, piatra fundamentală a impunătoarei con­strucţii a liceului, ridicată după planurile arhit. Şt. Emilian, mult lărgite, la insistenţa prot. I. Popazu, faţă de planurile iniţiale, local care stă pînă astăzi ca un străjer maiestuos la poarta de intrare a Scheiului. Prezenţa mitropolitului Andreiu Şaguna la punerea pietrei fundamentale a acestui „locaş al ştiinţei şi al virtuţii", ceea ce aflăm pe frontispiciul său pînă astăzi — cu care prilej, după serviciul divin, a rostit o avîntată cuvîntare — a avut un efect neînchipuit de mare, nu numai pen­tru românii Braşovului, ci şi pentru celelalte naţio­nalităţi, incit pictorul şi profesorul de desen de la şcoala reală săsească, Friedrich Giesel, care l-a văzut pe Şaguna slujind şi vorbind, i-a zugrăvit portretul, pe care l-a dăruit apoi gimnaziului român „ca amintire pentru posteritate de acest bărbat deosebit de mare", cum însuşi l-a carac­terizat. Se cuvine să reţinem că mitropolitul Andreiu Şaguna a purtat, în continuare, o grijă deosebită Liceului braşovean între altele cumpărînd din banii săi casă pentru director şi asistînd aproape an de an la examenele de bacalaureat. Au trecut de atunci 125 ani, timp în care Liceul din Braşov, ale cărui începuturi le-am schi­ţat în cele de mai sus, a adus imense servicii poporului român, obştei în slujba căreia a fost pus. Profesorul patriot Ilie Cristea scria, în 1925, la jubileul de 75 ani: „Liceul Andreiu Şaguna n-are nevoie de contribuţia generoasă a fanteziei pentru a-şi arăta meritele, căci rezultatul muncii sale de 75 ani s-a concretizat în fiinţa statului român de astăzi, fiind unul din factorii creatori ai acestuia," în prezenţa multor absolvenţi mai vechi şi mai noi, precum şi a actualilor elevi ai Liceului, într-o atmosferă de înălţător patriotism, ca şi în unduirea unor profunde emoţii, pe care ţi le dă reîntîlnirea cu dascăli venerabili, cu colegi de altă dată, sub cupola, sub aripile de mamă iubi­toare ale şcolii care ne-a sădit seminţele luminii ce aveau să rodească în fiecare dintre noi cei ce i-am fost ucenici, cele cinci pătrate de veac ale „Liceului Andreiu Şaguna“ din Braşov au fost sărbătorite în zilele de 15 şi 16 noiembrie 1975. Au luat cuvîntul actualul director al Liceului, S. Tom­a, ca şi foşti elevi: acad. I. Răduleţ, acad. Gh. Buzdugan, acad. D. Macrea, prof. univ. R. Prişcu ş. a. A vorbit de asemenea Domnul Virgil Trofin, preşedintele Consiliului Popular Judeţean Braşov. Au fost omagiaţi cu acest prilej foşti profesori şi elevi ai Liceului, ca de ex.: Titu Maiorescu, Ciprian Porumbescu, Gh. Dima, Sf. O. Iosif, O. Goga, L. Blaga, Sextil Puşcariu, Ioan Bogdan, N. Teclu ş. a. S-a arătat totodată că în decursul existenţei sale, această şcoală a dat ţării un mare număr de oameni de ştiinţă şi cultură, între care 40 aca­demicieni, că, izvorîte dintr-o adîncă dragoste de patrie şi popor, în această şcoală au fost compuse şi intonate pentru prima dată cîntecele: „Deşteap­­tă-te române" şi „Pe-al nostru steag e scris unire" ?La­ . . u .... Se cuvine să reţinem şi aceea că foşti elevi ai acestei şcoli au devenit preoţi şi ierarhi de seamă ai Bisericii noastre, între care amintim pe mitro­politul Nicolae Colan. Au fost scoase de asemenea în lumină legăturile existente şi ajutorul pe care şcoala l-a primit de la fraţii de peste Carpaţi, între sprijinitori figurînd domnitorul Al. I. Cuza, Titu Maiorescu ș. a. (Continuare în pag. 2) * Articol scris de arhimandritul Neofit Scriban și publicat în „Steaua Dunării“, nr. 23, din 3 februarie 1859. Reprodu­cerea articolului este făcută din rev. Mitropolia Moldovei și Sucevei, nr. 1—2­­ianuarie—februarie) 1975, p. 3—4.

Next